Coordonatorul colecţiei: dr.

LEONARD GAVRILIU
MICA BIBLIOTECĂ DE
PSIHOLOGIE
Redactor de carte: MĂRIA STANCIU

Concepţia grafică a copertei colecţiei: VENIAMIN &

VENIAMIN
THEODULE RIBOT

MEMORI
A
SI PATOLOGIA
EI
Traducere, eseu introductiv şi
note de dr. LEONARD
GAVRILIU

ISBN 973-97627-8-6 EDITURA IRI

Bucureşti, 1998
jperta reproduce: R. Magritte -
Memoria
Traducerea s-a făcut după
volumul
Les maladies de la memoire par Th. Ribot,
Virigt-sixieme edition, Felix Alean, Paris,
1920
© Toate drepturile pentru
traducerea în limba
română sunt rezervate
Editurii IRI
CUPRINS
Memoria, condiţia princeps a psihicului,
eseu
introductiv de dr. LEONARD GAVRILIU
...............................................................................
9
Cuvânt înainte
...............................................................................
17
Capitolul I: MEMORIA CA FAPT BIOLOGIC
(• Memoria este esenţialmente un
fapt biologic, iar în mod accidental
un fapt psihic • Despre memoria
organică • Sediul memoriei. •
Modificări ale elementelor
nervoase; asociaţii dinamice între
aceste elemente • Despre memoria
conştientă: intensitate, durată •
Cerebraţia inconştientă • Acţiunea
nervoasă este condiţia
fundamentală a evenimentului;
conştiinţa nu este decât ceva
accesoriu. • Despre localizarea în
trecut sau „recunoaştere"
•Mecanismul acestei operaţii •
Recunoaşterea nu este
un act simplu şi instantaneu, ci constă
din aditiunea de
stări de conştiinţă secundare la starea
de conştiinţă prin
cipală • Memoria este o viziune în
timp • Localizare
teoretică şi practică • Puncte de
reper • Prin ce se
aseamănă şi prin ce se deosebeşte
localizarea în viitor de
localizarea în trecut • Orice memorie este o
iluzie
•Uitarea, condiţie a memoriei:
memoria conştientă
redevine încetul cu încetul automatism)
19
Capitolul II: AMNEZIILE GENERALE (. Clasificarea CONCLUZIE ( • Raporturile dintre conservarea amin-
maladiilor memoriei • Amnezii temporare • Epilepticii tirilor şi nutriţie • Raporturile dintre
•Uitarea anumitor perioade de viaţă • reproducerea amintirilor şi circulaţia
Exemple de sanguină generală şi locală
reeducare • Reamintiri lente şi reamintiri •Influenţa cantităţii şi calităţii sângelui •
bruşte Exemple
•Cazuri de memorie provizorie • Amnezii periodice •Legea regresiei decurge dintr-un principiu fiziologic
sau intermitente • Formarea a două memorii şi dintr-un principiu psihologic • Rezumat)
total sau ................................................................................ 153
parţial distincte • Cazuri studiate de Maenish,
de Azam, INDICE DE NUME 163
de Dufay (memoria celor hipnotizaţi) •
Amnezii
progresive; importanţa lor: ele ne dezvăluie
legea care
guvernează distrugerea memoriei • Legea
regresiei:
enunţul acestei legi • în ce ordine are loc
disoluţia
memoriei • Contraprobă: ordinea inversă
în care
memoria se reface • Exemple • Amnezii congenitale
•Memoria fenomenală a unor idioţi) .............63

Capitolul III: AMNEZIILE PARŢIALE (• Reducerea

memoriei la unele sectoare ale ei • Cauzele anatomice
şi fiziologice ale memoriilor parţiale •
Amnezia numerelor, a numelor, a figurilor etc. •
Amnezia semnelor
•Natura sa: este o pierdere a memoriei motorii • Exa
minarea acestei probleme • Amnezia
progresivă a sem
nelor verifică total legea regresiei • Ordinea în
care are
loc disoluţia: nume proprii, nume comune,
verbe şi
adjective, interjecţii şi limbajul sentimentelor,
gesturi
•Raportul dintre această disoluţie şi evoluţia
limbilor
indo-europene • Contraprobă: reamintirea
semnelor în
ordine inversă).....................................................109

Capitolul IV: EXALTĂRILE MEMORIEI SAU

HIPERMNEZIILE (Suscitări generale •
Suscitări parţiale
•Revenirea amintirilor pierdute • Reamintirea limbilor
uitate • Reducerea acestui fapt la legea regresiei
•Cazuri de falsă memorie • Exemple şi
încercare de
explicaţie) ...........................................................139
 MEMORIA, CONDIŢIA PRINCEPS A
PSIHICULUI

Definită azi ca proces psihic de înregistrare,

păstrare şi regăsire a informaţiei receptate
(faimoşii „thc three R's of rcmembering" ai
psihologilor de limba engleză: Record, Retain, and
Retrieve information), memoria este faptul primordial al
istoriei dezvoltării psihicului pe scara animală cât
şi mecanismul fundamental care asigură
funcţionarea orientată a individului în timp şi
spaţiu, prin prisma actualizării selective a
experienţei acumulate. Rezultatul global este
constituirea unei „lumi interioare", personale,
care adesea rulează ca un scop în sine. încă I.M.
Secenov, autorul celebrei cărţi Reflexele creierului
(1863), a subliniat că memoria este „piatra
unghiulară a dezvoltării psihicului" sau „condiţia
fundamentală a vieţii psihice", psihologii din
zilele noastre nefăcând uneori decât să repete
aproape mot-â-mot aceste spuse1. Nici un fenomen
psihic nu-şi poate găsi explicaţia altfel decât pe
baza existenţei memoriei. După Henri Pieron, în
percepţie „nous trouvons [...] la clefdes phenomdnes de
memoire"2, dar adevărată este în primul rând
reciproca acestei propoziţii. Temperamentul,
emotivitatea, deprinderile, obişnuinţele,
limbajul, aptitudinile, caracterul, limbajul, învăţarea
în genere etc, presupun memoria ca premisă a
proprietăţilor, trăsăturilor şi capacităţilor stocate
filogenetic sau a însuşirilor
 LEONARD GAVRILIU
şi capacităţilor dobândite în cursul
ontogenezei. Memoria mediază în permanenţă
raportarea excitanţilor momentani la stocul de
experienţă anterioară al individului, aşa încât
orice reacţie sau acţiune actuală poartă sigiliul
trecutului.
Rene Zazzo susţine că autonomia individului
este dată de memorie, pe filiera deprinderii: „La
memoire libere l'individu du prcsent par l'arbitrage du
passe. L'habitudc le libere d'activitcs d'un niveau
inferieur" 3. Cu cât experienţa acumulată este
mai bogată şi mai diversificată, cu atât
comportamentul virtual (de dinaintea trecerii la act) faţă de
un stimul dat dispune de mai multe variante
posibile şi, deci, de un mai mare grad de
imprevizibil, în beneficiul purtătorului memoriei.
In legătură cu acest aspect, reputatul
neuroscientist român Mircca Steriade scrie: „Pe treapta
structurilor biologice înzestrate cu memorie, gradul
reacţiilor şi uneori chiar natura lor nu mai depind
integral de stimul, de intensitatea şi de
calitatea acestuia, ci de congruenţa excitantului
cu toată istoria individului. Determinismului
reflexelor necondiţionate, în general perfect
previzibile, i se adaugă un grad de imprevizibil pe
care unii se mulţumesc să-1 eticheteze cu
termenul de «spontaneitate», dar care rezultă din
integrarea tuturor stărilor anterioare şi a
stimulului din momentul declanşării reacţiei.
Imprevizibilul este deci perfect determinat, deşi
factorii care concurează sunt greu şi uneori
imposibil de pus în evidenţă tocmai prin
complexitatea lor, prin capacitatea sistemului
nervos de a fixa urmele excitanţilor. Memoria
faptelor trecute profilează individualitatea
gândurilor fiecăruia dintre noi, asociaţiile de idei
depind de modul cum s-au înlănţuit şi s-au stocat
în creier diversele momente ale reflectării
realităţii. Un soldat şi un ţăran văd urmele unui
cal. Primul se va gândi la război, al doilea la
munca câmpului 4 . Astfel - adaugă M. Steriade,
citându-1 pe Spinoza - fiecare va trece de la o idee la alta,
după cum fiecăruia i s-au înlănţuit într-un alt mod
imaginile lucrurilor5.
10
_____MEMORIA, CONDIŢIA PRINCEPS A PSIHICULUI_________
Legată direct de procesul de importanţă vitală
al învăţării (apprentissage, learning, Lernvermogen),
memoria constituie de fapt garanţia fiinţării şi baza
identităţii, a permanenţei individualităţii (a
personalităţii, pe un plan superior), cu alte
cuvinte, premisa unui comportament adecvat, adaptat
condiţiilor de mediu în care se dezvoltă acest
comportament6. în lipsa memoriei, viaţa psihică
(admiţând că prin absurd ar putea să existe aşa
ceva) s-ar pulveriza într-o seric de momente
izolate, trăite strict în prezent (deci de fapt
netrăite!), fără raport cu trecutul şi nici cu clipa
imediat următoare. Memoria este aceea care ne
dă sentimentul continuităţii, fiind un instrument
strategic al dezvoltării şi adaptării. Cu cât în
memoria noastră se depozitează un trecut mai
bogat şi mai variat, cu atât perceperea şi
priceperea prezentului sunt mai ample şi mai
profunde, iar previziunea evenimentelor viitoare,
planificarea şi dirijarea în cunoştinţă de cauză a
conduitei, în vederea atingerii scopurilor fixate,
devin tot mai exacte şi adecvate.
Psihologii scot în evidenţă rolul inteligenţei
în performanţele memoriei7, mai ales în prezent,
când se pune accentul pe aşa-zisa memorie
semantică (semantic memory). Reciproca pare însă a
fi şi aici mult mai adevărată, în pofida acelora
care susţin că inteligenţa n-ar depinde de
memorie, văzând un semn de mediocritate
psihică în excedentul acestui proces, în raport cu
judecata logică. Ba chiar unii se încumetă să
afirme că inteligenţa s-ar afla într-un raport
invers proporţional cu memoria. Alfred Binet se
numără printre psihologii care, fără a pierde din
vedere importanţa esenţială a inteligenţei, au
combătut în mod argumentat această concepţie
unilaterală: „au contrate - precizează el - a petite
intelligcncc correspond petite memoire, voila la regie"*.
Pierre Janet merge şi mai departe, impunând
ideea că memoria este un act intelectual. Pentru el
memoria umană este o operaţie intelectuală
care a „inventat" trecutul şi chiar timpul9. P.
Janet se legitimează
 LEONARD GAVRILIU
astfel ca un incontestabil precursor al teoreticienilor memoriei
semantice.
Fireşte că nu există învăţare care să nu
implice efectiv memoria. Nulla scientia* sine
memoria este o axiomă. De obicei, însă,
fenomenul învăţării este identificat de profani cu
fenomenul memorării, deşi nu se reduce deloc
la simpla memorare. Problema a fost şi rămâne
complexă. „Faptul dacă această aptitudine a
învăţării e o aptitudine aparte, ca inteligenţa,
memoria, atenţia etc. sau nu, precum şi faptul
dacă ea e o singură aptitudine sau o
colectivitate de aptitudini, constituie încă o
chestiune nelămurită în psihologie. Unii
psihologi înclină să o socotească o aptitudine
generală, alţii, ca Watson, par să o identifice cu
memoria, reflexologii, în frunte cu PavJov şi Behterev,
vor să o socotească una cu asociaţia, în vreme ce
configuraţioniştii, în cap cu Koehler, o leagă de
inteligenţă. Soluţia cea mai apropiată de adevăr -
ŞJ însuşită de cei mai mulţi psihologi - e că
învăţarea pare să fie mai mult un fruct al colaborai
ii acestor funcţiuni, deci şi al inteligenţei şi al
memoriei şi asociaţiei, precum şi al atenţiei şi
imaginaţiei, fiind controlată îndeaproape şi de
afectivitate10."
Departe de noi intenţia ca, în acest scurt
eseu introductiv la versiunea în limba română a
cărţii de pionierat Les maladies de la memoirc (1881)
a lui Theodule Ribot, să abordăm întreaga
problematică a memoriei (formele, tipurile şi
operaţiile memoriei, calităţile acesteia, uitarea ca
un complement al memoriei, mnemotehnica etc).
Dat fiind însă faptul că psihologul francez
acordă o atenţie aparte memoriei ca fapt biologic,
este necesar să spunem măcar câteva cuvinte
despre ceea ce se înţelege astăzi prin bazele
biologice ale memoriei, compensând întrucâtva
fatalul handicap al lui Ribot în comparaţie cu
rezultatele cercetărilor neurofiziologice şi
neuro-psihologice din ultimul secol. în prezent
este pe deplin confirmată ideea sa că „ii ne suffit
pas que les impressions
Tu sensul de învăţare.
12
_____MEMORIA, CONDIŢIA PRINCEPS A PSIHICULUI_______
soient recues, ii faut qu'elles soient fixees, enregistrees
organiquement, incrustees; ii faut qu 'elles deviennent une
modification permanente de l'encephale; ii faut que les
modifications imprimees aux cellules et aux filets nerveux et
que les associations dynamiques que ces elements forment
entre eux restent stables"11. A sa teorie a „reziduurilor"
coincide cu ceea ce este azi teoria engramei. Engramarca
informaţiei este astăzi unanim admisă,
engramele fiind elementele structurale
moleculare de procesare a informaţiei după
criterii de tip, de loc şi de semnificaţie. S-a
stabilit că suportul codificării informaţiei la
nivelul memoriei de lungă durată (long-term
memory) este de natură biochimică. După H.
Hyden, care distinge patru etape în formarea engramei,
păstrătoare ale informaţiei ar fi moleculele de
ADN din creier, pe când moleculele de ARN ar
deţine rolul de transportori de informaţie 12.
Conform acestei ipoteze - notează A. Kreindler -, urma
de memorie este fixată simultan într-un număr
mare de neuroni, ceea ce ar explica faptul că, în
cazul unor leziuni localizate ale sistemului nervos,
memoria poate fi compensată. Teoria moleculară,
biochimică, a memoriei aduce o contribuţie nouă
şi însemnată care deschide perspective noi în
cercetarea proceselor psihice"13. Ulterior s-a putut
preciza că localizarea unei engrame depinde de
natura informaţiei receptate şi de sistemul
neuronal specific care o procesează14. S-a stabilit, de
asemenea, că engramele sunt distribuite,
întrucât mai multe sisteme cerebrale de procesare sunt
angrenate simultan în orice situaţie de învăţare
(learning situation), ceea ce duce la o diseminare a
engramelor în diferite zone ale creierului15, cu avantajele deja
subliniate de A. Kreindler în citatul de mai sus. Fapt este
însă că Ribot a profesat de mult ideea că
memoria este multiplă, în corelaţie cu diferitele
aparate senzoriale, şi că „reziduurile" sunt diseminate:
„ii n 'y a, en derniere analyse, que des memoires speciales,
ou, comme disent certains auteurs, locales. Nous
acceptons volontiers cette derniere denomination, ă
condition qu 'on n 'oublie pas qu 'ii s 'agit ici
13
 LEONARD GAVRILIU
d'une localisation disseminee, suivant cette hypothese des
associations dynamiques dont nous avons si souventparle"16.
Dacă într-o vreme se căuta cu toată
seriozitatea „sediul" sau „centrul memoriei" (!)
sau măcar anumite structuri cerebrale implicate
direct în sedimentarea structurală şi în vehicularea
faptelor de memorie (în 1937, neuroanatomistul american
James W. Papez a descris un circuit neuronal hipocampo-
mamilo-talamie despre care susţinea că
reprezintă baza neurof'iziologică a memoriei cât
şi regulatorul vieţii emoţionale), astăzi, deşi se
mai admite că hipocampul şi amigdala au rolul lor în
special în ceea ce unii neuwscientists numesc new memohes şi
conversiunea informaţiei senzoriale recente într-
o formă care sa permită stocarea în alte zone
ale creierului17, câştig de cauză are ideca implicării
tuturor sectoarelor cerebrale în înregistrarea,
conservarea şi destocarea informaţiei, fără a se
exclude însă specializarea funcţională a unor
formaţiuni neuronale mai mult sau mai puţin
vaste şi complicate. Arătând că diversele leziuni
cerebrale, cauzatoare de tulburări de memorie,
infirmă teza potrivit căreia memoria ar fi în
strictă dependenţă de modelul lui Papez,
psihoneuro-logii români Constantin Arseni,
Mihai Golu şi Leon Dănăilă ajung la o concluzie
care trebuie reţinută: „Sepoate admite că, cu cât
se stabilesc mai multe conexiuni între cortex şi
aceste formaţiuni vechi subcorticalc, cu atât
mai eficientă va fi fixarea şi cu atât mai uşoară
evocarea. Prin urmare, reproducerea unei acţiuni
nu este o simplă conexiune între elementul
senzorial şi cel motor prin zonele de asociaţie, ci
ca constituie rezultanta unui complex de axe
spaţiale şi temporare ale funcţionării creierului,
fapt care constituie substratul constant al
activităţii. Se poate deci afirma că întregul creier
participă la procesul memoriei, dar diferitele sale
zone şi formaţiuni nu joacă acelaşi rol"1H. Este de
crezut că Theodule Ribot ar fi subscris fără nici o
rezervă la această concluzie.
în ceea ce priveşte partea consacrată de
Ribot, în cartea sa, patologiei memoriei şi legii
disoluţiei memoriei (cunoscută
14
_____MEMORIA, CONDIŢIA PRINCEPS A PSIHICULUI_________
şi sub denumirea de legea Ribot), rareori se
întâlnesc lucrări cu o cazuistică mai abundentă şi
mai completă. Este însă de la sine înţeles că el nu
putea descrie în termenii de azi sindromul lui
Korsakov (descris ca atare de către psihiatrul
rus Serghei Korsakov în 1887, deci după şase
ani de la apariţia cărţii lui Ribot) şi nici boala lui
Pick (descrisă în 1903) sau boala lui Alzheimer
(descrisă abia în 1906); cu toate acestea,
simptomatologia acestora nu lipseşte din
monografia de o neştirbită ţinută ştiinţifică a lui
Ribot. Faptele de observaţie relatate de psihologul
francez pot fi lesne încadrate în rubricile clasificării agreate
în prezent: amnezii anterograde şi amnezii
retrograde, amnezii totale şi amnezii lacunare.
în factologia sa poate fi identificat chiar şi
ictusul amnezic. Cititorii care doresc să
cunoască evoluţia etiologiei din acest domeniu
pot consulta cu mult folos lucrări mai noi, ba
chiar şi recente, cum sunt Les dissolutions de la
memoire (1942) şi Les maladies de la memoire (1943)
de Jean Delay, Patholosie de la memoire de J. Barbizet
(P.U.F., Paris, 1970), Absentmindcd? The psychology of
mental lapses and everyday errors de J.Reason şi
K.Mycielska (Prentice-Hall, Englewood Cliffs, New
Jersey, 1982), precum şi senzaţionala The mind of
a mnemonist de Aleksandr Romanovici Luria (Harvard
University Press, Cambridge,Massachusetts, 1987).
Dr. LEONARD GAVRILIU
NOTE
1
A se vedea Richard Meili, Manuel du diagnostic psychologique,
P.U F.,2 Paris, 1964, p. 95.
3
HenriPieron,Lecerveauef/apen.see,Felix Alean, Paris, 1923,p. 18.
Rene Zazzo, „Pour une psychologie integrale", în Conduites
et
conscience, I!, Theorie et pratique en psychologie, Delachaux et Niestle,
Neuchâtel,
4
1968, p. 15.
Mircea Steriade, Creier şi reflectare. Editura Politică,
Bucureşti,
1966, p. 75.
15
 LEONARD GAVRILIU
5

1947,p.91.
B.Spinoza, âthique (trad. R. Lantzenberg), Flammarion, Paris,
CUVÂNT ÎNAINTE
6
A. Krcindler,Dinamica proceselor cerebrale, Editura Academiei,
Bucureşti.
7
1967,p. 117.
Richard Meili.op.cit., p. 89.
8
Alfred Binet,Les idees modernes sur Ies enfants, Flammarion,
Paris, 91929, p. 166.
Pierre Janet,L 'intelligencc avânt le langage,Flammarion, Paris.
1936. p. 139.
I
° Nicolae Mărgineanu,Psihologia persoanei,Sibiu, 1944,
p..202.
II
Theodule Ribot,Les maladies de la memoire, Librairie Felix
Alean.12Paris, 1920, p. 156.
H. Hyden, „A macromolecular basis of neuron-glia interaction",
în Macromolecular specificity and biological memory, MIT Press,
Cambridge, Massachusetts. 1962. (Cercetări ulterioare nu
au premis,însă, Mi-am propus să realizez în această lucrare o
o demonstraţie
13
clară aunui codaj mnezic în macromolecuie.) monografie psihologică a maladiilor memoriei
A.kreindier,op.c;t.„p. 115.
14
L. R. Squire,„Mechanisms of memory", Science,
în iir. 232. iunie şi, atât cât ne-o permite starea actuală a
1986,pp.1612-1619. cunoştinţelor, să trag în această privinţă unele
15
M.F.Bear, L.N. Cooper, F.F.Ebner, ..A psychological basis for a concluzii. S-a studiat adesea memoria, dar fără
Theorylh of synapse modification",în Science, nr. 237, 1987, pp. 42-48. nici o preocupare pentru patologia sa. Mi s-a
Theodule Ribot,op.cit., p. 112.
17
A. J. Hostetler, „Exploring the «gatekeeper» of memory",APA în părut întrucâtva profitabil să reiau subiectul din
Monitor,19,1988; a se vedea şi E. Tulving, Elcments of Episodic acest punct de vedere. Am căutat să mă limitez
Memory, la acesta, aşa încât nu am spus despre memoria
Oxford University, Oxford, 1983; J. R. Anderson, Architecture of normală decât ceea ce era necesar spre a se
Cognition, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1983;
L. R. Squire,Memory and Braw,Oxford University Press, New York,
înţelege despre ce este vorba.
1987. 18 Am citat multe fapte: acest procedeu nu este literar,
C.Arseni, M.Golu, L Dănăilă,Psihoneurologie, dar îl socot singurul instructiv. A descrie în termeni
Editura generali tulburările memoriei, fără a da exemple
Academiei, Bucureşti, 1983, p. 252. pentru fiecare dintre ele, mi se pare un lucru zadarnic,
deoarece trebuie ca interpretările autorului să poată
fi controlate în orice moment.
îl rog pe cititor să ia aminte că în această
carte i se oferă un eseu de psihologie
descriptivă, adică un capitol de istorie naturală,
nimic mai mult, şi că, în lipsa oricărui alt merit,
acest volumaş îl va face să cunoască un mare
număr de observaţii şi de cazuri curioase,
împrăştiate în culegeri de tot felul şi care până
aci încă nu au fost reunite.

16 Ianuarie, 1881
17
 CAPITOLUL I

MEMORIA CA FAPT BIOLOGIC

Studiul descriptiv al amintirii a fost foarte

bine făcut de diferiţi autori, îndeosebi de către
scoţieni1, iar scopul acestei cărţi nu este de a
reveni la acesta. îmi propun să cercetez ceea ce
noua metodă în psihologie ne poate învăţa cu
privire la natura memoriei, să arăt că datele
fiziologiei şi acelea ale conştiinţei ne determină
să punem această problemă într-o formă mai
cuprinzătoare, că memoria, aşa cum o înţelege
simţul comun şi cum a descris-o de obicei
psihologia, departe de a fi memoria în întregul ei,
nu este decât un caz particular al acesteia, cazul
cel mai nobil şi mai complex şi care, luat în el
însuşi şi studiat aparte, poate fi rău înţeles.
Memoria este termenul ultim al unei lungi
evoluţii, este ca o eflorescentă ale cărei
rădăcini se înfig adânc în viaţa organică. Pe
scurt, memoria este esenţialmente un fapt
biologic, iar în mod accidental un fapt
psihologic.
Astfel conceput, studiul nostru cuprinde o
fiziologie şi o psihologie generală a memoriei şi,
în acelaşi timp, o patologie a acesteia.
Tulburările şi maladiile acestei facultăţi,
clasificate şi supuse unei interpretări, încetează
de a fi o culegere de fapte bizare şi de anecdote
amuzante pe care le menţionăm doar în treacăt.
Ele ne apar a fi guvernate de anumite legi
care
19
THEODULE RIBOT
constituie fondul însuşi al
memoriei şi care îi dezvăluie
mecanismul.
în accepţiunea curentă a
termenului, adoptată de toată
lumea, memoria cuprinde trei elemente:
conservarea anumitor stări,
reproducerea acestora,
localizarea lor în trecut. Cu toate
acestea, nu avem aici decât un anumit
fel de memorie, aceea pe care o
putem numi perfectă. Valoarea
acestor trei elemente este inegală:
primele două sunt necesare,
indispensabile, pe când cel de
al treilea, acela care în limbajul
şcolii este numit
„recunoaştere", desăvârşeşte
memoria, însă nu o constituie.
Suprimaţi-le pe cele dintâi şi
memoria este nimicită;
suprimaţi-1 pe cel de al treilea
şi veţi constata că memoria
încetează de a exista pentru ea
însăşi, dar fără a înceta să existe
în ea însăşi. Acest al treilea
element, care este exclusiv
psihologic, se dovedeşte deci a
fi ca supraadăugat celorlalte
două; el este instabil, apare şi
dispare; ceea ce reprezintă el
este aportul conştiinţei în faptul
memoriei; nimic mai mult.
Dacă studiem memoria, aşa
cum s-a făcut până azi, ca pe „o
facultate a sufletului", cu
ajutorul exclusiv al simţului
2
intim , este inevitabil să vedem în
această formă perfectă şi
conştientă memoria în întregul
ei, dar aceasta înseamnă, ca
efect al unei metode eronate, a lua partea
drept întreg sau mai degrabă specia
drept gen. Unii autori
contemporani (Huxley, Clifford,
Maudsley etc.), susţinând că
conştiinţa nu este decât
însoţitorul unor procese
nervoase şi că ea este „la fel de
incapabilă să acţioneze asupra
lor pe cât de incapabilă este
umbra de a acţiona asupra
paşilor călătorului pe care îl
însoţeşte", au deschis calea
pentru noua teorie pe care o
încercăm aici. Să îndepărtăm
pentru moment elementul psihic,
cu condiţia de a-1 studia mai
departe; să reducem problema la
20
MEMORIA ŞI PATOLOGIA
EI
datele sale cele mai simple şi să
vedem cum, în afara oricărei
conştiinţe, o stare nouă se
implantează în organism, se con-
servă şi se reproduce: cu alte
cuvinte, să vedem cum, în afara
oricărei conştiinţe, se formează
o memorie.
înainte de a ajunge la
memoria organică veritabilă, se
impune să menţionăm câteva
fapte între care uneori s-a făcut
apropiere. S-au căutat fapte
analoage memoriei în planul unor
fenomene anorganice, în special
în proprietatea pe care o au
vibraţiile luminoase de a putea
fi înmagazinate pe o foaie de
hârtie şi de a persista, în starea
de vibraţii silenţioase, un timp
mai mult sau mai puţin lung,
gata de a reapărea la apelul unei
substanţe revelatoare. Gravuri
expuse la razele solare şi
păstrate în întuneric pot, la mai
multe luni după aceea, cu
ajutorul unor reactivi speciali,
să reveleze urmele suprafeţei
lor"3. Aşezaţi o cheie pe o foaie
de hârtie albă, expuneţi-o la
soare, păstraţi apoi acea hârtie
la întuneric, într-un sertar, şi,
chiar şi după câţiva ani,
imaginea spectrală a cheii va fi
încă vizibilă4. După părerea
noastră, aceste fapte şi altele
similare au o analogie prea
îndepărtată cu memoria, aşa
încât nu trebuie să insistăm
asupra lor. Găsim aici prima
condiţie a oricărei reproduceri:
conservarea; dar este singura, deoarece
aici reproducerea este atât de
pasivă, atât de dependentă de
intertomice. Conservarea este
asigurată de nutriţie, care fixează
fără încetare deoarece
reînnoieşte fără încetare.
Capacitatea repro-ductivă ni s-a
părut că depinde mai ales de
circulaţie.
A conserva şi a reproduce:
întreaga esenţă a memoriei
este astfel ataşată la condiţiile
fundamentale ale vieţii. Restul -
conştiinţă, localizare exactă a
amintirilor în trecut - nu este
decât o perfecţionare. Memoria
psihică nu este decât forma cea
mai înaltă şi mai complexă a
memoriei. A te mărgini la aceasta,
ca majoritatea psihologilor, este a te
condamna dinainte de a nu vehicula
decât abstracţii.
O dată ce am stabilit
aceste aspecte preliminare, am
clasificat şi am descris maladiile
memoriei; şi cum o observaţie
bine făcută valorează
întotdeauna mai mult decât o
descriere generală, fiind mai
instructivă şi mai sugestivă, am
ilustrat fiecare tip morbid cu
câteva exemple clare şi
autentice.
159
THEODULE RIBOT
După ce am traversat o
masă de fapte care va părea
multor cititori plicticoasă, ne-am
oprit asupra rezultatelor generale
care reies din ele:
în primul rând necesitatea de a
descompune memoria în mai multe
memorii, a căror independenţă
este clar stabilită de cazurile
patologice.
Am arătat apoi că
distrugerea memoriei are loc
conform cu o lege. Neglijând
tulburările secundare, de scurtă
durată, puţin instructive pentru
cei care au o evoluţie normală,
am constatat:
în cazul disoluţiei generale a
memoriei, pierderea amintirilor are un
mers invariabil: faptele recente, ideile în
general, sentimentele, actele.
în cazul de disoluţie parţială
cel mai bine cunoscut (uitarea
semnelor), pierderea amintirilor
are şi ea un mers invariabil:
numele proprii, numele comune,
adjectivele şi verbele,
interjecţiile, gesturile.
în ambele cazuri mersul
este identic. Avem de-a face cu
o regresiune de la cel mai nou la
cel mai vechi, de la complex la
simplu, de la voluntar la
automat, de la mai puţin
organizat la mai bine organizat.
Exactitatea acestei legi a Maudsley, op. cit.,, pp. 477-478.
regresiunii este verificată de
cazurile destul de rare în care
disoluţia progresivă a memoriei
este urmată de o vindecare:
amintirile revin în ordinea
inversă a pierderii lor.
Legea regresiunii ne-a
permis să explicăm
reviviscenţa extraordinară a
anumitor amintiri ca pe o
întoarcere a spiritului îndărăt, la
condiţii de existenţă care
păreau dispărute pentru
totdeauna.
Am ataşat legea noastră la
un principiu fiziologic:
„Degenerescenta loveşte în
primul rând ceea ce s-a format
mai recent", - şi la un principiu
psihologic: „Ceea ce este
complex dispare înaintea a ceea
ce este simplu, deoarece acesta
a fost de mai puţine ori repetat
în experienţă".
160
MEMORIA ŞI PATOLOGIA
EI
în fine, studiul nostru de
patologie a memoriei ne-a
condus la o concluzie generală:
memoria constă dintr-un
proces de organizare în grade
variabile, cuprins între două
limite extreme: starea nouă,
înregistrarea organică.
NOTE
1
„Am cunoscut - spune Abercrombie - un
actor distins care, chemat
să-1 înlocuiască pe unul dintre
confraţii săi bolnav, a trebuit să înveţe
în
câteva ore un rol lung şi dificil. El 1-a
învăţat foarte repede şi 1-a jucat cu o
perfectă exactitate. Dar, imediat după
spectacol, 1-a uitat în aşa măsură încât,
având de jucat acelaşi rol mai multe
zile în şir, era obligat de fiecare dată
să-1 pregătească din nou, neavând
timp, spunea el, să-l „studieze". întrebat
asupra procedeului mental folosit atunci când a
jucat rolul pentru prima
oară, el mi-a răspuns că pierduse cu
totul din vedere publicul, părându-i-se
că nu are în faţa ochilor decât paginile
cărţii şi că, dacă ceva i-ar fi întrerupt
această iluzie, s-ar fi oprit în mod
instantaneu" (op.cit.p. 103).
2
,,/a modalite [sic!] quis'estproduite", în
textul original. (Nota trad.)
3
Maudsley,P/jysi'o/og/ede/'e.sp/7(,trad.
Herzen.p. 140.
4
J.Paget, Lectures on surgicalpathology,
voi. I, p. 52. A se vedea şi
5
Herbert Spencer, Principes
depsychologie, voi. I, p. 239.
6
/b/d., p. 241.
7
După cum este cunoscut,
termenul lapsus are următoarele sensuri:
1) incapacitate de moment a cuiva de
a-şi aminti de ceva de care este sigur
că are cunoştinţă (de exemplu, un nume
propriu sau comun); 2) eroare comisă de o
persoană, nu din neatenţie, cum se
crede îndeobşte, ci din cauze mai
profunde, cercetate de Sigmund Freud
în Psihopatologia vieţii cotidiene (a se
vedea S .Freud, Opere IV, traducere, avanprefaţă
şi note de dr. Leonard Gavriliu, cu o
prefaţă de acad. Vasile Pavelcu, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1996). Lapsusurile
observate la omul normal, arată Freud,
apar ca un fel de fază preliminară a
aşa-ziselor „parafazii" care se produc în
condiţii patologice. „Dacă - scrie Freud
- se admite că un mecanism analog
aceluia al uitării de nume poate să
guverneze şi fenomenele de lapsus,
explicarea acestora din urmă devine
facilă" (op.cit., p. 206). Aşa după cum a
demonstrat părintele psihanalizei,
starea fiziologică (oboseală etc.) poate
să favorizeze apariţia unui lapsus prin
slăbirea controlului conştient, dar nu-l
generează.
161
 THfiODULE RIBOT
Ca la toate „actele ratate", cauzele şi mecanismul lapsusului ţin de incon-
ştientul individului, analiza dezvăluind motive adânci, caracteristice, INDICE DE NUME
incomplet refulate şi gata să se dea de gol. (Nota trad.)
8
A se vedea nota 63 de la capitolul I. (Nota trad.)
9
Pentru mai multe detalii asupra acestui aspect, a se vedea în Brain
articolul citat anterior.

ABERCROMBIE: 62, 115, BROADBENT: 131 BROCA,P.:60,127,131,134,135 BRODMANN: 60

144,150,151,161 AJURIAGUERRA: 134 ASELM de Canterbury, 59
ARSENI, Constantin: 14,16 AZAM: 80,82,83,84,85 C
CALMEIL: 114
CARPENTER: 24, 37, 57, 58,61,
BAILLARGER,Jules;92,93,107, 71, 105, 106, 116, 118, 133,
134 144,150
BAIN, Alexander: 26,56,57,126 BALLANTYNE;49,61 BARBIZET,J.; 15 CIOCULESCU, Eugenia: 151 CLEMENT al Vl-lea: 141 CLIFFORD: 20
BASTIAN: 33 BAUDRY,F.: 137,138 BEALE,Lionel:31 BEAR,M.F.: 16 COLERIDGE,S.T.:143,151 COLLBURN,Zerah:110 COMBE, 105
BEATTIE:115 BEHTEREV: 12 BERGSON: 61 BERKELEY,George:43,6l CONSTANTINESCU.Ovid: 104 COOPER,L.N.:16 CRICK, Francis: 58
BINET,Alfred: 11,16 BREBAN,Nicolae:107 BRIDGES: 33 BRINTON: 33

DĂN1LĂ, Leon: 14,16 DELAY.Jean: 15 DELBOEUFL:57,151

DEJERINE,J.J.:60 DORE,Gustave: 110 DOSTOEVSKI,F.M.:103

162 163
INDICE DE NUME INDICE DE NUME
DROBISCH, HERING: 21,57 M
M.W.: 102,108 HERZEN: 108 MABILLON,Jean: QUlNCEY.Thomasde
DUFAY:82,83,8 HOLLAND: 155 141,140 : 141,150
5,105 HOROCHE,Michel MACAULEY.Th.
DUMBRAVĂ, -Pierre: 106 B.: 50,61
Izabela: 104 HOSTETLER,A.J. MACNISH: REASON.J.;
DU NN: 79,105 :16 81,84,85,99,105 15
DUVAL,M.:151 HUXLEY:20 MAGNAN; 104 REYNOLDS
HYDEN,H.: 13,16 MAIORESCU,Titu: : 90,106
108 MARAJ: 58 RITI: 107
EBNER MĂRIE, Pierre: ROGERS: 49
,F.F.:16 IAN 134 MAUDSLEY: ROMBERG,M.H
EXNER OŞI. 20, 27, 36, 41, 57, .:141,150
: 36 Ion: 136,152,161 ROSTAN.Leon:
104 MARGINE 123,137 RUSH:
IREL ANU,Nicolae: 144,145
FALRET, Jules: AND 16
92,104,107,108, : 108 MEILI,Richar
136,137 ITA d:15,16 SANDER:147, 148,
FAVILLE: 92 RD: MESMET: 84 151
FELDMANN: 107 129 MEYNERT:31 SCANDELLA: 144
FERR1ER, David: MOREL: 104 SCOTT,Walter:49
30,40,57 FREUD.S.: MOR1N, SECENOV,I.M.:9
58,59,134,135,161 JACKSON,J.H.: Edgard: SEQUARD, Brown:
61,65,67,69,98, 135,136 105,125
104,1 MOTET: 104 SHARPEY:72,74,79
GALL.F.J.: 110,133 31,136 MOZART: 110 SMERDEAKOV: 103
GAVRILIU, JANET, MULER,Max: SOCRATE: 104
Leonard: 106, 107, Pierre: 128,138 SPENCER, Herbert:
108,161 11,16 MYCIELSKA. 36, 62, 133,
GAZELLES: 57 K.: 15 161
GOLU,Mihai: 14,16 K SPINOZA,B.:10,16
GOODGLASS.H.: KANT,1.:61 N SPR1NG:61
134 GRANV1LLE, KOEHLER, 12 NEW SPURZHEIMJ.C:
Mortimer: 71,78 KOEMPFEN,M.:1 TON 133 SQUIRE,L.R.:16
GRASSET: 132 07 : 49 STERIADE.Mircea:
GRATIOLET, KORSAKOV.Serg NIE 10,15 STEWART,
Louis-Pierre: 60, hei: 15 LSE Dugald: 44,61,110
128,133,137 KREINDLER,A.: N,J.
GRIESINGER, 13,16 M.:6
Wilhelm: 92, 93, KUSSMAUL:126 0 TAINE, H.: 44, 61,
106,107,108,152 ,128,129,131, 62, 105,107,
136.137,138 O 110,130,133
OGLE,W.:12 TONOlU,Vasile:135
HAMILTON.Willia 7 TROUSSEAU,
m: 84,59,144 LAYCOCK: OMBREDAN Armând: 57, 65,
HARTLEY,David:2 61,70,78,104 E,Andre:136 104, 123, 126,
2,57 HARTMANN, LEGROUX: 137 127, 131, 132,
Eduard: 34,58 LEURET: 106 134
HECAEN.H.: 134 LEWES, G. H.: PAGET.J.: 161 ,136,13
HERBART.35 23,33.57, 110, PAPEZ, James W.: 7
133,1 14 TULVI
164 47,151 PAVELCU,Vasile NG.E.:
LEYDEN :161 16
: 62 PAVLOV.I.P.:
LINNE, 12,57,58 165
Cari: PICK.Amold:
49,61 148,149,151
LORDA PIERON,Henri:9,
T: 15 PROUST,
123,137 Marcel: 133, 137,
LURIA. 150, 151
A.Q.:
15,134
LUYS:
57,133
 INDICE DE NUME

VERNET,Horace:110 WERNICHE,Carl:60,134 L A E D H U R IL E I R I Ş I U ţ J IV E R S E N C I C L O P E D I C
VIERORDT: 51,62 VIEUSSENS: WHITNEY:13O,138 AU APĂRUT:
59 VILLERMAY, Louyer 95, WIGAN: 147
104, Bujor T. Rîpeanu, Cristina Corciovescu - Dicţionar de cinema
WINSLOW.Forbes: 42,49,60,61, 47.500 lei
116,133
79,105,108,133,145,149,151 Larousse - Dicţionar de psihologie 37.900 lei
VILLIERS: 78 Larousse - Dicţionar de psihiatrie 46.900 lei
WUNDT: 26,39,59
Larousse - Dicţionar de psihanaliză 24.900 lei
WYCHERLEY,William: 50,62 Larousse - Dicţionar de filosofie 32.900 lei
WATSON, James: 12,58 Larousse - Dicţionar de sociologie 10.500 lei
Larousse - Dicţionar de civilizaţie musulmană 24.900 lei
WEBER, H: 62 Larousse - Dicţionar de civilizaţie egipteană 22.500 lei
ZAZZO,Rene: 10, 15, Larousse - Dicţionarul spaţiului 32.000 lei
Jacques Derrida - Diseminarea 26.900 lei
Brice Parain - Logosul platonician 19.900 lei
Marcel Gauchet - Inconştientul cerebral 14.900 lei
Matila Ghyka - Filosofia şi mistica numărului 27.900 lei
Jeanne Ancelet-Hustache - Meister Eckhart şi mistica renană
17.900 lei
Mircea Eliade - Mituri, vise şi mistere 24.900 lei
Patricia Hidiroglu - Apa divină 16.900 lei
Franţois Brune - Hristos şi Karma 17.000 lei
Georges Dumezil - Uitarea omului şi onoarea zeilor 26.900 lei
Georges Dumezil - Zeii suverani ai indo-europenilor 24.900 lei
Rudolf Steiner - Mistica. Gând uman, gând cosmic 14.900 lei
Rudolf Steiner - Evanghelia după Luca 16.900 lei
Rudolf Steiner - Omul suprasensibil în concepţia antroposofică
18.900 lei
Rudolf Steiner - Creştinismul esoteric 19.900 lei
Jeanne Guesne - Corpul spiritual 18.900 lei
Marc de Smedt - Tehnici de meditaţie 22.900 lei
A T Mann - Principiile reincarnării 17.500 lei
Christmas Humpreys - Concentrare şi meditaţie 24.900 lei
Platon - Dialoguri (tiraj nou) 32.900 lei
Aristotel - Organon (voi. 1) 26.900 lei
Aristotel - Organon (voi. I I ) 43.000 lei
Aristotel - Poetica 32.000 lei
Gaston Berger - Tratat practic de cunoaştere a omului 14.900 lei
Alfred Adler - Cunoaşterea omului ' 28.900 lei
Alfred Binet - Sufletul şi corpul 7.000 lei
Alfred Binet - Dedublarea personalităţii şi inconştientul 24.900 lei
Th. Ribot - Voinţa şi patologia ei 11.900 lei
Karen Horney - Personalitatea nevrotică a epocii noastre 22.900
lei
Frieda Fordham - Introducere în psihologia lui C.G. Jung 19.900 lei
Leonard Gavriliu - Inconştientul în viziunea lui Lucian Blaga
166 14.900 lei
Vasile Tonoiu - în căutarea unei paradigme a complexităţii 11.900
lei
William Shakespeare - Regele Lear ' 16.900 lei
William Shakespeare - Macbeth 16.830 lei
 Jdrarul

William Golding - Oameni de hârtie 15.900 lei Ctaj-Napoca, str. Cotita, nr.6,
Iris Murdoch - Dilema lui Jackson 24.900 lei Tel./Fax: 064/192408
Kazuo Ishiguro - Amintirea palidă a munţilor 22.900 lei CP 559, OP. 9
Eugen Simion - Dimineaţa poeţilor 30.000 lei
Tudor Opriş - Zoologia ' ' 14.900 lei
Copacul fermecat - Poveşti 3.500 lei
Mihai Retegan, Cornel Lungu - 1956 - Explozia 13.900 lei
Andrei Avram - Contribuţii etimologice 10.000 lei
* * * - Lichidarea lui Marcel Pauker 6.000 lei
Album - Berthelot şi România 10.000 lei
Luminiţa Bădeliţă - Analiză matematică pentru clasa a XII-a 3.900
lei

L A E D IT U R IL E IR I Ş I U N IV E R S
E N C I C L O P EV DO IRC A P Ă R E A :
Theodule Ribot - Memoria şi patologia ei
Larousse - Dicţionar de civilizaţie greacă
Larousse - Dicţionar de medicină Ion
Calafeteanu - Români la Hitler William
Shakespeare - Visul unei nopţi de vară I.
Kant - Critica raţiunii pure Th. Ribot-
Memoria şi Vladimir Jankelev
ria şi patologia ei
ich - Ireversibilul şi nostalgia

Comandând prin poştă o carte apărută la una din editurile

IRI sau UNIVERS ENCICLOPEDIC
obţineţi o reducere de:

15%
Pentru comenzi cu o valoare mai mare de 60 000 lei obţineţi o reducere de:

20%
Costul expedierii prin poştă e suportat de edituri.

Adresa: CP 33-2, Bucureşti, România \ - •'

TelJfax: (401) 222 62 86,222 53 52,222 54 20
 THEODULE RIBOT

MEMORI
SI P A T O L O G IA E

„în lipsa memoriei, viaţa psihică (admiţând că prin absurd ar putea să existe aşa ceva) s-ar pulveriza într-o serie de
momente izolate, trăite strict în prezent (deci de fapt netrăite!), fără raport cu trecutul şi nici cu clipa imediat următoare.
Memoria este aceea care ne dă sentimentul continuităţii, fiind un instrument strategic al dezvoltării şi adaptării. Cu cât în
memoria noastră se depozitează un trecut mai bogat şi mai variat, cu atât perceperea şi priceperea prezentului sunt mai
ample şi mai profunde, iar previziunea evenimentelor viitoare, planificarea şi dirijarea în cunoştinţă de cauză a conduitei,
în vederea atingerii scopurilor fixate, devin tot mai exacte şi adecvate."

Dr. LEONARD GAVRILIU

ISBN 973-97627-8-6