TEMA

NR.1

C O M P O R TA M E N T U L
ADICTIV
Definitie:
• Conform definiției de dicționar noțiunea de dependență reprezintă o
stare de subordonare, atîrnare, supunere, caracterizată prin pierderea
anumitor libertăți. Cuvîntul adicție provine din limba latină - addictus
- si reprezintă situația de a ajunge sclav la cel de la care te-ai
imprumutat.
• La ora acutalț prin noțiunea de dependentă,din punct de vedere
psihologic, se intelege manifestarea excesivă a unui mod de
comportament anormal si dăunător.
Oamenii sunt diferiți, unii sunt foarte echilibrați, trăiesc moderat, alții,
dimpotrivă sunt înclinați către excese, către comportamente lipsite de
control, ducînd o viață pe muchie de cuțit, fiind expuși la consecințele
riscului pe care, rareori, și-l asumă în mod conștient.
• Totuși, zilele de azi au adus cu sine multe tentații de orice fel, care antrenează, în
mod implicit, comportamente nemăsurate, excese cu consecințe adesea dramatice
asupra sănătății noastre mentale și fizice. Comportamentul dependent (adictiv) a
devenit una din problemele grave ale societății noastre, mult mai complex decât o
simplă „devianță”.
• Din timpuri străvechi, omul a folosit diferite substanțe pentru a-și altera propria
stare de conștiință, pentru a stimula sau a se relaxa, pentru a-și induce somnul sau
pentru a-l preveni, pentru a-și intensifica percepțiile obișnuite sau pentru a-și
produce halucinații. Substanțele care afectează comportamentul, conștiința și
dispoziția psihică sunt denumite psihoactive. Acestea includ nu numai drogurile,
cum sunt heroina și marijuana, ci și tranchilizantele, stimulentele și alte substanțe
bine cunoscute precum tutunul, alcoolul și cafeaua.
Motivul principal al persoanei predispuse pentru adicție este modificarea activă a
stării lor psihice percepute ca fiind nesatisfăcătoare . Nu este interesat de activitățile
cotidiene obișnuite.
• Particularitățile psihologice ale indivizilor cu comportament adictiv:
1. Toleranța scăzută la greutățile vieții cotidiene, paralel suportă bine situațiile de
criză.
-personalitatea adictivă este iritată de situațiile previzibile, de viața cu caracter ritmic,clinic.
La personalitatea adictivă se poate observa fenomenul “activității senzațiilor tari” pentru
care este caracteristică tendința de a risca,determinată de experiența depașirii pericolului.
2. Complexul de inferiotate ascuns,care se manifestă în aparență prin demonstrarea
superiorității.
-din punct de vedere obiectiv și subiectiv suportarea grea a dificultăților vieții
cotidiene,reproșurile frecvente a celor apropiați vizavi de înadaptarea și pofta de viața,
dezvoltă complexul inferiotății. Apare sentimentul superiorității fața de alții, care are
funcția de apărare și permite menținerea respectului față de sine în confruntările persoanei
cu cei din jur.
3.Sociabilitate

-O astfel de persoană are temeri față de relațiie stabile și

durabile,deoarece își pierde interesul față de o persoană sau activitate și
este îngrijorat să nu i se atribuie responsabilitatea pentru un anumit
lucru.
4.Tendința de a nu spune adevarul
5. Tendința de a-i acuza pe alții
-Tendința de a nu spune adevarul,de a-i minți pe cei din jur,de a-i
învinovăți pe alții de propriile greșeli rezultă de a ascunde complexul
infiorității,determinat de faptul că nu se știe să trăiască cu normele din
societate.
6.Tendința de a evita responsabilitate in luarea deciziilor.

7.Dependența
Trasătura de bază este dependența.
Dependența reprezintă o problemă serioasă de sănătate și este definită ca o incapacitate psihologică și
fizică de a opri consumul anumitor substanțe (droguri, alcoolul, tutun, etc.), sau de a renunța la realizarea
anumitor activități (mâncatul compulsiv, jocurile de noroc, etc.), chiar dacă persoana este conștientă că
acestea ii fac rău.
Pentru aprecierea tipului dependent de personalitate se urmăresc trasături pentru diagnosticarea
dependenței clinice
-incapacitatea de a lua decizii fără sfatul altor persoane,
-greu suportă singurătatea
-frica de a fi respins
-dificultăți de a incepe o anumită activitate de sine stătător
-sentimentul de neputință și gol cind se destramă vechea legătură.
8.Comportament stereotipic
-ezitarea de a-și reconsidera atitudinile și comportamentul.

9. Anexietate
Anxietatea este o mobilizare exagerata a energiei psihice si face parte din reactiile emotionale
fundamentale ale omului, la fel ca si depresia, respectiv suferinta.
Deci, anxietatea are ca fundament sentimentul de teama; teama este o reactie naturala fata de un
pericol real, insa anxietatea este teama fata de un pericol imaginar, este definita de specialisti ca o
teama difuza, fara un obiect bine precizat.
In momentul in care un individ se afla in fata unei situatii periculoase, prima data simte frica, apoi
are disponibilitate pentru trei tipuri de comportamente : fuga, lupta sau "impietrire" . In momentul
in care se declanseaza reactia de teama, se secreta un mediator chimic numit adrenalina ("hormon
de stres") care alerteaza intreg organismul fata de situatia periculoasa. Astfel, individul devine mai
vigilent decat in stare obisnuita, bataile inimii se accelereaza si pompeaza sange cu o viteza si
presiune mai mare, respiratia devina mai alerta, muschii se incordeaza.
Deci, intr-o situatie de pericol real putem vorbi de o "anxietate normala„.
Motivele unei stari de anxietate poti fi multiple datorita complexitatii indivizilor : poate fi anxietate legata de
starea de boala, anxietate legata de frica de moarte etc., insa cele mai raspandite sunt legate de teama de a nu
face fata dificultatilor vietii, teama ce deriva din caracteristicile societatii actuale in care predomina starea de
nesiguranta si incertitudine cu privire la viitor. De fapt, aceasta teama de a nu face fata dificultatilor vietii, desi
generata de contextul social, ascunde o neincredere in propriile forte, o proasta imagine de sine.
• Ceea ce trebuie retinut este ca aceste comportamente de tip anxios sunt invatate,
astfel ca pot fi abordate cu succes prin interventii cognitiv-comportamentale si pot
disparea in cateva luni de la inceputul interventiei. Persoana anxiosa va invata sa
isi gestioneze starea de teama atribuind-o in mod adecvat fiecarui "obstacol"
pornind de la o imagine de sine imbunatatita cu ajutorul tehnicilor terapeutice,
bine conturata, dar realista.