1.

Obiectul, sarcinile si metodele de cercetare in domeniul psihologiei virstelor

а. Numiti si caracterizati obiectul de studiu al psihologiei virstelor

1.a. Psihologia virstelor se ocupa de schimbarile comportamentale care apar de-a lungul
vietii individului, raspunzând la intrebari cum ar fi: „Cum ne comportam?”; „De ce?”;
„Care sunt diferentele fata de acelasi tip de comportament al aceluiasi individ, aflat la un
alt stadiu de dezvoltare?”; Exista modificari fundamentale in comportamentul uman?”;
„Cum se petrec aceste modificari si ce anume se schimba?”; ”Care sunt cauzele acestor
schimbari?”; „In ce masura schimbarile sunt continue si in ce masura se structureaza ca
stadii mai bine sau mai putin bine definite in dezvoltarea umana?”. Psihologia dezvoltarii
descrie modificarile comportamentelor atât in mod analitic, cât si global, de la simturi si
pâna la interactiunile cu ceilalti. Este domeniul psihologiei, care are in vedere o larga
varietate a schimbarilor, cum ar fi: schimbarile fizice, cognitive, psihosociale.

b. Descrieti sarcinile psihologiei virstelor

1.b. Psihologia virstelor urmareste sa descrie si sa explice multidisciplinar modul in care variaza
comportamentul uman de-a lungul existentei si primul pas in acest sens trebuie sa fie constituit
de o descriere precisa si detaliata a acestor schimbari. Al doilea pas (sau serie de pasi) se refera
la explicarea schimbarilor observate. Psihologia dezvoltarii nu alege la intâmplare
comportamentele pe care le observa si nici nu incearca sa observe toate comportamentele
umane posibile intrucât aceasta ar fi o sarcina imposibila. Ea isi alege pentru studiu acele
comportamente care au o importanta teoretica sau practica.

c . Enumerati metodele de cercetare in domeniul psihologiei virstelor si oferiti o

descriere scurta a 4, pe care le considerati mai importante

1.c.Metoda observatiei, Metoda experimentului, Metoda convorbirii si interviului,Metoda

anchetei psihologice, Metoda biografica (anamneza), Metoda analizei produselor activitatii,
Metodele psihometrice, Metoda modelarii si simularii, Metoda genetica si comparata

Metoda observatiei-Ca metoda de cercetare a psihologiei, observatia consta in urmarirea

atenta intentionata si inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari ale
comportamentului individului, ca si a contextului situational unde acesta se produce, in scopul
sesizarii unor aspecte esentiale ale vietii psihice. Avantajele observatiei Este vorba in primul
rand de usurinta aplicarii, economicitatea mijloacelor materiale necesare efectuarii cercetarii,
naturaletea si autenticitatea fenomenelor relevante. Observatia permite surprinderea
manifestarilor comportamentale firesti ale individului in conditii obisnuite de viata. Ofera date
de ordin calitativ.Dezavantajele observatiei Observatorul trebuie sa astepte uneori mult timp
pana se produce fenomenul vizat, fara a putea interveni in nici un fel. La aceasta se adauga
imposibilitatea de a izola si controla variabilele. Mai mult decat atat, prezenta observatorului
poate determina intrarea in functiune a mecanismelor de aparare ale subiectilor care modifica
situatia globala a campului social sau a comportamentelor celor observati, chiar fenomenul
studiat pe ansamblu.
 Metoda convorbirii si interviului-Convorbirea este o metoda mai complicata si mai greu
de „invatat“ deoarece in cadrul ei, influenta reciproca dintre psiholog si subiect este mai mare
decat in oricare alta metoda si presupune o selectie a relatarilor facute de subiect. De
asemenea se bazeaza pe capacitatea subiectului de introspectie, de autoanaliza, necesitand o
motivare corespunzatoare a subiectilor. Exista mai multe tipuri de convorbire, in functie de
situatie alegandu-se dintre:

• Convorbirea standardizata, dirijata, structurata

• Convorbirea semistandardizata, semistructurata

• Convorbirea libera, spontana

• Convorbirea psihanalitica

• Convorbirea nondirectiva

Avantajele metodei sunt date de posibilitatea obtinerii unor informatii numeroase si

variate, direct de la sursa, intr-un timp relativ scurt, precum si faptul ca nu necesita aparatura
sofisticata ori instalatii speciale.

Dezavantajele provin din gradul destul de mare de subiectivitate atat al experimentului,

cat si al subiectului si din eventuala lipsa de receptivitate determinata de lipsa de motivare a
subiectului.

Metoda anchetei psihologice - Ca metoda de cercetare psihologica, ancheta

presupunerecoltarea sistematica a unor informatii despre viata psihica a unui individ sau
grup social si interpretarea acestora in vederea desprinderii semnificatiei lor
psihocomportamentale.

Avantaje: Ambele forme de ancheta, permit investigarea unui numar mare de subiecti
intr-un timp relativ scurt, recoltarea unui material extrem de bogat, precum si prelucrarea
rapida, mai ales cand exista raspunsuri precodificate la intrebari.

Dezavantaje: Este posibila aparitia unor deformari subiective atat din partea
experimentatorului, cat si a subiectilor mai ales ca aceasta metoda se bazeaza pe capacitatea
de autocunoastere si autoanaliza. Este de asemenea posibil ca subiectii, chiar bine intentionati
sa furnizeze informatii iluzorii, neadecvate in raport cu fenomenul investigat.

Metoda analizei produselor activitatii- Produsul activitatii devine un fel de oglinda a

creatorului sau, iar prin analiza psihologica a obiectului, aflam multe lucruri despre insusi
creatorul sau. Cu ajutorul acestei metode putem cunoaste atat caracteristicile psihice ale unor
persoane in viata, cat si ale unor personalitati disparute. Folosirea acestei metode presupune
un exercitiu indelungat si mai ales elaborarea si utilizarea unor grile speciale de decodificare
prin care sa se evidentieze relatiile dintre diferitele elemente ale produsului activitatii si
diferitele structuri ale personalitatii. Pentru aceasta este necesara introducerea unor criterii
atat de ordin cantitativ (numar, frecventa), cat si calitativ (originalitate, nivel de performanta,
valoare utilitara, valoare estetica etc.). In general produsele de ordin literar-artistic sunt
relevante mai ales pentru componentele motivational-afective si morale ale personalitatii, in
timp ce produsele de ordin stiintific si tehnic sunt relevante pentru componentele de ordin
cognitiv-instrumental si motor-dexteritatea.

2. Istoria aparitiei si dezvoltarii psihologiei virstelor.

а. Numiti citeva conceptii privind dezvoltarea persoanei din etapa prestiintifica a

psihologiei virstelor si
argumentati rolul lor in afirmarea acestui domeniu ca stiinta independenta.

2.a Protaggoras din Abdera (485-411 i.H.) a enuntat conceptul modern de pedeapsa ca
mijloc social preventiv de intimidare a celorlalti si nu de razbunare. El concepea lucrurile doar
ca simple fenomene percepute de om, omul fiind masura tuturor lucrurilor, rezulta astfel ca
actul cunoasterii este un act subiectiv, nereprezentând un adevar absolut, obiectiv, general
valabil.

Platon polemizeaza cu sofistii si ia apararea doctrinei lui Socrate, dar isi va expune si
propria-i doctrina despre Idei, Fiinta in dialogurile din epoca maturitatii. Pornind de la metoda
maieutica a maestrului sau, a ajuns la o forma filozofica noua de comunicare: dialogul. Astfel el
porneste de la opozitia dintre realitate si cunoastere, dintre aparenta si esenta, dintre opinie
comuna si stiinta si dintre simturi si ratiune. Simturile sunt lanturile care il leaga pe om de
realitatea sensibila, inferioara – in timp ce ratiunea il conduce la cunoasterea adevarata a
realitatii. Doctrina platonica despre idei sta la baza teoriei si a eticii lui Platon, iar ideile
reprezinta lumea situata in afara timpului si spatiului.

Aristotel. In timp ce simturile nu pot depasi limitele perceptiei, ratiunea depasind

perceptia ajunge la concept, printr-un proces de abstractizare. Aristotel opereaza si a doua
distinctie intre cele doua aspecte inerente ale unui obiect: potentialitate si act. Miscarea,
devenirea nu este altceva decât trecerea de la potentialitate la act. Cauzele devenirii sunt:
cauza eficienta – cea care initializeaza miscarea si cauza finala adica telul spre care se indreapta,
scopul insusi al miscarii, al devenirii.

b. Numiti orientarile de baza din psihologia virstelor, reprezentanatii si ideea centrala

a acestora.

2.b.Behaviorismul (John B. Watson, Pavlov, Clark Hull, Skinner) Aceasta sustine stiinta
obiectiva a psihologiei, in ideea ca orice studiu trebuie sa se concentreze direct pe evenimente
observabile – stimuli si raspunsuri comportamentale si nu pe structurile inconstientului

INVATAREA SOCIALA (Robert Sears, Bandura ) Teoreticienii invatarii sociale accepta

principiile conditionarii si intaririi identificate de behavioristi, dar ei construiesc peste aceste
principii, oferind puncte de vedere mai largi referitoare la modul in care copiii si adultii
achizitioneaza noi raspunsuri. Bandura a efectuat o serie de investigatii de laborator pentru a
demonstra ca invatarea observationala numita modelare reprezinta baza unor mari varietati de
comportamente insusite ale copilului, cum ar fi agresiunea, conduita prosociala si imitatia
conduitei sexuale.

COGNITIV-CONSTRUCTIVISTA (Piaget) Echilibrul intre asimilare si acomodare duce la

adaptare. Forma cea mai inalta de adaptare mentala dupa Piaget este inteligenta. Asimilarea si
adaptarea intervin in toate actele de inteligenta, iar adaptarea intelectuala comporta un
element de asimilare, adica de structurare prin incorporare si, de asemenea, inteligenta este
acomodare la mediu si variatiile sale.

PROCESAREA INFORMATIEI (Chomsky) Una dintre cele mai importante abordari pentru
studierea copilului este procesarea informatiei. Sub influenta cercetarilor de cunoastere a
adultilor, psiholingvistice si informatice, procesarea informatiei nu este atât o teorie
unificatoare, cât o abordare generala in care fiinta umana este vazuta ca un sistem prin care
trece un flux de informatii. Informatia este activ transformata, codificata si organizata intre
momentul stimularii (input) si momentul raspunsului (output).

ABORDARILE ETOLOGICE (Lorenz, Bowlby) Etologistii (oameni de stiinta care se ocupa de

studiul comportamentului uman si non-uman in circumstante naturale) sugereaza ca pentru
anumite comportamente, constante la animale, se gasesc paralelisme cu comportamentele
umane. Teoria asupra intiparirii (imprinting), care corespunde unei invatari foarte rapide a unui
comportament de catre un animal tânar, in cursul unei perioade critice, când este predispus
particular catre aceasta invatare care va orienta dezvoltarea sa ulterioara.

ABORDARILE PSIHANALITICE (Freud, Adler, Jung) Principiul placerii este un principiu

general ce guverneaza viata psihica a omului, conducând actiunile lui in directia procurarii
placerii si evitarii durerii. Principiul realitatii este strâns corelat cu principiul placerii. Initial, tinta
esentiala este procurarea imediata a placerii, pe calea cea mai scurta, fara amânare, iar pe
parcursul acomodarii progresive cu realitatea inteleasa ca mediu, sunt acceptate deturnarile si
amânarile inerente realitatii care ofera implinirea satisfactiei.

c. Numiti principalele teorii care au abordat problema dezvoltarii personalitatii omului

in ontogeneza, reprezentantii si ideea centrala a acestora.

2.c. Dezvoltarea omului ca fiinta biopsihosocioculturala presupune conlucrarea a patru

tipuri de forte: biologice (factorii genetici si cei care tin de sanatate), psihologice (factorii
interni: perceptivi, cognitivi, emotionali, de personalitate etc.), socioculturale (factorii
interpersonali, societali, culturali, etnici) si ciclurile vietii (in diferite momente ale vietii,
fortele biologice, psihologice si socioculturale afecteaza in mod diferit fiinta umana,aflata in
contexte diferite.
J. Piaget, ocupându-se de dimensiunea cognitiva a vietii psihice, identifica urmatoarele stadii:

o stadiul inteligentei senzorio-motorii (0-2 ani),

o stadiul preoperational (2-7 ani),

o stadiul operatiilor concrete (7-12 ani),

o stadiul operatiilor formale (12-16(17) ani) (8).

L. Kohlberg abordeaza problema dezvoltarii psihice din perspectiva moralitatii, cu accent pe

dimensiunea cognitiva a acesteia si evidentiaza sase stadii

1. stadiul moralitatii ascultarii;

2. stadiul moralitatii hedonismului instrumental naiv;

3. stadiul moralitatii bunelor relatii;

4. stadiul moralitatii legii si ordin

5. stadiul moralitatii contractuale si acceptarii democratice a legii;

6. stadiul moralitatii principiilor individuale de conduita.

3. Teorii ale dezvoltarii personalitatii omului in psihologia virstelor

а. Explicati esenta si importanta pentru dezvoltarea psihologiei virstelor a teoriei

recapitularii (S. Hall).

3.a. Teoria evolutiei speciilor a lui Charles Darwin a reprezentat o influenta majora asupra lui
Hall, acesta considerand cadezvoltarea individuala repeta istoria dezvoltarii speciilor, teorie
cunoscuta sub numele de teoria recapitularii:

- perioada prenatala este considerata de catre autor ca fiindfaza acvatica, dominata de factorii
genetici;

- copilaria (cu jocurile copiilor) este vazuta ca reflectandumanitatea primitiva, in care oamenii
se asemanau cu animalele;

- stadiul urmator corespunde unei perioade in care oamenii erau bine adaptati mediului lor si
aveau inclinatii tribale; aceasta se potriveste cu formarea grupurilor (gradinita, scoala) adaptate
"instinctului social" al copilului; este inceputul culturii, cand copilul este sensibil la influente
educative, cand invata si se disciplineaza;

- adolescenta este o perioada paralela cu evolutia speciilor spre civilizatie; adolescenta aduce in
prim-plan pasiuni ancestrale, o varsta a "furtunii si a stresului" caracterizata prin stari
conflictuale, capacitate pentru regandirea orientarilor religioase si potential creativ nelimitat;
este perioada Iluminismului cu Romantismul sau, cu revolta impotriva a ceea ce este vechi, cu
pasiuni si hotararea de a atinge tinte marete; Hall considera ca schimbarile hormonale din
pubertate determina "o revolta". Pentru ca aceasta turbulenta este determinata biologic, Hall
considera ca este inevitabila. Tot ceea ce poate face societatea este sa gaseasca moduri prin
care sa gestioneze dificultatile provocate de hormonii tanarului. Aceasta, afirma el, corespunde
"imblanzirii" - civilizarii speciei umane;

- adolescenta tarzie il aduce pe individ in pragul civilizatiei contemporane.

b. Argumentati importanta conceptiilor privind rolul ereditatii, mediului si educatiei in

dezvoltarea personalitatii copilului pentru domeniul psihologiei virstelor.

3.b. Ereditatea cuprinde un complex de dispozitii virtuale sau scheme functionale ce se transmit
de la antecesori la succesori prin intermediul mecanismelor genetice. Toate fenomenele
psihice, incepând cu cele simple sau elementare si incheind cu cele complexe sau superioare,
sunt rezultatul interferentei factorilor ereditari cu influentele de mediu, ponderea celor doua
categorii de factori cunoscând o dinamica variabila de la un fenomen la altul si de la un moment
la altul. Acesti factori ereditari, considerati ca premise ale dezvoltarii psihice, sunt inclusi in
categoria „predispozitiilor naturale”. Ele se refera la: particularitatile anatomofiziologice ale
analizatorilor, particularitatile anatomofiziologice ale analizatorilor, ale sistemului nervos (tipul
de ANS, plasticitatea) etc.

Mediul ca factor al dezvoltarii umane, este constituit din totalitatea elementelor cu care
individul interactioneaza, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltarii sale. Mediul insusi are un
caracter neomogen, ceea ce poate duce la diferente individuale evidente. In interiorul sau pot
actiona forte cu valente deosebite, mai puternice sau mai slabe, primele putând uneori actiona
in directia formarii unor individualitati relativ asemanatoare, desi substratul ereditar este
diferit, celelalte oferind o gama mai supla de posibilitati pentru predispozitiile ereditare.
Neomogenitatea mediului rezulta si din modul in care se intrepatrund in interiorul sau diferite
componente: sociale, culturale, psihosociale etc. Se face distinctia in acest sens intre un mediu
social apropiat si un mediu social mai larg. Primul se manifesta in cadrul familiei, scolii,
colectivitatilor de copii etc. Specific acestui mediu este prezenta unui climat psihosocial cu o
puternica incarcatura afectiva, rezultat din relatiile interpersonale ce se stabilesc intre membrii
acestor comunitati. Mediul social mai larg este o rezultanta a nivelului de dezvoltare sociala.

Educatia reprezinta actiunea constienta, organizata, desfasurata in cadrul unor institutii

speciale, in scopul formarii si informarii viitorului (sau actualului) adult. Actiunea educationala
se afla ea insasi intr-un proces de continua perfectionare, fapt care se rasfrânge in mod
inevitabil si asupra dezvoltarii prin amplificarea rolului ei in directia constituirii unor structuri
psihice capabile sa raspunda unor solicitari si cerinte tot mai mari din partea societatii.
с. Expuneti continutul pricipalelor idei privind ifluentele in dezvoltare si ecologia dezvoltarii .

3.c. Aceasta abordare se bazeaza pe cercetarile psihologului american Urie

Bronfenbrennerr care arata ca mediul ecologic constituie un set de patru sisteme
• In centru se afla microsistemul, provenind din experientele individului, intr-o
situatie particulara. De exemplu, sistemul in care copilul are experiente reprezinta modele
(pattern-uri) de activitati si interactiuni cu parintii si fratii in mediul de acasa. Pe masura
ce copilul inainteaza in vârsta, el este influentat de alte microsisteme, in situatii (locuri)
cum ar fi terenul de joaca, scoala, biserica etc.
Majoritatea cercetarilor psihologice sunt efectuate din perspectiva
microsistemului, de exemplu modelele de joc de la scoala sau interactiunile de acasa
dintre mama si copil.
• Urmatorul nivel este mezosistemul. Acesta implica raporturile dintre diferitele
situatii (locuri) si dezvoltarea individului in cadrul acestora. De exemplu, in cazul unui
copil, acesta reprezinta legaturile dintre casa si mediile scolare; in cazul unui adult,
legaturile dintre familie si locul de munca.
• Cel de-al treilea nivel, exosistemul, se refera la situatiile in cadrul carora copiii
nu participa in mod activ, dar ii afecteaza. De exemplu, serviciul parintilor sau activitatile
lor sociale pot influenta tipul de ingrijire dat copiilor.
• Ultimul nivel, macrosistemul, consta din organizarea institutiilor sociale si din
ideologiile existente in societatea din care individul face parte. Factori cum ar fi:
programul de munca general acceptat, rata somajului, disputa sociala cu privire la
activitatea de munca a mamelor sau disponibilitatea de a ingriji copilul pot afecta
bunastarea parintilor in situatia de munca ce, in consecinta, va afecta microsistemele si
mezosistemele copilului.

4. Teoriile psihanalitice ale dezvoltarii personalitatii copilului.

а. Numiti si caracterizati stadiile dezvoltarii psihice a persoanei in conceptia lui S.

Freud.

4.a. Stadiul oral (de la nastere la 1 an)

Sinele este dominant. Energia libidinala este centrata asupra gurii, iar copilul
obtine satisfactia prin sugere si muscare. Freud opina ca:
1) stadiul oral poate fi impartit in subfaza suptului pasiv, receptiv, a primelor luni
si subfaza muscarii active, agresive care se instaleaza mai târziu;
2) fixatia poate fi cauzata fie de suprasatisfacere, fie prin frustrarea copilului de
nevoile orale. Un copil ale carui nevoi orale nu sunt satisfacute sau sunt suprasatisfacute
va manifesta mai târziu caracteristicile acestui stadiu. Fixatia se poate exprima prin
dependente, cum ar fi fumatul, lacomia sau alcoolismul; roaderea unghiilor; sarcasmul
excesiv.

Stadiul anal (al doilea an de viata)

Acest stadiu are in centru senzatiile de placere de la nivelul mucoaselor rectului.
Copilul obtine satisfactia prin expulzarea sau retentia fecalelor, iar acum este in stare sasi
exercite un anumit control asupra acestor functii ale corpului. Copilul isi poate
multumi parintii fie prin a fi „curat”, fie dejucându-le planurile prin a face „murdarie”.
Asadar, senzatiile de placere asociate cu „expulzarea” sau „retentia” se asociaza cu
comportamentul care are implicatii sociale. Un eveniment semnificativ in viata copilului
este efortul parintilor de a-i impune un instructaj igienic. Fixatia in stadiul anal, probabil
rezultata din conflictul parinte/copil in timpul instruirii igienice, poate duce la aparitia
unei personalitati excesiv preocupate de curatenie si sistematizare (expulzare) sau care
este avara, refractara si obsesiva in perioada adulta (retentie).

In stadiul falic(de la 3 la 6 ani), de la trei la cinci ani, are loc identificarea sexuala a copilului. In
timpul acestui stadiu, Freud presupune ca baietii incep sa se confrunte cu ceea ce el a numit
„complexul Oedip”. Acesta ii produce copilului conflicte tulburatoare, care trebuie rezolvate
prin identificarea copilului cu parintele de acelasi sex.

Perioada de latenta (de la 6 ani la pubertate)

Aceasta este o perioada de calm relativ dupa zbuciumul stadiului falic. In acest
timp, libido-ul este slab si nu se centreaza asupra vreunei regiuni a corpului. Este
perioada dezvoltarii eului, mai ales in raport cu deprinderile sociale si intelectuale.
Stadiul genital (pubertatea)
Modificarile hormonale stimuleaza reaparitia libido-ului. Se intensifica interesul
pentru placerea sexuala si toate pulsiunile sexuale anterioare asociate cu regiuni specifice
ale corpului se transforma intr-un set integrat de atitudini si trairi sexuale adulte.

b. Expuneti pricipalele stadii ale dezvoltarii personalitatii in viziunea lui E. Erikson si

continutul lor.

4.b.

Stadiul Principala achizitie Factorii sociali Corolarul axiologic

(variantele extreme) determinanti

Infantil Incredere versus Mama sau Speranta

neincredere substitutul matern
(0-1 an)

Copilarie mica Autonomie versus Parintii Vointa

dependenta
(1-3 ani)

Copilaria mijlocie (3- Initiativa versus Mediul familial Finalitatea in actiuni

6 ani) retragere, vinovatie (teleonomia)

Copilaria mare Sârguinta, eficienta Scoala si grupul de Competenta

versus inferioritate joaca
(6-12 ani)
Adolescenta Identitate versus Modelele si Unitatea
confuzie covârstnicii
(12-18/20 ani)

Tânarul adult Intimitate versus Prietenii, relatia de Mutualitatea afectiva

izolare cuplu
(20-30/35 ani)

Adultul Realizare versus Familia, profesia Responsabilitatea,

rutina creatoare devotiunea
(35-50/60 ani)

Batrânetea Integritate versus Pensionarea, apusul Intelepciunea

(60…..ani) disperare vietii

c. Indicati la deosebirile dintre abordarile stadiale freudiana si eriksoniana.

4.c.Desi el insusi influentat de ideile lui Freud, teoria lui Erikson se deosebeste intr-o masura
importanta de cea a primului. Ca si Freud, Erikson credea ca personalitatea se dezvolta intr-o
serie de stadii predeterminate. Spre deosebire de stadiile teoriei psiho-sexuale a lui Freud,
teoria lui Erikson descrie impactul experientei sociale de-a lungul intregii existente. Erikson
micsoreaza interesul de studiu asupra clasicului triunghi descris de Freud – mama, tata, copil –,
asa cum apare el in complexele Electra si Oedip si, desi accepta cadrele de baza ale dezvoltarii
psihosexuale, el se axeaza pe influentele psihosociale ale dezvoltarii. Erikson pune in evidenta
felul in care fiecare stadiu contribuie la dezvoltarea unei personalitati unice si, in acelasi timp, il
sprijina pe individ sa devina un membru activ si creator al societatii. El considera ca o serie de
conflicte bazale caracterizeaza dezvoltarea, iar primele cinci stadii eriksoniene merg in paralel
cu cele descrise de Freud pe coordonatele de vârsta, insa mai departe ele se deosebesc
simtitor. Teoria lui Erikson difera de cea a lui Freud, pentru ca acesta nu consi-dera ca cele mai
importante evenimente ale dezvoltarii au loc numai in perioada copilariei si descrie maniera in
care probleme psihosociale semnificative apar pe tot parcursul vietii, si a fost printre primii care
a recunoscut dezvoltarea ca un proces intins pe toata durata vietii. O alta mare diferenta intre
teoria lui Erikson si cea freudiana este aceea ca Erikson pune accentul pe rolul EGO-ului mai
mult decât pe rolul SUPEREGO-ului, teoria lui Erikson fiind mai puternic orientata catre
dezvoltarea unui EGO sanatos (ceea ce Erikson numeste identitate) decât pe rezolvarea unor
conflicte interioare puternice. Preocuparea centrala a teoriei eriksoniene, si o alta diferenta
fata de teoria lui Freud, este dezvoltarea unei personalitati sanatoase, ceea ce deschide o
perspectiva pozitiva in psihanaliza. Erikson avertizeaza ca dezvoltarea normala pentru fiecare
stadiu trebuie corelata si inteleasa impreuna cu contextul cultural al dezvoltarii copilului si
situatia de viata unica a fiecarui individ.

5. Teoria invatarii sociale

 а. Numiti particularitatile teoriei educatiei si dezvoltarii in conceptia lui R. Sears.

5.a. Atentia sa se concentreaza pe comportamentul insusit al copilului, datorita asocierii cu

reducerea conduitei primare. Hranirea prompta, precum si satisfacerea altor necesitati de
dependenta ale copilului sunt considerate ca baza a invatarii sociale ulterioare. Treptat, acestea
duc prin asociere la aceste conduite secundare, cum ar fi obtinerea apropierii fizice, atentiei,
aprobarii parintilor. Aceasta dorinta de apropiere, atentie si aprobare reprezinta pentru parinti
un instrument puternic de a-l invata pe copil regulile vietii sociale. Controlul parintilor devine in
ultima instanta conduita secundara. Copiii si-l insusesc ajungând la autocontrol si
constientizare. Dupa Sears, modul in care parintii satisfac nevoia de hrana, caldura si afectiune
a copilului este esential pentru dezvoltarea acestuia. De aceea, cercetarile lui Sears se ocupa in
principal de practicile de crestere a copilului – hranire, pedepsire, metode de disciplinare –, ca
fiind factori ce pot anticipa agresiunea, comportamentul dependent si autocontrolul copiilor.

b. Elucidati continutul conceptiilor lui A. Bandura privind invatarea sociala.

5.b. Albert Bandura care a efectuat o serie de investigatii de laborator pentru a demonstra ca
invatarea observationala numita modelare reprezinta baza unor mari varietati de
comportamente insusite ale copilului, cum ar fi agresiunea, conduita prosociala si imitatia
conduitei sexuale. Bandura recunoaste ca de la vârste foarte timpurii copilul achizitioneaza
multe din raspunsuri ascultându-i pe cei din jur, fara pedepse sau recompense directe.
Intrebarea „ce anume ii face pe copii sa doreasca sa imite comportamentul anumitor modele?”
a gasit raspuns prin cercetarile lui Bandura si a celor ce au continuat studiile, care au
demonstrat atractia copiilor fata de modele calde si puternice si care poseda obiecte dorite de
ei sau alte trasaturi. Comportându-se ca aceste modele, copiii spera sa obtina propriile resurse
de valoare pentru viitor. Intarirea si modelarea sunt aplicate pentru formarea deprinderilor
sociale la copiii care nu au prieteni, pentru ca le lipseste acel comportament social afectiv.

c. Cum explica teoria invatarii sociale rolul recompensei si pedeapsei ca conditii de

formare a unui nou comportament?

5.c. Comportarea morala este vazuta ca insusita prin mecanisme de invatare, de intarire si
modelare. Conform cu perspectiva clasica a conditionarii operante, comportamentul conform
cu normele sociale creste, pentru ca adultii il respecta cu intarire pozitiva sub forma de
aprobare, afectiune si alte recompense, in timp ce un comportament care incalca standardele
este pedepsit prin reprobare, pierdere de privilegii si alte consecinte care fac ca acest
comportament sa se manifeste mai putin in viitor. Cei mai multi behavioristi considera intarirea
pozitiva ca fiind de departe cel mai eficient mijloc de promovare a unui comportament dezirabil
social, comparativ cu pedeapsa.

6. Conceptiile de baza ale dezvoltarii psihice a copilului in psihologia ruseasca.

а. Dati definitie conceptiei privind zona proxima de dezvoltare si expuneti stadiile

evolutiei umane dupa L. S. Vigotski.

6.a.Zona proxima de dezvoltare

(ZDP) reprezinta diferenta dintre ceea ce copilul e pregatit sa realizeze singur, in procesul
rezolvarii problemelor si al adaptarii, si ceea ce poate achizitiona doar cu ajutorul aultilor
sau al altor colegi (peers), deoarece ii depaseste potentialul activ in momentul dat.
Vigotski a sustinut ca, atunci când copilul isi dezvolta cunostintele ghidat de adult, el
ajunge la solutii mai sofisticate decât ar face–o doar prin posibilitatile de care dispune.
• intre 0 si 2 ani; stadiul de afiliere: comunicarea emotionala este acum de
maxima importanta;
• intre 2 si 7 ani; stadiul de joc: activitatea cea mai importanta este, la
inceput, manipularea obiectelor, apoi jocurile simbolice si jocurile de rol;
• intre 7 si 12 ani; stadiul invatarii: este vârsta frecventarii scolii;
• intre 12 si 19 ani; stadiul prieteniilor: adolescentul combina relatiile
personale cu cele profesionale;
• intre 19 si 55 de ani; stadiul muncii;
• intre 55 si 70 de ani; stadiul teoretizarii.

b. Ilustrati importanta activitatii in dezvoltarea umana, folosind conceptia lui A. N. Leontiev.

6.b. A.N. Leontiev, remarca ca activitatea este un „proces, ce realizeaza o anumita relatie a
omului fata de lume si corespunde unor trebuinte specifice”. Activitatea este conditia
dezvoltarii personalitatii si manifestarii calitatilor ei, din alt punct de vedere, activitatea singura
la rândul ei depinde de nivelul dezvoltarii personalitatii, care apare ca subiect al acestei
activitati. Caracteristica de baza a activitatii este obiectualitatea. In cazul dat obiectul activitatii
se manifesta bilateral: in primul caz – prin existenta sa de sine statatoare, ca supus sie si
transformator al activitatii subiectului; in al doilea caz – ca imagine a obiectului, ca produs al
reflectarii psihice al insusirilor lui, care se realizeaza in rezultatul activitatii subiectului.
Mecanismele, care „pornesc”, activitatea sunt necesitatile si motivele. Obiectul, asupra caruia
este orientata necesitatea, poate fi material sau ideal, perceput senzorial sau oferit numai in
reprezentari. Obiectul necesitatii, ce stimuleaza activitatea si determina orientarea ei, este
numit motiv. Motivele astfel devin cauzele, ce stimuleaza omul spre activitate, acordându-i
orientare si semnificatie. Prin conceptul de „activitate” sunt insemnate numai acele procese,
care realizeaza atitudinile omului fata de lume si raspund la necesitatile lui corespunzatoare
deosebite.

с. Care sunt principalele idei privind rolul jocului in dezvoltarea copilului, expuse de D. B.
Elkonin?

6.c.Functia principala a jocului se exprima in asimilarea practica si mentala a caracteristicilor

lumii si vietii. Este o functie de cunoastere, care scoate in evidenta caracteristicile cognitive ale
jocului, amplitudinea acestora pe parcursul dezvoltarii copilului.

Alta functie importanta este aceea de exersare complexa stimulativa a miscarilor, de contributie
activa la cresterea si dezvoltarea organismului. Este functia pusa in evidenta de Carr si Gross. Se
manifesta ca functie principala in copilarie, devenind, treptat, functie marginala in perioada
adolescentei. Aceasta functie apare ca principala in jocurile de miscare sau in jocurile sportive
de competitie si secundara in jocurile simple de manuire de obiecte proprii copiilor mici sau in
jocurile didactice de tipul loto-urilor, sah-ului etc.

Functia formativ-educativa a fost pusa in evidenta de timpuriu de pedagogul Frobel si

dezvoltata de pedagogia moderna. Prin joc se dezvolta intreaga personalitate a copilului.

7. Scoala psihologiei genetice de la Geneva.

а. Numiti reprezentantii scolii genetice de la Geneva.

7.a.J. Piaget, Bärbel Inhelder si A. Szeminska

b. Descieti principalele idei ale scolii de la Geneva.

7.b.Structuralismul genetic uneste intr-o sinteza conceptele structuraliste referitoare la

organizarea si functionarea structurilor psihice (conservatoare), cu cele genetice, demonstrând
ca aceste structuri au o evolutie in sensul organizarii tot mai complexe:

• nu exista structuri fara geneza (apriorice);

• nu exista geneza “in vid”- ea se aplica numai structurilor

с. Argumentati importanta cercetarilor psihogenetice ale Scolii de la Geneva.

7.c.Scoala de la Geneva intemeiaza noi domenii ale stiintei: psihologia genetica, epistemologia
genetica, logica operatorie, din perspectiva carora Piaget va explica stiintific dinamica
inteligentei umane.

8. Scoala psihologiei genetice de la Paris.

а. Numiti reprezentantii scolii genetice de la Paris.

8.a. Jean Martin Charcot, Henri Pieron, Pierre Janet, Henri Wallon

b. Descieti principalele idei ale scolii genetice de la Paris.

8.b.Se caracterizeaza printr-un accent deosebit pus pe problematica medicala, mai ales
neuropsihiatrica.
с. Argumentati importanta cercetarilor psihogenetice ale Scolii de la Paris.

8.c. Se orienteaza cu precadere spre psihologia medicala, psihologie patologica si

neopsihanaliza. Fondarea psihologiei conduitei, contributii in domeniul psihpatologiei si in
problematica afectivitatii, psihologia debilitatii mintale si a gemenilor.

8. Periodizarea dezvoltarii psihice si formarea personalitasii omului in psihologia

apuseana.
а. Numiti periodizarile de baza ale dezvoltarii si formarii personalitatii omului din
psihologia apuseana.

9.a.

b. Descrieti etapele evolutiei cognitive a copilului dupa J. Piajet.

9.b.
0-2 ani (aproximativ) perioada senzorio-motorie
2-7 ani (aproximativ) perioada preoperationala
7-11 ani (aproximativ) perioada operatiilor concrete
11 ani – maturitate, perioada operatiilor formale.
Perioada senzorio-motorie este prima perioada a dezvoltarii cognitive, in care sarcina principala
a copilului este de a organiza si de a interpreta informatiile pe care le primeste prin organele de
simt si de a-si dezvolta coordonarea motorie, cu alte cuvinte, de a invata sa-si coordoneze
muschii. In timpul acestei perioade copilul incepe cu dezvoltarea schemei corporale si tot acum,
isi dezvolta si perceptia constantei obiectului.
 A treia perioada identificata de Piaget este perioada operatiilor concrete. In aceasta
perioada, gândirea unui copil este foarte asemanatoare cu aceea a unui adult, dar copilul are
totusi dificultati cu notiunile pur abstracte, pentru ca trebuie sa le lege de lumea reala, pentru a
le intelege. Copiii aflati in aceasta perioada sunt caracterizati de o dorinta extraordinara de a
culege informatii despre lume: deseori, ei aduna liste considerabile de fapte sau de date despre
un subiect de interes.

In a patra perioada, perioada operatiilor formale, gândirea copilului este asemanatoare

celei a unui adult. El poate manevra acum logica abstracta, elaboreaza ipoteze (teorii) despre
lume, le testeaza ca un om de stiinta si utilizeaza notiuni abstracte in gândirea sa. Piaget
considera ca aceasta este cea mai inalta forma de gândire si sustinea ca, din acest moment,
copilul isi poate extinde cunostintele, fara a mai fi impiedicat de egocentrism sau de alte
asemenea restrictii.

In a doua perioada, perioada preoperationala, pot fi percepute cel mai clar diferentele intre
gândirea copiilor si gândirea adultilor. Aceasta este perioada in care se dezvolta limbajul si
Piaget considera ca utilizarea limbajului de catre copil demonstreaza o reducere treptata a
egocentrismului. La inceput, copilul prezinta o vorbire egocentrica, cu o constienta redusa a
necesitatilor ascultatorului, dar, treptat, devine constient ca , in scopul utilizarii limbajului
pentru comunicare, trebuie sa si-l ajusteze in vederea unei interactiuni, in loc sa-si exprime, pur
si simplu, gândurile.

с. Ilustrati influenta evolutiei cognitive asupra formarii judecatii morale a copilului dupa L.
Kohlber.

9.c. nivelul premoral sau preconventional (4-10 ani), unde standardele de judecare sunt
etichetele culturale ale anturajului, dintr-o perspectiva binara: bun/rau, are dreptate/se inseala,
cuminte/obraznic, faptele fiind judecate dupa consecintele lor si in mai mica masura prin
prisma cauzalitatii. Acest nivel presupune urmatoarele subniveluri:

a) al moralitatii ascultarii, in care pedeapsa si recompensa sunt criterii foarte puternice,

iar evitarea pedepsei si supunerea la norma apar ca avantaje personale imediate si

b) al moralitatii hedonismului instrumental naiv, unde conformarea la norma este sursa

de beneficii si, ca atare, trebuie realizate pentru ca fiind recompensata poate fi si placuta in
consecintele sale;

nivelul moralitatii conventionalitatii morale (10-13 ani); este nivelul conformarii la

normele exterioare si al jucarii rolului de copil asa cum este acesta cerut de universul familiei si
de alte grupuri de apartenenta; conformarea are la baza placerea de a i se recunoaste purtarea,
de a avea un statut „bun”, deci de a fi apreciat. La nivelul acestei moralitati se desprinde:

a) moralitatea bunelor relatii; copilul respecta norma din dorinta de a fi recunoscut ca

un baiat „bun” sau o fata „buna”; totodata, incepe sa se prefigureze judecarea faptelor dupa
intentia lor si nu numai dupa consecinte;
 b) moralitatea legii si ordinii, unde respectarea autoritatii, a normelor si a legilor se
realizeaza ca necesitate ce reglementeaza conduita tuturor, fapt care actioneaza si in beneficiul
personal;

nivelul autonomiei morale sau al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor morale

(dupa 13 ani, la tinerete sau niciodata). Si acest nivel al acceptarii normelor cunoaste mai multe
subniveluri si particularitati ale moralitatii desprinzându-se in acest sens:

a) moralitatea contractuala, caracterizata prin acceptarea democratica a legii si a

intelegerii standardelor morale ca rezultat al unei decizii mutuale; legile nu sunt intangibile si
pot fi schimbate pe considerente rationale;

b) moralitatea principiilor individuale de conduita; se cristalizeaza propriul sistem de

valori prin semnificatiile personale acordate conceptelor de justitie, reciprocitate, egalitate,
demnitate; judecarea de sine este perceputa ca a fi mai puternica decât cea care vine din
exterior.

10. Periodizarea dezvoltarii psihice si formarii personalitpsii in psihologia ruseasca.

а. Numiti principale periodizari ale dezvoltarii si formarii personalitatii din psihologia ruseasca.

10.a.

b. Descrieti stadiile in dezvoltarea copilului, manifestate in interactiunea cu adultul si prin

achizitia limbajului si stadiile generale ale evolutiei umane din conceptia lui L. S. Vigotski.

10.b. Vigotski descrie urmatoarele stadii, in dezvoltarea copilului, in interactiune cu

adultul, prin achizitia limbajului:
• stadiul I: fiziologic – copilul este separat doar din punct de vedere
fiziologic, dar, pentru a supravetui, el e total dependent;
• stadiul II: biologic – copilul capata independenta (prin intarcare), iar
dependenta lui de cel care-l ingrijeste devine psihologica;
• stadiul III: este stadiul in care adultul il atrage atentia, vorbindu+i despre
diferitele obiecte din jur, iar activitatile copilului sunt controlate si
secondate de vorbirea adultului;
• stadiul IV: actiuniole copilului sunt initiate si impulsionate de vorbirea
adultului;
• stadiul V: realizeaza activitati voluntare indrumat prin vorbire de catre
adult; vorbirea adultului este internalizata si copilul isi controleaza prin ea
propriile actiuni;
• stadiul VI: copilul isi da singur comenzi – la inceput cu voce tare; mai
târziu, prin vorbirea interiorizata, pentru sine insusi.

с. Descrieti periodizarile dezvoltarii psihice a copilului efectuate de D. B. Elkonin si M. I. Lisina.

10.c.

11. Dezvoltarea copilului in perioada prenatala

a. Denumiti caracteristicele de dezvoltare psiho-fiziologica ale copilului in perioada intrauterina

11.a. Cele mai semnificative aspecte privind stadiile dezvoltarii embriologice si

intrauterine sunt prezentate in tabelul de mai jos in care se pun in evidenta doua puncte
de vedere sau criterii de descriere a fazelor dezvoltarii primare ale fiintei umane. Cele
doua criterii sunt:
(1) Modul in care are loc organizarea sistemelor si organelor biologice
fundamentale ale viitorului copil;
(2) Pozitia si modul de a se hrani al embrionului si apoi al fatului in
conditiile dezvoltarii embrionare si intrauterine.

b. Numiti caracteristicele formarii sistemului nervos central la copilul in perioada prenatala

11.b. 0-3 Luni Faza embrionara,germinala, cariochineza,diferentierea primara a organelor,
formarea, sistemului nervos,formarea primara a encefalului.
-Vezicolele primare
-Vezicolele secundare

La 3 saptamâni se formeaza maduva spinarii (ca un fir cu o extremitate mai proeminenta,

capul).

3-6 luni - Dezvoltarea sistemului nervos si a encefalului

6-9 luni- Se perfectioneazafunctionalitatea organicasi a sistemului nervos.

c. Denumiti caracteristicele crizei nou-nascutului.

11.c.Primul an de viata al copilului este o perioada sensibila in cursul dezvoltarii (Laura E.,
Berck, p. 168). Lipsa stimularii poate conduce chiar la retard sever, dar copilul poate recupera
aceste intârzieri in dezvoltare in conditiile in care normalizarea in cresterea si ingrijirea sa apare
inaintea vârstei de doi ani. Procesele inregistrate de copii ce au fost de exemplu respinsi, 73
supusi deprivarii in institutii si adoptati dupa vârsta de doi ani, au recuperat retardul mult mai
greu (si nu complet) decât cei adoptati inainte de doi ani (Dennis, 1973).
Problematica deprivarii poate fi abordata din punct de vedere teoretic pe doua dimensiuni
esentiale: deprivarea senzoriala si deprivarea afectiva.
Deprivarea senzoriala, intelegând prin aceasta toate gradele ei de la carenta mediului de
stimulare, care daca este remediata de timpuriu nu produce efecte permanente si de lunga
durata, pâna la expresia limita, care conduce la intârzieri seminificative in dezvoltarea copilului
Deprivarea afectiva a fost un subiect larg dezbatut in cadrul problematicii legate de atasament
si separare. La inceputul anilor ’50, pe fondul angajarii tot mai multor femei in procesul muncii
si a extinderii institutiilor specializate de invatamânt prescolar, se punea problema daca copiii
prescolari sufera de deprivare emotionala când petrec mai mult timp in institutii specializate
decât in situatii familiale conventionale.

12. Dezvoltarea psihica a copilului de la nastere pina la un an

a. Denumiti caracteristicele dezvoltarii senzorio-motorii la copii de la nastere pina la un an

12.a.GUSTUL Este bine dezvoltat la nou-nascut, având in vedere faptul ca structural s-a maturat
mult inainte de nastere (Bradley R.M., 1972) si 67 foarte multe studii au pus in evidenta faptul
ca nou-nascutii pot discrimina intre gusturile de baza (dulce, amar, sarat, acru).
MIROSUL Analizatorul olfactiv este la nastere la fel de bine dezvoltat ca si analizatorul gustativ,
astfel incât nou-nascutul este capabil sa faca diferenta intre mirosuri.
AUZUL Dezvoltarea anatomica a aparatului auditiv incepe de timpuriu in stadiul embrionar si
este aproape completa la nastere.
VEDEREA Aparatul vizual este mai putin dezvoltat decât celelalte sisteme senzoriale. Retina,
tesutul nervos al ochiului, responsabila de captarea luminii si transformarea ei in semnale
nervoase pe care le transmite creierului, nu este complet dezvoltata la nastere.
PERCEPTIA Distantei este realizata cu ajutorul auzului, cât si al vederii. Dezvoltarea ei ajuta la
intelegerea „reliefului”, spatiului inconjurator si ghideaza activitatea motorie.

b. Descrieti manifestarile complexului de inviorare in conceptia lui Figurin si Denisova.

12.b. „Complexul de inviorare” – hotarul intre nou-niscut si pruncie. Dezvoltarea actiunilor de
apucare pe parcursul primului an de viata. Dezvoltarea proceselor cognitive . Felul dominant de
activitate
Initial, la sugarul mic dominante sunt reactiile afective astenice, insusi procesul adaptarii
biologice fiind un parcurs plin de dificultati. Conditiile interne si externe (foamea, frigul, lumina
pea puternica, umezeala, nevoia de somn) provoaca stari afective de disconfort manifestate
prin plâns, tipete, spasme.
Inca de la nastere, copilul poseda o serie de expresii mimice, corespunzatoare diferitelor reactii
afective. Treptat, in relatiile cu adultul care il hraneste si il ingrijeste, reactilie afective ale
copilului se vor complica si diversifica.

Reactiile afective stenice capata o pondere din ce in ce mai mare, mai ales dupa primele 3 luni
de la nastere, dezvoltându-se in legatura cu alimentarea, tinutul in brate, lumina difuza-
calmanta, defecatia.Zâmbetul, a fost semnalat de Tiedmann inca de la vârsta de 5 zile a
copilului. Continutul psihologic al zâmbetului la 45 de zile reda satisfactia, buna dispozitie,
calmul.Spre sase luni, dispozitia generala a sugarului devine dominant calma, copilul fiind bine
adaptat la conditiile existentei extrauterine.Dar cele mai interesante si mai numeroase reactii
pur afective ale copilului apar in relatiile cu adultul.

Complexul reactivarii (reactie stereotipa atitudinala, de raspuns la caracteristicile distincte ale

ambiantei-intr-o etapa psihica data-ce antreneaza toate functiile emotive si activ-cognitive,
care reproduce o anumita structura a ambiantei, se repeta, este determinata de factori socio-
culturali si se constituie spontan), o reactie pozitiva de inviorare asociata cu zâmbete, se
manifesta inca de timpuriu (2 luni) ca o reactie caracteristica la prezenta persoanelor
cunoscute. Acest complex evolueaza si se complica pe masura ce relatiile cu adultul devin din ce
in ce mai complexe.
Dupa vârsta de trei luni, copilul manifesta reactii diferentiate la tonalitatea vocii umane.

c. Numiti principalele realizari ale primului an de viata.

12.c. Nou-nascutul incepe sa se echilibreze activ si imediat conditiilor mediului extrauterin.

Echilibrarile cele mai importante se fac in primele ore dupa nastere si se continua in primele
saptamâni, respectiv echilibrarea termica, organizarea respiratiei, hranirea activa, asimilarea
independenta.
Nou-nascutii, dar si sugarii petrec cea mai mare parte a zilei dormind. Trecerea de la starea de
veghe la somn profund se realizeaza gradat, copilul trecând prin mai multe faze: somnul normal
prin relaxare totala, respiratie regulata; somnul intermitent, când nou-nascutul trece de la
somnul normal la cel neregulat, caracterizat de usoare miscari, grimase faciale, miscari rapide
ocazionale ale globilor oculari, iar respiratia este mai rapida decât in somnul normal.

13. Dezvoltarea personalitatii copilului in perioada prunciei.

a. Definiti notiunile de “situatie sociala a dezvoltarii”, “activitatea dominanta” si
“neoformatiune psihologica” si indicati la particularitatile manifestarii acestor indicatori ai
dezvoltarii la virsta prunciei.

13.a. situatie sociala a dezvoltarii- situatie care are conditiifavorabile pentru stimularea
dezvoltarii normale a copilului. (relatia cu mama, si observarea mediului inconjurator)
activitatea dominanta – activitatea carei ii este oferit majoritatea timpului (hrana, somnul)
neoformatiune psihologica –

b. Descrieti dezvoltarea emotionala a copilului pina la un an.

13.b. Stadiul emotional poate debuta catre vârsta de 2, 3 luni, atingând apogeul catre vârsta de
6 luni si se incheie la sfârsitul primului an de viata. Stadiul se caracrterizeaza prin
preponderenta expresiilor emo- tionale care constituie un mod dominant de relationare al
copilului cu anturajul sau. Reactiile emotive, spune Wallon, sunt primele semne ale vietii psihice
care sunt observabile si care prin schimburile cu mediul sustin organizarea vietii psihice a
individului. Experesiile vocale si motrice ale copilului se vor diversifica, emotiile diferite ale
copilului vor contribui la relatiile copilului cu mediul sau si vor sta la baza sociabilitatii. Gratie
reactiilor sale emotionale, copilul capata treptat constiinta situatiilor in care el se gaseste
implicat si incepe sa anticipeze.

c. Nominalizati caracteristicile dezvoltarii autoconstiintei in pruncie.

13.c. Perioada centripeta cuprinde doua momente ale dezvoltarii: impulsiv si emotional. Stadiul
impulsivitatii motrice prezinta un apogeu catre vârsta de 3 luni si poate ajunge pâna la 6 luni.
Satisfacerea nevoilor este total dependenta de mediu si diferenta fata de perioada anterioara
este aceea ca satisfacerea nu se mai realizeaza automat, ca in perioada intrauterina. Agitatia
motrica a copilului devine un mijolc de exprimare a starii sale de tensiune, care va diferentia din
ce in ce mai pregnant in mimica si atitudini.
1. Exercitiul reflexelor (0-1 luna) – Reflexe care prin exercitiu se consolideaza si se dezvolta. Ex.:
reflexul suptului si reflexul palmar. 2. Stadiul primelor deprinderi si al reactiilor circulare
primare (1 luna - 4,5 luni). – Aparitia unei noi deprinderi – suptul degetului – diferita de
actiunea intâmplatoare, aceasta se realizeaza prin coordonarea miscarilor bratului, mâinii si
gurii. 70 – Deprinderea nu este un act ce caracterizeaza inteligenta, ci se bazeaza pe o schema
senzorio-motorie de ansamblu, in care nu exista o diferentiere intre mijloace si scopuri. –
Copilul nu cauta la acest nivel, in vederea atingerii unui scop, mijloacele potrivite. – Trecerea de
la reflexe primare la reactii circulare primare se realizeaza treptat, prin descoperirea
intâmplatoare a unui rezultat si prin incercarile de repetare si retinere. – Prin reactie circulara
se intelege o actiune care se produce si in care efectul este gratificat pentru subiectul care o
executa. – Reactie circulara primara este aceea care se aplica la propriul corp 3. Stadiul
reactiilor circulare secundare si al deprinderii „procedeelor destinate a face sa dureze
spectacolele interesante” (4,5-8/9 luni). – Coordonarea intre vedere si apucare. – Reflexul
palmar se perfectioneaza, apare prehensiunea. – De la inchiderea reflexa a palmei peste
degetul (mare) ce atinge palma, la apucare si apoi indreptarea obiectului spre gura fara a fi
privit este etapa coordonarii intre prehensiune si supt. – O alta etapa este cea in care copilul
apuca un obiect doar daca este in câmpul vizual (vederea simultana a mâinii si obiectului
conduc la apucare). – Ultima etapa a prehensiunii (4, 5 luni) veritabile este aceea in care toate
obiectele care-l intereseaza pe copil conduc la prehensiune, chiar daca mâna nu este in câmpul
vizual. – In primele luni de viata, copilul nu face diferenta intre corpul sau si mediul
inconjurator, treptat se structureaza relatia cu propriul corp, apoi cu mediul inconjurator. –
Acum apar reactiile circulare secundare, legate de actiunea in care intervine un obiect din
mediu si care produce un rezultat in mediul extern, ii face placere copilului si acesta tinde sa il
repete. – „Procedeele destinate a face sa dureze spectacolele interesante” consituie un caz
particular. – Piaget a constatat ca, daca inceteaza sa pocneasca din degete, fiul sau, pe care il
amuzau pocniturile, va incerca sa le reproduca lovind din ce in ce mai tare o perna.

14. Dezvoltarea psihica a copilului 1-3 ani

a. Descrieti dezvoltarea psihomotorie la copiii de virsta frageda

14.a. Ritmul de crestere, dezvoltare si maturatie depinde de factori ereditari, hormonali si de

mediu. – Factori ereditari – influenteaza ritmul de crestere si valorile definitive ale parametrilor
de crestere, conform programelor genetice. – Factori hormonali – intre acestia, hormonul de
crestere este indispensabil pentru reglarea cresterii scheletice, iar deficitul acestui hormon se
exprima prin incetinirea proceselor de crestere si maturare, excesul determina accelerarea
cresterii fara maturatie (gigantismul). – Factorii de mediu – dintre care nutritia este elementul
esential in dezvoltarea procesului de crestere. – Factori socioeconomici – influenteaza cresterea
organismului copilului prin modul de viata, obiceiuri elementare, traditii culturale, in strânsa
legatura cu factorii nutritionali. – Factorii psihici si emotionali – contribuie in insemnata masura
la confort prin ambianta familiara, climatul afectiv, calitatea relatiilor dintre parinti si copii.
Stress-ul psihic provocat de mediul ambiant nefavorabil influenteaza negativ procesul de
crestere. Dezvoltarea psihomotorie. Termenul de psihomotricitate este folosit pentru a exprima
faptul ca dezvoltarea motricitatii este legata de celelalte progrese in dezvoltarea intelectuala si
socioafectiva. Achizitia mersului este o buna ilustrare a acesti interrelatii. Posibili- 79 tatea
copilului de a se misca conduce la experimentarea de noi senzatii, dezvoltând experienta
cognitiva. In acelasi timp, prin exersarea mersului el dezvolta o autonomie fata de adult, ceea
ce inseamna baza independentei de mai târziu. Dezvoltarea psihomotorie este programata
genetic pentru fiecare specie, dar asta nu inseamna ca mediul nu intervine ca factor de
modulare a celui genetic. De exemplu, un copil privat de ingrijire si nestimulat va prezenta un
retard important in achizitiile sale. Dezvoltarea se deruleaza urmând câteva legi generale, care
permit intelegerea mecanismelor dezvoltarii. Acestea au fost descrise de Gesell si ilustreaza
progresul maturizarii nervoase cu efectele sale asupra controlului motricitatii.

b. Nominalizati particularitatile dezvoltarii sferei cognitive si afective la 1-3 ani.

14.b. nevoia de atasament a copilului fata de mama sa evidentiaza o nevoie innascuta,
structurala, nevoia de contact social care este o nevoie primara. Bowlby imparte dezvoltarea
atasamentului in 4 etape: • etapa de preatasament – de la nastere la 6 saptamâni când
comportamentul este o problema de raspunsuri reflexive determinate genetic, cu valoare de
supravietuire.
• etapa atasamentului de actiune – (6 saptamâni-6/8 luni) – in aceasta faza, copiii mici se
orienteaza si raspund, marcând mai mult decât pâna acum preferinta fata de mama.
• etapa atasamentului delimitat – 6/8 luni pâna la 18 luni, 2 ani, corespunzatoare etapei in care
atasamentul fata de mama este foarte evident. In aceasta perioada, copiii manifesta anxietate
de separare. Aceasta perioada de atasament delimitat isi gaseste echivalenta in permanenta
obiectului din teoria lui Piaget.
• etapa formarii unei relatii reciproce – 18 luni/2ani si dupa. In aceasta perioada, copilul
construieste progresiv o reprezentare interna a figurilor de atasament, care ii va permite sa
suporte din ce in ce mai bine absenta acestora si sa anticipeze intoarcerea lor. Bowlby descrie
ca in jurul vârstei de 3 ani se formeaza un palier matur in constructia acestei reprezentari, care
il va ajuta pe copil sa suporte mai bine separarea corespunzatoare intrarii in gradinita. Ca
urmare, anxietatea de separare scade la vârsta de 3 ani.
14.c. c. Numiti principalele realizari
atinse in al 3-lea an de viata.

15.a. 15. Dezvoltarea

personalitatii copilului de virsta frageda
a. Descrieti particularitatile “situatiei sociale a dezvoltarii”, “activitatii dominante” si
“neoformatiunilor psihologice” la virsta frageda.

Perioada preoperationala sau stadiul preoperator debuteaza in jurul vârstei de 2 ani cu aparitia
reprezentarilor mentale si posibilitatile de evocare verbala si mentala caracterisitice. Aceasta
perioada de dupa vârsta de 2 ani este marcata de trei mari achizitii, respectiv: aparitia functiunii
semiotice, apogeul gândirii egocentrice si inceputul decentrarii cognitive

b.Descrieti particularitatile dezvoltarii intelectuale a copilului pina la 3 ani.

15.b. Stadiul reactiilor circulare tertiare si descoperirea de mijloace noi prin experimentare
activa (11/12 luni-18 luni)
• Pentru ca actul inteligent sa fie complet sunt necesare mijloacele noi de actiune; crearea lor si
cautarea acestor mijloace este caracteristica acestui moment.
• Conduita sforii – Trage sfoara de care este legat un obiect pentru a-l apropia;
• Conduita suportului – Trage covorul pentru a aduce mai aproape obiectul; – Trage fata de
masa pentru a cobori obiectul;
• Apar reactiile circulare tertiare
• In RCS copilul cunoaste rezultatul actiunii sale si il repeta folosind scheme cunoscute de
actiune, in cele tertiare actiunile sunt caracterizate de schimbarea modalitatii de producere a
rezultatului;
• „experiente pentru a vedea ce se intâmpla”: – ex.: descoperind traiectoria unui obiect copilul
va cauta sa-l arunce in alte moduri sau de la alte puncte de plecare. 6. Stadiul inventarii de
mijloace noi prin combinari mentale (18-24 luni)
• Solutia la problema nu mai este tatonata practic, copilul fiind capabil sa gaseasca solutia in
mintea sa. • Conduita bastonului – apropie un obiect indepartat, folosind un bat.
• Sfârsitul inteligentei senzorio-motorii si debutul inteligentei veritabile. Conceptul obiectului
permanent a fost introdus de Meyerson, pentru a desemna invarianta obiectului ca atare,
categorializarea schemei sale de existenta (Neveanu, coord., 1978).

c.Descrieti dezvoltarea personalitatii copilului pina la 3 ani.

15.c. Stadiul proiectiv corespunde vârstei de 3 ani si este marcat de trecerea de la actele
motorii la reprezentarile mentale. Cu progresul 90 mersului si al limbajului se realizaza o
activitate „proiectiva” care corespunde proiectarii imaginilor mentale in acte. La aceasta vârsta,
copilul se exprima atât prin gesturi, cât si prin cuvinte, iar miscarea acompaniaza si serveste
drept suport reprezentarii mentale. Se manifesta acum o interiorizare a actelor motorii, iar
imitarea ilustreaza acest proces de interiorizare ce are ca finalitate dezvoltarea reprezentarilor
mentale, care au un character social. Multi autori au legat aparitia identitatii de sine de
momentul in care copilul se recunoaste in oglinda. Acesta este si momentul constituirii
identificarii ca proces de structurare a personalitatii si care in etapa identificarii primare se
refera la imitatia comportamentelor adultilor care-l ingrijesc si la fuziunea afectiva ce sta la
baza imitatiei. Mecanismele identificarii copiilor cu parintii au fost explicate psihanalitic prin
adoptarea 91 comportamentului parintilor de catre copii datorita pozitiei de putere a acestora.
Teoriile invatarii arata ca exista o asociere pozitiva intre comportamentul si trasaturile
parintilor, ca urmare a satisfacerii nevoilor copiilor. In consecinta, copiind comportamentul
parintilor, copiii aplica de fapt sentimentele de satisfactie pe care le asociaza cu parintii, oferind
in acest fel propria lor recompensa.

16. Crizele de virsta de la 1 si 3 ani

a. Definiti notiunea “criza de virsta”

16.a.In fiecare etapa a dezvoltarii, individul trebuie sa se confrunte si sa stapâneasca o
problema centrala care este dilema etapei respective. Criza de dezvoltare aferenta este
universala, iar situatia particulara se defineste din punct de vedere cultural. In multe tari
occidentale, intarcatul (wean) este considerat ca o criza de dezvoltare; de fapt, este prima criza
din invatarea increderii – incredere „in” si acceptarea schimbarii ca parte a regularitatii si
previzibilitatii evenimentelor de viata majore.

b. Caracterizati criza virstei de la un an

16.b. Perioada de la 18 luni la 3 ani corespunde crizei relative la autonomie versus indoiala sau
teama. Punctul central in aceasta criza este relatia cu parintii. Descrierea psihologica a stadiului
poate fi contrasa in semnificatia continuta de doua verbe „a pastra” si „a lasa” sa plece, a
elibera.

c. Descrieti manifestarea crizei de la trei ani.

16.c. Independenta câstigata de copil prin dezvoltarea motorie si verbala limiteaza dependenta
sa de ceilalti si construieste nevoia de independenta si autonomie. La aceasta vârsta, copilul se
afla in criza determinata de conflictul dintre dorinta de a fi protejat si nevoia de a fi liber.
Parintii care reusesc echilibrul intre a lasa copilul sa exploreze singur si sa realizeze lucruri
pentru el insusi prin el insusi, dar in acelasi timp asigura o supraveghere omniprezenta care se
exprima prin indrumare, reusesc sa construiasca la copiii lor autonomia necesara. Parintii foarte
restrictivi si foarte directivi construiesc la copiii lor un sentiment de slabiciune si lipsa de
capacitate, o credinta de incompetenta si neputinta.

17. Dezvoltarea psihica a copiilor de virsta prescolara.

a. Descrieti dezvoltarea proceselor cognitive la prescolar

17.a.Perioada prescolara poate fi impartita in 3 subperioade: prescolarul mic (3-4 ani),

prescolarul mijlociu (4-5 ani) si prescolarul mare (5-6 ani). Jocul ramâne activitatea dominanta a
acestei etape, dar el incepe sa se coreleze cu sarcinile de ordin educativ. Prescolarul mic se
caracterizeaza printr-o puternica expansiune, copilul traieste frenezia explorarii mediului.
Perioada prescolara mica este cea de trecere de la centrarea organismului pe satisfacerea
necesitatilor imediate spre activitati in care modalitatile de satisfacere sunt mai complexe si
mai ales de tip psihologic. Prescolarul mijlociu se adapteaza mai usor mediului din gradinita,
jocul este in mai mare masura bazat pe actiuni, iar activi- 103 tatile obligatorii sunt mai
solicitante. Cunostintele despre mediul inconjurator sunt mult imbogatite. Prescolarul mijlociu
manifesta o maxima receptivitate fata de mediul inconjurator, fapt ce ii dezvolta perceptia, care
devine un proces orientat, cu sarcini si modalitati proprii de realizare. Reactiile emotionale sunt
mai controlate si mai in acord cu cerintele parintilor sau educatorilor. O alta caracteristica este
ritmul accelerat al socializarii copilului. Se instaleaza mai evident unele trasaturi caracteriale
care contureaza viitoarea personalitate. Prescolarul mare 5-6/7 ani. Activitatile prescolarului
mare sunt din ce in ce mai sistematice, desi activitatea de baza ramâne jocul. Incepe pregatirea
pentru scoala. Perceptia transformata in observatie se exerseaza si devine pricepere, limbajul
capata o structura mult sistematizata si inchegata, fiind constituit dupa regulile gramaticale;
apar primele forme ale gândirii logice, orientate spre sistematizare si observarea faptelor
particulare; sunt utilizate unele procedee de memorare; atentia voluntara devine de mai lunga
durata.

b. Descrieti caracteristicile de dezvoltare a limbajului la virsta prescolara

17.b. La inceputul acestei perioade, catre vârsta de 3 ani, limbajul este in plina expansiune si au
loc progresele spectaculoase privind constructia frazei. Daca dezvoltarea fonologica este
aproape incheiata, 109 vocabularul va creste exponential si se va dezvolta sintaxa, devenind din
ce in ce mai complexa. Importante pentru invatarea limbajului sunt cel putin trei secvente de
dezvoltare interdependente: dezvoltarea cognitiva (capacitatea de a recunoaste, identifica,
discrimina si manipula), dezvoltarea capacitatii de a discrimina si intelege vorbirea pe care o
aude de la ceilalti din apropiere si dezvoltarea abilitatii de a produce sunete si succesiuni de
sunete ale vorbirii care corespund din ce in ce mai exact structurilor vorbirii adultilor.

Minimale a limbajului sunt:

• 3 ani si 6 luni – copilul este capabil sa redea pâna la 2 strofe;

• 4 ani – este uzuala folosirea pluralului in vorbirea curenta si a pronumelui („eu”, „tu”, „noi”,
„voi”);

• 5 ani – sunt folosite cel putin doua adverbe de timp („azi”, „mâine”); – este capabil sa relateze
despre 3 imagini cu detalii;

• 5 ani si 6 luni – foloseste 3 adverbe de timp („ieri”, „azi”, „mâine”); – recita poezii lungi cu
intonatie

• 6 ani – 3 adverbe folosite corect; – relateaza despre 3 imagini; – recunoaste corect 3, 4 litere.

c. Descrieti structura jocului cu subiect si rol precum si influenta lui asupra dezvoltarii
personalitatii prescolarului.

17.c. Majoritatea teoriilor psihologice considera jocul ca având implicatii majore in dezvoltarea
psihologica a copilului. Teorii contemporane apreciaza jocul ca forma fundamentala de
activitate, acordându-i o importanta la fel de mare precum activitatilor de munca sau de
invatare. Aceasta forma de activitate caracterizeaza toate vârstele, diferenta aparând legata de
functiile jocului. Pentru perioada copilariei, pâna la tinerete, jocul are functii formative
complexe. Pentru perioada de tinerete, precum si la vârstele adulte si chiar mai târziu, jocul isi
modifica functiile indeplinind roluri complementare celorlalte activitati. Ca activitate
complementara, jocul are functia de antrenare psihologica sau de preambul al activitatilor de
munca propriu-zise, respectiv exersarea de strategii, antrenamentul pentru activitate,
adaptarea la dificultati. Dinamica rolului jocului relativ la vârstele umane se descrie pe o linie ce
este ascendenta in perioada copilariei, fiind principala forma de activitate; intrarea in scoala
face ca activitatea de joc sa treaca pe un plan secund, perioada tineretii este o perioada in care
activitatea de joc are rolul de consum si canalizare a energiei, iar la vârstele adulte activitatea
de joc capata veleitati de activitate recuperatorie relativa la activitatea de munca. H. Piéron
defineste jocul uman ca o activitate conforma unor reguli conven- tionale, ce presupun
intotdeauna o parte mai mica sau mai mare de hazard, fara randament real, dar in care fiecare
jucator incearca si cauta sa câstige. J. Piaget apreciaza ca activitatea de joc consta in asimilarea
ce functioneaza pentru ea insasi, fara nici un efort de acomodare. Jocul indeplineste pentru
toate vârstele functii psihologice complexe, functii educative, intre care amintim: asimilarea de
conduite, acumularea de experienta si informatie, functii de dezvoltare fizica prin antrenarea
sau mentinerea capacitatilor fizice, functii sociale in dezvoltarea relatiilor sociale.

18. Dezvoltarea personalitatii copilului la virsta prescolara.

a. Descrieti particularitatile “situatiei sociale a dezvoltarii”, “activitatii dominante” si

“neoformatiunilor psihologice” la virsta prescolara.

18.a.Dezvoltarea sociala a copilului, dintr-o perspectiva behaviorista, consta in asimilarea de

conduite care acopera doua câmpuri: cel al actelor sociale observabile si cel al experientelor
personale intime.

Prescolarul mic se caracterizeaza printr-o puternica expansiune, copilul traieste frenezia

explorarii mediului. Perioada prescolara mica este cea de trecere de la centrarea organismului
pe satisfacerea necesitatilor imediate spre activitati in care modalitatile de satisfacere sunt mai
complexe si mai ales de tip psihologic. Prescolarul mijlociu se adapteaza mai usor mediului din
gradinita, jocul este in mai mare masura bazat pe actiuni, iar activi- 103 tatile obligatorii sunt
mai solicitante. Cunostintele despre mediul inconjurator sunt mult imbogatite. Prescolarul
mijlociu manifesta o maxima receptivitate fata de mediul inconjurator, fapt ce ii dezvolta
perceptia, care devine un proces orientat, cu sarcini si modalitati proprii de realizare. Reactiile
emotionale sunt mai controlate si mai in acord cu cerintele parintilor sau educatorilor. O alta
caracteristica este ritmul accelerat al socializarii copilului. Se instaleaza mai evident unele
trasaturi caracteriale care contureaza viitoarea personalitate. Prescolarul mare 5-6/7 ani.
Activitatile prescolarului mare sunt din ce in ce mai sistematice, desi activitatea de baza ramâne
jocul. Incepe pregatirea pentru scoala. Perceptia transformata in observatie se exerseaza si
devine pricepere, limbajul capata o structura mult sistematizata si inchegata, fiind constituit
dupa regulile gramaticale; apar primele forme ale gândirii logice, orientate spre sistematizare si
observarea faptelor particulare; sunt utilizate unele procedee de memorare; atentia voluntara
devine de mai lunga durata.
b. Descrieti caracteristicile stimei de sine la 3-6/7 ani

18.b. Chiar daca cei mai importanti teoreticieni au scos in evidenta aspecte diferite ale moralei,
exista un singur punct asupra caruia sunt cu toti de acord: moralitatea copilului este impusa si
controlata din exterior, prin instructiuni directe, supraveghere, recompense si pedepse din
partea unor figuri autoritare. In cele din urma, copiii interiorizeaza regulile si principiile morale,
preluând responsabilitatea reglementarii propriului comportament moral. Interiorizarea –
trecerea de la raspunsurile controlate extern la un comportament guvernat de standarde si
principii interioare – permite copiilor sa se comporte in maniera morala, in absenta
supravegherii si vigilentei unui adult. Indivizii morali cu adevarat nu se conformeaza pur si
simplu influentelor sociale de moment ale altora. In schimb, acestia adopta standarde relativ
permanente si generale de conduita, care le guverneaza comportamentul in relatia cu multe
persoane, in multe medii, si intr-o mare varietate de circumstante sau ocazii.

c. Numiti principalele realizari ale virstei prescolare.

18.c. • Aceasta capacitate de a reprezenta un obiect in absenta sa exista dupa vârsta de 1 an si

jumatate. • Functia semiotica da nastere la doua tipuri de instrumente: simbolurile – sunt
semnificatii apropiate de realitatea pe care o desemneaza; semnele – nu mai pastreaza nici o
asemanare cu realitatea pe care o desemneaza, sunt conventionale, colective, sunt preluate de
copil ca niste modele exterioare.

• Preluarea semnelor colective prin canalul imitatiei este mai mult sau mai putin fidela. Au fost
puse in evidenta 5 conduite ce implica construirea sau folosirea de semnificatii pentru a
reprezenta un obiect sau un eveniment:

1. imitatia amânata

• imitatia este o prefigurare a reprezentarii, fara ca aceasta sa fie prezenta in gândire;

• imitatia amânata incepe in absenta modelului si prefigureaza reprezentarea propriu-zisa (la

sfârsitul perioadei senzorio-motorie).

2. jocul simbolic

• la 2,3 ani si 5,6 ani; este descris ca fiind apogeul jocului infantil;

• lumea adultilor prezinta pentru copil doua obstacole la care trebuie sa se adapteze: limbajul si
regulile pe care nu le intelege;

• jocul simbolic reprezinta exercitiul de familiarizare cu situatiile noi, dificile, problematice, in

care, prin folosirea simbolurilor, copilul rezolva mai ales conflictele afective servind la
compensarea unor trebuinte nesatisfacute, la rasturnari de roluri etc.;

• jocul simbolic poate evidentia conflicte inconstiente: interese sexuale, fobii, apararea
impotriva angoasei, agresivitate sau identificare cu agresorii.
 3. desenul, pentru Piaget, se afla la jumatatea drumului intre joc si imaginile mentale.
Clasificarea in etape, dupa cum urmeaza, este realizata figurativ:

1 – „realismul fortuit”,

2 – „realismul neizbutit”,

3 – „realismul intelectual”,

4 – „realismul vizual” (8,9ani).

4. imaginea mintala = imitatii interiorizate, reproductive si anticipative – statice,

cinetice, de transformare; – la nivel preoperator, imaginile mentale sunt statice, dupa 7/8 ani
apar cele cinetice.

5. evocarea verbala – limbajul. Stadiul preoperator debuteaza la 2 ani si dureaza pâna la

7/8 ani. Are urmatoarele caracteristici generale:

• egocentrismul gândirii copilului. Acesta caracterizeaza starea in care propriile dorinte si

placeri sunt suverane; copilul nu poate intelege faptul ca ceilalti traiesc sentimente diferite sau
gândesc diferit, de aceea el este centrat pe sine insusi, are dificultati in a corela punctul sau de
vedere cu al altora, proiecteaza propriile senzatii asupra celorlalti.

19. Dezvoltarea psihica a copiilor de virsta scolara mica

a. Descrieti procesul dezvoltarii cognitive la virsta scolara mica.

19.a. Teoria lui J.Piaget este considerata originea psihologiei genetice, prin studiul inteligentei
copilului cautând sa descifreze maniera in care functioneaza intelectul uman. Este considerat,
de asemenea, parintele epistemologiei genetice prin studiul transformarii cunoasterii din
copilarie pâna in perioada adulta, incercând sa identifice cum se structureaza si cum se
construieste cunoasterea umana. Piaget considera ca, in stadiul preoperational, copiii nu pot
intelege reversibilitatea. Studii realizate in anii ’80 au evidentiat ca, pentru secvente mici si
simple, copiii sunt capabili sa reprezinte reversibilitatea unor evenimente in termenii unor
transformari simple (experimentele lui Gelman, Bullock, Meck, 1980, constând in prezentarea
unor cartonase ilustrând, de exemplu, o cana, un ciocan si o cana sparta si cerându-se copiilor
sa aseze imaginile refacând transformarea obiectului). Rezultatele acestor experimente au
indicat faptul ca prescolarii arata abilitati de operare logica rudimentare cu mult timp inainte de
stadiul operational concret stabilit de Piaget.

b. Explicati structura si particularitatile activitatii de invatare la virsta scolara mica.

19.b. ‰ teoriile conexioniste trateaza invatarea ca reprezentând problema legaturilor intre S si
R, considerând toate raspunsurile legate de stimuli. Aceste conexiuni poarta o multitudine de
nume: deprinderi, legaturi S/R, raspunsuri conditionate. Accentul se pune pe raspunsu-rile care
apar pe stimulii care le determina si pe modul in care experienta schimba relatia S/R; 160 ‰
teoriile cognitiviste sunt preocupate de cognitii (perceptie, atitudini, convingeri), pe care le
detine individul despre mediul sau si de modul in care aceste cognitii ii determina
comportamentul. Intereseaza, de asemenea, felul in care experienta modifica cognitiile; ‰ Hill
face, totodata, distinctia intre teorii formale si informale; ‰ teoriile informale reprezinta
incercari de a explica in limbajul curent ce este invatarea, cum opereaza ea, ce se intâmpla cu
persoana când se produce invatarea; ‰ teoriile formale incearca sa ofere structuri logice,
formale, scopul lor fiind sa creeze un sistem de postulate si teoreme, prin care un numar mare
de legi sa poata fi deduse dintr-un numar relativ mic de postulate. In istoria teoriilor invatarii,
sistemele formale tind sa se dezvolte mai târziu, construindu-se pe cele informale care le-au
precedat. Teoriile behavioriste despre invatare tind sa exagereze importanta comportamentului
observabil in explicarea invatarii, cum ar fi comportamentul la clasa, noile achizitii ce pot fi
demonstrate sau probate. Behavioristii sunt interesati in special in studiul cailor prin care
consecintele placute sau dureroase ale actiunilor indivizilor schimba comportamentul acestora
de-a lungul timpului. Pentru behavioristi, principiile invatarii trebuie sa fie acelea care pot fi
aplicate tuturor fiintelor vii. Teoriile behavioriste despre inva- tare apar in jurul anului 1900, iar
ca reprezentanti cel mai ades sunt mentionati Pavlov, Watson, Thorndike si Skinner. Thorndike
si Skinner, considerati si teoreticieni ai intaririi, sunt cei care au insistat asupra efectului de
intarire al recompensei in invatare.

c. Numiti principalele achizitii intelectuale la virsta scolara mica.

19.c. 1) inteligenta lingvistica – cu referire la codul lingvistic;

2) inteligenta logico-matematica – cu referire la scheme logice si limbaj matematic;

3) inteligenta spatial-vizuala – cu referire la reprezentarile spatiale si imagine;

4) inteligenta muzicala (capacitatea de a rezolva probleme cu ajutorul muzicii si a melodiei);

5) inteligenta corporal-kinestezica – cu referire la miscare;

6) inteligenta naturalista, rezolvarea problemelor cu ajutorul taxonomiilor si reprezentarilor din

mediul inconjurator;

7) inteligenta interpersonala – cu referire la interactiunea cu ceilalti;

8) inteligenta intrapersonala – respectiv, rezolvarea de probleme si dezvoltarea de produse prin

cunoasterea de sine.

20. Dezvoltarea personalitatii copiilor la 6/7-11/12 ani.

a. Descrieti particularitatile de dezvoltare a sferei motivationale la virsta scolara mica.

20.a.La finalul perioadei precedente, personalitatea copilului este relativ constituita (procesul
individuarii este aproape constituit) si copilul poate accepta separarea de familie stiind ca ea
este de moment. Câstigarea unei noi autonomii ii permite acum copilului iesirea pentru
perioade mai lungi sau mai scurte din cercul familial, pentru a se integra intr-un alt grup social,
si anume, cel scolar. Anterior, in stadiile precedente, copilul era capabil de relatii diadice strict
in interiorul familiei, apoi treptat incepe sa stabileasca relatii interpersonale in functie de tipul
de familie din care face parte (mai deschisa sau mai putin deschisa). In momentul in care copilul
incepe sa mearga la scoala el este aproape pregatit sa treaca de la modul dominant de
interactiune in diada (tipic pentru relatiile familiale) la un mod de comunicare specific pentru
relatiile sociale mai conventionale. Chiar daca, inca de la 4 ani, modul de comunicare intre copii
devine din ce in ce mai verbal, el ramâne in continuare foarte ancorat in comunicarea
nonverbal.

b. Descrieti particularitatile “situatiei sociale a dezvoltarii”, “activitatii dominante” si

“neoformatiunilor psihologice” la virsta scolara mica.

20.b.Socializarea in cadrul acestei perioade de vârsta devine una pe orizontala (copil/copil) prin
opozitie cu cea pe verticala (adult/copil) de pâna la aceasta vârsta. Relatiile intre copii se
intensifica la debutul scolaritatii, prevalând, ca agenti ai socializarii, intr-o maniera usoara fata
de relatiile familiale. Proximitatea joaca un rol esential in construirea noilor relatii in grupul
scolar. Copiii sunt in relatii pentru ca locuiesc in acelasi cartier sau pe aceeasi strada si parcurg
drumul de la scoala acasa impreuna sau pentru ca sunt in aceeasi clasa.

c. Caracterizati problema adaptarii scolare a copiilor de 6/7-11/12 ani.

20.c.Succesul sau insuccesul scolar este important nu numai din punct de vedere social, ci mai
ales la aceasta vârsta este cel ce modeleaza viitoarea personalitate. In conceptia lui Erikson,
perioada de la 6 la 12 ani corespunde cu nevoia de a produce/construi lucruri. Criza este
determinata de opozitia intre aceasta nevoie si sentimentul de inferioritate sau credinta in
incapacitate

Analiza mediului scolar arata ca principalele dificultati intâmpinate de elevi in primul an de

scoala pot fi clasificate astfel:

‰ dificultati afective, datorate mediului scolar cu un grad mai mare de formalism, lipsit de
relatiile calde si apropiate care caracterizau viata din familie sau din gradinita;

‰ dificultati cognitive, datorate nivelurilor diferite de dezvoltare cognitiva la care se afla elevii la
intrarea in scoala, la care se adauga metoda de lucru in clasa de elevi (frontala, intelectualista,
de multe ori rigida), dificultati de organizare spatio-temporare, datorate limitelor intrinseci ale
dezvoltarii acestor notiuni la copilul de 6/7 ani, copilul inca nu poate foarte bine reprezenta
drumul spre casa, iar cerintele sunt de multe ori mai mari de atât; la 6/7 ani dificultatile de
reprezentare temporara sunt inca prezente, iar organizarea scolara pe
clase/lectii/ore/discipline/trimestre necesita o astfel de intelegere;

‰ dificultati de organizare a motivelor pentru atingerea unei actiuni cu coordonare in spatiu si

timp (de exemplu, tema pentru acasa ce trebuie sa fie rezultatul unei actiuni coordonate in
timp), dificultati de relationare cu adultii si grupul de copii de aceeasi vârsta si de vârste mai
mari, datorate faptului ca la 6/7 ani copilul abia a trecut de perioada decentrarii.

21. Dezvoltarea psihologica si psihosociala a preadolescentilor

a. Caracterizati dezvoltarea proceselor cognitive in preadolescenta

21.a.Perioada adolescentei si preadolescentei este perioada de maxim a cresterii capacitatilor

perceptive si de reprezentare. Creste activitatea senzoriala si se modifica pragul minimal si
maximal al diversilor analizatori si pragurile diferentiale. Creste acuitatea vizuala, capacitatea
de acomodare, vederea la distanta (gradul de distanta), se largeste câmpul vizual, creste
acuitatea vizuala si vederea sub unghi mic, precum si vederea fina a detaliilor a amanuntelor.
Sensibilitatea auditiva se dezvolta foarte mult pe linia reproducerii, intelegerii nuantelor din
vorbire, a identificarii obiectelor sau fiintelor dupa insusiri perceptive auditiv. Se dezvolta
atentia voluntara, iar atentia involuntara si postvoluntara isi modifica mult aspectul, devin mai
eficiente. Sunt structurate noi particularitati ale atentiei datorita sporirii cunostintelor, datorita
largirii intereselor de cunoastere si datorita cresterii spiritului de observatie. Sunt capabili de
eforturi sporite pentru controlul atentiei si sunt constienti de anumite deficiente si, relativ, in
masura a le corija. Are loc o schimbare calitativa a memoriei, si anume, se imbogateste cu
memoria logica, se imbogateste capacitatea de operare cu scheme logice. In masura in care
gândirea si atentia extrag esentialul dintr-un material, memoria adolescentului poate opera cu
aspecte esentiale. Memoria opereaza acum mai frecvent cu reprezentari si notiuni din ce in ce
mai bogate si mai complexe.

b. Descrieti manifestarile si caracteristicile afectivitatii in preadolescenta

21.b.Relatiile intre baieti si fete, dar si relatiile in grupuri de acelasi sex capata o semnificatie
profunda. Preadolescenta este caracterizata de declinul autoritatii parentale (Lefrancois) si
familiale si cresterea importantei grupului de prieteni. Pentru copiii normali, adolescenta este
un moment de socializare intensa. Pe baza schimbarilor survenite in rolul familiei si a
prietenilor, se pot descrie 3 stadii ale socializarii din adolescenta (Lefrancois).

c. Descrieti specificul dezvoltarii constiintei de sine si formarea conceptului de Eu in

preadolescenta.

21.c.Autoperceptia si autoanaliza incepe cu realitatea fizica, cu infatisarea exterioara,

conducând la formarea unei imagini mai mult 200 sau mai putin subiectiva, mai mult sau mai
putin completa despre eul corporal-fizic. Autoperceptia se asociaza cu anumite judecati de
valoare, conducând la judecati de tip pozitiv sau negativ. In al doilea rând, se percepe ca
realitate psihosociala sub aspectul posibilitatilor, capacitatilor, aptitudinilor si trasaturilor
caracteriale, formându-si o imagine mai mult sau mai putin fidela despre eu-l sau psihic,
spiritual, despre status-ul social, asociata, de asemenea, cu judecati de valoare

Imaginea de sine este rezultatul dezvoltarii ontogenetice, structurând, de asemenea, cele doua
componente de baza ale acesteia, si anume : imaginea eului fizic si imaginea eului spiritual,
psihic si psihosocial. In consecinta, autorul citat subliniaza asupra faptului ca imaginea de sine
este un factor principal mediator intre starile interne de necesitate si situatiile si solicitarile
externe. Imaginea de sine comporta mai multe dimensiuni: perceptia si aprecierea subiectului
la un anumit moment, felul in care subiectul ar dori sa fie sau sa para ca este si felul in care
subiectul considera ca este apreciat de ceilalti. Prima dimensiune este cea care structureaza
comportamentul situational curent, celorlalte doua revenindu-le un rol reglator de
automodelare si autoperfectionare. Unitatea celor trei fatete ale imaginii de sine realizeaza
functia de obtinere si mentinere a identitatii.

Problematica stimei de sine (self-esteem) in cadrul studiilor asupra dezvoltarii sunt importante
pentru un numar foarte mare de cercetatori, chiar daca aceasta tematica fie nu este explicita in
lucrarile lor, fie nu folosesc acelasi limbaj.

Cercetari axate pe respectul de sine (self-esteem) releva interesante corelatii intre succesul
profesional si respectul de sine, sociabilitate, gradul de conformism, creativitate.

Cristalizarea identitatii sexuale este un alt moment important al preadolescentei. Identitatea

sexuala se construieste si se dezvolta in general pe prototipul primelor relatii erotice.

22. Dezvoltarea personalitatii preadolescentilor

a. Descrieti particularitatii autoaprecierii la preadolescenti

22.a.Nevoia de a fi afectuos ia forma unui nou egocentrism, care treptat se dezvolta in

„reciprocitate” afectiva pe parcursul maturizarii afective si emotionale. Nevoia de grupare isi
pierde caracteristica neselectiva, devenind axata pe criterii si preferinte. Nevoia de 195
independenta, de autodeterminare a puberului devine nevoia de desavârsire, autodepasire,
autoeducare in adolescenta. Nevoia de imitatie a scolarului mic devine nevoia de a fi personal
la pubertate, iar in adolescenta se transforma in nevoia de a fi unic in prima parte a perioadei,
ca apoi sa se manifeste nevoia de a se exprima ca personalitate (Zlate, 1993, p. 158). Sub
imperiul acestor nevoi, adolescentul dezvolta instrumentarul psihic necesar; se dezvolta si se
consolideaza structurile gândirii logico-formale, capacitatea de interpretare si evaluare, de
planificare, de anticipare, de predictii, spiritul critic si autocritic, se dezvolta caracterul de
sistem al gândirii. Satisfacerea nevoilor de autodeterminare si autoeducare se datoreaza
maturizarii sociale, constientizarii responsabilitatilor ce-i revin, precum si datorita implicarii in
alegeri vocationale. Jean Rousselet(1969) identifica mai multe tipuri de conduite dezvoltate in
adolescenta: ‰ conduita revoltei; ‰ conduita inchiderii in sine; ‰ conduita exaltarii si afirmarii.
b. Definiti sentimentul de maturitate si modul de manifestare a lui la preadolescenti

22.b.Perioada de exaltare si afirmare survine in momentul in care tânarul se simte capabil de a

valorifica resursele dobândite prin informare si introspectie. „Elanul acesta este rodul unei
indelungate maturizari a personalitatii si constituie o reactie impotriva sterilelor lui visari de
odinioara” (Rousselet, 1969, p. 137). Aceasta maturizare isi are sursa in maturizarea proceselor
psihice.

c. Numiti activitatea dominanta si neoformatiunile psihologice la virsta preadolescentina.

22.c.Conduita revoltei contine refuzul de a se supune, manifestari de protest, de razvratire.

Revolta este directionata initial impotriva familiei, apoi apare revolta impotriva scolii, prin
refuzul de a accepta o autoritate recunoscuta pâna atunci, revolta impotriva moralei si a
bunelor maniere, incercarea sa de a se elibera de constrângerile sociale, suspectate de
adolescent de incercarea de a-i anihila personalitatea in plina dezvoltare. Conduita inchiderii in
sine este similara cu o perioada de introspectie.

23. Caracteristica crizei preadolescentine

a. Enumerati caracteristicile generale ale crizei de la 13-14 ani.

23.a.Se dezvolta preocupari ale constiintei si constiintei de sine (ca perceptie de sine
intâi, inclusiv schema corporala) ca expresie a identitatii ego-ului. Puberul si adolescentul
sunt confruntati cu schimbari multiple prin care trec, cu transformarile obiective si
subiective legate de maturizarea sexuala, de descoperirea dimensiunilor realitatii sociale
precum si de descoperirea propriei identitati.

Modificarea si transformarile ce conditioneaza iesirea din conformismul infantil

au loc prin opozitie, incarcata de cerinta de cautare a identitatii, ceea ce face ca sa se
treaca printr-o experienta personala densa, trecere impregnata de nesiguranta si de
nazuinte puternice spre independenta si libertate, demnitate si onoare. Nesiguranta are la
baza spargerea sentimentului infantil de dependenta. In acelasi timp, libertatea si
independenta fata de relatiile parentale sunt adesea frustrante si creeaza nu numai
nesiguranta, ci si sentimente de culpabilitate. Aceleasi fenomene au loc si cu privire lagrup.
Apartenenta la grup este competitiva si adesea tensionala, ceea ce va genera
sentimentul de dependenta, dar concomitent si de independenta si o oarecare nesiguranta.

In al treilea rând are loc gasirea unei identitati vocationale ce priveste un fel de
autocunoastere si autodescoperire de posibilitati sau incapacitati. Identitatea vocationala
este axata mai ales pe trasaturi de caracter si pe interese si abia in al doilea rând pe
aptitudini – in perioada pubertatii – pentru ca sa se dezvolte apoi din ce in ce mai mult si
identitatea aptitudinala. Foarte sinuos, acest aspect de identitate nu realizeaza intotdeauna
concordanta intre interese si aptitudini. Treptat, aspiratiile vor modela spectrul vocational
pe axa profesionalizarii, fenomen mai pregnant in perioadele adolescentei (marea
adolescenta si dupa aceea).

b. Nominalizati conditiile biofiziologice si psihosociale care contribuie la aprofundarea crizei.

23.b.Imaginea corporala (dermatite sau acnee suparatoare, zonele din jurul nasului devin, de
obicei, mai lucioase, mai grase, inatimea, greutatea, abilitatile fizice).

Expectatia parintilor fata de rezultatele scolare ale copiilor

Reputatia si recunoasterea unei identitati anume

c. Descrieti rolul familiei in dezvoltarea preadolescentului si depasirea crizei de virsta

23.c.Climatul familial este o formatiune psihosociala complexa, cuprinzând ansamblul de stari

psihice, moduri de relationare interpersonala, atitudini, nivel de satisfactie, ce caracterizeaza
grupul familial o perioada mai mare de timp (Iolanda Mitrofan, N. Mitrofan, 1991). Climatul
familial este sinonim cu atmosfera sau moralul grupului familial ca grup social mic. Acest climat,
care poate fi pozitiv sau negativ, se interpune ca un filtru intre influentele educationale 174
exercitate de parinti si achizitiile psiho-comportamentale realizate la nivelul personalitatii
copiilor. Drumul de la influenta educativa la achizitia comportamentala nu este un drum direct,
ci este influentat de climatul familial: de exemplu, aceleasi influente educative vor avea un
efecte diferite in functie de climatul familial in care acestea se exercita.

Climatul familial (cf. Iolanda Mitrofan, N. Mitrofan, 1991) poate fi analizat dupa mai multi
indicatori cei mi importanti fiind urmatorii:

1. Modul de raportare interpersonal al parintilor (nivelul de apropiere si intelegere, acordul sau

dezacordul in legatura cu diferite probleme);

2. Ansamblul de atitudini ale membrilor familiei in raport cu diferite norme si valori sociale;

3. Gradul de coeziune al membrilor grupului familial;

4. Modul in care este perceput si considerat copilul;

5. Modul de manifestare a autoritatii parintesti (unitar sau diferentiat);

6. Gradul de acceptare a unor comportamente variate ale copiilor;

7. Nivelul de satisfactie resimtit de membrii grupului familial;

8. Dinamica aparitiei unor stari conflictuale si tensionale;

9. Modul de aplicare a recompenselor si sanctiunilor;

10. Gradul de deschidere si sinceritate manifestat de membrii grupului familial.

Preadolescenta este caracterizata de declinul autoritatii parentale (Lefrancois) si familiale si

cresterea importantei grupului de prieteni. Parintii ramân un factor important al echilibrului
emotional si material. Preadolescentii, in aceasta etapa, sunt dependenti de familie in sens
propriu, nu numai daca ne gândim la dependenta materiala, financiara, de confort, mai ales
relativ la siguranta si confortul oferit de familie. Aceasta dependenta este perceputa acum intr-
un mod mai putin placut decât era perceputa in stadiile anterioare de dezvoltare. Nevoia de
independenta este in fapt cea care conduce la dezvoltarea adolescentului si implicit care
conduce la cel de-al doilea stadiu al socializarii. Acest al doilea stadiu este caracterizat de o
stare conflictuala atât pentru familie, cât si pentru adolescent. Conflictul este determinat, pe de
o parte, de dragostea si atasamentul copilului pentru parintii sai, de dependenta economica si
organizatorica de familie si, pe de alta parte, de nevoia de independenta crescânda, de nevoia
de a apartine si grupului de prieteni in acelasi timp cu apartenenta la familie si nevoia de a fi
acceptat in interiorul grupului de vârsta.Aceasta nu inseamna ca parintii si adolescentul sunt cu
siguranta intr-o stare de conflict permanent, prin aceasta sunt doar relevate surse tipice de
conflict. Asadar, de la o stare de totala dependenta fata de parinti, adolescentii progreseaza
printr-un stadiu intermediar de conflict catre achizitiile unui al treilea stadiu, de relativa
independenta fata de acestia. Independenta nou câstigata nu insemna ruperea tuturor
legaturilor cu parintii si legarea totala a adolescentului de grupul de prieteni, ci functionarea
adolescentului ca individ in cercul de prieteni – independenta care duce deseori la conflicte in
interiorul familiei. Conflictul intre generatii este un cliseu (Lefrancois), in care poate fi
recunoscut conflictul intre generatia dominanta si grupul de adolescenti elevi de liceu sau
studenti, respectiv noua generatie care se formeaza prin dezvoltare sociala si personala.

24. Caracteristica generala a perioadei adolescentine

a. Numiti principalele abordari teoretice si periodizari ale adolescentei

24.a. In culturile vestice, tranzitia de la copilarie la maturitate necesita trecerea prin câtiva ani
de adolescenta, perioada a vietii adeseori descrisa ca fiind cea mai tulburata, cea mai stresanta
si cea mai dificila dintre toate stadiile dezvoltarii. In numeroase studii aceasta perioada este
divizata in mai multe etape sau stadii si autorii nu ii acorda acelasi interval; de exemplu, J.
Piaget considera adolescenta intre 15 si 18 ani, iar A. Gesell, intre 10 si 16 ani. Alti cercetatori
impart perioadele de la 11 ani pâna la 20 de ani in 4 stadii: preadolescenta, adolescenta
timpurie, adolescenta mijlocie si adolescenta târzie. UNESCO apreciaza ca vârsta tineretii se
intinde intre 14 si 28/30 ani. Ursula Schiopu s E. Verza propun câteva stadii ale adolescentei,
dupa cum urmeaza: preadolescenta, adolescenta propriu-zisa (16-18 pâna la 20 de ani) si
adolescenta prelungita care cuprinde tineretul integrat in forme de munca sau studii (18/20-25
de ani). N. Radu arata ca exista mai multe tendinte atunci când sunt comparate periodizarile
conferite adolescentei: tendinta de topire a adolescentei in copilarie, tendinta de contopire a
adolescentei cu tineretea, tendinta de separare a adolescentei de alte vârste; o caracteristica, a
periodizarilor realizate de pedagogi si psihologi, spune autorul, este tendinta de definire a
adolescentei prin comportamente specific. Etapele pubertatii, etapa prepuberala (10-12 ani),
pubertatea propriu-zisa (12-14 ani) si momentul postpuberal, considerat putin diferentiabil de
momentul preadolescentei (de la 14-16/18 ani).

b. Descrieti particularitatile dezvoltarii psihosociale a adolesntului

24.b. Functiile adolescentei se pot exprima sintetic astfel: ‰ de adaptare la mediu; ‰ de

depasire; ‰ de definire a personalitatii. Transformarile psihice la care este supus adolescentul
sunt generate de nevoile si trebuintele pe care le resimte – atât de nevoile aparute inca in
pubertate, cât si de noile trebuinte aparute in adolescenta. Adolescenta aduce cu sine o
crestere a abilitatilor sociale. Se dezvolta capacitatea de comunicare; anterior era mai
dezvoltata la fete, acum devine importanta si pentru baieti. Relatiile intre baieti si fete, dar si
relatiile in grupuri de acelasi sex capata o semnificatie profunda. Pentru copiii normali,
adolescenta este un moment de socializare intensa.

c. Descrieti specificul dezvoltarii personalitatii in adolescenta

24.c. Imaginea de sine este rezultatul dezvoltarii ontogenetice, structurând, de asemenea, cele
doua componente de baza ale acesteia, si anume : imaginea eului fizic si imaginea eului
spiritual, psihic si psihosocial. In consecinta, autorul citat subliniaza asupra faptului ca imaginea
de sine este un factor principal mediator intre starile interne de necesitate si situatiile si
solicitarile externe. Imaginea de sine comporta mai multe dimensiuni: perceptia si aprecierea
subiectului la un anumit moment, felul in care subiectul ar dori sa fie sau sa para ca este si felul
in care subiectul considera ca este apreciat de ceilalti. Prima dimensiune este cea care
structureaza comportamentul situational curent, celorlalte doua revenindu-le un rol reglator de
automodelare si autoperfectionare. Unitatea celor trei fatete ale imaginii de sine realizeaza
functia de obtinere si mentinere a identitatii. Problematica stimei de sine (self-esteem) in
cadrul studiilor asupra dezvoltarii sunt importante pentru un numar foarte mare de cercetatori,
chiar daca aceasta tematica fie nu este explicita in lucrarile lor, fie nu folosesc acelasi limbaj.
Lucrarile lui Erikson (1968) sunt cele mai explicite privind importanta identitatii in procesul
dezvoltarii. Dezvoltarea sensului identitatii, apreciaza Erikson, aduce cu sine victoria asupra
problemelor copilariei si o pregatire autentica in a face fata provocarilor lumii adulte.
Cristalizarea identitatii sexuale este un alt moment important al adolescentei. Identitatea
sexuala se construieste si se dezvolta in general pe prototipul primelor relatii erotice. Prima si
cea mai dificila cucerire a adolescentului este accesul la propriul sau corp, acceptarea identitatii
sale sexule nou constientizata. Trezirea fiintei sexuale il poate perturba emotional si chiar
psihosomatic. In unele cazuri, un adolescent cu o mare fragilitate psihica, mai labil si mai putin
informat, sau crescut intr-o atmosfera puritana si restrictiva, poate manifesta frica sau chiar
repulsie, ura fata de acest nou corp care ii semnaleaza ca exista si altfel decât pâna acum. El
incepe sa sesizeze tendinte, impulsuri uneori imperioase, dorinte, nevoi mai putin familiare si
oarecum inedite, un amestec de atractie, de surpriza si de reprimare, pendulând intre tentatia
autonomiei si auto-constrângere

25. Problema integrarii profesionale si sociale a adolescentilor

a. Explicati necesitatea de integrare sociala, manifestata in adolescenta

25.a.Relatiile intre baieti si fete, dar si relatiile in grupuri de acelasi sex capata o semnificatie
profunda. Adolescenta este caracterizata de declinul autoritatii parentale (Lefrancois) si
familiale si cresterea importantei grupului de prieteni. Asadar, de la o stare de totala
dependenta fata de parinti, adolescentii progreseaza printr-un stadiu intermediar de conflict
catre achizitiile unui al treilea stadiu, de relativa independenta fata de acestia. Independenta
nou câstigata nu insemna ruperea tuturor legaturilor cu parintii si legarea totala a
adolescentului de grupul de prieteni, ci functionarea adolescentului ca individ in cercul de
prieteni – independenta care duce deseori la conflicte in interiorul familiei. Conflictul intre
generatii este un cliseu (Lefrancois), in care poate fi recunoscut conflictul intre generatia
dominanta si grupul de adolescenti elevi de liceu sau studenti, respectiv noua generatie care se
formeaza prin dezvoltare sociala si personala.

b. Evidentiati rolul integrarii profesionale in procesul de adaptare sociala a adolescentilor

25.b. Adolescentii, in aceasta etapa, sunt dependenti de familie in sens propriu, nu numai daca
ne gândim la dependenta materiala, financiara, de confort, mai ales relativ la siguranta si
confortul oferit de familie. Aceasta dependenta este perceputa acum intr-un mod mai putin
placut decât era perceputa in stadiile anterioare de dezvoltare. Nevoia de independenta este in
fapt cea care conduce la dezvoltarea adolescentului si implicit care conduce la cel de-al doilea
stadiu al socializarii. Acest al doilea stadiu este caracterizat de o stare conflictuala atât pentru
familie, cât si pentru adolescent. Conflictul este determinat, pe de o parte, de dragostea si
atasamentul copilului pentru parintii sai, de dependenta economica si organizatorica de familie
si, pe de alta parte, de nevoia de independenta crescânda, de 199 nevoia de a apartine si
grupului de prieteni in acelasi timp cu apartenenta la familie si nevoia de a fi acceptat in
interiorul grupului de vârsta.

c. Enumarati dificultatile de integrare profesionala si sociala in adolescenta.

25.c. Temele principale de conflict nu se rezuma doar la independenta materiala, ci se

concretizeaza in forme precise, cum ar fi diferenta de viziune asupra vietii sociale, interferenta
parintilor in munca scolara (asteptarea sau criticarea unor rezultate), interferente in viata
afectiva (criticarea prietenilor), lipsa sustinerii financiare a unor proiecte personale ale
adolescentului.

26. Caracteristicile generale ale virstelor adulte

a. Expuneti principalele periodizari ale virstelor adulte (Erikson, Gould, Schiopu si Verza).

26.a. Criteriile diferentierii stadiilor dezvoltarii psihice, dupa Ursula Schiopu, E. Verza , sunt tipul
fundamental de activitate si tipul de relatii implicate. Ca urmare, autorii propun urmatoarele
subetape cu anume caracteristici:

1) 35/45 ani este vârsta adulta caracterizata de stabilitate, implantatie profesionala intensa,
activitate cumulativa, activa creatoare. Statusurile si rolurile incep sa fie mai incarcate de
responsabilitati. Copiii incep sa frecventeze scoala si creste continutul subidentitatii de parinte.

2) 45/55 ani vârsta adulta propriu-zisa, unde continua dezvoltarea planurilor profesionale si
sociale, dar are loc diminuarea subidentitatilor de sot si parinte. Evolutia feminina este relativ
mai tensionata si incarcata de indispozitii si anxietati cu substrat biologic si hormonal
(menopauza).

3) 55/65 ani corespunde perioadei adulte prelungite, caracterizata de diminuarea fortelor fizice,
este o perioada critica pentru femei, fragilizarea lor fizica fiind mai evidenta, este momentul
diminuarii acelor 4 subidentitati intr-un mod variat si inegal. Are loc denuclearizarea familiei si
diminuarea pâna la anulare a subidentitatii profesionale (momentul retragerii din viata
profesionala). Ramâne activa subidentitatea maritala si cea social-culturala si are loc tranzitia
catre vârstele de regresie.

C. Gould este un alt cercetator preocupat de dezvoltarea adultului. In studiile sale propune mai
multe etape, si anume: elevarea de dominanta, de la 16 la 18 ani, unde axa comportamentala
este lupta pentru câstigarea independentei, de la 18 la 22, perioada parasirii familiei, unde
caracteristica este construirea relatiilor de prietenie ca substitute ale familiei, de la 22 la 28,
perioada construirii unei vieti 211 functionale (efective), de la 29 la 34 de ani, perioada crizei de
evaluare, de la 35 la 43 de ani, criza relativa la incheierea perioadei de tinerete, de la 43 la 50
de ani, atingerea unei relative stabilitati, de la 50 in sus perioada maturitatii depline, când
adultul in vârsta este axat pe valorizarea activitatilor zilnice in detrimentul planurilor de lunga
durata.

b. Descrieti caracteristicile personalitatii la virstele adulte.

26.b. Personalitatea sanatoasa la vârsta maturitatii, spune Allport isi stapâneste in mod activ
mediul, manifesta o anumita unitate a personalitatii si este capabila sa perceapa in mod corect
lumea si pe ea insasi. Maturitatea personalitatii nu are o relatie necesara cu vârsta cronologica,
dar expectanta sociala aliniaza vârsta adulta cu maturitatea. Dupa Allport, criteriile de
maturitate ale personalitatii sunt sase la numar, si anume:

‰ Extensiunea simtului eului;

‰ Raportarea calda a eului la ceilalti;

‰ Securitatea emotionala (autoacceptarea);

‰ Perceptie realista, abilitati si sarcini;

‰ Obiectivarea eului: intuitie si umor;

‰ Filosofia unificatoare a vietii.

Extensiunea simtului eului presupune dezvoltarea intereselor puternice in afara eului. Aceste
interese se refera la participarea autentica a persoanei in câteva sfere semnificative ale
efortului uman. A participa nu este acelasi lucru cu a fi activ, spune Allport, iar domeniile sunt:
economic, educational, recreational, politic, domestic si religios. „Daca nu s-au dezvoltat
interese autonome in unele din aceste domenii – daca munca noastra, studiul nostru, familia
noastra, ocupatia favorita din timpul liber, politica sau aspiratia religioasa, nu au devenit
personale in mod semnificativ – nu putem fi calificati ca personalitati mature”. In virtutea
extensiunii eului, persoana matura este capabila de o mare intimitate in capacitatea sa de a
iubi. Alaturi de intimitate se afla compasiunea, respectiv intelegerea conditiei umane a tuturor
oamenilor. Raportarea calda la ceilalti presupune, deci, din perspectiva lui intimitate,
compasiune, dar si toleranta si „structura de caracter democratica”. In contrast, exemplifica
Allport, persoana imatura doreste mai mult sa fie iubita decât sa daruiasca iubire.
Autoacceptarea, toleranta la frustratie, sentimentul securitatii, autocontrolul caracterizeaza
achizitia securitatii emotionale. Persoanele mature sunt centrate pe probleme. Ceea ce este
obiectiv este demn de facut. Acest fapt insemna ca imboldurile egoiste ale satisfactiei
impulsului, placerea, mândria, starea de defensiva pot fi toate uitate pentru lungi intervale de
timp, deoarece implicarea intr-o sarcina le preia. Acest criteriu special poate fi pus in legatura
cu scopul „responsabilitatii” care este subliniat de gânditorii existen- tialisti. Sintetizând, Allport
arata ca o persoana matura va fi in contact strâns cu ceea ce numim „lumea reala”. Va vedea
obiectele, oamenii si situatiile asa cum sunt si va fi implicat intr-o activitate (munca) relevanta
pentru sine. Prezenta umorului, ca o caracteristica a personalitatii mature face individul capabil
sa perceapa dezacordurile si absurditatile prezente inlauntru, propriile calitati si valori. Allport
mai adauga si faptul ca personalitatea matura reclama o intelegere clara a scopului vietii in
termenii unei teorii inteligibile.

c. Elucidati procesul de insusire si schimbare a rolurilor la virstele adulte.

26.c. Femeile si barbatii trec prin perioada adulta si batrânete in maniere personale si
complexe, implicând numeroase procese sociale, psihologice si biologice. Comportamentul de
rol, identitatea de rol si transformarea rolurilor de-a lungul vietii sunt componente majore ale
acestor procese complexe. In mod traditional schimbarile si transformarile rolurilor au fost
prezentate mai ales in lipsa contextualizarii, dar realitatea arata ca rolurile sunt dependente de
contextul social si de caracteristicile psihologice ale individului. Adultul este implicat intr-o serie
de roluri, printre care cele din viata profesionala, viata familiala si cea sociala.

Ursula Schiopu, E.Verzapropun urmatoarele elemente caracteristice ale perioadei adulte din
perspectiva subidentitatilor maritale si parentale: ‰ adult tânar – are loc consolidarea casniciei,
un proces de adaptare activa, libidoul foarte activ, crescator, creste intimitatea, familia este
dominata de dorinta intretinerii confortului afectiv, se realizeaza diferentierea rolurilor in
familie, se constituie gradele de dependenta si autonomie intre soti, iar cresterea copiilor mici
largeste sfera intimitatii; ‰ adult 34/45 de ani – perioada este caracterizata de un rol parental
mai incarcat, rolurile profesionale sunt absorbante, apare erodarea intimitatii, libidoul este in
continuare activ, se consolideaza identitatea familiei, tendinta este spre confort afectiv – pot
interveni unele crize maritale; ‰ adult 45/55 de ani – apar unele tensiuni pe dimensiunea rolului
parental, are loc fragilizarea sanatatii mamei, temperarea discreta a libidoului, anularea
capacitatii de procreare a femeii; ‰ adult 55/65 de ani – rolul parental este solicitat de
denuclearizarea familiei, are loc dezangajarea profesionala si in consecinta se produce o criza
de identitate profesionala, legatura matrimoniala devine una de securizare, poate interveni
pierderea partenerului si aparitia nepotilor.

Rolurile pe care individul le poate trai in viata de familie sunt cele de sot si de parinte. Chiar
daca tendinta actuala este aceea de a intârzia casatoria, cuplurile, casatorite sau nu, sunt
susceptibile de a fi mai mult sau mai putin trainice, in consecinta a trei componente legate de
functionalitatea rolurilor in cuplu: congruenta perceptiei rolurilor; ‰ reciprocitatea
performantei de rol; echivalenta functionarii rolului.

27. Caracteristici ale maturitatii, specifice virstelor adulte.

a. Definiti notiunile de “adult” si “matur”, indicind la continuturile specifice fiecarei.

27.a. Maturarea este un termen folosit pentru a descrie schimbari relativ independente de
mediul copilului. Aceste schimbari sunt atribuite schimbarilor genetice sau celor fiziologice .

Perioada adulta este perioada cea mai bogata si activa a ciclurilor de viata. Este caracterizata de
activitate profesionala intensa, relatii sociale si de munca in expansiune, precum si de
extinderea responsabilitatilor privind viata de familie.

b. Explicati manifestarile de moralitate, spiritualitate si sociabilitate caracteristice maturitatii.

27.b.Perioada adulta dominata de tinerete este dupa White (1975) una din cele mai
importante, datorita multiplelor structuri ce se solidifica acum. Ca urmare, el identifica 4 directii
de dezvoltare caracteristice:

– stabilirea identitãtii eului;

– independenta relatiilor personale;

– cresterea intereselor;

– umanizarea valorilor.

c. Descrieti caracteristicile relatiilor interpersonale specifice persoanei mature.

27.c.Prima intuiþie remarcabilã i-a aparþinut lui Charles Horton Cooley, care a elaborat teoria
eului in oglinda celorlalþi (looking-glass self), susþinind faptul cã identitatea subiectului
dobindeste consistentã numai prin interactiunea cu celãlalt si primeste contururile pe care
partenerul de rol le traseazã, in miezul unui proces continuu de oglindire si reoglindire
reciprocã (1902). Asadar, subiectul individual si societatea alcãtuiesc un intreg, valorile,
atitudinile si comportamentele dezirabile fiind construite social, izvorind din viata alãturi de
celãlalt, si nu din parcursul solitar al subiectului. Cele mai puternice legãturi prin care alteritatea
(othersness) transferã sinelui (self) valorile si atitudinile dominante sint datorate grupurilor
primare (familia, grupul de covirstnici, grupurile de vecinãtate, cele de rudenie), jucind un rol
hotãritor in dezvoltarea personalitãtii individuale, formind solul fertil al naturii umane.
Devenind bazale, rezultate prin asocierile intime din punct de vedere psihologic , ele produc o
fuziune *s.n.+ a individualitãtilor intr-un ansamblu comun, in asa fel incit eul propriu al fiecãruia
este format din viata comunã si scopul grupului, generind o identificare supraordonatã in
sentimentul de noi (Cooley, 1909) Astfel, celãlalt devine oglinda in care sinele se ingemãneazã,
cãci modul in care se infãtiseazã, comportamentul in sens larg (nu doar verbal), caracterul,
expectaþiile se proiecteazã si se reflectã specific in partenerul de relatie, remodelindu-se
conform imperativelor contextuale.

28. Criza de virsta mijlocie.

a. Numiti principalele cauze ale crizei virstei mijlocii.

28.a.Tranzitia catre perioada adulta mijlocie se realizeaza pe un interval de circa 5 ani, in jurul
vârstei de 40 de ani. Acum are loc o alta reevaluare din perspectiva „visului” ca scop de viata, o
reevaluare ce presupune compararea intre realizari si elementele fixate in scopul de viata.
Acum se petrec ajustari sau aducerea obiectivelor mai aproape de realitate si posibilitati.

b. Descrieti manifestarile crizei virstei mijlocii.

28.b.Discrepantele survenite intre scopuri si realizari pot conduce individul la crize

semnificative in aceasta perioada, astfel ca stabilitatea psiho-afectiva este data de tocmai
capacitatea individului de a accepta discrepantele. In lucrarea The Seasons of a Man's Life,
Levinson arata ca „visul” ca si scop de viata este in general atât de complex, incât este foarte
putin probabil sa fie complet indeplinit. Scopurile de viata pot fi nerealiste, neadecvate.
Succesele modeste nu sunt masuri cu care se opereaza la acest nivel si de cele mai multe ori
evenimentul culminant al perioadei adulte face parte din categoria mici succese ce sunt
apreciate in termenii de succese imperfecte, daca nu ca ratari. Acesta face ca evenimentul
culminant al vietii adulte sa fie catalizatorul concluziilor cu privire la raportul intre vis si realitate
sau realizari.

c. Evidentiati manifestari specifice ale crizei de virsta mijlocie la barbati si femei.

28.c.Caracteristicile „visului” ca scop de viata, la femei, este mai complex si mai difuz decât al
barbatilor, reflecta un conflict intre scopul personal si obligatiile fata de ceilalti; o alta
caracteristica este aceea ca un exista mentorul care in teoria lui Levinson are un rol important
in dezvoltarea carierei la barbati. Tranzitia de la 30 de ani este la fel de importanta, dar daca
pâna la 30 de ani orientarea era spre cariera, ea isi modifica cursul spre familie, si invers.
Criticile aduse studiului Roberts si Newton (1978) sunt cele legate de marimea esantionului si
de faptul ca se refera doar la populatia americana, ca si in cazul studiului lui Levinson. In
concluzie, prioritatile din viata femeilor difera de cele ale barbatilor, accentul cade pe relatii mai
mult decât pe cariera profesionala.

29. Caracteristicile batrinetei.

a.Definiti si descrieti conceptul de “imbatrinire”

29.a.Imbatrânirea este un proces biologic complex, determinat genetic si modulat de mediu.
Conform Merck Manual of Geriatrics (capitolul despre biologia procesului de imbatrânire),
imbatrânirea este un proces ce implica schimbari graduale si spontane, conducând spre
maturare prin vârstele copilariei si pubertatii, pâna in perioada de adult tânar, dupa care are loc
un declin pâna la vârsta adulta mijlocie si marea batrânete. Imbatrânirea este greu de definit
altfel decât pe baze operationale sau in baza continuumului cronologic (vârsta individului). Dar
vârsta nu spune nimic despre bazele sistemice sau genetice ale imbatrânirii. Se accepta
indeobste ca sistemul endocrin este in mare masura responsabil de procesul de imbatrânire,
fiind cel care regleaza depozitele de grasime, masa musculara si rezistenta, masa osoasa,
metabolismul, greutatea corporala si starea de bine psiho-afectiva. Unele manifestari ale
procesului de imbatrânire sunt legate de efectele declinului hormonal. Scade productia de
estrogen la femei (menopauza) si cea de testosteron (andropauza) la barbati. In ansamblu, se
produc o serie de modificari biochimice (hormonale), trofice, de consistenta si functionale, ale
structurilor biologice ale organismului. De asemenea, datorita antrenarii sociale si active mai
reduse, se produc restructurari ale caracteristicilor personalitatii si o modificare de stare a
diferitelor functii psihice, a constiintei si dinamicii vietii interioare.

b. Expuneti pricipalele contributii teoretice in analiza fenomenului imbatrinirii

29.b. -Berkeley (University of California), cercetari despre mecanismele imbatrânirii si

dezvoltarea umana

- Merck Manual of Geriatrics (1999),imbatrinirea este procesul prin care capacitatea de

diviziune a celulelor, capacitatea lor de dezvoltare si functionare s-a pierdut de-a 230 lungul
procesului de imbatrânire, ducând pâna la incompatibilitatea cu viata: procesul de senescenta
se incheie cu moartea

- Suicidul poate aparea in anii batrânetii ca urmare a evenimentelor stresante, cum ar fi

pensionarea, vaduvia, bolile sau sentimentul esecurilor anterioare (Shulman si Berman, 1988)

- Batrânetea este perioada in care memoria este real si sever afectata. Deseori se asociaza cu
boli de tipul Parkinson, Alzheimer, arterioscleroza cerebrala (Shulman si Berman, 1988).

c. Numiti stadiile si problemele de natura psihoafectiva si psihocomportamentala

caracteristice batrinetei.

29.c.Stadiile perioadei de batrânete pot fi: de trecere spre batrânete 65/75 ani, batrânetea
medie 75/85 ani, marea batrânete dupa 85 ani (Ursula Schiopu, Verza, 1997). In literatura de
specialitate americana, sunt enumerate doua mari stadii: perioada batrânetii timpurii (de la 65
la 75 de ani) si batrânetea târzie dupa 75 de ani. Perioada de trecere este cea in care are loc
retragerea oficiala din viata activa si, ca urmare, are loc micsorarea subidentitatii profesionale.
Ramâne esentiala subidentitatea maritala, iar in expansiune se afla subidentitatea parentala
datorita aparitiei nepotilor. In perioada batrânetii propriu-zise, are loc contractarea
subidentitatii parentale, subidentitatea sociala ramâne restrânsa ca urmare a reducerii
mobilitatii si creste frecventa mortalitatii. Longevitatea sau marea batrânete este caracterizata
de restructurari ale personalitatii si o modificare de stare a diferitelor functii psihice, a
constiintei si dinamicii vietii interioare. In functie de gradul de participare la viata sociala, se
poate stabili si o „vârsta sociala” sau biosociala, ce inglobeaza sintetic caracteristicile vârstelor
biologice, psihologice si sociale.

30. Caracteristici ale relatiilor interpersonale la virsta batrinetii.

a. Descrieti problema retragerii persoanei din viata activa si enumerati dificultatile pe care
aceasta le provoaca.

30.a.Pensionarea este incheierea perioadei de oficiale de munca si un moment major in viata

tuturor indivizilor. Aceasta este vazuta de cei mai multi autori drept o perioada de ajustari
cruciale. Pentru cei mai multi adulti aflati la vârsta pensionarii, profesia era cea care oferea cele
mai multe ancore pentru existenta si cele mai multe scopuri pentru viata. Viata individului
pentru decade intregi era organizata in functie de orarul de lucru. Retragerea din viata activa
este momentul in care adultii se vad confruntati cu problema organizarii personale si
independente a programului. Este mult mai usor pentru aceia care au obisnuinta activitatilor
comunitare sau a activitatilor de timp liber, dar pentru acei care nu au dezvoltat interese in
afara profesiunii, pensionarea poate fi intâmpinata cu mare dificultate. De asemenea, pentru
femeile care au 235 fost casnice poate fi dificila retragerea din activitate a sotului, caci el se va
afla acasa, adica in „spatiul de lucru” al femeii, si aceasta necesita, de asemenea, unele
adaptari. O alta problema a pensionarii este dificultatea legata de micsorarea venitului, cu
implicatii asupra planurilor de viata, a organizarii de zi cu zi a activitatilor.

b.Elucidati aspectele insusirii noilor roluri specifice virstei batrinetei.

30.b.Copiii adulti ai persoanelor in vârsta continua in linii mari relatiile stabilite pâna in aceasta
perioada in aproape aceeasi maniera ca in anii precedenti. Problemele pot sa inceapa atunci
când batrânii experimenteaza primele serioase limitari fizice. Foarte ades copiii persoanelor in
vârsta, in intentia lor de a fi de ajutor si de a purta de grija parintilor batrâni, incearca sa ia
decizii in locul parintilor lor, când in fapt batrânii sunt foarte capabili inca sa decida pentru ei
insisi. Aceasta problema se accentueaza din ce in ce mai mult pe parcursul anilor batrânetii.
Aparitia nepotilor este o alta mare schimbare in configuratia familiei pentru persoanele
vârstnice.Bunicii care au in grija nepoti tind sa neglijeze problemele lor psihice si de sanatate,
deoarece ei acorda prioritate nevoilor nepotilor lor. Autorii vorbesc chiar de stiluri de
interactiune bunici-nepoti; Neugarten and Weinstein identifica cinci maniere de interactiune:
formal, cautator de distractie, substitut parental, rezervor de intelepciune si bunicul distant;
Weibel-Orlando au identificat, de asemenea, 5 stiluri de interactiune: distant, ritual, fictiv, de
supraveghere si de conservare a culturii.Alte surse acorda bunicilor roluri similare ca acelea
amintite, cu mici diferente: tampon in reducerea stresului in interactiunea cu familia, cei care
stau de paza, cei care arbitreaza si participa la verdict asupra situatiilor, cei care pastreaza
traditiile familiei, cei care acorda suport fie emotional fie material.
c. Expuneti opinii privind problema singuratatii la virsta batrinetii.

30.c.Pe scala evenimentelor celor mai stresante, pierderea partenerului de viata are un scor
foarte ridicat, indiferent de vârsta persoanei care traverseaza aceasta situatie. Cu cât persoana
este mai in vârsta insa, adaptarea la noua situatie de viata este mai dificila si cu atât pare sa fie
mai dureroasa si mai plina de consecinte pentru starea psiho-fizica a individului. Problema cu
care se confrunta partenerul ramas in viata este singuratatea, chiar daca acesta are suportul si
compania familiei si prietenilor. Sotul ramas singur pierde o sursa primara de suport material,
de ajutor in activitatile zilnice, de companie si, de asemenea, pierde si un partener sexual. In
timp ce majoritatea indivizilor se adapteaza pierderii partenerului dupa o perioada de durere,
un numar semnificativ de persoane vaduve experimenteaza o depresie de lunga durata.
Aceasta depresie rezulta nu doar din pierderea partenerului, ci si datorita altor pierderi ce sunt
frecvente in perioada batrânetii. In anii batrânetii, depresia apare din episoade scurte de
tristete. Melancolia sau pierderea brusca a energiei poate evolua spre o serioasa si indelungata
conditie depresiva. Caracteristicile acestei depresii include o durere continua, lipsa de interes,
lipsa de speranta, reducerea increderii in sine, o evaluare deformata a prezentului si viitorului.
Persoanele vârstnice depresive se confrunta deseori cu dificultatea in a lua decizii si devin mai
incete in gândire, mod de a vorbi si miscari. Unii indivizi totusi traiesc un nivel inalt de activitate,
gasind ca este foarte dificil sa se mai odihneasca sau sa ramâna tacuti.

Istoria psihologiei

1. Ideile psihologice in antichitate.

a. Expuneti conceptiile lui Democrit despre suflet si procese psihice.
In raportul „suflet – corp” Democrit apare ca un determinist materialist. „... sufletul este de natura
materiala, compus din atomi sferici foarte subtili si mobili (un fel de foc, ceva cald si mobil, ce
antreneaza intreg corpul). Democrit cunoaste deosebirea dintre corp si suflet si el opereaza cu
aceasta deosebire - dupa cum vom vedea - in etica sa. Sufletul este totusi esentialul in om, in
timp ce corpul este numai un invelis al sufletului. "Frumusetea corpului are ceva animalic, daca
acesta este lipsit de spirit" si "fericirea si nefericirea se afla in sufletul tau", zice Democrit.In
consecinta, sufletul este muritor, disparind odata cu corpul, „locuitorul” dispare odata cu „cortul” ce l-a
gazduit...” Avem astfel o prima viziune monista a identitatii intre suflet si trup. Cu toate acestea
Democrit n-a facut o teorie a sufletului, pentru a face din acesta un principiu mai adânc, pentru a
putea sa lamureasca fenomenele naturii. Pentru acesta sufletul nu este o forta ce creeaza lumea,
ci el este o materie lânga alte materii Conceptia lui Democrit despre suflet si spirit nu s-a nascut
dintr-o nazuinta generala de a ajunge la un "principiu mai adânc" pentru exemplificarea lumii,
caci el a considerat, asadar, spiritul ca o materie alaturi de alte materii si nu ca o forta ce
formeaza lumea.
In privinta senzorialitatii, Democrit impartaseste ideea lui Heraclit a emanatiilor atomilor de la
lucruri spre organism si invers (aerul interpus faciliteaza transmisia). Forma atomilor emanati determina
modalitatea senzatiilor.

b. Descrieti “dialogul socratic” si argumentati importanta lui pentru stiinta psihologica.

Socrate a marcat o reorientare hotaritoare a gindirii psihologice, de la explicare in termeni de
elemente ale mediului: aer, foc, miscare a atomilor, la calitatile interne ale omului, cum sunt intelectul,
conceptul, aspiratia, simtul si reprezentarea fericirii. Noua viziune este sintetic exprimata in imperativul
„Cunoaste–te pe tine insuti” si larg elaborata in problematica eticii rationale.

Socrate a pus bazele stiintei prin discursurile inductive si definitia prin general. Generalizarea
apare pentru prima data ca activitate umana, de reducere a incertitudinii, confuziilor, contradictiilor,
pentru a pune capat stingaciei si a institui claritatea, siguranta, stabilitatea. Socrate a devenit din ce in ce
mai respectat de-a lungul timpului, deoarece el a proiectat asupra omului o lumina a credintei in esenta
sa pozitiva: „Nimeni nu greseste cu vointa, ci din ignoranta... Scopul vietii este a cunoaste si anume a
cunoaste virtutea”.

Gândirea socratica graviteaza in jurul cunoasterii de sine - Gnothi se auton. Esentiala

pentru om este capacitatea sa de a intra in relatie de dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul
iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoasterea propriei noastre fiinte si a destinului acesteia se
realizeaza pe doua cai:
 mediat, pe cale oraculara, prin metode mantice, divinatorii;
 directa, prin cunoasterea de sine, care invita la contemplarea interioara, la
introspectie, actiune posibila datorata interventiei daimonului.
Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditatiei sale fiinta umana.
Incepând cu Socrate, omul devine in mod exclusiv o problema pentru el insusi. "Persoana ta este
sufletul tau" spunea Socrate (Platon, Alcibiade, 138e).

c. Prezentati ideile lui Platon despre suflet si functiile lui.

Dincolo si mai presus de relatia mentor – discipol, gindirea lui Platon este centrata pe
problematica psihologica, pe autocunoastere si „adincuri ale spiritului”.

Conceptia despre suflet a lui Platon este interesanta sub mai multe aspecte:

- rationalizarile propuse de el au un caracter conservator, utopic si psihologizant;

- postuleaza o identitate intre cunoastere si existenta, tratind ideile ca un real primordial,
Platon a fost etichetat drept deschizator al traiectului idealist in filozofie;
- concepe un model functionalist al sufletului pe care il si transfera cu deplina convingere
la macrosistemul social: 1) apetitul sau motivatiile organice; 2) ratiunea sau functia
intelegerii inteligente si a stabilirii adevarului; 3) energia sau vointa rezultate din sinteza
primelor doua functii. Statul rational este conceput de Platon stratificat, corespunzator
celor trei functii: clasa agricultorilor, a guvernantilor si a militarilor.
In privinta raportului „suflet - corp” Platon afirma intiietatea primului; Platon distinge trei
suflete cu functii distincte la nivelurile capului, pieptului si abdomenului; in viziunea sa asupra
afectivitatii gasim dimensiunea divina si organica; cind se refera la senzatii si perceptii considera ca nu
putem avea decit semne ale realitatii, nu realitatea ca atare. Actiunile externe asupra organelor de simt
transmit sufletului date si impresii prin intermediul corpului. Vederea are specificul transmiterii
confluente a luminii de la obiect la ochi si de la ochi la obiect; noaptea aceasta intilnire este blocata.

2. Conceptia aristotelica despre suflet.

a. Prezentati structura si continutul sumar al tratatului lui Aristotel „De anima”.
„De anima” – constructia si ideatia primului tratat despre suflet

Lucrarea lui Aristotel are o elaborare arhitecturala, cu trei module, intitulate „carti”.

Cartea I – ca intr-un tratat stiintific contemporan, ba chiar ca intr-un proiect sau program de
cercetare, Aristotel incepe cu un mess, deci cu o „atmosfera de confuzii” relative la importanta unei
stiinte despre suflet, obiectul si metodologia sa. Realizeaza aceasta prin referiri la aportul predecesorilor
(Democrit, Leucip s.a.). Cu o pondere de 4/5, Cartea I este dedicata analizei critice a doctrinelor
inaintasilor. O atitudine stiintifica demna de invidiat si dupa doua milenii: se prezinta idei, argumente,
contrarietati, nume de ginditori remarcabili si opere. Pe un asemenea fond incearca definirea
principalelor probleme, fapte, idei si acceptari ce urmeaza sa fie tratate in cartile a II–a si a III–a.

Cartea a II-a – se defineste sufletul. Dintre multiplele analogii invocate pentru trecerea la o
definire a sufletului, doua ne clarifica distinctia dintre substanta si forma:

a) o unealta, cum ar fi securea, este un corp natural, cu calitatea (forma) de a taia; asa si corpul
alcatuit din organe are suflet, deci functii de hranire, simtire, miscare;

b) daca ochiul ar fi o vietate, vazul propriu – zis ar fi sufletul lui.

Identificam aici o viziune functionalista clara si deloc intimplatoare, deoarece va fi intregita cu

explicatii cauzale, structural–compozitionale, atributive si genetice.

Preocupat de definirea psihicului ca natura psihofizica, Aristotel releva functiile de hranire,

simtire, gindire si miscare; prima fiind o conditie elementara, astfel ca si plantele intra in sfera
insufletitului.

Abordind „puterile sufletesti” sau „facultatile sufletului”, Aristotel face de fapt un gen de
psihologie comparata si diferentiala la trei niveluri: planta, vietate si om.

Tratarea simturilor incepe cu definirea obiectului, trecind apoi la particularitati, tipuri, moduri de
functionare si praguri senzoriale. „Dintre toate simturile, pipaitul are mai multe note calitative, in special
o mai mare arie de cunoastere si de implicare in asa–zisele „obiecte comune” (cald – rece, uscat – umed,
neted – aspru, greu – usor etc.); este singurul simt care asigura o receptare directa, celelalte avind
nevoie de medii: aer, apa etc.

Exemple de formulari originale (pe baza paragrafului 413b10):

„...substanta e spusa in trei feluri:

1) forma (entelehie: potenta in act – actualizare) (forma suprema „pura”, imateriala, este
Dumnezeu, acesta insemnind binele, miscarea si ordinea);
2) materia (potenta; corp compus din organe);
3) rezultanta celor doua: insufletitul, cu functii de hranire, simtire, miscare a corpului.”
Cartea a III–a – Aristotel incearca sa explice aparitia perceptiei, considerind ca pentru acest
proces psihic nu este nevoie de un careva al saselea simt (cum admitea Democrit), deoarece
simultan cu receptarea obiectelor specifice, are loc o operatie psihica de unire a senzatiilor intr-o
perceptie. „Simtul comun” este in fapt o operatie de sinteza care, producindu-se simultan cu
actiunea obiectelor asupra organelor de simt, actualizeaza omul ca Subiect.

b. Definiti sufletului dupa Aristotel

Sufletul (dupa Aristotel) este acea forma (calitate, insusire, proprietate) a substantei
(corpului) care indeplineste trei functii necesare vietii: nutritiva, senzitiva si rationala.
La Aristotel sensul cuvintului forma este bine precizat, purtind notele necesare si suficiente ce
asigura realizarea unui anumit efect:

- autonomie launtrica in raport cu materia – corp;

- capacitati active (vitale si rationale);
- imuabilitate, insusiri invariabile relative la trecerea potentei in act pe tot segmentul
dintre nastere si moarte (odata cu moartea substantei se distruge si sufletul)
Sufletul si corpul, zice Aristotel, sunt intr-o relatie functionala de tipul ochi – vedere.

c. Care sunt facultatile cognitive si aptitudinale ale sufletului dupa Aristotel?

Facultatile sufletului:
 Sufletul ca principiu vital: hranirea si reproducerea
Chiar la scara ei cea mai umila, viata nu consta intr-un proces pur mecanic si material. A
se hrani nu este tot una cu acumularea hranei si cresterea de o maniera nedefinita. Transformarea
acestei hrane intr-un fel anume mareste partile corpului conform unei limite, unei proportii si
unei armonii; sufletul este principiul care realizeaza aceasta proportie armonioasa.
Sufletul ca principiu senzorial
Pentru Aristotel, simtul nu este alterat de sensibil, senzatia constând mai curând intr-o
trecere in act a sensibilului si totodata a facultatii de a simti. De altfel, nu exista contact corporal
in senzatie. Dimpotriva, este nevoie de o anumita distanta intre simt si lucru, un "mediu" ce
transmite proprietatile sensibile ale lucrului.
Sufletul ca principiu intelectual
Gândirea este legata de corp prin exercitiu, fiind total independenta de corp prin obiectul
sau. Aceasta ambiguitate face deosebit de complexa rezolvarea problemei nemuririi sufletului, a
carei conditie esentiala este capacitatea sa de a exercita o activitate proprie in afara corpului.
Aristotel compara gândirea cu senzatia. Vederea degaja culorile lucrului, dar pentru aceasta ea
are nevoie de lumina care face in acelasi timp lucrul "vizibil" si ochiul "vazator". Gândirea are de
asemenea nevoie de un echivalent al luminii pentru a supune lucrurile gândului. Aceasta
"lumina" intelectuala este numita de Aristotel "gândire in act".

3. De la antichitate la paradigmele gindirii psihologice moderne.

a. Expuneti sumar si argumentati importanta conceptiilor lui F. Bacon pentru psihologie.
Bacon prin opera sa face trecerea de la etapa de studiere a sufletului la psihologia constiintei. El
spunea ca trebuie sa invingem prejudecatile si neajunsurile specifice mintii noastre”. Deformarile
generatoare de erori tin de individ si de societate; Bacon le defineste si le sistematizeaza in patru clase:

Idola1 tribus (fantomele neamului) – tendinta de generalizare pripita si comoda, de extindere a

ceea ce stim si vrem la ceea ce nu stim (superstitii, magia, alchimia etc.);

Idola specus (fantomele pesterii) – fixitatea propriilor deprinderi si obiceiuri ne ingusteaza

posibilitatea de receptionare si abordare a noului;

Idola fori (fantomele pietei) – desemnarea prin cuvinte conventionale a unor realitati doar
presupuse (ex. destinul, sfera cereasca);

Idola theatri (fantomele teatrului) – prestigiul istoric al unor teorii, cum ar fi cazul unor filosofi
antici greci, teoriile carora au fost preluate ca baza in explicarea naturii, desi sunt saturate de teologie si
superstitii.

Dupa F. Bacon, „idolii sunt un gen de malformatii ale sufletului ce impiedica fuziunea dintre
experienta si natura

Conceptia despre suflet

Francis Bacon recunoaste doua feluri de suflet: sufletul rational si sufletul sensibil. Sufletul
rational, sau dumnezeiesc este dat doar omului, el este responsabil de exercitarea urmatoarelor functii:
memoria, ratiunea, imaginatia, dorinta, sentimentul, vointa. Sufletul sensibil sau nerational apartine atit
omului cit si animalelor, asigurind sensibilitatea si miscarea (spre stimuli favorabili si evitarea celor
nefavorabili).

F. Bacon a incercat sa elaboreze propria clasificare a stiintelor („Despre demnitatea si progresele

stiintelor”, 1632), pornind de la o stiinta universala – stiinta despre om, pe care o divizeaza in a) filosofia
omului (studiu propriu zis al omului) si b) filosofia civila (studiul omului in interactiunea sa cu natura, alti
oameni si intreaga societate). In afara de aceasta nominalizeaza:

 stiinte despre corp (medicina, cosmetologia);

 stiinte despre suflet (teorii despre personalitate);
 stiinte despre suflet si corp (fiziognomica, psihosomatica).
Tot in aceasta lucrare intilnim o incercare de inventica, prin care Bacon descrie o seama de
procedee pentru crearea unui produs nou, valoros si original: extinderea, transferul si inversarea
experientei.

b. Cum a contribuit la dezvoltarea ideilor psihologice dualismul lui Descartes?

Materia si spiritul: doua „substante”, net distincte ca natura si metoda de cunoastere; prima se
defineste prin intindere sau cantitate si poate fi cunoscuta prin matematica; a doua are drept nota
esentiala gindirea, ce se poate identifica prin intermediul introspectiei (observatia interioara a trairilor
si analiza elementelor constiintei).

Dualismul corp – suflet: corp inseamna un sistem automat organizat structural si functional
dupa legile mecanicii. Acest sistem era prezentat de catre Descartes in forma unor „tuburi” prin care se
miscau niste particule usoare aeriforme, pe care le-a numit „spirite animale” / ”sufluri vitale”. Dupa
Descartes stimulii externi conditionau miscarea acestor particule prin tuburi care erau unite cu creierul,
respectiv, in creier are loc reflectarea lor in muschii corpului. Acest proces mai tirziu a primit denumirea
de „reflex”. Deci comportamentul corpului putea fi explicat si fara interventia sufletului (impulsurile
externe si constructia materiala sunt suficiente). Sufletul poate fi definit dupa un singur criteriu –
constientizarea (reflexia) nemijlocita a manifestarilor sale (gindire, senzatii, afecte, reprezentari). Pentru
prima data Subiectul apare in rolul sau plenar de „administrator - observator”, care-si stapineste lumea
interioara pentru a raspunde eficient la solicitarile vietii.

Teoria despre reflex si reflexie

Reflex - procesul de miscare a particulelor „spirite animale‖ prin tuburi unite cu creierul ,
unde are loc reflectarea lor in muschii corpului. Reflexele erau provocate e impulsurile externe si
efectuate de constructia materiala
Reflexie - procesul de constientizare nemijlocita a manifestarilor umane (gindire,
senzatii, afecte, reprezentari).

c. Ce idei psihologice contine lucrarea „Etica” a lui Baruh Spinoza?

 Spinoza, in comparatie cu dualismul lui Descartes, e monist. Lumea e insasi
Dumnezeu. Fericirea este viaa in si pentru Dumnezeu.
 Conform determinismului lui Spinoza binele si raul nu sunt decit concepte relative
pe care le aplicam lucrurilor. Numim bine ceea ce ne apare ca fiind folositor, adica ceea ce
serveste existentei noastre si perfectionarii sale;
 Raportul suflet – corp este definit in limbajul celor doua atribute (cugetare si intindere)
inerente aceluiasi lucru, ca sistem cauzal inchis.
Atit despre corp (obiectul sufletului), cit si despre suflet (ideea corpului) putem avea cunostinte
de patru grade de adecvare:

I – cunoastere din „experienta vaga” (opinii simple, confuzii);

II – cunoastere pe baza de semne, asociatii sau imaginatie, inca neverificata de ratiune
(se da o formulare a legii asociatiilor);
III – cunoasterea prin ratiune;
IV – intuirea ideilor clare si distincte (dupa modelul matematicilor)
  Spinoza defineste afectele ca stari ale corpului, care amplifica sau diminueaza
capacitatea de actiune a organismului, o favorizeaza sau limiteaza; tot afecte sunt si ideile despre aceste
stari. Afectele fundamentale sunt:
1. Bucuria
2. Tristetea
3. Dorinta

Teoria afectelor

Principala tema a psihologiei lui Spinoza este cea a afectelor (cartile III – V din Etica). Spinoza
defineste afectele ca stari ale corpului, care amplifica sau diminueaza capacitatea de actiune a
organismului, o favorizeaza sau limiteaza; tot afecte sunt si ideile despre aceste stari.

Aceasta viziune este complementara reprezentarii despre corp ca sistem dinamic, supus
schimbarilor de progres sau regres. Cursul starilor nu numai ca reflecta schimbarile in acest sistem, dar,
la rindul lor, acestea maresc disponibilitatile de actiune.

Esenta omului este pasiunea si aceasta deoarece ea este un fenomen psihofiziologic. Dorinta
este atractie constientizata, dar derivata din constiinta. Satisfactia (bucuria) si insatisfactia (tristetea),
formeaza cu dorinta grupul celor trei afecte fundamentale, din care deriva celelalte.

Puterea sufletului, dupa Spinoza, consta din fermitate (nazuinta spre mentinerea existentei
conform normelor ratiunii) si generozitate (nazuinta de a ajuta pe altii si de a se uni prin prietenie).

Diversitatea porneste de aici: prezenta de spirit, curajul, cumpatarea, sobrietatea etc. Sunt
alternative ale fermitatii; modestia, cardinalitatea, clementa (indulgenta) etc. Sunt moduri ale
generozitatii.

Bucuria ce tine si de suflet si de corp se numeste voluptate; aceasta poate fi buna, dar si rea,
cind este exagerata.

Analiza afectivitatii la Spinoza este meticuloasa, naturalista, dupa regulile matematice ale
descompunerii, derivarii si compunerii; demonstratia sa urmareste relevarea determinismului universal
si in aceasta sfera a vietii sufletesti.

4. Aparitia psihologiei ca stiinta. Paradigmele psihologiei moderne.

a. Cum au contribuit la dezvoltarea psihologiei precursorii asociationismului (T. Hobbes, J.
Locke, G. Berkeley, D. Hume)?
In conceptia lui Hobbes obiectul filosofiei il constituie experienta care consta din simturi si din
gindire. Simturile inca nu formeaza cunostinte, pentru aceasta este nevoie de relationarea datelor mai
multor organe de simt. Pentru cunoasterea faptelor este necesara, de asemenea, si interventia
amintirii, a memonei, la care mai colaboreaza si previziunea, convingerea ca viitorul va semana cu
prezentul. Scopul filosofiei este, deci, cunoasterea faptelor, in corelatiile lor si in schimbarea lor, adica a
miscarilor lor, conform cu legitatile lor proprii. Aceasta sarcina revine gindirii ale carei concepte sunt
semne ale lucrurilor, iar operatiile cu aceste concepte - asamblare si dezasamblare - nu sunt altceva
decit numarare.

Convingerea fundamentala a lui Hobbes este ca fiecare realitate ocupa un spatiu, adica
este corp, si ca orice intâimplare reala se infatiseaza ca miscare cauzal necesara. Ceea ce numim
suflet, de exemplu, nu este altceva decâit miscarea ce se produce in anumite parti ale corpurilor
organice
Omul ca un mecanism, o masina materiala. Complicata viata sufleteasca a omului este
facuta din elemente simple, cum ar fi simturile si sentimentele de durere si placere.
 Senzatia este o miscare, venita din afara, care vibreaza in creier si se intoarce inapoi ca si
miscare musculara. Daca aceasta miscare este favorabila pentru functiile noastre vitale, produce
placerea, in caz contrar da nastere durerii. Placerea produce dorinta, care este o miscare de
expansiune, o cautare. Durerea da nastere tristetii, care este o miscare de restrâingere, un refugiu.
Locke dezvolta in amanuntime conceptia ca in intelectul omenesc nu exista nici idei innascute si
nici un fel de principii fundamentale avind un asemenea caracter. S-a observat faptul ca Locke da un
inteles deosebit de restrins conceptului acesta de idei innascute, caci intelege prin aceasta numai
gindurile constient formulate. In felul acesta ii vine destul de usor sa demonstreze ca atit cunoasterea
teoretica precum si cunoasterea practica nu contin astfel de principii fundamentale, care fiind
anterioare experientei ar putea sa-i apara fiecaruia ca fiind cunoscute deja. Nici chiar ideea de
Dumnezeu Locke nu o considera ca fiind innascuta si aceasta parere o argumenteaza prin imprejurarea
ca, pe de o parte, ea nu poate fi intilnita in cazul tuturor popoarelor iar, pe de alta parte, prin aceea ca
ea prezinta un cu totul alt continut in cazul politeismului decit in acela al monoteismului; mai mult chiar,
ea infatiseaza diferente notabile chiar si la reprezentantii uneia si aceleiasi religii.

Considerate din punctul de vedere al originii lor, ideile simple pot fi: 1) datele unui organ de simt
oarecare cum ar fi culoarea, sunetul, gustul sau alte senzatii, 2) datele mai multor organe de simt cum ar
fi reprezentarile de intindere, forma, miscare, 3) datele reflectiei cum ar fi conceptele de gindire, vointa,
dorinta si in sfirsit 4) datele comune ale viziunii sensibile si ale reflectiei, cum sunt de exemplu
reprezentarile de placere si de durere, existenta, forta, etc.

Locke stabileste trei grade ale cunoasterii. Cea mai mare certitudine se afla in cunoasterea
nemijlocita contemplativa, in intuitie. Astfel este constiinta existentei proprii care este atit de
luminoasa si de sigura, incit nu are nevoie si nici nu poate fi demonstrata. A doua treapta o
reprezinta cunoasterea demonstrativa, care se datoreaza unor alte reprezentari, cu rol de
mijlocitoare. Acestea au nevoie deja de a fi demonstrate. Cea de a treia treapta a cunoasterii, care
consta in cunoasterea sensitiva ce se sprijina pe datele simturilor, se situeaza cit priveste gradul
ei de certitudine, doar pe treapta probabilitatii
Berkeley considera ca nu este cu putinta sa consideram conceptul de materie drept o idee, el
este un cuvint fara inteles, iar credinta in existenta lumii materiale exterioare o simpla iluzie. Ceea ce noi
numim lucruri nu sunt altceva decit niste complexe de idei. De exemplu, spune Berkeley, un mar este
asamblarea unei anumite forme, duritati, culori, gust, miros etc. Daca extragem toate aceste calitati din
mar nu mai ramine nici o substanta sau materie ca suport invariabil, absolut, al acestor calitati.
Misterioasa substanta nu exista deci nicaieri. Ideile noastre constituie singura realitate existenta pe care
o putem cunoaste. Intreaga lume materiala nu este decit o reprezentare a eului subiectiv al omului.

Hume - reprezentarile omului - ideas - se nasc din impresiile sale sensibile – impressions, intre
starile de constiinta ale omului, impresiile constituie observatiile si sesizarile sale originare, cum ar fi
senzatiile - to feel - de cald si rece, placere si durere, de exemplu. Ideile sunt deja reproducerea, tocmai
de aceea ele apar ca impresii de o intensitate mai redusa, cum ar fi, de exemplu, amintirea frigului.
"Toate ideile noastre nu sunt nimic altceva decit copii ale impresiilor noastre" („Cercetare asupra
intelectului omenesc”, paragraf 49). Aceste legaturi sunt supuse de Hume unei cercetari atente, care
descopera, in felul acesta, trei asemenea legi ale asocierii reprezentarilor: a) asemanare - resemblance -
care se extinde si asupra diferentelor, de exemplu, cind culoarea albastra provoaca imaginea culorii
rosu, albul a culorii negru: b) atingerea in spatiu si timp - contiguity - ca in cazul cind asociem Vltava si
Dunarea: c) succesiunea necesara - care in mod obisnuit se mai numeste si legea cauzalitatii.

b. Expuneti ideile cu continut psihologic emise de reprezentantii asociationismului clasic (Th.

Brown, J.St.Mill, A. Bain). P.S. Th. Brown nu am gasit
Alexander Bain
 Volumul lui despre emotie este unul din primele studii despre viata afectiva, cercetata
mai putin pana atunci decat senzatiile si inteligenta. Pentru Bain asociatia este legea
fundamentala a vietii psihice, constiinta este rezultatul asociatiei dintre starile noastre interne.
Asociatiile prin asemanare explica procedeele intelegerii: clasificarea, abstractia,
inductia, generalizarea, judecata, rationamentul, deductia, analogia.
Perceperea asemanarii sau deosebirii este proprietatea fundamentala a inteligentei. Bain
distinge asociatii simple, compuse si constructive. Primele au loc prin contiguitate in timp si
spatiu.
Distinge noua sentimente simple asociate:
1. Placerea si durerea - reprezinta armonia sau conflictul impresiilor noastre.
2. Emotiile rezultate din schimbare, din noutate, din relativitate.
3. Frica si derivatele ei - timiditate, superstitie, panica (dau reactii viscerale).
4. Emotiile bunavointei, recunostiintei, dragostei, milei, veneratiei (dau reactii viscerale/
fiziologice - lacrimile)
5. Emotii personale sau ale selfului:amor propriu, orgoliu, admiratia de sine.
6. Sentimentul de putere si de superioritate.
7. Emotii sub forma de manie si irascibilitate
8. Emotii rezultate din actiune, cum ar fi in cazul vanatorii, luptelor si sportului in general.
9. Emotii care provin din exercitiul inteligentei, din descoperirea unor asemanari noi,
fapte noi.
Aceste sentimente sunt simple si ireductibile. Lor le adauga sentimente morale si estetice care
sunt compuse din elemente simple si pe baza legii asociatiei.
Legile asociatiei sunt:
1) Ideile fenomenelor asemanatoare tind sa se prezinte impreuna in spirit;
2) Cand doua impresii sau idei au fost percepute simultan sau in
succesiune imediata una tinde sa aduca in constiinta pe cealalta. Exista doua feluri de
contiguitate: a) simultaneitatea si b) succesiuea imediata.
J. St. Mill A extins asociationismul in afara psihologiei. A considerat ca viata psihica a
omului este constienta chiar senzatia neexistând decât daca omul are constiinta senzatiei. Nu
admite inconstientul. Constiinta este o cunoastere intensiva care constituie fondul starilor noastre
psihice care nu exista decat in constiinta si prin constiinta. 'Nu exista activitate psihica fara
constiinta si singurele fenomene inconstiente au loc la nivelul modificarilor organice ale
sistemului nervos'.

c. Care este rolul ideilor evolutioniste ale lui Spencer si Darvin pentru dezvoltarea psihologiei?
Spencer a scris "Principiile psihologiei" in care a explorat o teorie a mintii ca o parte
biologica a corpului. In acest model, inteligenta umana reprezenta ceva care se dezvolta incet ca
raspuns la mediul fizic. Mai tirziu el scrie o expunere a teoriei sale evolutioniste cu privire la
principii din toate domeniile vietii. Definitia sa explica evolutionismul ca fiind un proces
continuu prin care materia se rafineaza intr-o forma complexa si coerenta.
Tezele principale ale teoriei lui Darwin sunt :
1. Speciile se transforma treptat unele in altele prin interactiunea urmatorilor factori:
variabilitatea, ereditatea, suprapopulatia, lupta pentru existenta si selectia naturala.
a. Variabilitatea individuala ofera material pentru actiunea selectiei. Variabilitatea este rezultatul
corelatiei dintre organism si mediu , dintre modificarile conditiilor de mediu si actiunea
factorilor interni specifici organismului.
b. Ereditatea fixeaza variatiile si face posibila acumularea lor in cursul generatiilor. Darwin
admite inconsecvent ereditatea caracterelor dobândite.
c. Suprapopulatia este cresterea excesiva a numarului de indivizi ai unei specii in raport cu
mijloacele de trai.
d. Lupta pentru mijlocele de trai dintre indivizii speciilor apropiate (interspecifica) sau dintre
indivizii aceleiasi specii (intraspecifica) duce la supravietuirea celor mai apti care se reproduc
preferential.
e. Selectia naturala actioneaza totodata si prin mijlocirea factorilor abiotici si prin mijlocirea
factorilor biotici. Selectia duce astfel la trierea formelor mai bine adaptate si la accentuarea in
curs de generatii a caracterelor adaptative; selectia orienteaza variatiile neorientate.

5. Structuralismul in psihologie.
a. Care sunt ideile centrale ale gindirii psihologice a lui W. Wundt?
Wundt a spus ca pshologia trebuie sa fie o stiinta de laborator cu propriile concepte si
metode experimentale. In conceptia lui Wundt existau atomi ai spiritului.
Procesele psihice reprezinta raspunsuri la stimuli externi sau interni, iar Wundt se angaja sa
le studieze pe baza faptelor fiziologice de care erau legate.
Alte contributii, idei, cu caracter psihologic legate de opera lui Wundt sunt:
-realizarea de numeroase experimente pentru studierea activitatilor senzoriale si a celor
mentale, a reactivitatilor psihice de diferite feluri, de cercetare a efectelor senzoriale si perceptive
deja puse in evidenta de psihofizica
- studierea psihicului din perspectiva comparativa
- impartirea psihologiei intr- un mod dualist: o abordare din perspective
stiintelor naturii, cea de a doua ―spirituala‖ determinata cultural istoric―psihologia popoarelor‖
- abordarea constiintei prin metoda introspectiva, precum si stabilirea legitatilor acestor
fenomene
- cercetarea vointei cu metodele introspectiei

b. Descrieti obiectivele de activitate ale primului laborator psihologic.

Primul laborator de psihologie experimentala in 1879. Experimentele efectuate in
laboratoarele de la Leipzig au avut ca obiect senzatiile, perceptiile subiective ale duratei, timpul
de reactie: analiza si masurarea senzatiilor, durata proceselor mentale, perceptia timpului, atentia,
memoria si asociatia de idei.
Lucrând cu subiecti reali, ei masurau si inregistrau, punând in aplicareo tendinta statistica
ramasa si astazi valabila in psihologie. Desi Wundt se baza partial pe introspectie, care avea sa
fie abandonata mai târziu de psihologi, multedin investigatiile lui asupra diverselor aspecte ale
perceptiei, expresiei etc. au tinutseama de mecanismele de control care genereaza rezultate
obiective.

c. Prezentati aportul lui Titchener si altor reprezentanti ai psihologiei structurale pentru

dezvoltarea psiholoigiei.
Titchener concepea constiinta ca o structura globala subiacenta tuturor conduitelor, ea
constituind unicul si autenticul obiect de studiu al psihologiei. In viziunea structuralismului,
sarcina psihologiei era aceea de a dezmembra structurile psihice complexe in elementele lor
componente si de a le studia pe fiecare dupa anumite criterii (natura, continutul, calitatea,
intensitatea, durata lor etc). Mai precis, psihologia trebuia sa abordeze procesele elementare ale
experientei constiente. (structuralism)
Elementele experientei constiente sunt:
- senzatii - ce provin din stimularea organelor de simt
- sentimente - dragoste, bucurie, etc
Singurul scop al psihologiei trebuie sa fie cunoasterea constiintei prin introspective
Pentru a descrie experientele din trecut ale individului, psihologii introspectionisti au
utilizat termenul de imagine. Astfel, s-a considerat ca o experienta de genul celei in care
intilnesti si recunosti un vechi prieten este compusa dintr-o multime de imagini, sentimente si
senzatii independente, sintetizate si combinate in minte.
6. Functionalismul in psihologie.
a. Prezentati argumentele in favoarea studierii functiilor psihice emise de catre W. James.
Psihologia functionalista s-a preocupat de descoperirea functiilor psihice si a modului in
care acestea sunt puse la lucru in procesele adaptarii la mediu.
W. James a fost influentat de Chales Darwin care considera ca printr-un proces de
selectie naturala vor fi favorizate si transmise de la o generatia la alta acele caracteristici ale
organismelor care servesc la o mai buna functionare. De exemplu caracteristici fizice ca forma
ghearelor, marimea ochilor etc. au fost transmise mai departe deoarece au avut o functie utila.
William James considera ca psihicul uman mai exact constiinta umana a avut o functie utila
altfel nu era necesara dezvoltarea ei. James sustine ca gândirea constienta permite oamenilor sa
faca alegeri rationale dândule posibilitatea sa supravietuiasca de la o generatie la alta.
Cu alte cuvinte, functionalistii au fost preocupati mai mult de motivul pentru care apare
un comportament si mai putin de studierea comportamentului proriu-zis asa cum au facut
behavioristii.
Functionalismul este stiinta relatiilor psihofiziologice al carii obiect este interactiunea
totala dintre organism si mediu. Psihologia functionalista include toate functiile psihice si
corporale deoarece nu face o distinctie clara intre psihic si organism, considerând ca ele nu sunt
doua parti separate ci apartin aceleiasi ordini ceea ce permite comunicarea rapida a uneia cu alta.
Comportamentele adaptative frecvent repetate devin deprinderi.

b. Oferiti o analiza sumara a ideilor expuse de J. Dewey in „Psychology and Social Practice”.
A contribuit la dezvoltarea functionalismului prin abordarea functionalista in pedagogie,
educatie, cautand cele mai bune moduri pentru a invata copiii sa functioneze independent in
rezolvarea problemelor vietii. A avut preocupari speciale pentru problemele educatiei copilului.
Idei privind educatia copiilor:
 Educatia este viata; a invata inseamna a face;
 Materiile trebuie sa fie concordante cu interesele copilului si centrate pe elevi nu
pe teme;
 Atmosfera scolii trebuie sa fie democratica;
 Sarcinile trebuie sa fie relatate copilului, sprijinite pe experienta sa si oferite
atunci când el este gata pentru ele;
 Invatarea devine reala când se problematizeaza pentru copil materialul;
 Experienta scolara sa se convertzeasca doar in perfomante academice, ci sa
impregneze tânarului un spirit de investigatie si sa-l pregateasca totodata pentru
participarea activa la locul sau in comunitate.

c. Care sunt criticile in adresa functionalismului?

1. Caracterul teleologic al teoriei: accent pe utilitate sit el
2. Eclectism: atit la nivelul teoriei, cit si al metodologiei si interpretarii datelor. Unii
comentatori iau aceatsa latura drept disponibilitate pentru tolerant si colaborare;
3. Definirea obiectului psihologiei pare diminuata, studiata ―de dragul sau‖: adaptare,
relatii, conditii, toate pentru a se vedea ―ce‖ si ―cum‖
4. Lipsa unei distinctii clare intre stiinta aplicata si cea fundamental.
5. Exagerarea valorii conceptului de functie.

7. Psihanaliza in psihologie.
a. Care au fost premisele aparitiei psihanalizei si rolul acestei paradigme in dezvoltarea stiintei
psihologice?
Tratind pacientii cu tulburari psihice, Freud s-a convins ca multe dintre simptomele
intilnite la acestia nu puteau fi explicate dintr-un punct de vedere strict fiziologic. Legile
sistematice si rationale/discursive nu puteau explica unele comportamente irationale si defensive
cum sunt fobiile (temeri excesive) sau isteriile de conversie (simptome fizice fara cauza
fiziologica). Pe aceasta baza, tinarul medic neurolog vienez va elabora cunoscutul tratament
psihanalitic al tulburarilor nevrotice.
cele mai semnificative aspecte ale teoriei lui Freud sunt:

a) Personalitatea umana contine in structura sa o parte inconstienta, de care este puternic

influentata; inconstientul determina gindurile si comportamentele constiente. Un al doilea nivel al vietii
psihice este subconstientul, care contine elemente ce nu sunt constiente la un moment dat, dar care ne
sunt oricind accesibile.
b) Fiintele umane se nasc cu pulsiuni instinctuale, care le motiveaza si adapteaza comportamentul
inca din copilarie. Sursa lor este energia psihica. Cea mai puternica, libido-ul, este de natura sexuala.
c) Experientele dobindite in copilaria timpurie au o influenta cruciala asupra dezvoltarii emotionale
a personalitatii.
d) Viata psihica este constituita din trei structuri majore: id, ego si superego.
e) Structura personalitatii:
1. Inconstient, constient, subconstient
2. Id, ego, superego

Functiile Eu-lui:
a) unele fata de realitatea exterioara: percepe realitatea, memoreaza, invata, transforma lumea
externa conform avantajului propriu;
b) altele fata de Sine: controleaza instinctele, decide asupra satisfacerii, aminarii sau suprimarii lor,
tinde spre obtinerea placerii in conformitate cu principiul realitatii; mai mult, „Eul trebuie sa expulzeze
Sinele", adica sa elibereze omul din constringerile inconstientului (de sub dominatia instinctelor), functie
prin excelenta pozitiva;
c) altele fata de Supraeu: tine seama de cadrul moral pe care acesta il impune, de valorile si de
idealurile traditionale ale societatii, asa cum sunt ele transmise de catre parinti (Zlate, 1994).

b. Expuneti viziunea psihanalitica asupra obiectului psihologiei.

1) Viata psihica se supune unui determinism cert;
2) Inconstientul joaca rolul essential in determinarea comportamentului uman;
3) Factorii hotaritori in explicarea psihicului sunt cei motivationali (dinamici); asa un gen de
motivatie poate instrumenta mai multe omportamente; actiunea intentionata este mai
potrivita exlicarii omului decit conexiunea S-R;
4) Istoria organismului este extreme de importanta in determinarea comportamentului
actual.
Psihanalistii vad aparitia conflictelor in zona inconstienta a personalitatii. De aceea, scopul
psihanalizei este sa exploreze inconstientul individului pentru a intelege temeiurile si dinamica
comportamentului anormal, in timpul tratamentului, individul (pacientul) este stimulat si incurajat sa
retraiasca evenimente traumatice si sentimentele aferente acestora din timpul copilariei, sa le exprime
intr-un context securizant si sa le readuca, lipsite de anxietate, in inconstient.

In psihanaliza clasica, terapia implica:

a) transferul, dislocarea gindurilor, a sentimentelor clientului si proiectia lor asupra

(psih)analistului;
b) asocierea libera, in care pacientul spune orice gind ii trece prin minte, indiferent cit de trivial, de
irelevant, banal, stupid sau inexact i s-ar parea; i se cere sa readuca in memorie absolut totul, adica nu
numai faptele pozitive, dezirabile, placute, ci si pe cele „murdare", neplacute, indezirabile, degradante.
c) analiza visului, care implica interpretarea de catre (psih)analist a continutului viselor
pacientului.
 + Mecanismele de aparare - mecanismele de aparare sunt definite ca fiind ansambluri de
sentimente ganduri sau comportamente relativ involuntare,care apar ca raspuns la perceperea
unui pericol psihic . Aceste mecanisme au drept scop sa mascheze perceperea unui pericol ori sa
atenueze conflictele sau factorii de stres care genereaza anxietatea.

c. Numiti alti reprezentanti ai curentului psihanalitic si expuneti sumar contributia lor.

Teoria psihanalitica a lui Jung difera de cea a lui Freud prin doua elemente fundamentale:

a) Jung a extins conceptualizarea freudiana a inconstientului. El a propus existenta unui inconstient

colectiv. In conceptia lui Jung, asa cum corpul reveleaza structuri vechi ce au apartinut stramosilor
nostri, tot asa mintea umana contine amintiri ale experientei umane. Inconstientul colectiv nu este
direct accesibil; este insa revelat prin mituri si simboluri artistice create de diferite culturi. Inconstientul
colectiv contine arhetipuri, simboluri universale care revin frecvent in arta, literatura si religie.
b) Pentru Jung, libidoul este in esenta mai degraba spiritual, decit sexual, asa cum fusese el
considerat de catre Freud.
Jung a fost interesat si de „tipurile de personalitate". Lui ii apartine distinctia pe care o facem
intre oameni: persoane introvertite - centrate pe ele insele - si persoane extrovertite - centrate spre
exterior, spre lumea din afara

+ arhetipurile - Cuvântul arhetip apartine lui Jung, care a teoretizat faptul ca fiintele
umane au un inconstient colectiv, care este un depozit al experientelor repetate constant ale
umanitatii un fel de izvor nesecat gata de a reproduce mereu si mereu aceleasi, sau unele
similare, idei mitice. Aceasta memorie impartatita a experientelor a rezultat intr-o rezonata a
conceptelor care transcend timpul, locul si cultura. Jung a denumit aceste personalitati arhetipale
de la cuvântul grecesc archetypon. Arhetipul este un simbol vizual sau energetic al imprimarilor
subconstiente care exista in psihicul fiecarei fiinte umane. Unele sunt usor de inteles in timp ce
altele aduc in fiinta noastre mesaje subliminale care ne ajuta sa ne reamintim sensul vietii noastre
pe pamânt si ceea ce se ascunde in spatele iluziei realitatii. Arhetipurile pot sa transmita, adesea,
mesaje pe care informatiile verbale sau scrise nu le pot transmite.
Adler si-a intemeiat teoria pe sentimentul de inferioritate. Pe parcursul experientei si al
cercetarilor sale, el ajunge la concluzia ca sentimentul de inferioritate nu este un dezavantaj, ci un
avantaj pe care trebuie sa-l fructificam. El a considerat ca cea mai importanta pulsiune umana este
nevoia de putere si de superioritate. Fara a nega existenta motivelor inconstiente, pentru el motivatia
umana apare ca extrem de constienta.

Adler a tratat cu succes o serie de tulburari psihice; in special tulburari minore de adaptare ale
tinerilor. Metodele sale erau mai simple si mai rapide decit ale lui Freud. Ordinea nasterilor, mai precis,
ordinea in care se nasc copiii intr-o familie, era privita de A. Adler ca avind o influenta hotaritoare
asupra dezvoltarii personalitatii copilului respectiv

+ Mecanismul de compensare - un mecanism psihic de aparare ce consta in incercarea

inconstienta de a depasi deficientele reale si imaginare se de a rastaura echilibrul proceselor
psihice si psihofiziologice prin intermediul provocarii unei reactii sau a unui impuls orientat in
directia opusa.
P.S. nu sunt sigura ca trebuie acestia 2, insa i-am agsit intr-o carte din Romania ca
reprezentanti important ai psihanalizei.
Otto Rank - cartea “trauma nasterii”.El vorbeste despre cauza nevrozelor: aceasta rezida in
trauma nasterii, a expulzarii finite umane dintr-o “lume” a confortului, intr-una a
restrictiilor.”Anxietatea separarii” este efectul remanentei trairii acelei trauma, a acelui conflict dintre 2
lumi sau 2 traiectorii. Freud a considerat o ipoteza interesanta, dar a cerut date statistice despre
diferenta de anxietate intre cel cu dificultati de nastere sic el nascut prin cezariana.

S. Ferenczi - a conlucrat cu O. Rank studiind originea istorica a simptomelor nevrotice.

Cauza nevrozelor dupa el ar fi deficitul de caldura afectiva materna si recurgea la o terapie ce
conta in compensarea acestei vitregiri prin gesturi simple de afectiune si conlucrare prietenoasa
cu pacientul.

8. Behaviorismul si neobehaviorismul in psihologie.

a. Care au fost premisele aparitiei behaviorismului si rolul acestei paradigme in dezvoltarea
stiintei psihologice?
In opinia lui Watson si a colegilor sai, comportamentul este modelat de experienta. De
aceea, el a fost interesat de invatare. Teoria lui despre invatare se intemeiaza in mare masura pe
conditionarea clasica pavloviana.
Considerat de J.B. Watson noul obiect de studiu al psihologiei, comportamentul este
conceput drept ansamblul de raspunsuri date la stimulii care il declanseaza. Prin urmare,
psihologia se va ocupa cu predilectie de studiul raportului S (stimul) – R (reactie); scopul ei este
acela de a prevedea raspunsul cunoscind stimulul si de a prevedea stimulul cunoscind raspunsul.
Numai stimulul si reactia intre care exista o relatie directa, si unilaterala sunt obiective, numai
acestea pot fi studiate prin metode stiintifice, obiective.
In viziunea behaviorista clasica, intreaga sfera a vietii psihice cuprinde urmatoarele moduri de
organizari comportamentale: viscerale (includ comportamentele prin care se exteriorizeaza emotiile:
frica, furia, minia); motorii (ce includ comportamentele manipulative, posturale, locomotorii); laringiene
(ce includ comportamentele verbale datorate miscarilor laringelui). Unitatea acestor comportamente da
nastere personalitatii umane.

Omul psihologiei behavioriste este omul concret, real, solicitat si determinat in actiunile sale de
mediul natural si social in care traieste. Nu intimplator intemeietorul behaviorismului afirma ca suntem
ceea ce facem si facem ceea ce mediul ne cere sa facem. Psihologia acestui om este, de aceea, o
psihologie practica, centrata pe studierea omului in conditiile lui firesti de viata, pe anticiparea si,
eventual, pe controlarea comportamentului sau

b. Expuneti ideile privind obiectul si metodologia de studiu al psihologiei, emise de J. Watson.

Dupa Watson, constiinta nu este altceva decit o ipoteza necontrolabila, inaccesibila cercetarii,
neverificabila. De aceea, daca psihologia vrea sa devina, intr-adevar, stiintifica, o stiinta practica, utila,
deschisa, accesibila tuturor, atunci ar trebui sa atinga urmatoarele deziderate:

a) In primul rind, sa-si schimbe obiectul. El considera ca psihologia ar trebui sa studieze

comportamentul observabil, nu constiinta. Singur, comportamentul poate fi studiat in mod obiectiv. De
aici si numele de behaviorism (sau de psihologie a comportamentului) dat acestei orientari psihologice.
In opinia lui Watson, „psihologii nu ar trebui sa foloseasca termeni precum «constiinta», «stari
mentale», «verificare introspectiva», «metafore» s.a.m.d.". Aceasta nu inseamna ca behavioristii resping
ideea existentei mintii si a constiintei, asa cum au sugerat unii critici ai acestei orientari. Dar ei considera
aceste concepte ca fiind imposibil de observat si ca avind o contributie minora in ceea ce priveste
abordarea stiintifica a psihologiei;
b) In al doilea rind, sa-si schimbe metoda de investigare: sa renunte la introspectie si sa recurga la
metode obiective capabile sa satisfaca exigentele unei stiinte pozitive, mature; Tendinta lui Watson a
fost aceea de a restringe aria de studiu a psihologiei doar la aspectele exterioare ale universului uman;
el credea ca observarea si descrierea comportamentului erau suficiente pentru predictia si controlul lui.
c) In al treilea rind, sa-si schimbe finalitatea, adica scopul ei ultim sa fie descrierea, intelegerea,
predictia si controlul comportamentului.

c. Numiti reprezentantii neobehaviorismului si expuneti sumar contributia lor.

Dupa Skinner, originea comportamentului trebuie cautata in mediul fizic si social, si nu in ideile,
sentimentele sau starile de spirit ale indivizilor. Singura libertate posibila a omului se refera la
gestionarea multiplelor contingente de intarire cu care fiecare individ este confruntat cotidian. De
aceea, B.F. Skinner da o mare importanta proceselor invatarii (conditionarii) operante. Comportamentul
omului – sustine el – are efecte asupra lumii inconjuratoare, efecte care, la rindul lor, actioneaza asupra
organismului, modifiind probabilitatea producerii aceluiasi raspuns de catre acesta. Daca un tip de
reactie este insa intarit, el va manifesta probabilitatea de a se repeta mai frecvent. Aceasta este ceea ce
Skinner numeste conditionare operanta (vezi Zlate, 2000).

Psihologia stimul-raspuns, in forma conditionarii operante, asa cum apare in lucrarile celebrului
behaviorist modern, studiaza stimulii care produc raspunsuri comportamentale, recompensele si
pedepsele care influenteaza aceste raspunsuri si modificarile aduse in comportament de manipularea
acestor pattern-uri de recompensa si pedeapsa.

Cum se vede, aceasta abordare nu ia in seama procesele mentale care intervin intre stimul si
raspuns; ea este in mod esential interesata de influenta mediului; ea pleaca de la premisa ca fiintele
umane sunt modelate prin interactiunile constante cu mediul. In termeni mai simpli, invatarea si
experienta determina aparitia unui anumit tip de persoana.

Plecind de la aceste premise, psihologia behaviorista a dezvoltat unele tehnici terapeutice (bazate
pe procesele de conditionare). Ele sunt cunoscute sub numele de modificare a comportamentului sau de
terapie comportamentala.

Modificarea comportamentului este o tehnica folosita pentru a schimba sau a inlatura un

comportament nedorit. Conform principiului sau central, preluat din conditionarea operanta, un
comportament avind consecinte favorabile, cu alte cuvinte, comportamentul intarit pozitiv, va avea
tendinta de a se repeta, pe cind un comportament ignorat se va stinge.

Terapia comportamentala, este un termen aplicat, in general, tehnicilor bazate pe conditionarea

clasica, vizind comportamentul reflex involuntar. Scopul ei este – ca si in cazul tehnicii modificarii
comportamentului – acela de inlaturare a comportamentelor nedorite si inlocuire a lor cu cele dorite.

Un exemplu de aplicare a acestei tehnici se refera la desensibilizarea sistematica, folosita in

special pentru tratarea fobiilor. Astfel, un pacient avind o frica irationala va fi invatat sa se relaxeze.
Pacientului i se prezinta gradual obiectul fricii sale (sa spunem, un paianjen, un soricel etc.) pina cind
poate tolera fara anxietate contactul cu obiectul.

Albert Bandura - invatarea observationala.

Teoria invatarii observationale sugereaza ca oamenii pot invata prin simpla observare a
comportamentului altora. Persoana al carei comportament este observat se numeste model.
Exista date care sugereaza ca o persoana poate invata un comportament observind modelul
care realizeaza acel comportament. De exemplu, un copil invata sa vorbeasca observindu-si
parintii sau alte persoane vorbind, un proces numit modelare. Tipurile de comportamente
considerate mai sus sunt uneori mentionate apelind la termeni precum imitare sau identificare.
Exista insa evidente diferente semantice intre cei trei termini – imitatia are o conotatie
restrinsa ea referindu-se mai degraba la simple raspunsuri mimice pe cind la cealalta extrema
identificarea implica incorporarea completa a paternurilor comportamentale apartinind unei alte
persoane. Prin urmare modelarea implica ceva mai larg decit simpla imitare dar mai putin difuz
decit identificarea.
O importanta parte a teoriei modelarii se refera la distinctia dintre achizitia si executia unui
comportament. Un patern comportamental nou si complex poate fi invatat sau achizitionat
independent de intariri, dar executia efectiva a acelui comportament depinde de recompense si
pedepse (de consecintele acelui comportament asupra modelului). Aceasta distinctie intre
achizitie si executie este de fapt similara cu distinctia dintre un comportament potential si unul
manifestat.
Conditionarea vicarianta. O serie de experimente similare au confirmat diferenta dintre
achizitia si executia unui comportament sugereaza faptul ca invatarea observationala la copii este
influentata, prin mecanisme cognitive sau emotionale, ori chiar de ambele, iar punerea in
practica a celor invatate depinde de consecintele acelui comportament asupra modelului. Copiii
pot invata si anumite raspunsuri emotionale prin simpla empatizare cu modelul. Asa cum
sublinia Bandura, ―se intimpla destul de frecvent ca indivizii sa dezvolte reactii emotionale
intense fata de locuri, persoane sau obiecte, fara sa fi avut vreun contact personal cu ele‖. Acest
proces de invatare a reactiilor emotionale prin observarea altora, numit conditionare vicarianta, a
putut fi demonstrat atit la oameni cit si la animale.

9. Gestaltismul in psihologie.
a. Care au fost premisele aparitiei gestaltismului si rolul acestei paradigme in dezvoltarea
stiintei psihologice?
Fondatori:
 Wertheimer M.
 Kohler W.
 Koffka K.
Postulatul principal - intregul domina reuniunea partilor
Conceptul cheie - gestalt, forma, figura, fon
Obiectul de studiu - constiinta -> perceptia
Metoda - introspectia existentiala, gestalt-terapa, experienta innedita a clientului, metoda
―aici si acum‖, gestalt nefinalizat
Metoda de invatare a ceva nou- insight-ul care are la baza euristica
P.S. ma scuzati da eu nu pot sa scot acum ideile generale din timpenia ce urmeaza.

Gestaltismul experimental dateaza din anul 1910 si se leaga de numele lui Max Wertheimer. In
1912 sunt publicate primele scrieri (inclusiv Despre perceperea miscarilor) pe seama asa-zisului fenomen
Phi, deschizindu-se astfel o fecunda pista de investigatie. Contrar tezelor avansate de membrii Scolii din
Graz, Wertheimer socoteste forma (gestalt) drept ceva originar, nicidecum ca rezultat al travaliului
intentional-productiv savirsit de constiinta. Cu alte cuvinte, nu omul genereaza mental structurile
fundamentale ale obiectelor, ci ele apartin constitutiv psihicului uman, fiind investite chiar cu un
caracter aprioric (anterior si independent fata de orice experienta).

In experimentele efectuate, subiectilor (printre voluntari, se numara Köhler, Koffka si sotia

lui) li se prezinta rapid si alternativ doua imagini, prima avind in singa o linie orizontala, iar
secunda, o linie verticala de aceeasi lungime in partea dreapta. Cind dubla stimulare este
realizata in intervalul ideal de circa 60 de milisecunde, ia nastere impresia unei miscari aparente
(asemanatoare celei executate de stergatoarele de parbriz), in schimb, daca durata expunerii este
mai mica, se percepe simultaneitatea imaginilor, iar daca este mai mare (aproximativ 15 sutimi
de secunda), receptia are loc in regim de succesivitate. Forma de miscare perceputa ideal a primit
numele de fenomen Phi si, departe de a constitui efectul unei simple iluzii optice, a fost tratat
drept dovada irefutabila a prezentei configuratiilor in procesualitatea noastra psihica. Cu
ansamblul relatiilor constante subiacente, totalitatea precede si precumpaneste decisiv asupra
partilor care o alcatuiesc, forma (careia nu-i corespunde nici o senzatie izolabila) este un dat
primar in perceperea oricarui lucru, asadar, o experienta nemijlocita ce trebuie descrisa fara a fi
descompusa in elemente.
Wertheimer enunta o serie de legi intrinseci (in sensul ca actioneaza independent de
experienta subiectului si, uneori, nici nu reclama mobilizarea atentiei) ale gestalt-ului vizual,
precum: (a) legea pregnantei sau a „celei mai bune forme‖, caracterizate prin proeminenta,
simplitate, constanta, regularitate, simetrie etc.; (b) legea unificarii, potrivit careia exista structuri
dispunind de elemente reciproc inclusive care se contopesc si inchid; (c) legea inclusivitatii
(atunci cind componentele formeaza un intreg solidar, ele nu mai pot fi decelate, discriminate);
(d) legea continuitatii (formele dispunind de un contur neintrerupt sunt mai clar perceptibile
decit cele prezentind un profil discontinuu); (e) legea proximitatii: in cazul unui sir de figuri sau
corpuri, daca apropiem elementele doua cite doua, cream conditii pentru gruparea respectivelor
unitati; (f) legea similitudinii: pentru acelasi sir de figuri/corpuri, daca distantele se mentin
constante, dar intervin diferente de luminozitate, au loc regrupari de componente si apar structuri
diferite.
Wolfgang Köhler a combatut mai vechea psihologie germana a simturilor indatorata lui
Weber si Fechner, imputindu-le respectivilor contributori ca, in prezumtiva constanta statornicita
intre stimul si reactia senzoriala prin celebra lor lege, au asumat in mod gresit o relatie de unu-la-
unu (sau bijectiva), cind de fapt e vorba de un raport mai complex. A dorit sa extinda sfera de
cuprindere a conceptului de gestalt asupra altor dimensiuni, trasaturi si aspecte psihice sau
comportamentale, apreciind ca insasi actiunea („inteligenta‖) prezinta „calitati ale formei‖, iar
repetatele experimente facute pe seama maimutelor antropoide in insulele Teneriffe intre 1914 si
1920 erau destinate sa probeze ca scopul si mijloacele intrebuintate pentru a-l realiza fuzioneaza
intr-un tot indisolubil ce mediaza (favorizind) intelegerea spontana a situatiei si solutionarea
unor probleme practice. Asemenea idei intilnesc fericit unele dintre tezele principale apartinind
lui Wertheimer in legatura cu „gindirea productiva‖, teze continute in lucrarea omonima (Das
Produktive Denken) editata insa abia postum (1957): momentul central al invatarii este dat de
intuitia intelectuala (Einsicht) asimilata concomitent unei perceptii dirijate si unei cunoasteri
creatoare instantanee.
Mai mult, pe aceleasi baze investigationale pozitive si obiective, Köhler a incercat sa
demonstreze ca, in genere, activitatea creierului se lasa ordonata si condusa de principii sau
norme integrativ-configurationale, ajungind la concluzia – ardent disputata chiar in zilele
noastre, bunaoara, pe fundal cognitivist, a existentei unui veritabil izomorfism functional intre
procesele neurologice si cele mentale. Ba inca, sistemele fiziologice (la care, in ultima instanta,
se reduc starile si evenimentele launtrice) invedereaza izbitoare convergente, analogii,
similitudini cu fenomene de tip electric, termodinamic etc. In atare context, elaboreaza teoria
cimpului, inteles ca distributie energetica dinamica catre diferitele componente alcatuitoare si
manifestat intreit, adica in plan fizic (real), cerebral (fiziologic) si psihic (functional).
Dupa 1920 se stabileste la Berlin, unde editeaza revista Cercetarea psihologica (1921) si este
numit director al foarte bine utilatului Institut de Psihologie din urbe (1922). Competenta (daca
nu si carismatica) sa prestatie didactica sporeste constant numarul studentilor (printre care multi
straini provenind din tarile est-europene si, intrucitva frapant pentru timpul cu pricina, destule
fete ori tinere femei) sositi sa-i audieze cursurile, iar, cu toate ca acestia se recrutau de obicei din
clasele superioare ale societatii (sau, poate, tocmai de aceea), nu rezista tentatiei de a le impartasi
vederile-i social-politice puternic impregnate stingist (social-democrat).
Elev al lui Stumpf si Schumann la Frankfurt, asistent al lui Külpe la Würtzburg, colaborator
apropiat al lui Wertheimer si Köhler, profesor la Giessen (dar nu si in Berlinul unde se nascuse),
Kurt Koffka este cel mai productiv dintre gestaltisti pe linia operei publicate, revenindu-i
insemnate merite atit inovativ-teoretice (de pilda, relativ la invariantii perceptiei spatiale), cit si
doctrinar-sistematizatoare. Deviza dupa care si-a intreprins investigatiile si nu inceta sa o repete
studentilor sai germani sau americani suna astfel: „Gaseste fapte, fapte si iar fapte; cind esti sigur
de faptele tale, poti incerca edificarea unei teorii, insa faptele sunt mai importante‖. Ca stiinta
despartita de viziunile materialista, vitalista si naiv-empirista, psihologia indeplineste o functie
epistemica prin excelenta integratoare, din moment ce se situeaza la intersectia a trei
„provincii‖, anume natura inanimata, viata si sufletul, implicit in matca de confluenta a
disciplinelor ce dau seama de cantitate, ordine si semnificatie (valoare). Ea va impleti armonios
cercetarile consacrate relatiei cauza-efect cu cele dedicate raportului intreg-parte. In 1924, a
emigrat in Statele Unite2, iar, predind la diferite universitati si tiparindu-si multiple lucrari, a
initiat psihologii transatlantici in universul ideilor vehiculate prin noua paradigma. Fara a reusi
sa o impuna si sa alinieze prea multi adepti, de vreme ce avea in behaviorism un viguros si
influent contracandidat.
Gestaltismul cunoaste o deosebita inflorire interbelica in cadrul a ceea ce salasluieste sub
apelativul de „a doua scoala de la Leipzig‖, intemeiata si condusa in intervalul a doua decenii de
Felix Krüger, discipol si doctorand al lui Wundt, promotor (dimpreuna cu Spearman si Allport)
al metodei analizei factoriale. Potrivit viziunii sale infatisate in Despre structurile psihice (1926),
nu doar perceptia si invatarea, dar si viata afectiva este purtatoare a calitatilor de organizare in
totalitati complexe, intregul („trairea‖ de ansamblu, Erlebnis) subordonind si determinind
diversele componente de factura emotiei, motivatiei sau volitiei punctuale, dupa cum inflenteaza
chiar travaliul gindirii, inclusiv in ipostaza sa logica. Prin Friedrich Sadner – teoretician
controversat in virtutea optiunilor sale pro-naziste, facind astfel o figura aparte printre promotorii
curentului in atentie, de covirsitoare majoritate evrei –, punctul de vedere holistico-emergentist
se vede transpus in domeniul psihologiei dezvoltarii, vorbindu-se despre inchegarea treptata, in
ontogenie, a unor experiente ale formei din „germeni‖ (virtuali, inca nemanifestati, dar totusi
decelabili la cercetarea atenta) de gestalt, proces desemnat prin sintagma geneza actuala.

b. Expuneti ideile privind obiectul si metodologia de studiu al psihologiei, emise de

reprezentantii curentului gestaltist.
Obiectul Psihologiei: studiul experientei imediate a intregului organism. In contrast cu
behaviorismul, gestaltistii s-au ocupat mai mult cu perceptia si aceasta din perspectiva conditiilor
situatiei prezente si a antecedentului.

Postulate. Unul singur este formulat clar: intregul domina partile si constituie realitatea primara,
“unitatea elementara” de analiza, specifica si profitabila pentru psihologie. Mai sunt explicite alte patru
postulate secundare: 1) izomorfismul, 2) contemporaneitatea, 3) legile organizarii, 4) noncontinuitatea
invatarii.

Datele analizei stiintifice. In aceastǎ privintǎ se poate observa o apropiere de behavioristi, care au
practicat acceptarea aceluiasi gen de date privind invǎtarea si rezolvarea de probleme. Dacǎ
behavioristii au exclus constiinta si introspectia ca fapt al analizei stiintifice, au acceptat totusi
comportamentul verbal; gestaltistii au fost mai toleranti, acceptind relatǎrile subiectului despre ceea ce
receptioneazǎ si gindeste.

Selectia si conexiunea. Problema de studiu pentru gestaltisti a fost nu selectia elementelor

realului, ci structurarea lor: unele elemente devin fond, altele “figurǎ pe fond”. Legile de structurare
formulate de M.Wertheimer sunt in fapt reguli de selectie; alti gestaltisti au definit unele proprietǎti ale
stimulilor care-i fac “invarianti” pentru procesarea cognitivǎ.

In ceea ce priveste conexiunea (aparitia formatiilor complete din elemente simple) trebuie
remarcat faptul cǎ principiile de organizare (ale gestalturilor) nu vizeazǎ conexiuni, ci raporturi dinamice
dintre antecedent si consecvent si raporturi functionale (cu efect emergent) dintre componente;
principiul izomorfismului, de asemenea, explicǎ aspectul productiv al procesǎrii cognitive, cum vor zice
creatologii – “a flexible use of knowledge”.

c. Numiti si descrieti pricipiile de baza ale gestaltismului.

Principiile gestaltismului:

a) Gestaltul-calitate esentiala a cimpului psihologic

Intregul domina suma partilor.

Prin natura intrinseca a experientei lor cognitive, oamenii receptioneaza si proceseaza datele
intr-un mod structurat, potrivit unor legi ale dependentei partii de intreg. Realitatea insasi are
organizare structural-emergenta; exemplul apei, cu calitatile ei surprinzator de diferite fata de
elementele componente (oxigenul si hidrogenul); structura casei, structurile materialelor si ale
tesuturilor vii, circuitul electric functional etc.

b) Raportul psihic-fiziologic
 Daca in Fizica notiunea de cimp semnifica un spatiu definit de miscarea unor particule (ce poate
fi descrisa matematic), in acceptiunea psihologica realitatea este alta. Sa luam exemplul mai frecvent
utilizat al cimpului perceptiv: campul semnifica un ansamblu de relatii antecedent-consecvente, cu o
descriere verbala sau matematica, relativ la care comportamentul de orice fel nu depinde punctual de
caracteristicile locale ale situatiei-stimul.

Ipoteza unor cimpuri fiziologice a fost admisa de psihologi sub semnul izofunctionalitatii
epistemice: daca un anumit “model” fiziologic are o inalta probabilitate de predictie a
comportamentului, atunci el poate fi considerat valabil. Ideea de imp i-a captivat pe fiziologi si i-a facut
sa experimenteze interferente intre forte electrice, schimbari fiziologice si perceptie (in special cea
vizuala). Daca in aceasta privinta datele n-au fost considerate edificatoare, relatia dintre structurile
cerebrale si experienta a fost definita sigur ca una de izomorfism. In “Gestalt psychology”, 1947, W.
Köhler afirma: “Organizarea experientiala in spatiu este intotdeauna structural-identica cu organizarea
functionala in distributia proceselor cerebrale de baza” .

c) Atitudinea fata de experienta trecuta

Fara a nega total rolul experientei trecute in reactivitatea individului intr-o situatie inedita,
valoarea acesteia este diminuata in aparitia noii imagini perceptive sau solutii; confruntarea concreta cu
stimulul sau cu situatia problematica este atit de hotaritoare pentru comportamentul adecvat, incit
modifica experienta trecuta. Perceptia este influentata de trei tipuri de variabile: genetice, istorice si
situationale.

d) Principiile configuratiilor

Enuntate in 1923 de M.Wertheimer ca rezultate experimentale, cu timpul au devenit cunoscute

ca “legi de organizare”. Autorii gestaltisti si-au dat seama de dificultatea intelegerii formularilor verbale
si au ilustrat fiecare principiu cu figuri.

1) Proximitatea: elementele dispuse impreuna in timp si spatiu tind sa fie receptate impreuna.
Figura alaturata este perceputa ca trei perechi de linii si nu altfel:

2) Similaritate: elementele asemanatoare tind sa fie percepute impreuna intr-o aceeasi

structura de lucruri egale. De exemplu, sirul unor cerculete dispuse alternativ, mare-mic:

3) Directia: tindem sa vedem figurile in modul in care elementele sunt orientate ca o curgere
continua. De exemplu:
 4) Set-ul obiectiv: daca se percepe un anumit tip de organizare, se formeaza o disponibilitate (set)
de a vedea la fel si elementele-stimuli ce nu au intocmai aceeasi dispunere. Vedem alaturat trei seturi de
elemente: primul este compus din perechi clar delimitate spatial; in al doilea, delimitarea este mai
estompata, iar in al treilea lipseste; totusi, intregul ansamblu tinde sa fie perceput cu organizarea primei
serii:

5) ”Soarta comuna”: cind elementele unei serii mai mari sunt dispuse altfel, ele tind sa fie
percepute grupat. Exemplu:

6) Pregnanta: figurile tind sa fie percepute ca “bune”, complete, stabile, in ciuda unor
lipsuri. Alaturat vedem “cerc” si “triunghi”, desi sunt figuri incomplete:
10. Psihologia umanista – conceptiile fundamentale cu privire la natura omului.
a. Care au fost premisele aparitiei psihologiei umaniste si rolul acestei paradigme in
dezvoltarea stiintei psihologice?
Psihologii umanisti considera ca obiectul de studiu al psihologiei ar trebui sa fie experienta
constienta, subiectiva a individului.

• Cel mai important aspect este prezentul, astfel incat abordarea umanista se
concentreaza pe "aici si acum", in loc sa analizeze trecutul sau sa prezica viitorul.
• Pentru un psihic sanatos, omul trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile
sale, indiferent daca sunt pozitive sau negative.
• Fiecare persoana este importanta si merituoasa, prin simpla sa existenta. Actiunile pot
fi negative, insa acestea nu anuleaza valoarea de fiinta umana.
• Obiectivul suprem al vietii este obtinerea intelegerii si dezvoltarii personale. Individul
poate fi cu adevarat fericit doar incercand tot timpul sa fie mai bun si sa se inteleaga pe
sine.
 Comportamentul uman nu este rezultatul exclusiv al experientelor trecute sau a influentei
mediului. Oamenii au capacitatea de a decide asupra felului in care se comporta
folosindu-se de evaluarea subiectiva a situatiilor.
 Din acest punct de vedere, perspectiva umanista se opune behaviorismului si
psihanalizei, deoarece respinge idea determinista conform careia exista o cauza primara a
comportamentelor noastre (mediul, behaviorism; instinct, psihanaliza).
 Umanistii recunosc ca mediul, instinctele, experientele trecute influenteaza
comportamentul, dar aspectul fundamental care este implicat in generarea
comportamentelor noastre este felul in care interpretam lumea si propriile noastre
experiente (experienta subiectiva). Felul in care oamenii se comporta si simt este intr-o
mare masura rezultatul unei decizii personale care este in functie de evaluarile pe care
oamenii le fac in conformitate cu experienta lor subiectiva.
 Perspectiva umanista este o perspectiva optimista. Ea considera ca oamenii lupta sa isi
atinga propriul potential, sa atinga maximul cresterii personale, in cadrul propriilor
limite.

b. Expuneti ideile centrale cu referinta la persoana actualizata, emise de C. Rogers si Maslow.

La Rogers actualizare - este un fenomen biologic; la fiintele umane ea devine o tendinta
activa catre autoactualizare.
Tendinta generala spre autoactualizare este o tendinta inerenta a organismului de a
dezvolta toate capacitatile sale pentru mentinerea sau cresterea lui.
Aceasta tendinta biologica constructiva, singura postulata de C.Rogers, este sursa centrala
a energiei in organismul uman. Tendinta de actualizare se exprima intr-o larga gama de
comportamente ca raspuns la o mare varietate de trebuinte.
Autoactualizare. Rogers a postulat tendinta umana specifica catre autoactualizare.
Tendinta catre autoactualizare este intregul proces de viata care isirealizeaza potentialele de a
deveni o persoana ce functioneaza in intregime.
Rogers a asociat procesul autoactualizarii cu cresterea functionarii in trei arii: In primul
rand aceasta autoactualizare cere o deschidere crescuta la experiente. In al doilea rand persoanele
autoactualizatoare participa in fiecare moment la viata, o traiesc din plin. Toata experienta de
viata este acum fara preconceptii. In al treilea rand persoanele autoactualizatoare acorda mare
incredere organismului propriu, ca ceea ce simt si percep. Ei acorda incredere in libertatea de
decizie, in creativitate etc.
Conceptul de self-actualizare sugereaza rolul central al eului in teoria lui Rogers.
Rogers deosebeste eul actual de eul ideal. Eul actual - perceptiile noastre despre cum suntem
acum. Eul ideal - este cel dorit a fi.
Campul fenomenal are proprietatea de a fi constient sau inconstient, depinzand de
experientele ce constituie acest camp simbolizat sau nu:
Selful este conceptul nucleu (central) in teoria lui C. Rogers asupra personalitatii
(existenta eului poate fi implicata in limbajul zilnic). Importanta data eului este variabila care
distinge psihologia umanista de celelalte curente.
Selful are numeroase proprietati, dintre care:
a) se dezvolta din interactiunile organismului cu mediul;
b) poate interioriza valorile altor oameni si ii percepe intr-un mod distorsionat;
c) lupta pentru consistenta sau congruenta;
d) organismul se comporta in moduri care sunt congruente, consistente cu selful;
e) experientele care nu sunt congruente cu selful sunt percepute ca periculoase, amenintatoare;
f) se poate schimba ca rezultat al maturizarii si invatarii.
Maslow vorbeste despre ierarhizarea trebuintelor si persoana actualizata la el sta pe
treapta cea mai superioara, atunci cind ajunge sa-si satisfaca nevoia de autoactualizare.

Tipurile fundamentale de motivatii dupa Maslow:

a) motivatia homeostatica, ce include activitati de adaptare, de echilibrare a organismului
uman cu mediul, aflate la primele nivele maslowiene, de trebuinte primare;
b) motivatia de dezvoltare, autorealizare si autodepasire, care determina angajarea
persoanei pe o traiectorie ascendenta si include ultimele doua nivele maslowiene,
corespunzatoare trebuintelor dobandite, acestea fiind ordonate in ordinea importantei. In
momentul in care o nevoie importanta este satisfacuta, ea inceteaza a mai fi un factor de
motivatie, iar persoana respectiva va incerca sa-si satisfaca nevoile in ordinea importantei.

c. Care este aportul practic al psihologiei umaniste?

Terapia centrata pe client.
 Rogers va dezvolta o noua tehnica psihoterapeutica pe care o va denumi centrata pe client sau
nondirectiva, pentru a accentua faptul ca, mai degraba, clientul (si nu „pacientul") trebuie sa joace rolul
principal in terapie si nu psihoterapeutul. Aceasta noua abordare – cum se vede – este opusa celei
psihanalitice, unde in centru se gaseste terapeutul, care face interpretarile si ofera prescriptii.

Prin urmare, in terapia centrata pe client, in conditiile date, clientii (si nu „pacientii") au puterea si
motivatia de a se ajuta singuri. Facilitatorul (si nu „terapeutul") incearca sa creeze o atmosfera calda,
pozitiva, de acceptare, in care acest lucru devine posibil. Spre deosebire de alte tipuri de terapie,
facilitatorul nu este un expert, o figura autoritara, iar terapia este una nondirectiva. Scopul este acela de
a-i ajuta pe clienti sa isi clarifice gindurile despre problemele pe care le au si sa dobindeasca o mai mare
intelegere a acestora. Ca urmare, clientul devine constient de sine, poate sa-si recunoasca propriile forte
si limite, ceea ce adeseori duce la cresterea autoacceptarii. In acelasi timp, o mai buna intelegere a
constringerilor reale, asadar nu imaginate sau autoimpuse, poate ajuta clientul sa decida cum sa
actioneze.

Factorul-cheie in aceasta terapie este cel conform caruia clientul isi poate controla tot mai mult
destinul si poate gasi solutii satisfacatoare la problemele sale. Facilitatorul nu apreciaza cit de adecvate
sunt solutiile gasite de client. In cadrul unei intrevederi nondirective demersul principal este empatia. Ea
este acea ascultare extrem de atenta pe care o practica cel care intervieveaza, tinzind sa ignore propriile
sale valori si sa integreze momentan valorile celuilalt. Facilitatorul se afla in acea situatie care ii permite
sa inteleaga motivele ce-l determina pe intervievat sa actioneze, sa gindeasca sau sa se exprime asa cum
o face. Spre deosebire de simpatie si antipatie, care sunt doua atitudini si reactii afective spontane,
empatia presupune un demers voluntar de intelegere (cit mai) completa si (cit mai) profunda a celuilalt.

Metodologia cercetarii in stiintele socioumane

1. Cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica a vietii sociale
a. Numiti caracteristicile cunoasterii comune.
 este intâmplatoare, dezorganizatanu este cuprinsa intr-un corp sistematic de cunostinte
 este tacita sau implicitamulte explicatii ale vietii sociale sunt nejustificate, fiind „de la
sine intelese‖, „evidente‖ in ciuda lipsei oricarei dovezi
 este subiectiva, emotionala sipasionala.depinde de interesele, trairile, valorile si
convingerile oamenilor. acelasi fenomen social poate fi explicat si interpretat diferit de
persoane diferite.
 este adesea selectiva, fals generalizatoareoamenii selecteaza din multitudinea
fenomenelor pe care le observa doar informatiile care li se par utile sau interesante, sau
care confirma asteptarile lor prealabile, ignorând multe alte informatii.
 se bazeaza de multe ori pe prejudecati si este influentata de societate
 este de multe ori contradictorie acelasi fenomen social este judecat si explicat diferit de
persoane diferite sau de aceeasi persoana
 este in unele cazuri inconsistenta in timp
b. Numiti caracteristicile cunoasterii stiintifice.
 are intotdeauna un caracter sistematic – teorii stiintifice riguros structurate si acceptate
de comunitatea oamenilor de stiinta
 rezultatele cunoasterii stiintifice sunt inregistratein baza unor norme metodologice bine
definite si verificabile permanentinregistrarea si stocarea datelor permite acumularea
cunoasterii.
 este obiectiva – se bazeaza permanent pe instrumente de masurare,
precumchestionarele sau grilele de observatie.permit culegerea, analiza si interpretarea
obiectiva a datelor.
 este centrata pe gasirea de dovezi.
  foloseste instrumente specifice pentru a construi explicatii ale faptelor sociale abordate
 nu are constructii contradictorii
 nu este inconsistenta in timp
c. Care este rolul paradigmelor in cercetarea stiintifica?
 Paradigmele reprezinta „realizarile stiintifice exemplare‖, „exemplele standard‖ sau
„exemplele comune‖
impartasite de o comunitate stiintifica pentru formularea si rezolvarea problemelor de
cercetare. ―Aceste
exemple impartasite in comun pot indeplini functii de cunoastere atribuite in mod
obisnuit regulilor
impartasite in comun‖
 Cunoasterea cu ajutorul paradigmelor este o „cunoastere tacita‖, nu e cuprinsa in reguli,
ci asemanatoare „invatarii observationale‖
 Cercetatorii atasati unei paradigme vorbesc o limba diferita de cea a oamenilor de stiinta
care impartasesc in comun convingerile si toate angajamentele altei paradigme
Desfasurarea cercetarilor stiintifice in baza unei paradigme este considerata cercetare
normala, ea
contribuind la rezolvarea problemelor puzzle (joc de asamblare). Daca intr-o perioada
mai mult sau mai
putin indelungata nu se acumuleaza progrese in rezolvarea problemelor puzzle
importante, survine o
situatie de criza a cunoasterii din respectivul domeniu. Oamenii de stiinta care s-au
condus dupa acea
paradigma isi pierd increderea in ea si cauta paradigme noi. Este ceea ce Thomas S. Kuhn
numea
cercetarea extraordinara. Astfel incepe o revolutie stiintifica, ce inaugureaza o noua
traditie de cercetare.
Intre paradigmele vechi si cele noi se desfasoara o adevarata competitie: poate invinge
tendinta
conservatoare sau, dimpotriva, orientarea revolutionara.
 Fiecare paradigma a contribuit intr-o masura mai mare sau mai mica la dezvoltarea
stiintei

2. Probleme metodologice in cercetarile socioumane empirice

a. Definiti conceptul de „metodologie".
 Conform etimologiei, metodologia (gr. methodos + logos) desemneaza „stiinta
metodelor‖. In sens literal, metodologia este stiinta integrata a metodelor, metoda fiind
demersul rational al spiritului pentru descoperirea adevarului sau rezolvarea unei
probleme
b. Definiti notiunile „metoda‖, „tehnica‖, „procedeu‖, „instrument de investigare‖ si descrieti
raportul metodologie-metoda de cercetare.
 Prin „metoda‖ (gr. methodos, cale, mijloc, mod de expunere), ca si in celelalte stiinte si in
filosofie,
se intelege modul de cercetare, sistemul de reguli si principii de cunoastere si de
transformare a realitatii
obiective.
 termenul de „tehnica‖ (gr. tekne, procedeu, viclesug), desemnând „ansamblul de
prescriptii metodologice (reguli, procedee) pentru o actiune eficienta, atât in sfera
productiei materiale, cât si in sfera productiei spirituale (tehnici de cunoastere, de calcul,
de creatie),
precum si in cadrul altor actiuni umane (tehnici de lupta, sportive)‖
  Procedeul reprezinta, asadar, „maniera de actiune‖, de utilizare a instrumentelor de
investigare, care
nu sunt altceva decât uneltele materiale (foaie de observatie, fisa de inregistrare, ghid de interviu,
test
creion-hirtie sau aparat etc.) de care se slujeste cercetatorul pentru cunoasterea stiintifica a
fenomenelor
socioumane

c. Oferiti o descriere comparativa a cercetarilor calitative si cantitative.
Cercetarea calitativa difera de cea cantitativa prin cinci caracteristici:
 Raportarea la pozitivism. Atât perspectiva calitativa, cât si cea cantitativa s-au format in
cadrul
traditiei pozitiviste si neopozitiviste. Asa cum se stie, in orientarea pzitivista cunoasterea
sociologica se realizeaza ca si cunoasterea naturii, in mod obiectiv. Postpozitivistii sunt de parere
ca realitatea sociala nu poate fi decât aproximata, nicidecum deplin cunoascuta. Utilizându-se
metode multiple, ne apropiem cât mai mult posibil de cunoasterea integrala a aceastei realitati.
Cercetarea calitativa, aparuta in cadrul traditiei pozitiviste, tinde sa modifice canoanele stiintei
pozitive, chiar daca utilizeaza metode si date cantitative.
 Acceptarea punctelor de vedere postmoderne. Cercetatorii calitativisti sunt atasati
poststructuralismului si postmodernismului. Ei resping criteriile stiintificitatii pozitiviste si cauta
criterii alternative pentru evaluarea activitatii lor de cercetare (verosimilaritatea, emotionalitatea,
responsabilitatea personala, credibilitatea, praxisul politic, textele ―mai multor voci‖ si
dialogurile
cu subiectii). Unii cercetatori, mai toleranti, accepta ca metodele pozitiviste conduc si ele la
cunoasterea societatii, dar ca aceste metode nu sunt singurele posibile si nici mai bune sau mai
rele decât altele. In replica, cercetatorii cantitativisti pretind ca metodele lor sunt
singurelemetode stiintifice si considera postmodernismul ca un atac impotriva ratiunii si
adevarului.
 Surprinderea punctului de vedere al individului. Ambele orientari vizeaza punctul de
vedere al
individului. Totusi, prin intermediul interviurilor adâncite si al observatiilor participative,
cercetarile calitative se apropie mai mult de perspectiva actorului social. Cercetatorii atasati
principiilor pozitiviste acuza cercetarile calitative de subiectivism, impresionism si de
nereliabilitate
 Investigarea constrângerilor vietii cotidiene. Cercetarea calitativa urmareste in mai mare
masura
decât cea cantitativa cunoasterea acestor constrângeri, facând apel la viziunea emica, idiografica
si la studiul de caz. Cercetarea cantitativa studiaza adesea viata sociala indirect, nomotetic sau
etic, bazându-si concluziile pe calcule statistice si probabilistice, pe un numar mare de cazuri si
pe esantionare.
 Asigurarea descrierilor ample constituie, dupa Howard S. Becker (1993), cel de-al
cincelea
criteriu de demarcatie a cercetarilor calitative fata de cele cantitative. Intr-adevar, cercetarile
calitative se disting prin bogatia descrierilor, utilzând texte etnografice, naratiuni istorice,
marturisiri, fotografii, istorii ale vietii, fictiuni materiale biografice si autobiografice etc. Spre
deosebire de acestea, in cercetarile orientate cantitativ abunda modelele matematice, tabelele
statistice, graficele, rapoartele de cercetare fiind scrise, de cele mai multe ori, intr-un stil
impersonal.

Stilul cantitativ Stilul calitativ
 Masurarea obiectiva a faptelor Construirea realitatii sociale,
semnificatie culturala
Centrarea pe variabile Centrarea pe procesele interactive,
cazuri
Reliabilitatea este hotarâtoare Autenticitatea este hotarâtoare
Liber de valori Valorile sunt prezente si explicite
Independenta de context Constrângeri situationale
Multe cazuri, subiecti Putine cazuri, subiecti
Analize statistice Analize tematice
Cercetatorul este detasat Cercetatorul este implicat

3. Rolul ipotezelor in cercetarea socioumana

a. Definiti conceptul de „ipoteza" si enumerati dimensiunile acesteia.
 ipoteza este un enunt conjectural despre relatia dintre doua sau mai multe variabile;
Ipoteza constituie o explicatie plauzibila ce urmeaza a fi verificata prin faptele de
observatie
 generalitatea, complexitatea, specificacitatea, determinarea, falsificabili-tatea,
testabilitatea, predictibilitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea si utilitatea
b. Prezentati tipologia ipotezelor.
 ipoteze teoretice, ipoteze de lucru, ipoteze empirice
 ipotezele de lucru se impart in trei clase(dupa gradul de abstractizare):
1. Ipoteze care avanseaza supozitia uniformitatii cazurilor
2. Ipoteze care vizeaza corelatii empirice
3. Ipoteze care se refera la relatiile dintre variabilele analitice
c. Oferiti explicatii privind formularea ipotezelor (analiza structurii logice a ipotezei).
 Ipotezele pot avea drept sursa: teorii, experiente personale, analogii
 Aplicarea logicii moderne in analiza ipotezelor permite evaluarea continutului informativ
al acestora. Karl-Dieter Opp (1970) spune despre continutul informativ al unei propozitii
ca este dat de numarul situatiilor in care este falsa. O propozitie ne spune mai mult despre
realitate daca pe baza ei putem
exclude mai multe moduri ale realitatii.
 Conform tabelelor de adevar putem vedea ca o propozitie complexa având functor
conjunctia are cel mai inalt continut informativ, pentru ca ea exclude trei din cele patru
moduri ale realitatii când sunt puse in relatie doua variabile. Conjunctia are spatiu de joc
egal cu o unitate. Spatiul de joc al unei propozitii este dat de numarul cazurilor in care
propozitia este adevarata.
 Ridicând continutul informativ al componentei „atunci‖ si mentinând constant continutul
informativ al componentei „daca‖, se obtine un continut mai inalt pentru intreaga
expresie. Ipoteza: „Daca persoanele provin din familii dezorganizate, atunci ele au
instabiliate emotionala si comportamente deviante‖ are un continut mai inalt decât
ipoteza: „Daca persoanele provin din familii ezorganizate, atunci au instabilitate
emotionala sau comportamente deviante‖. Si viceversa.
 Referitor la ipotezele „cu cât..., cu atât...‖, Karl-Dieter Opp (1970) remarca pertinent ca
acestea au un continut mai redus decât ipotezele „daca..., atunci...‖. Primele sunt relativ
 nespecifice: ele nu arata nici gradul relativ al schimbarii variabilelor si nici valoarea lor
absoluta

4. Tipuri de cercetari socioumane

a. Descrieti tipologia cercetarilor socioumane si expuneti rolul cercetarii discriptive in
investigatia fenomenului psihosocial.
 Cercetari descriptive, explicative, fu ndamentale, aplicative
 Orice stiinta incepe prin a fi descriptiva. Apoi, intr-un stadiu mai avansat se incearca
explicarea
teoretica a faptelor de observatie. Unele stiinte ramân preponderent descriptive – de exemplu,
etnografia –altele fac un salt de la „graphein‖ la „logos‖ – de exemplu, trecerea de la
„sociografie‖ la „sociologie‖.
 Chiar daca descrierea constituie doar primul nivel in cunoastere, cercetarea sociologica
descriptiva
prezinta nu putine dificultati. Ea este facuta „cu miinile goale‖, nu beneficiaza de modele,
inainteaza intrun
cimp nedestelinit, cu numeroase fapte socante. De aici dificultatea de a alege ce merita si ce nu
merita
sa fie observat.

b. Prezentati planul realizarii unei cercetari explicative.

 cercetarile sociologice explicative au ca scop valorificarea relatiilor dintre fenomene
 cercetarile explicative isi propun testarea ipotezelor
 cercetarile explicative sunt ceea ce facem noi pt teza(partea practica)
c. Oferiti o descriere comparativa a cercetarilor fundamentale si aplicative.
 Cercetarile fundamentale tin in primul rand de relatiile dintre fenomene, de stabiliriea
legitatilor teoretice ale unei stiinte, cercetarile aplicative tin de aplicare acelei teorii in
practica.
5. Chestionarul in cercetarea sociologica
a. Ce este un chestionar de cercetare socioumana si care sunt tipurile de chestionare?
 Chestionarul de cercetare reprezinta o tehnica si, corespunzator, un instrument de
investigare
constând dintr-un ansamblu de intrebari scrise si, eventual, imagini grafice, ordonate logic si
psihologic,
care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare, determina din
partea
persoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi inregistrate in scris.
 dupa continutul informatiilor
1. Chestionarele de date factuale, de tip administrativ, referitoare la fapte obiective,
susceptibile de a fiobservate dir ect si verificate si de alte personae
2. Chestionarele de opinie se refera la datele de ordin imposibil de observat direct.
 Dupa forma intrebarilor, a stimulilor
1. chestionare cu intrebari inchise
2. chestionare cu intrebari deschise
3. chestionare cu intrebari atât inchise, cât si deschise
 Dupa numarul persoanelor care raspund concomitent (in aceeasi incapere) la un
chestionar autoadministat
1. chestionare autoadministrate individual
2. chestionare autoadministrate colectiv
b. Prezentati structura chestionarelor.
Tehnici de structurare a chestionarelor:
  Tehnica pâlniei (funnelling), care presupune trecerea de la general la particular. Subiectul
este pus in
situatia de a raspunde mai intâi la o intrebare care vizeaza un aspect general, urmând sa raspunda
apoi la o
alta cu totul particulara

 Tehnica pâlniei rasturnate (reversed funnelling) urmareste drumul invers, de la particular

catre
general. Subiectul anchetat este ajutat sa dea raspuns la o intrebare care vizeaza generalul. Se
recomanda
aceasta tehnica la chestionarea persoanelor cu un nivel de scolarizare scazut, pentru ca este mai
usor sa
intrebi astfel de persoane mai intâi intr-o forma concreta

c. Care sunt modalitatile de formulare a intrebarilor in chestionar?

 Tema anchetei (obiectul investigatiei), clar definita teoretic, trebuie mai intâi tradusa
intr-o definitie operationala, urmând apoi stabilirea setului de indicatori. Acesti indicatori
sunt formulati ca intrebari in chestionar
 Fiecare intrebare trebuie sa vizeze o singura problema. Vor fi evitate intrebarile duble, cu
atât mai mult interogatiile ce reunesc sub un singur semn de intrebare mai multe aspecte,
procese sau fenomene ale vietii sociale
 Referitor la fiecare intrebare, asa cum noteaza Elisabeth Noelle (1963), trebuie precizat
daca:
Sunt greutati de intelegere a limbajului? Da / Nu
Intrebarea este prea abstracta? Da / Nu
Depaseste elocventa celui anchetat? Da / Nu
Necesita capacitatea de observatie prea bogata pentru a raspunde? Da / Nu
Suprasolicita gândirea? Da / Nu
Este obositoare? Da / Nu
Este plicticoasa? Da / Nu
Genereaza teama? Da / Nu
Genereaza reactie de prestigiu? Da / Nu
Tema este prea intima? Da / Nu
Genereaza conflicte cu idealul propriu? Da / Nu
 Formularea intrebarilor trebuie sa fie clara, simpla, fara inflorituri stilistice, gramatical
corecta,
respectând topica frazei sau a propozitiei. Toate acestea conduc la concluzia ca intrebarile din
chestionar
vor fi cât mai scurte posibil.
 Intrebuintarea negatiilor in formularea intrebarilor ingreuiaza codificarea raspunsurilor.
Reactia de prestigiu – ca factor psihosocial – poate fi anulata prin formularea activa a
intrebarilor. Pentru a invinge reactia de prestigiu, pare mai adecvata intrebarea: „Cât trebuie sa
platiti rata
lunara?― decât „Ati cumparat in ultimul an marfuri in rate?‖
 Obtinerea unor raspunsuri sincere este dificila, dar nu imposibila. Cunoscându-se
stereotipurile
sociale, vom pune mai multe intrebari (inclusiv de control) pentru a afla adevarul.
 Daca o atitudine este social neacceptata, trebuie facuta aluzia ca exista, totusi, persoane
care
manifesta aceasta atitudine.
 Gradul de abstractizare al intrebarilor trebuie sa corespunda nivelului de scolarizare a
celor cuprinsi
 in ancheta.

6. Interviul ca tehnica de cercetare stiintifica

a. Definiti notiunea „interviu‖ si descrieti sumar aceasta tehnica.
 Definim interviul de cercetare ca o tehnica de obtinere, prin intrebari si raspunsuri, a
informatiilor verbale de la indivizi si grupuri umane in vederea verificarii ipotezelor sau pentru
descrierea stiintifica a fenomenelor socioumane. Interviul se bazeaza pe comunicarea verbala si
presupune intrebari si raspunsuri ca si chestionarul. Spre deosebire insa de chestionar, unde
intrebarile
si raspunsurile sunt scrise, interviul implica totdeauna obtinerea unor informatii verbale.
Convorbirea
reprezinta elementul fundamental in tehnica interviului, in timp ce intrevederea nu constituie
decât o
conditie care faciliteaza transmiterea informatiilor unidirectionale: de la persoana intervievata
spre
operatorul de interviu (sau spre cercetatorul stiintific).
b. Oferiti clasificarea interviurilor si descrieti 1 tip la alegere.
 Din punctul de vedere al continutului comunicarii se poate face distinctie intre interviul
de
opinie si interviul documentar
 calitatea informatiilor obtinute
1. interviu intensiv
2. interviu extensiv
 gradul de libertate a cercetatorului in abordarea diferitelor teme si formularea intrebarilor,
precum si in schimbarea sau respectarea succesiunii lor
1. interviu nondirectiv
2. interviu directive
 repetabilitatea convorbirilor
1. unice
2. repetate
 numarul persoanelor participante
1. interviu personal
2. interviul de grup,
 status-ul socio-demografic al acestora
Interviurile pot fi facute cu adulti, cu tineri sau copii. Pot fi intervievate personalitati ale
vietii
politice si culturale, specialisti din diferite domenii, persoane fara functii oficiale si chiar
cu persoane
defavorizate. De fiecare data diferentele dintre status-urile socio-profesionale ale
cercetatorului si ale
celor intervievati ridica probleme in ordinea obtinerii interviului, desfasurarii lui si
valorificarii
informatiilor.
 modalitatea de comunicare
1. interviuri face-to-face
2. interviuri prin telefon.
 functia indeplinita in cadrul procesului de investigatie
1. interviul de explorare
2. interviul utilizat ca modalitate principala de obtinere a datelor de cercetare
3. interviul practicat cu scopul completarii sau verificarii informatiilor recoltate cu
ajutorul altor metode si tehnici de investigare.
  Interviul de explorare, utilizat in prima faza
a cercetarii, este mai putin structurat, uneori este nondirectiv, urmarind identificarea unor
teme care sa
fie cercetate apoi in profunzime prin intermediul chestionarului, de exemplu. Asa au
procedat, de
pilda, cercetatorii de la Universitatea din California in studiul factorilor psihici ai
adaptarii in
imbolnavirile de cancer (Taylor si colab., 1984, 184). Un numar de 179 de paciente cu
cancer de sân
au fost intervievate la domiciliu, dupa ce telefonic se obtine acordul lor de a participa la
ancheta.
Interviul, cuprinzând intrebari inchise, dura intre 1 1/2 si 2 ore. Se incepea cu intrebari de
identificare
(vârsta, status-ul marital etc.), urmând apoi o serie de intrebari vizând experienta
subiectiva a
imbolnavirilor de cancer (când au fost detectate primele simptome, când s-a facut
interventia
chirurgicala s.a.m.d.). Interviul continua concentrându-se asupra atribuirii si controlului
imbolnavirii
de cancer, in conditiile in care nu se cunosc toate cauzele care conduc la imbolnavirea de
cancer, au
anumite banuieli, propuneri sau chiar teorii privind etiologia acestei maladii. Printr-o
intrebare
deschisa, persoana intervievata era solicitata sa arate care este propria sa parere in
legatura cu aceasta.
Daca persoana intervievata atribuia responsabilitatea imbolnavirii de cancer unui din
urmatorii patru
factori: ei insasi, altor persoane, mediului inconjurator, intâmplarii, era rugata sa faca
alegerea fortata,
indicând doar unul dintre acestia. Alte intrebari vizau reprezentarea pacientelor despre
controlul pe
care simt ca il au asupra evolutiei maladiei, schimbarile din viata de munca si de familie
produse de
imbolnavire. In finalul interviului pacientele erau invitate sa aprecieze, pe o scala cu cinci
trepte, daca
schimbarea din viata lor este pozitiva sau negativa (l = foarte negativa si 5 = foarte
pozitiva).
Pe baza concluziilor interviului astfel realizat, s-a elaborat un chestionar postal (rata
raspunsurilor
a fost de 90%) in care au fost incluse intrebari privind: viata sexuala a pacientelor,
afilierea lor
religioasa, precum si o serie de itemi din diferite scale de determinare a „locului
controlului― (J.
Rotter, 1996) si a nivelului de „adaptare maritala― (Locke-Wallace, 1959).
c. Descrieti procesul aplicarii interviului in cercetare.
 In functie de tipul de interviu, modul de desfasurare a convorbirii dintre operatorul de
ancheta si
persoana intervievata prezinta anumite particularitati: intr-un fel va decurge interviul telefonic si
intrun
mod diferit interviul face-to-face, iar acesta din urma nu se va realiza identic in cazul unui
interviu
nondirectiv si in cel al unui interviu pe baza de chestionar cu intrebari inchise.
  tot ce au spus persoanele intervievate trebuie tratat ca elemente inseparabile de contextul
discursiv
si situational; trebuie sa se acorde atentie atât continutului manifest, cât si celui latent; de
asemenea, cercetatorul nu trebuie sa considere ca tot ceea ce declara persoanele intervievate se
plaseaza la acelasi nivel psihologic
 cercetatorul va acorda atentie nu numai la ceea ce persoanele au spus, dar si la ceea ce nu
au spus
sau nu pot spune fara ajutorul lor
 ceea ce declara oamenii intr-un interviu nu sunt decât indicatori, pe baza carora
cercetatorul va
trebui sa identifice problemele persoanelor intervievate
 se impunea ca cercetatorul sa situeze problemele persoanelor intervievate in contextul
social al
desfasurarii intrevederii
 Punerea intrebarilor trebuie sa urmeze ordinea din chestionar (in cazul interviurilor
structurate).
Operatorul de interviu va citi cuvânt cu cuvânt fiecare intrebare, dând posibilitatea persoanei
intervievate sa urmareasca pe un alt chestionar formularea intrebarilor si, eventual, variantele de
raspuns.
 Indicatiile cuprinse in chestionar servesc operatorului de ancheta pentru ca sa puna
intrebarile
astfel incât fiecare dintre ele sa aiba aceeasi valoare ca stimul pentru declansarea raspunsurilor.
Daca
stimulul este prea slab si nu determina un raspuns, atunci trebuie repetat.
7. Metoda observatiei
a. Dati definitia si enumerati tipurile de observatie.
 observatia sociologica este definita ca cercetare concreta, de teren, empirica si, in sens
restrâns, ca metoda stiintifica de colectare a datelor cu ajutorul simturilor (vaz, auz, miros
etc.) in vederea inferentelor sociologice si psihologice pentru a verifica ipotezele sau
pentru a descrie sistematic si obiectiv mediul inconjurator, oamenii si relatiile
interpersonale, comportamentele individuale si colective, actiunile si activitatile,
comportamentul verbal, obiectele fizice, produsele activitatilor creative ale persoanelor si
grupurilor umane
 observatia cantitativa si observatia calitativa
 observatia controlata si observatia necontrolata
 observatia participativa versus observatia nonparticipativa
 observatie controlata si observatie necontrolata
 observatie slab structurata si observatie puternic structurata
 dupa gradul de sistematizare: observatia nonsistematizata, observatia elaborate
(préparée) sau sistematizata si observatia intarita (armée)
 dupa gradul de cuantificare: observatia calitativa, oservatia cantitativa
 observatie de teren si observatie de laborator
b. Care sunt regulile de observare?
Inainte de inceperea cercetarii de teren, cel ce face observatia trebuie sa se familiarizeze cu
obiectivele cercetarii;
Tehnicile de observare si procedeele de notare a faptelor de observatie trebuie precis
formulate si
suficient de mult repetate pentru ca observatia sa fie valida;
Inainte de a observa, cercetatorul trebuie sa memoreze lista unitatilor de observare
(secventele
comportamentale).
 Procedura de notare
Observatorul trebuie sa noteze, pe cât posibil, faptele de observatie pe teren;
Rastimpul admisibil intre observare si notare este de ordinul minutelor, si in cazuri
exceptionale, de
ordinul orelor. Henri H. Stahl (1943, 17) atrage atentia in acest sens: „oricât de buna memorie ai
avea,
observatia care nu se noteaza de indata, poate fi considerata ca pierduta―;
Rastimpul la care ne-am referit variaza in functie de natura cercetarii;
Observatorul nu trebuie sa uite ca el insusi este observat si ca notarea s-a facut in perioade de
observare;
Continutul notelor de observatie
Notele de observatie trebuie sa includa: data, ora, durata observatiei, locul desfasurarii
evenimentelor
(facându-se apel la harta, fotografie, desen etc.); circumstantele observarii, aparatele utilizate in
observatie, factorii de mediu care pot influenta comportamentele (temperatura, iluminatul,
zgomotele
etc.), precum si modificarile care au survenit in timpul observarii;
In notele de observatie nu-si au locul opiniile, ipotezele, remarcile cercetatorului. Este gresit
sa notam
ca persoana observata era, de exemplu, emotionata. Va trebui sa notam doar expresia faciala,
paloarea, contractia musculara etc.;
Conversatia cu persoanele observate, dialogul, trebuie notate in stil direct, asa cum s-au
desfasurat.
Notarea cuvânt cu cuvânt a declaratiilor persoanelor intervievate se va inchide intre ghilimele
(―), iar sinteza, prescurtarea conversatiei se marcheaza cu apostrof (‘), asa cum se accepta prin
conventie in
studiile etnografice (Fielding, 1993, 162).
Opiniile si deductiile cercetatorului trebuie notate separat, la intervale prestabilite;
Definitivarea notelor de observatie
Notele de observatie trebuie revazute, adaugite, corectate de indata ce timpul permite acest
lucru;
Notele de observatie trebuie clasificate provizoriu, iar când sistemul de categorii este bine
conturat, sa
se treaca la clasificarea lor definitiva.
Fireste ca aceste reguli de observatie pot fi amanuntite, nuantate si particularizate in raport de
tipul de
observatie. Oricum, ele constituie un bun indreptar pentru cercetatorul incepator.
c. Expuneti procedura inregistrarii observatiei.
 Vedeti in reguli
8. Experimentul in stiintele socioumane
a. Prezentati definitia, conceptele de baza si schemele experimentale
 experimentul psihosociologic consta in analiza efectelor unor variabile independente
asupra variabilelor ependente intr-o situatie controlata, cu scopul verificarii ipotezelor
cauzale.
 Variabile explanatorii (experimentale, interne), care se diferentiaza in variabile
independente si
dependente. Variabilele independente sunt date de factorii introdusi in experiment de cercetator
sau de
alte instante (natura, societate) si al caror parametri: valoare, intensitate, durata, frecventa etc. se
modifica
in timp.Variabilele dependente iau valori diferite in urma influentei asupra lor a variabilelor
independente. Atât variabilele independente, cât si cele dependente se supun legii conexiunii
universale afenomenelor; ele sunt dependente sau independente doar raportate la planul
experimental.
 Variabilele exterioare controlate. Intr-un experiment, in afara factorilor care isi modifica
parametrii,
exista o serie de alti factori, exteriori relatiei presupuse intre variabilele explanatorii, care sunt
mentinuti
constanti, sunt controlati: variabilele exterioare controlate. Numarul variabilelor exterioare care
trebuie
controlate este totdeauna mare
 Variabilele exterioare necontrolate. Data fiind multitudinea factorilor exteriori,
cercetatorul – cu
buna stiinta – lasa necontrolate unele variabile mai greu de mentinut la acelasi nivel datorita
complexitatii
lor, a mijloacelor tehnice, uneori rudimentare, din considerente materiale sau deontologice etc.
 Un alt concept central in metodologia experimentului sociologic, in afara celui de
variabila, este
conceptul de grup (experimental de control). Grupul experimental este constituit din ansamblul
persoanelor asupra carora actioneaza variabila independenta introdusa de cercetator. In
metodologia
experimentului, termenul de „grup―, cu rare exceptii, are alta semnificatie decât cea
psihosociologica.
Foarte adesea, subiectii din grupul de control rezolva sarcinile experimentului individual, nu
Interactioneaza
 Momentul experimental este un alt concept de baza in sistemul explicativ al metodei
experimentale.
In mod obisnuit, sunt luate in consideratie momentele t1 si t2 ale experimentului, adica
momentele in care
se masoara variabilele dependente, inainte si dupa introducerea variabilei independente.b. Care
sunt tipurile de experimente in stiintele socioumane?
 Situatia experimentala cuprinde ansamblul persoanelor (cercetatori, personal ajutator,
subiecti de
experiment), al obiectelor (aparatura de producere a stimulilor, de inregistrare a reactiilor etc.),
precum si
conditiile concrete in care se desfasoara experimentul.
c. Descrieti etapele cercetarii experimentale.
 prima etapa in realizarea unui studiu experimental o constituie alegerea si formularea
problemei ce urmeaza a fi
elucidata prin rezultatele experimentului
 Alegerea variabilelor explanatorii urmeaza imediat etapei de stabilire a problemei ce se
intentioneaza
a fi supusa experimentului. Alegerea variabilelor explanatorii este in functie de ipotezele
avansate.
 Stabilirea situatiei experimentale. In functie de variabilele alese, se face optiunea pentru
un
experiment de laborator sau un experiment de teren.
 Stabilirea subiectilor in grupele experimentale si de control.
 Manipularea variabilelor.
 masurarea lor
 Prelucrarea datelor experimentale.
  Uneori, cercetarea experimentala este prezentata publicului larg. Intereseaza acum,
deopotriva, tema
si rezultatele. Cercetatorul va sublinia noutatea temei – când si daca este cazul -, ce se stia
anterior in
legatura cu tema studiata, de ce a fost necesara abordarea respectivei probleme
9. Studiul documentelor ca metoda de cercetare socioumana
a. In ce consta metoda analizei documentelor si care sunt documentele supuse cercetarii?
O metoda nonreactiva la care cercetatorul apeleaza dupa ce fenomenele sociale s-au produs,
astfel ca
derularea lor nu a suferit nici o modificare datorata studiului, prezentei sau interventiei
analistului vietii
sociale;analiza continutului, analiza statisticilor existente si analizele comparativ/istorice
ca si analiza arhivelor, a documentelor publice si private, si analiza secundara
b. Descrieti tehnica analizei biografiilor sociale.
 Biografiile sociale au atras atentia cercetatorilor mai mult decât oricare alte documente
personale
necifrice. In timp, s-a adunat o experienta vasta de utilizare a lor si s-a precizat cu mai multa
claritate
valoarea si limitele acestui tip de documente.
 Orice autobiografie este o constructie logica, rationala a faptelor considerate mai
importante: viata
autorului autobiografiei este in mod obisnuit prezentata ca un lant de fapte, evenimente si
procese mai
mult sau mai putin logic organizate. Fiind nu numai un produs individual (reflectare personala a
experientei de viata), ci si o oglinda a vietii sociale aratând ceea ce este acceptat de colectivitatile
umane,
modele de gândire, simtire si comportament recunoscute intr-un moment dat al evolutiei
societatii
 Utilizarea biografiilor sociale, ca si a celorlalte documente personale neoficiale, ridica
probleme
metodologice deosebite. Un prim aspect, asa cum remarcau chiar William I. Thomas si Florian
Znaniecki
in cel de-al treilea volum al lucrarii lor, este acela al dificultatii de a colectiona un numar mare de
astfel de documente.
 S-au realizat un numar de sapte monografii de familii, fara preocuparea de
reprezentativitate, in cadrul carora s-a cerut mebrilor familiilor anchetate sa-si
povesteasca viata si, individului. De exemplu, nasterea unui copil intr-o familie poate
influenta mobilitatea sociala a parintilor. Gândita astfel, demografia se centreaza pe
analiza longitudinala a fenomenelor demografice, nu pe studiul evenimentelor indeosebi,
perioada recenta, asa
cum a fost ea resimtita prin prisma avantajelor si inconvenientelor sale, si apoi sa descrie o
saptamâna asa cum le-ar fi placut sa o traiasca (saptamâna ideala).
 Biografiile, fara a putea testa ipotezele cauzale, servesc la orientarea teoriei, ajuta la
formularea unor ipoteze noi legate de domeniile contingente cercetarii, permit clarificarea
problemelor subiective ale proceselor institutionale, impulsioneaza investigarea au fost
epuizate analizele cantitative si, in ultimul rând, dar nu cel mai putin important,ipotezele
ofera cunoasterea sensului desfasurarii in timp a proceselor sociale.
c. Descrieti tehnica analizei de continut.
 analiza continutului reprezinta o modalitate cantitativ-calitativa de studiere
a comunicarii, dar nu numai a continutului manifest al acesteia, ci si a celui latent. Tocmai
continutul
latent, ceea ce nu e imediat sesizabil, ceea ce e „ascuns― constituie obiectul de interes al tehnicii
analizei
continutului
 analiza continutului reprezinta acea tehnica de cercetare care permite inferente prin
identificarea
sistematica si obiectiva a caracteristicilor specifice in cadrul unui text
 In cazul analizei continutului ideal este ca toti cei care fac analiza unui
text literar sa ajunga la aceleasi concluzii, sa dea aceeasi interpretare, sa evalueze in acelasi fel.
Roger
Daval ia ca exemplu analiza facuta de B. K. White in Journal of Abnormal and Social
Psychology (nr. 42,
1947) romanului Black Roy de Richard Wright. Analistul a consemnat prin câte un simbol ori de
câte ori
in roman se exprima un scop al actiunii personajelor, un sentiment, o judecata de valoare pe care
acestea
o emiteau etc. De exemplu: Co = confort psihic; M = mama; T = toleranta; apostroful = negatie
s.a.m.d.
S-a trecut apoi la clasificarea simbolurilor. Iata scopurile identificate: fiziologice (hrana = H, sex
= S,
repaus = R, activitate = A etc.), sociale (amor familial = Af, amor = As, prietenie = P etc.),
egoiste
(independenta = I, dominare = D etc.), practice, de cunoastere etc. In acelasi fel au fost
identificate si
exprimate prin simboluri normele morale si sociale, precum si personajele (naratorul = e,
persoanele de
culoare = n, albii = a etc.). Prelucrarea statistica a simbolurilor (stabilirea frecventei de aparitie a
unor
scopuri, sentimente etc.) pentru cele doua categorii de personaje (albi si negri) existente in roman
a
permis stabilirea continutului sau manifest si latent: personajele de culoare sunt prezentate ca
având cu
precadere scopuri fiziologice, egoiste, iar albii scopuri sociale, superioare. Sentimentele albilor
sunt si ele
diferite de cele ale personajelor de culoare. Pe baza analizei s-a stabilit, obiectiv si sistematic,
orientarea
ideologic rasita a respectivului roman.
 analiza continutului nu se aplica numai textelor, orice comunicare simbolica putând fi
supusa
unei astfel de analize

10. Esantionarea in cercetarea socioumana

a. Definiti notiunea de esantionare.
 Esantionarea se refera la selectia unui grup de cazuri dintr-o populatie pe care
intentionam sa o cercetam.
b. Descrieti tipurile de esantionare.
 Esantionarea aleatoare presupune ca fiecare element al populatiei sa aiba sanse egale de
a fi selectat pentru a face parte din esantion.
 esantionarea aleatoare sistematica (se mai numeste cvasialeatoare) – necesita
cunoasterea volumului populatiei (notat cu N) si al esantionului dorit sa fie investigat
(notat cu n). N este impartit la n, obtinându-se un numar oarecare (notat cu X). Apoi se
selecteaza aleator (prin metoda loteriei sau una similara computerizata) un numar intre 1
si X. Pornind de la acest numar, fiecare al X-lea element al populatiei va fi selectat pentru
 a face parte din esantion. De exemplu, avem 300 de elevi (N) si avem nevoie de un
esantion de 30 (n). 300/30=10, deci X=10. Selectam aleator un numar intre 1 si 10, sa
zicem 9. Elevul numarul 9 va fi primul membru al esantionului, apoi elevul 19 (9+10), 19
(119+10) s.a.m.d.
 esantionarea aleatorie stratificata – populatia este divizata in grupe, in functie de
anumite caracteristici (apartenenta de gen, categorii de vârsta etc.) Din fiecare grup astfel
format sunt selectate esantioane aleatoare, care sunt apoi combinate pentru a obtine un
singur esantion care sa reprezinte populatia.
 esantionarea multistadiala – este utilizata in cercetarile ample. Primul pas este formarea
mai multor esantioane mari, din care se alege aleator unul. In etapa a doua sunt formate
mai multe esantioane aleatoare in interiorul esantionului ales, din care este ales unul
singur, tot aleator. Procedura continua pâna când scopurile sunt atinse sau pâna când
divizarea suplimentara nu mai are sens.
 esantionarea pe cote – populatia este impartita in grupuri reciproc exclusive (pâna aici,
ca si in esantionarea stratificata). Apoi cercetatorul alege dupa bunul plac un anumit
numar de persoane din fiecare grup, câta vreme acestea indeplinesc criteriile necesare (se
pierde astfel caracterul aleator al esantionarii). De exemplu, unor operatori de teren li se
poate cere sa intervieveze 100 de persoane de gen masculin cu vârsta cuprinsa intre 50 si
65 de ani. Alegerea persoanelor respective este la latitudinea operatorului de teren, fiind
conditionata doar de respectarea criteriilor de gen si vârsta. Erorile pot sa apara din cauza
atractivitatii mai ridicate a anumitor subiecti, a comoditatii operatorului etc. Este tipul de
esantionare utilizat in exemplul oferit de Lungu (2001) si pe care l-am prezentat anterior.
 esantionarea tip „bulgare de zapada” – sunt identificate câteva persoane care
indeplinesc criteriile necesare pentru a fi incluse in studiu, apoi li se cere sa recomande
alte persoane pe care le cunosc si care satisfac de asemenea criteriile;
 esantionarea „accidentala” – sunt investigate persoane alese dupa bunul plac al
cercetatorului; este adesea cazul interviurilor luate pe strada trecatorilor;
 esantionarea pe baza de voluntariat’ – esantionul se „autoselecteaza‖, in urma unui anunt
al cercetatorului; este format adesea din persoane cu pareri foarte puternice pro sau contra
unei idei formulate in studiu.

c. Prezentati modalitatea de stabilire a volumului esantionului.

 La fel ca populatiile, esantioanele pot sa difere in ceea ce priveste numarul
indivizilor care le compun. De exemplu, putem desfasura un studiu utilizând un
grup de 20 de prescolari pentru a evalua eficienta unei noi metode de predare, sau
putem utiliza un esantion foarte larg, de peste 500 de persoane adulte, pentru a
evalua eficienta unor programe de invatare continua.
 intrebare importanta pe care trebuie sa si-o adreseze cercetatorul se refera deci la
marimea esantionului cu care doreste sa lucreze. Pentru a raspunde acestei
intrebari, el trebuie sa anticipeze cât de mica este diferenta dintre grupuri pe care
doreste sa o detecteze prin studiul sau. Utilizarea unor esantioane prea mici va
face dificila detectarea diferentelor dintre grupuri, chiar daca ele exista. Ca
urmare, rezultatele vor fi adesea neconcludente. Dimpotriva, utilizarea unor
esantioane prea mari va permite detectarea chiar si a celor mai mici diferente, dar
acest lucru nu va avea neaparat si o semnificatie practica (coeficientii statistici vor
fi prea mici pentru a avea o insemnatate aplicativa). In plus, esantioanele mari
sunt consumatoare de resurse.
 In afara acestui criteriu legat de marimea diferentelor, cercetatorul se mai poate
baza in decizia sa pe tipul variabilelor pe care le studiaza (categoriale sau
numerice), pe caracteristicile populatiei (daca impune foarte multe criterii in
definirea acesteia, selectarea unui esantion aleator va fi extrem de dificila), pe
rezultatele unor studii anterioare etc.
  Volumul esantionului trebuie stabilit deci apriori, si nu in functie de posibilitatile
de moment sau de constrângerile de timp si spatiu.

gAprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 1.

I. Descrieti structura personalitatii dupa S. Freud- Id, Ego, Super-ego.

1. Idul : partea inconstienta, are la baza instinctele primare si necesitatea de a le satisface, contine energia
psihica numita libido ( energia psiho-sexuala), opereaza pe baza principiului placerii prin satisfacere
imediata a instinctelor, obtine satisfactie prin activitati reflexes au fantezice si halucinotorii.

2. Ego : partea contienta, stapinul rational al vietii psihice, are rol de mediere intre dorinta de satisfacere
instinctive a id-ului si moralitatea super-ego-ului. Ajuta id-ul sa obtina satifcatie intr-o maniera convenabila
super-ego-ului.

3. Super-ego : puternic, irrational, orb, inhiba tendintele instinctive ale id-ului, are drept obiectiv
perfectiunea morala. Este alcatuit din valorile morale impuse de societate.

II. In ce consta alternativismul constructiv dupa G. Kelly- fiecare persoana este capabil de a alcatui niste
contructe ce presupun modul in care persoana priveste, explica si interpreteaza elementele lumii
inconjuratoare. Totodata, contructele reprezinta niste teorii, ipoteze despre modul in care o anumita
experienta noua sau deja traita urmeaza sa se desfasoare. Pe baza lor persoana anticipeaza un rezultat si
apoi aplica in practica pentru a verifica veridicitatea. Oamenii elaboreaza diverse contructe pe perioada
vietii sale pentru a face fata diverselor situatii, evenimente sau pentru a interactiona cu oamenii. Aceste
constructe pot fi schimbate pe parcursul vietii datorita varietatii de experienta pe care persoana o obtine.
III. Binomul A bandura
IV. Descrieti teoria fenomenologica dupa K. Rogers – conform abordarii acestei teorii in studierea
personalitatii tebuie abordata o metoda ce trateaza realitatea in modul in care ea este perceputa de individ,
adica in modul subiectiv, chiar daca deseori ea nu coincide cu tratarea obiectiva. Totodata, Rogers spune ca
in studierea personalitatii trecutul nu exercita o influenta insemnabila asupra comportamentului prezent.
Experientele trecute pot influenta modul in care o persoana percepe prezentul, insa anume sentimentele si
emotiile prezente au influenta cea mai mare. Adica nu conteaza evenimentul trecut ci atitudinea si emotiile
pe care el ni le provoaca in present.
Examinator _______________________

Data ________________________
 Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 2.

I. Descrieti structura personalitatii dupa K. G. Jung-

1. Ego : partea constienta ce raspunde de procese cognitive ca memoria, perceptia, gindirea, constiinta de
sine, este responsabil de procesele desfasurate in stare de veghe, selecteaza stimulii la nivel constient.

2. Inconstientul personal : un nivel superficial al inconstientului, cotine continuturi ce au fost altadata in

constient dar au fost uitate sau reprimate, deoarece nu erau importante sau erau stresante, experientele
aflate in inconstientul personal sunt grupate in complexe.

3. Inconstientul colectiv : nivelul cel mai profund si greu accesibil inconstientului, contine experiente
ancestrale acumulate de specia umana, sunt mostenite in mod indirect. + arhetipurile.

II. Descrieti principiul identitatii A este A dupa G. Kelly -. Principiul identitatii Simbolic, acest principiu
poate fi formulat astfel: A este A, dar numai daca precizam semnificatia egalitatii A=A.Sau, altfel formulat,
A este el insusi, daca precizam relatia sau relatiile prin care il descriem. Similar A=B (daca B este o
generalizare sau o particularizare a lui A), daca precizam cu claritate cele doua elemente si relatia despre
care este vorba (=). Principiul identitatii subliniaza nevoia de delimitare precisa a relatiilor prin care
descriem o entitate sau o clasa de entitati.
III. Descrieti binomul subiectiv – obiectiv dupa A. Bandura. Conform teoriei invatarii observationale a lui
Bandura invatarea prin observatie are atit un aspect obiectiv, cit si unul subiectiv. Partea obiectiva tine de
tendinta persoanei de a imita comportamentul celor ce il inconjoara, iar partea subiectiva indica ca fiecare
persoana face o alegere constienta intre a invata comportamentul observat sau nu, datorita proceselor de
gindire ce influenteaza invatarea.
IV. Descrieti teoria fenomenologica dupa K. Rogers- conform abordarii acestei teorii in studierea personalitatii
tebuie abordata o metoda ce trateaza realitatea in modul in care ea este perceputa de individ, adica in modul
subiectiv, chiar daca deseori ea nu coincide cu tratarea obiectiva. Totodata, Rogers spune ca in studierea
personalitatii trecutul nu exercita o influenta insemnabila asupra comportamentului prezent. Experientele
trecute pot influenta modul in care o persoana percepe prezentul, insa anume sentimentele si emotiile
prezente au influenta cea mai mare. Adica nu conteaza evenimentul trecut ci atitudinea si emotiile pe care
el ni le provoaca in prezent.

Examinator _______________________

Data ________________________
 Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 3.

I. Descrieti structura personalitatii dupa Adler - Adler a vorbit despre influenta societatii in formarea
personalitatii si a introdus notiunile de sti de viata, interes social, nevoia de superioritate.
Stilul de viata la Adler este asemanat cu caracterul si reprezinta un pattern unic acatuit din particularitati
psihice, comportamentale si deprinderi prin care persoana isi urmareste un obiectiv. Interesul social
defineste necesitatile pe care le are omul de la societate in dependenta de nivelul de interactionare cu ea.
Nevoia de superioritate reprezinta scopul spre care se indreapta evolutia personalitatii si vine ca consecinta
a aparitiei complexului de inferioritate care dupa Adler apare inca din copilarie ca rezultat a inferioritatii
fiziologice sau a educatiei incorecte.

II. Dupa G. Kelly construct este o structura interna, un fel de grila, pe baza careia subiectul realizeaza niste
predictii cu referire la obiecte, persoane sau cu privire la sine insusi si le utilizeaza pentru a se orienta in
mediu. O interpretare a evenimentelor externe in modul in care ele sunt privite de subiect.
III. Descrieti binomul variabilitatea – caracter imuabil dupa A. Bandura – conform teoriei lui Bandura caracter
variabil are comportamentul persoanei care este invatat prin observatiei si imitatie. Orice act
comportamental poate fi intarit prin recompensa si autointarire sau autoeficinta sau, din contra, poate fi
inhibat prin pedeapsa si rusine. Astfel comportamentul persoanei este in continua schimbare, deoarece ea
mereu invata ceva nou. Caracter imuabil au procesele cognitive interne : formarea de imagini si rezolvarea
de probleme. Persoana are un mod specific de interpretare a stimulilor externi si acest mod ramine constant.
IV. Descrieti teoria fenomenologica dupa K. Rogers - conform abordarii acestei teorii in studierea personalitatii
tebuie abordata o metoda ce trateaza realitatea in modul in care ea este perceputa de individ, adica in modul
subiectiv, chiar daca deseori ea nu coincide cu tratarea obiectiva. Totodata, Rogers spune ca in studierea
personalitatii trecutul nu exercita o influenta insemnabila asupra comportamentului prezent. Experientele
trecute pot influenta modul in care o persoana percepe prezentul, insa anume sentimentele si emotiile
prezente au influenta cea mai mare. Adica nu conteaza evenimentul trecut ci atitudinea si emotiile pe care
el ni le provoaca in prezent.
Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

 Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 4.

I. Difiniti libidoul dupa S. Freud- energia psihica specifica instincteor vietii (eros), care au ca scop
satisfacerea unor nevoi esentiale supravietuirii specie umane ca hrana, aer, sex. Totodata, dupa parerea lui
Freud, libidoul este alcatuit in mare parte din energia psiho-sexuala, deoarece instinctual sexual este
considerat cel mai important instinct.
II. Descrieti formarea constructilor personale dupa G. Kelly- constructele se formeaza in rezultatul
observatiilor facute de catre subiect asupra evenimentelor lumii inconjuratoare si interpretarii lor pe baza
experientei anterioare obtinute de catre el. Constructele au caracter alternativ, adica ele nu sunt stabile pe
parcursul intregii vieti, si odata cu obtinerea unei noi experiente ele sunt revizuite si modificate, astfel incit
sa corespunda modului actual de percepere si interpretare a subiectului si nu celui din trecut.
III. Descrieti binomul proactivitate – reactivitate dupa A. Bandura – reactivitatea se refera ca capacitatea
oamenilor de a invata prin modelare un anumit tip de comportament. Omul se afla intr-o societate de unde
preia diverse exemple, adica este afectat in mod direct de ea. Reactivitatea se refera la ideea ca oricum
selectam comportamente ce ne-ar avantaja pe noi insine
V. Descrieti teoria fenomenologica dupa K. Rogers- conform abordarii acestei teorii in studierea personalitatii
tebuie abordata o metoda ce trateaza realitatea in modul in care ea este perceputa de individ, adica in modul
subiectiv, chiar daca deseori ea nu coincide cu tratarea obiectiva. Totodata, Rogers spune ca in studierea
personalitatii trecutul nu exercita o influenta insemnabila asupra comportamentului prezent. Experientele
trecute pot influenta modul in care o persoana percepe prezentul, insa anume sentimentele si emotiile
prezente au influenta cea mai mare. Adica nu conteaza evenimentul trecut ci atitudinea si emotiile pe care
el ni le provoaca in prezent.

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 5.

I. Difiniti libidoul dupa K.G. Jung- nu este o energie eminamente sexuala, ci o energie vitala nediferentiata.
Jung utilize termenul de libido on 2 sensuri : energie viatala difuza si energie psihica ce alimenteaza
activitatile psihice ca perceptia, gindirea, procesele affective. Totodata, Jung considera ca energia psihica
 (libido) poate fi orientate spre interior (tipul introvert) sau exterior (tipul extrovert). Ele sunt specific
fiecarui om, insa la fiecare una din ele predomina mai mult.
II. Descrieti organizarea teoriei constructilor personale dupa G. Kelly – conform teoriei lui G. Kelly toti
oamenii sunt capabili sa creeze constructe cognitive cu privire la realitatea inconjuratoare. Aceste
constructe sunt niste ipoteze, presupuneri despre modul in care o situatie urmeaza sa se desfasoare. Fiecare
persoana formeaza constructele intr-un mod specific sie conform experientei pe care a acumulat-o si cu
timpul aceste contructe se pot modifica, deoarece persoana acumuleaza tot mai multa experienta si
realizeaza ca anumite constructe nu mai sunt veridice.
III. Descrieti binomul homeostaz – heterostaz dupa A. Bandura – homeostaz pastreaza, heterostaz -preia
IV. Descrieti teoria fenomenologica dupa K. Rogers- conform abordarii acestei teorii in studierea personalitatii
tebuie abordata o metoda ce trateaza realitatea in modul in care ea este perceputa de individ, adica in modul
subiectiv, chiar daca deseori ea nu coincide cu tratarea obiectiva. Totodata, Rogers spune ca in studierea
personalitatii trecutul nu exercita o influenta insemnabila asupra comportamentului prezent. Experientele
trecute pot influenta modul in care o persoana percepe prezentul, insa anume sentimentele si emotiile
prezente au influenta cea mai mare. Adica nu conteaza evenimentul trecut ci atitudinea si emotiile pe care
el ni le provoaca in prezent.
Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 6.

I. Descrieti structura personalitatii dupa G. A. Murray – Ig, Ego, Super-ego.

1. Id-ul furnizeaza energie si directioneaza comportamentul, contine tendinte primite, amorae, dar si
tendinte innascute pe care societate le considera acceptabile sau interzise. Totodata, el implica tendinte spre
empatie, identificare, dragoste etc. Id-ul furnizeaza energie, tendinte si emotii persoanei.

2. Super-ego-ul reprezinta niste norme, reguli, valori impuse copilului inca de la virsta timpurie de catre
parinti si alte figuri autoritare. Insa, Murray cosidera ca super-ego-ul nu este cristalizat la o virsta de 5 ani,
ci continuie sa se dezvolte pe parcursul vietii si persoana poate sa preia aceste valori si norme sociale si de
la alte surse ca grupurile de interese, literatura, mitologie, etc. Totodata, in comparatie cu Freud, Murray
considera ca Super-ego-ul nu este in conflict permanent cu Id-ul, deoarece Id-ul nu contine doar tendinte
negative (pulsiuni), ci si tendinte pozitive. El lupta doar cu pulsiune inacceptabile si are rol de a stabili care
metode de satisfacere a unor anumite pulsiuni sunt mai corecte. + Eu-l ideal.

3. Ego-ul este conducatorul rational al personalitatii. Ego-ul decide unde sa orienteze pulsiunile Id-ului, si
 directioneaza energia.

II. Corolarul constructiei se refera la faptul ca persoana formeaza constructele in corelatie cu experienta
acumulata, insa evenimentele ce se repeta nu sunt identice, de aceea la baza formarii constructelor stau
elementele comune dintre 2 sau mai multe evenimente.
III. Descrieti binomul cunoasterea – necunoasterea dupa A. Bandura
IV. Descrieti teoria fenomenologica dupa K. Rogers- conform abordarii acestei teorii in studierea personalitatii
tebuie abordata o metoda ce trateaza realitatea in modul in care ea este perceputa de individ, adica in modul
subiectiv, chiar daca deseori ea nu coincide cu tratarea obiectiva. Totodata, Rogers spune ca in studierea
personalitatii trecutul nu exercita o influenta insemnabila asupra comportamentului prezent. Experientele
trecute pot influenta modul in care o persoana percepe prezentul, insa anume sentimentele si emotiile
prezente au influenta cea mai mare. Adica nu conteaza evenimentul trecut ci atitudinea si emotiile pe care
el ni le provoaca in prezent.
Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 7.

I. Descrieti stadii psihosexuale dupa S. Freud-

1. Oral – 0-1 ani. Zona erogena este gura. Copilul obtine placer prin intemediul subtului, muscatului. La
aceasta virsta el duce orice obiect la gura, deoarece anume astfel el face cunostinta cu lumea
inconjuratoare.

2. Anal – 1-3 ani. Zona erogena este anusul. Obtine placere din mentinerea sau eliminarea maselor fecale.
Concide cu perioada invatarii copiilor sa mearga la toaleta.

3. Falic – 3-6 ani. Copii fac cunostinta cu organele sexuale. Fetele observa ca ele nu au ceea ce au baietii si
astfel apare complexul castrarii, avind senzatia ca le lipseste ceva. Tot in aceasta la copii apare un interes
sexual fata de parintele de sex opus (complexul oedip si electra).

4. Latent – 6-12/13 ani. O perioada de latenta. Toata energia psihica este orientate spre obtinerea unor
succese la scoala sau spre alte activitati de dezvoltare.

5. Genital – 12/13-18 ani. Pe masura ce incepe pubertatea, represia exercitata inainte asupra libidoului se
ridica, iar individul incepe sa devina constient de sex si dorintele sale sexuale fata de sexul opus. Sunt deja
dezvoltate organele sexuale.

II. Corolarul experientei este sistemul de constructe a unui individ variaza pe masura ce acesta capata tot mai
 multa si mai multa experienta.
III. Descrieti validizarea impirica a teoriei social cognitive dupa A. Bandura
IV. Descrieti teoria fenomenologica dupa K. Rogers - conform abordarii acestei teorii in studierea personalitatii
tebuie abordata o metoda ce trateaza realitatea in modul in care ea este perceputa de individ, adica in modul
subiectiv, chiar daca deseori ea nu coincide cu tratarea obiectiva. Totodata, Rogers spune ca in studierea
personalitatii trecutul nu exercita o influenta insemnabila asupra comportamentului prezent. Experientele
trecute pot influenta modul in care o persoana percepe prezentul, insa anume sentimentele si emotiile
prezente au influenta cea mai mare. Adica nu conteaza evenimentul trecut ci atitudinea si emotiile pe care
el ni le provoaca in prezent.
Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 8.

I. Descrieti 5 concepte de baza dupa A. Adler –

1. Stilul de viata la Adler este asemanat cu caracterul si reprezinta un pattern unic acatuit din particularitati
psihice, comportamentale si deprinderi prin care persoana isi urmareste un obiectiv.

2. Interesul social defineste necesitatile pe care le are omul de la societate in dependenta de nivelul de
interactionare cu ea.

3. Nevoia de superioritate reprezinta scopul spre care se indreapta evolutia personalitatii si vine ca
consecinta a aparitiei 4. complexului de inferioritate care dupa Adler apare inca din copilarie ca rezultat a
inferioritatii fiziologice sau a educatiei incorecte.

5. Ordinea nasterii – Adler considera ca in dezvoltarea personalitatii conteaza foarte mult ordinea nasterii
copilului in familie, adica ce copil la numar este el la parintii sai. In dependenta de aceasta dupa parerea lui
Adler la copil se forma interesul social sau exista riscul sa apara complexul de inferioritate/superioritate.

II. Corolarul dihotomiei este.. toate constructele personale au un caracter bipolar/dihotomic. De valoarea
acordata unui anumit construct depinde situatia la care el este relatat, adica ea se determina doar in relatie
cu ceva sau cineva. De ex un anumit tip de comportament poate fi considerat bun in familie si rau in
societate (la scoala).
III. Descrieti una din teoriile pulsiunilor biologice dupa autorii K. Lorentz, sau S. Freud,sau McDougall –
McDougall vorbea despre pulsiunile biologice ca energia vitala specifica fiecarui organism de la nastere si
instinctele ce determina modul de producere si degajare a aceste energii. La el, insa, instinctele erau mai
 mult decit niste necesitati primare. McDougall spune ca oamenii traiesc si se dezvolta atit fizic, cit si psihic
pe baza instinctelor si sunt nu doar la nivel inconstien (ca la Freud), ci si la nivel constient, de ex modul de
a socializa, de a gindi la fel este determinat de instincte. El a stabili 12 tipuri de instincte de baza ca frica,
agresivitatea, instinctul matern, etc. Modul natural de exprimare a instinctelor sunt emotiile.
V. Descrieti teoria fenomenologica dupa K. Rogers- conform abordarii acestei teorii in studierea personalitatii
tebuie abordata o metoda ce trateaza realitatea in modul in care ea este perceputa de individ, adica in modul
subiectiv, chiar daca deseori ea nu coincide cu tratarea obiectiva. Totodata, Rogers spune ca in studierea
personalitatii trecutul nu exercita o influenta insemnabila asupra comportamentului prezent. Experientele
trecute pot influenta modul in care o persoana percepe prezentul, insa anume sentimentele si emotiile
prezente au influenta cea mai mare. Adica nu conteaza evenimentul trecut ci atitudinea si emotiile pe care
el ni le provoaca in prezent.

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 9.

I. Descrieti structura personalitatii dipa G Allport-

Eul :
1. Corporal – imaginea organismului, fizicului
2. Psihologic – imaginea despre trairile psihologice interne
3. Social – imaginea despre rolul in societate, valorile sociale, status.
Eul este o structura activa, constienta, permanent implicata in reglarea comportamentului.
Temperament, caracter, atitudine.
Temperament – latura dinamico-energetica a personalitatii, un ansamblu de elemente biologice, care,
impreuna cu factorii psihologici, determina personalitatea
Caracter - ansamblu inchegat de atitudini care determina un mod relativ stabil de orientare si raportare66
a omului la ceilalti semeni, la societate in ansablu si la sine insusi.
Atitudine - Atitudinea exprima o modalitate de raportare fata de anumite aspecte ale realitatii si implica
reactii afective, cognitive si comportamentale.
Trasatura caracteriala - structura psihica interna care confera constanta modului de comportare a unui
individ in situatii sociale semnificative pentru el.
II. Corolarul organizarii este ... fiecare persoana organizeaza constructele intr-o maniera proprie si astfel 2
 persoane cu acelasi construct, dar cu un mod diferit de organizare se deosebesc. Organizarea se face intr-o
maniera ierarhica : un construct poate sa implice altele.
III. Descrieti una din teoriile pulsiunilor biologice dupa autorii K. Lorentz, sau S. Freud,sau McDougall-
IV. McDougall vorbea despre pulsiunile biologice ca energia vitala specifica fiecarui organism de la nastere si
instinctele ce determina modul de producere si degajare a aceste energii. La el, insa, instinctele erau mai
mult decit niste necesitati primare. McDougall spune ca oamenii traiesc si se dezvolta atit fizic, cit si psihic
pe baza instinctelor si sunt nu doar la nivel inconstien (ca la Freud), ci si la nivel constient, de ex modul de
a socializa, de a gindi la fel este determinat de instincte. El a stabili 12 tipuri de instincte de baza ca frica,
agresivitatea, instinctul matern, etc. Modul natural de exprimare a instinctelor sunt emotiile.

VI. Descrieti teoria fenomenologica dupa K. Rogers- conform abordarii acestei teorii in studierea personalitatii
tebuie abordata o metoda ce trateaza realitatea in modul in care ea este perceputa de individ, adica in modul
subiectiv, chiar daca deseori ea nu coincide cu tratarea obiectiva. Totodata, Rogers spune ca in studierea
personalitatii trecutul nu exercita o influenta insemnabila asupra comportamentului prezent. Experientele
trecute pot influenta modul in care o persoana percepe prezentul, insa anume sentimentele si emotiile
prezente au influenta cea mai mare. Adica nu conteaza evenimentul trecut ci atitudinea si emotiile pe care
el ni le provoaca in prezent.

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 10.

I. Descrieti structura personalitatii dupa G. Kelly- Kelly considera ca lucrul cel mai important in abordarea
personalitatii umane il constituie modul in care oamenii inteleg ceea ce li se intâmpla, felul in care ei insisi
interpreteaza ceea ce se intâmpla in jurul lor deci o teorie a personalitatii trebuie sa ofere o modalitate prin
care terapeutul sa-si poata da seama de modul in care personalitatea isi intelege lumea. Dupa Kelly omul
este autorul propriului destin si trecutul nu determina prezentul, deoarece oamenii treptat trec prin diverse
experiente, se modifica constructele lor si se modifica si asteptari si cerintele.
II. Corolarul seriei este ... fiecare construct este potrivit pentru o serie finita de eveimente. Nu putem sa
atribuim un construct la orice eveniment, de ex constructul inalt-scund nu in putem riului. Fiecare persoana
singura sabileste ce include seria unui construct format de ea, de aceea formarea seriei este la fel de
importanta ca si formarea constructului propriu-zis.
III. Descrieti una din teoriile pulsiunilor biologice dupa autorii K. Lorentz, sau S. Freud,sau McDougall-
McDougall vorbea despre pulsiunile biologice ca energia vitala specifica fiecarui organism de la nastere si
 instinctele ce determina modul de producere si degajare a aceste energii. La el, insa, instinctele erau mai
mult decit niste necesitati primare. McDougall spune ca oamenii traiesc si se dezvolta atit fizic, cit si psihic
pe baza instinctelor si sunt nu doar la nivel inconstien (ca la Freud), ci si la nivel constient, de ex modul de
a socializa, de a gindi la fel este determinat de instincte. El a stabili 12 tipuri de instincte de baza ca frica,
agresivitatea, instinctul matern, etc. Modul natural de exprimare a instinctelor sunt emotiile.

VII. Descrieti teoria fenomenologica dupa K. Rogers- conform abordarii acestei teorii in studierea personalitatii
tebuie abordata o metoda ce trateaza realitatea in modul in care ea este perceputa de individ, adica in modul
subiectiv, chiar daca deseori ea nu coincide cu tratarea obiectiva. Totodata, Rogers spune ca in studierea
personalitatii trecutul nu exercita o influenta insemnabila asupra comportamentului prezent. Experientele
trecute pot influenta modul in care o persoana percepe prezentul, insa anume sentimentele si emotiile
prezente au influenta cea mai mare. Adica nu conteaza evenimentul trecut ci atitudinea si emotiile pe care
el ni le provoaca in prezent.

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 11.

I. Descrieti doua tipuri de fixari pe stadiul oral – Un adult fixat pe stadiul oral va tinde sa efectueze activitati
cu character oral : mincat, baut, fumat, subt. Cele 2 tipuri de fixari sunt fixarea pasiva si fixarea agresiva.
Fixarea pasiva determina o personalitate caracterizata prin optimism si dependenta exagerata. Fixarea
agresiva determina o personalitate caracterizata prin pessimism, ostilitate si agresivitate. Ele sunt
sarcastice, manifesta tendinte sadice fata de altii, sunt invidiosi si au tendinta de a manipula pe ceilalti.
II. Corolarul modularii este ... o persoana moduleaza gradul de permeabiitate a unui construct in dependenta
de noile experiente invatate. Astfel, daca un construct a fost verificat de mai multe ori si a primit o valoare
de adevar, mai tirziu indiferent de experienta noua acumulata, persoana va considera oricum ca constructul
este adevarat. Totodata, un construct poate fi impermeabil indiferent de experienta acumulata, aceasta mai
poarta numele de prejudecata sau stereotip.
III. Descrieti una din teoriile pulsiunilor biologice dupa autorii K. Lorentz, sau S. Freud,sau McDougall-
McDougall vorbea despre pulsiunile biologice ca energia vitala specifica fiecarui organism de la nastere si
instinctele ce determina modul de producere si degajare a aceste energii. La el, insa, instinctele erau mai
mult decit niste necesitati primare. McDougall spune ca oamenii traiesc si se dezvolta atit fizic, cit si psihic
pe baza instinctelor si sunt nu doar la nivel inconstien (ca la Freud), ci si la nivel constient, de ex modul de
a socializa, de a gindi la fel este determinat de instincte. El a stabili 12 tipuri de instincte de baza ca frica,
 agresivitatea, instinctul matern, etc. Modul natural de exprimare a instinctelor sunt emotiile.

VIII. Descrieti structura conceptului de Eu dupa W. James – Autorul considera ca putem vorbi de o
descompunere a eului in doua componente: eul ca obiect sau structura ce poate fi cunoscuta si evaluata, si
eul ca subiect, care cunoaste si evalueaza cognitiile individului. Cu alte cuvinte, am putea spune ca eul-
obiect poate fi asemanat cu o istorie personala, o autobiografie, in timp ce eul-subiect este ca un povestitor
care relateaza acesta istorie personala. La randul sau, eul-obiect se constituie din trei parti: eul-material,
eul-social si eul-spiritual. Eul-material este reprezentat de perceptia propriului corp si a bunurile
patrimoniale pe care le detine persoana, eul-social face referire la perceptia reflectarii eului nostru in
ceilalti, iar eul-spiritual este sinteza credintelor noastre cele mai profunde despre ceea ce suntem, constiinta
momentana de sine. Concomitent, eul-subiect se defineste ca instanta ce asigura sensul identitatii eului,
continuitatea sa in timp, construind istoria personala a individului, prin semnificari afective a subiectului in
raport cu informatiile pe care le are despre sine (cristalizate in eul-obiect).
IV.
Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 12.

I. Descrieti fixarea pe stadiul anal – Fixarea pe stadiul anal poate avea 2 aspecte :
1. Spre expulzare, persoane anal-agresive : cruzime, tentinte distructive, dezordine, ii vede pe ceilalti ca
niste obiecte ce trebuiesc posedate.

2. Spre retinere, persoane anal-pasive : incapatinare, zgircenie, pedantism (tendinta exagerata spre
curatenie), rigiditate.

II. Corolarul alegerii este ... datorita caracterului dihotomic al corolarelor, persoanele au posibilitatea de a
alege acel construct ce il ajuta mai bine sa prevada evenimentele. Totodata, persoana este mereu libera sa
aleaga intre a actiona conform uui contruct deja verificat prin experienta sau de a risca si incerca ceva nou.
III. Descrieti una din teoriile pulsiunilor biologice dupa autorii K. Lorentz, sau S. Freud,sau McDougall-
McDougall vorbea despre pulsiunile biologice ca energia vitala specifica fiecarui organism de la nastere si
instinctele ce determina modul de producere si degajare a aceste energii. La el, insa, instinctele erau mai
mult decit niste necesitati primare. McDougall spune ca oamenii traiesc si se dezvolta atit fizic, cit si psihic
pe baza instinctelor si sunt nu doar la nivel inconstien (ca la Freud), ci si la nivel constient, de ex modul de
a socializa, de a gindi la fel este determinat de instincte. El a stabili 12 tipuri de instincte de baza ca frica,
agresivitatea, instinctul matern, etc. Modul natural de exprimare a instinctelor sunt emotiile.
IX. Descrieti structura conceptului de Eu dupa W. James- Autorul considera ca putem vorbi de o
descompunere a eului in doua componente: eul ca obiect sau structura ce poate fi cunoscuta si evaluata, si
eul ca subiect, care cunoaste si evalueaza cognitiile individului. Cu alte cuvinte, am putea spune ca eul-
obiect poate fi asemanat cu o istorie personala, o autobiografie, in timp ce eul-subiect este ca un povestitor
care relateaza acesta istorie personala. La randul sau, eul-obiect se constituie din trei parti: eul-material,
eul-social si eul-spiritual. Eul-material este reprezentat de perceptia propriului corp si a bunurile
patrimoniale pe care le detine persoana, eul-social face referire la perceptia reflectarii eului nostru in
ceilalti, iar eul-spiritual este sinteza credintelor noastre cele mai profunde despre ceea ce suntem, constiinta
momentana de sine. Concomitent, eul-subiect se defineste ca instanta ce asigura sensul identitatii eului,
continuitatea sa in timp, construind istoria personala a individului, prin semnificari afective a subiectului in
raport cu informatiile pe care le are despre sine (cristalizate in eul-obiect).

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 13.

I. Descrieti fixarea pe stadiul genital – frigiditate, impotent, relatii sexual nestisfacatoare (oamenii pot sa
prefere masturbarea unei relatii sexual normale). Totodata, oamenii fixate pe aceast stadiu au tendinta sa fie
foarte masculine (barbatii) sau feminine (femeile).
II. Corolarul individualitatii este .. fiecare construct este individual nu doar din punctul de vedere al formarii
lui, ci si din cel al interpretarii. Exista si constructe comune, insa cel mai des aceasta se datoreaza unor
valori si norme culturale comune.
III. Descrieti una din teoriile pulsiunilor biologice dupa autorii K. Lorentz, sau S. Freud,sau McDougall –
McDougall vorbea despre pulsiunile biologice ca energia vitala specifica fiecarui organism de la nastere si
instinctele ce determina modul de producere si degajare a aceste energii. La el, insa, instinctele erau mai
mult decit niste necesitati primare. McDougall spune ca oamenii traiesc si se dezvolta atit fizic, cit si psihic
pe baza instinctelor si sunt nu doar la nivel inconstien (ca la Freud), ci si la nivel constient, de ex modul de
a socializa, de a gindi la fel este determinat de instincte. El a stabili 12 tipuri de instincte de baza ca frica,
agresivitatea, instinctul matern, etc. Modul natural de exprimare a instinctelor sunt emotiile.

IV. Descrieti structura conceptului de Eu dupa W. James- Autorul considera ca putem vorbi de o
descompunere a eului in doua componente: eul ca obiect sau structura ce poate fi cunoscuta si evaluata, si
eul ca subiect, care cunoaste si evalueaza cognitiile individului. Cu alte cuvinte, am putea spune ca eul-
obiect poate fi asemanat cu o istorie personala, o autobiografie, in timp ce eul-subiect este ca un povestitor
care relateaza acesta istorie personala. La randul sau, eul-obiect se constituie din trei parti: eul-material,
eul-social si eul-spiritual. Eul-material este reprezentat de perceptia propriului corp si a bunurile
patrimoniale pe care le detine persoana, eul-social face referire la perceptia reflectarii eului nostru in
ceilalti, iar eul-spiritual este sinteza credintelor noastre cele mai profunde despre ceea ce suntem, constiinta
 momentana de sine. Concomitent, eul-subiect se defineste ca instanta ce asigura sensul identitatii eului,
continuitatea sa in timp, construind istoria personala a individului, prin semnificari afective a subiectului in
raport cu informatiile pe care le are despre sine (cristalizate in eul-obiect).

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 14.

I. Descrieti fixarea pe stadiul falic- ca consecinta a fixarea pe stadiul falic poate fi nedepasirea complexului
Oedip (baieti) sau Electra (la fete). Din cauza complexului castrarii fetele sau barbatii fixati pe stadiul falic
au tentatia de a avea cit mai multi parteneri sexuali.
II. Corolarul elementelor comune este ...in masura in care o persoana foloseste constructe similare cu
constructele altei persoane, procesele psihice a acestor persoane la fel sunt similare. Oamenii care poseda
valori culturale comune au tendinta de a anticipa anumite evenimente intr-o maniera asemanatoare.
III. Descrieti una din teoriile pulsiunilor biologice dupa autorii K. Lorentz, sau S. Freud,sau McDougall-
McDougall vorbea despre pulsiunile biologice ca energia vitala specifica fiecarui organism de la nastere si
instinctele ce determina modul de producere si degajare a aceste energii. La el, insa, instinctele erau mai
mult decit niste necesitati primare. McDougall spune ca oamenii traiesc si se dezvolta atit fizic, cit si psihic
pe baza instinctelor si sunt nu doar la nivel inconstien (ca la Freud), ci si la nivel constient, de ex modul de
a socializa, de a gindi la fel este determinat de instincte. El a stabili 12 tipuri de instincte de baza ca frica,
agresivitatea, instinctul matern, etc. Modul natural de exprimare a instinctelor sunt emotiile.

IV. Descrieti structura conceptului de Eu dupa W. James—

Autorul considera ca putem vorbi de o descompunere a eului in doua componente: eul ca obiect sau
structura ce poate fi cunoscuta si evaluata, si eul ca subiect, care cunoaste si evalueaza cognitiile
individului. Cu alte cuvinte, am putea spune ca eul-obiect poate fi asemanat cu o istorie personala, o
autobiografie, in timp ce eul-subiect este ca un povestitor care relateaza acesta istorie personala. La randul
sau, eul-obiect se constituie din trei parti: eul-material, eul-social si eul-spiritual. Eul-material este
reprezentat de perceptia propriului corp si a bunurile patrimoniale pe care le detine persoana, eul-social
face referire la perceptia reflectarii eului nostru in ceilalti, iar eul-spiritual este sinteza credintelor noastre
cele mai profunde despre ceea ce suntem, constiinta momentana de sine. Concomitent, eul-subiect se
defineste ca instanta ce asigura sensul identitatii eului, continuitatea sa in timp, construind istoria personala
a individului, prin semnificari afective a subiectului in raport cu informatiile pe care le are despre sine
(cristalizate in eul-obiect).
 Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 15.

I. Descrieti complexul Electrei – apare in stadiul falic la fete si reprezinta atractia sexuala fata de parintele de
sex opus, adica fata de tata. In aceasta perioada fetele o privesc pe mama ca pe o concurenta. In mod
normal complexul este depasit si ca urmare fetele se identifica cu parintele de acelasi sex, adica cu mama si
devin foarte apropiate de ea. In cazul in care el nu este depasit fetele ramin fixate pe acest stadiu.
II. Corolarul fragmentarii este ..o persoana poate sa atribuie unui eveniment un sir de constructe ce in mod
logic nu au nici o legatura intre ele. Aceasta ar insemna ca atribuind unui eveniment un construct si
verificindu-l prin experienta, peste o perioda de timp el poate sa primeasca un alta aspect, insa acest aspect
nu il inlatura total pe cel precedent, astfel treptat persoana poate sa atribuie ambele constructe, chiar daca
ele sunt diferite sau chiar opuse.
III. Descrieti una din teoriile pulsiunilor biologice dupa autorii K. Lorentz, sau S. Freud,sau McDougall-
McDougall vorbea despre pulsiunile biologice ca energia vitala specifica fiecarui organism de la nastere si
instinctele ce determina modul de producere si degajare a aceste energii. La el, insa, instinctele erau mai
mult decit niste necesitati primare. McDougall spune ca oamenii traiesc si se dezvolta atit fizic, cit si psihic
pe baza instinctelor si sunt nu doar la nivel inconstien (ca la Freud), ci si la nivel constient, de ex modul de
a socializa, de a gindi la fel este determinat de instincte. El a stabili 12 tipuri de instincte de baza ca frica,
agresivitatea, instinctul matern, etc. Modul natural de exprimare a instinctelor sunt emotiile.

IV. Descrieti structura conceptului de Eu dupa W. James—

Autorul considera ca putem vorbi de o descompunere a eului in doua componente: eul ca obiect sau
structura ce poate fi cunoscuta si evaluata, si eul ca subiect, care cunoaste si evalueaza cognitiile
individului. Cu alte cuvinte, am putea spune ca eul-obiect poate fi asemanat cu o istorie personala, o
autobiografie, in timp ce eul-subiect este ca un povestitor care relateaza acesta istorie personala. La randul
sau, eul-obiect se constituie din trei parti: eul-material, eul-social si eul-spiritual. Eul-material este
reprezentat de perceptia propriului corp si a bunurile patrimoniale pe care le detine persoana, eul-social
face referire la perceptia reflectarii eului nostru in ceilalti, iar eul-spiritual este sinteza credintelor noastre
cele mai profunde despre ceea ce suntem, constiinta momentana de sine. Concomitent, eul-subiect se
defineste ca instanta ce asigura sensul identitatii eului, continuitatea sa in timp, construind istoria personala
a individului, prin semnificari afective a subiectului in raport cu informatiile pe care le are despre sine
(cristalizate in eul-obiect).
 Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 16.

I. Descrieti complexul Oedip- apare in stadiul falic la baieti si reprezinta atractia sexuala fata de parintele de
sex opus, adica fata de mama. In aceasta perioada baietii il privesc pe tata ca pe o concurenta. In mod
normal complexul este depasit si ca urmare baietii se identifica cu parintele de acelasi sex, adica cu tata si
devin foarte apropiati de el. In cazul in care el nu este depasit baietii ramin fixate pe acest stadiu. Totodata,
la baietii cu complexul Oedip se poate dezvolta si complexul castrarii, deoarece ei au frica ca tatal poate sa
le taie organul sexual.
II. Corolarul socialitatii este ... daca o persoana elaboreaza constructul altei persoane, el joaca un rol social ce
o implica si pe cealalta persoana. Cu alte cuvinte pentru a intelege ce simte, ce crede alta persoana, trebuie
sa formam constructe ca ea si sa le interpretam in aceeasi manera.
III. Descrieti una din teoriile pulsiunilor biologice dupa autorii K. Lorentz, sau S. Freud,sau McDougall-
McDougall vorbea despre pulsiunile biologice ca energia vitala specifica fiecarui organism de la nastere si
instinctele ce determina modul de producere si degajare a aceste energii. La el, insa, instinctele erau mai
mult decit niste necesitati primare. McDougall spune ca oamenii traiesc si se dezvolta atit fizic, cit si psihic
pe baza instinctelor si sunt nu doar la nivel inconstien (ca la Freud), ci si la nivel constient, de ex modul de
a socializa, de a gindi la fel este determinat de instincte. El a stabili 12 tipuri de instincte de baza ca frica,
agresivitatea, instinctul matern, etc. Modul natural de exprimare a instinctelor sunt emotiile.

IV. Descrieti structura conceptului de Eu dupa W. James—

Autorul considera ca putem vorbi de o descompunere a eului in doua componente: eul ca obiect sau
structura ce poate fi cunoscuta si evaluata, si eul ca subiect, care cunoaste si evalueaza cognitiile
individului. Cu alte cuvinte, am putea spune ca eul-obiect poate fi asemanat cu o istorie personala, o
autobiografie, in timp ce eul-subiect este ca un povestitor care relateaza acesta istorie personala. La randul
sau, eul-obiect se constituie din trei parti: eul-material, eul-social si eul-spiritual. Eul-material este
reprezentat de perceptia propriului corp si a bunurile patrimoniale pe care le detine persoana, eul-social
face referire la perceptia reflectarii eului nostru in ceilalti, iar eul-spiritual este sinteza credintelor noastre
cele mai profunde despre ceea ce suntem, constiinta momentana de sine. Concomitent, eul-subiect se
defineste ca instanta ce asigura sensul identitatii eului, continuitatea sa in timp, construind istoria personala
a individului, prin semnificari afective a subiectului in raport cu informatiile pe care le are despre sine
(cristalizate in eul-obiect).
 Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 17.

I. Descrieti doua tipuri de fixare pe stadiul anal-

1. Spre expulzare, persoane anal-agresive : cruzime, tentinte distructive, dezordine, ii vede pe ceilalti ca
niste obiecte ce trebuiesc posedate.

2. Spre retinere, persoane anal-pasive : incapatinare, zgircenie, pedantism (tendinta exagerata spre
curatenie), rigiditate.

II. Enumerati patru afirmatii din cele 11 din teoria lui G. Kelly – oricare 4 corolare, de ex seriei, organizarii,
constructiei, individualitatii.
III. Descrieti una din teoriile pulsiunilor biologice dupa autorii K. Lorentz, sau S. Freud,sau McDougall-
McDougall vorbea despre pulsiunile biologice ca energia vitala specifica fiecarui organism de la nastere si
instinctele ce determina modul de producere si degajare a aceste energii. La el, insa, instinctele erau mai
mult decit niste necesitati primare. McDougall spune ca oamenii traiesc si se dezvolta atit fizic, cit si psihic
pe baza instinctelor si sunt nu doar la nivel inconstien (ca la Freud), ci si la nivel constient, de ex modul de
a socializa, de a gindi la fel este determinat de instincte. El a stabili 12 tipuri de instincte de baza ca frica,
agresivitatea, instinctul matern, etc. Modul natural de exprimare a instinctelor sunt emotiile.

IV. Descrieti structura conceptului de Eu dupa W. James—

Autorul considera ca putem vorbi de o descompunere a eului in doua componente: eul ca obiect sau
structura ce poate fi cunoscuta si evaluata, si eul ca subiect, care cunoaste si evalueaza cognitiile
individului. Cu alte cuvinte, am putea spune ca eul-obiect poate fi asemanat cu o istorie personala, o
autobiografie, in timp ce eul-subiect este ca un povestitor care relateaza acesta istorie personala. La randul
sau, eul-obiect se constituie din trei parti: eul-material, eul-social si eul-spiritual. Eul-material este
reprezentat de perceptia propriului corp si a bunurile patrimoniale pe care le detine persoana, eul-social
face referire la perceptia reflectarii eului nostru in ceilalti, iar eul-spiritual este sinteza credintelor noastre
cele mai profunde despre ceea ce suntem, constiinta momentana de sine. Concomitent, eul-subiect se
defineste ca instanta ce asigura sensul identitatii eului, continuitatea sa in timp, construind istoria personala
a individului, prin semnificari afective a subiectului in raport cu informatiile pe care le are despre sine
(cristalizate in eul-obiect).
 Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 18.

I. Ce reprezinta mecanism de aparare dupa S. Freud- mecanismele de apararare sunt niste negari sau sau
distorsionari ale realitatii ce opereaza pe plan inconstient cu scopul de a proteja personalitatea.
II. Descrieti teoria social – cognitiva dupa A. Bandura. Conform teoriei social-cognitive a lui Bandura la baza
careia este invatarea observationala, oamenii inca de la virsta de mic copil invata prin observarea si imitare
a tot ce-i inconjoara. Astfel cei din jur sunt niste modele de comportamentare de la care ei preiau exemple
si aleg daca sa le intareasca in comportamentul sau sau nu. Majoritatea comportamentelor umane sunt
preluate prin exemplu. In alegerea modelului corect oamenii aleg persoane care seamana cu ei (aceeasi
virsta, acelasi sex, aceleasi interese) sa persoane ce inspira incredere si au un anumit statut social important.
III. Descrieti una din teoriile pulsiunilor biologice dupa autorii K. Lorentz, sau S. Freud,sau McDougall-
McDougall vorbea despre pulsiunile biologice ca energia vitala specifica fiecarui organism de la nastere si
instinctele ce determina modul de producere si degajare a aceste energii. La el, insa, instinctele erau mai
mult decit niste necesitati primare. McDougall spune ca oamenii traiesc si se dezvolta atit fizic, cit si psihic
pe baza instinctelor si sunt nu doar la nivel inconstien (ca la Freud), ci si la nivel constient, de ex modul de
a socializa, de a gindi la fel este determinat de instincte. El a stabili 12 tipuri de instincte de baza ca frica,
agresivitatea, instinctul matern, etc. Modul natural de exprimare a instinctelor sunt emotiile.

IV. Descrieti structura conceptului de Eu dupa W. James—

Autorul considera ca putem vorbi de o descompunere a eului in doua componente: eul ca obiect sau
structura ce poate fi cunoscuta si evaluata, si eul ca subiect, care cunoaste si evalueaza cognitiile
individului. Cu alte cuvinte, am putea spune ca eul-obiect poate fi asemanat cu o istorie personala, o
autobiografie, in timp ce eul-subiect este ca un povestitor care relateaza acesta istorie personala. La randul
sau, eul-obiect se constituie din trei parti: eul-material, eul-social si eul-spiritual. Eul-material este
reprezentat de perceptia propriului corp si a bunurile patrimoniale pe care le detine persoana, eul-social
face referire la perceptia reflectarii eului nostru in ceilalti, iar eul-spiritual este sinteza credintelor noastre
cele mai profunde despre ceea ce suntem, constiinta momentana de sine. Concomitent, eul-subiect se
defineste ca instanta ce asigura sensul identitatii eului, continuitatea sa in timp, construind istoria personala
a individului, prin semnificari afective a subiectului in raport cu informatiile pe care le are despre sine
 (cristalizate in eul-obiect).

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 19.

I. Descrieti trei mecanizme de aparare dupa S. Freud-

1. sublimarea – modificarea continutului energiei, sublimarea energiei sexuale prin intermediul unor
activitati artistice

2. deplasarea – indreptarea energiei psihice spre un alt obiect de referinta, atunci cind obiectul spre care ea
ar fi trebuit indreptata nu este disponibil (de ex sotul este suparat pe stapin, dar striga la sotie)

3. refularea – eliminarea inconstienta a unor continuturi din constiinta ( de ex refularea instinctului sexual
pina la impotenta)

II. Descrieti principiile de baza teoriei social cognitive dupa A. Bandura . Oamenii adopta un comportament
pe baza observatiei si imitatiei. Oamenii nu au nevoie de pedeapsa si recompensa pentru a intari un
comportamnet, este suficient sa primeasca ca exemplu cum a influentat aceasta pe alti oameni si sa faca
concluzia cuvenita astfel. Drept model de comportament deseori sunt alese persoanele similare sau care au
o influenta educationala importanta. Oamenii neincrezuti si cu o imaginez scazuta de sine au mai des
tendinta de a imita pe altii.Majoritatea comportamentelor umane sunt preluate prin intermediul
autointarirei. Totodata, pentru ca un anumit tip de comportament sa fie preluat este nevoie sa se determine
cit de eficient pentru Eu el este.
III. Descrieti una din teoriile pulsiunilor biologice dupa autorii K. Lorentz, sau S. Freud,sau McDougall-
McDougall vorbea despre pulsiunile biologice ca energia vitala specifica fiecarui organism de la nastere si
instinctele ce determina modul de producere si degajare a aceste energii. La el, insa, instinctele erau mai
mult decit niste necesitati primare. McDougall spune ca oamenii traiesc si se dezvolta atit fizic, cit si psihic
pe baza instinctelor si sunt nu doar la nivel inconstien (ca la Freud), ci si la nivel constient, de ex modul de
a socializa, de a gindi la fel este determinat de instincte. El a stabili 12 tipuri de instincte de baza ca frica,
agresivitatea, instinctul matern, etc. Modul natural de exprimare a instinctelor sunt emotiile.

IV. Descrieti structura conceptului de Eu dupa W. James—

Autorul considera ca putem vorbi de o descompunere a eului in doua componente: eul ca obiect sau
structura ce poate fi cunoscuta si evaluata, si eul ca subiect, care cunoaste si evalueaza cognitiile
 individului. Cu alte cuvinte, am putea spune ca eul-obiect poate fi asemanat cu o istorie personala, o
autobiografie, in timp ce eul-subiect este ca un povestitor care relateaza acesta istorie personala. La randul
sau, eul-obiect se constituie din trei parti: eul-material, eul-social si eul-spiritual. Eul-material este
reprezentat de perceptia propriului corp si a bunurile patrimoniale pe care le detine persoana, eul-social
face referire la perceptia reflectarii eului nostru in ceilalti, iar eul-spiritual este sinteza credintelor noastre
cele mai profunde despre ceea ce suntem, constiinta momentana de sine. Concomitent, eul-subiect se
defineste ca instanta ce asigura sensul identitatii eului, continuitatea sa in timp, construind istoria personala
a individului, prin semnificari afective a subiectului in raport cu informatiile pe care le are despre sine
(cristalizate in eul-obiect).

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 20.

I. Enumerati toate zece mecanizme de aparare dupa S.Freud- negarea, refularea, formatiune reactionala,
sublimarea, rationalizarea, proiectia, regresia, deplasarea, identificarea, izolarea.
II. Descrieti modelul triada dupa A. Bandura – Modelul triada dupa Bandura este persoana-comportament-
mediu. Preluarea unui comportament implica procesele : atentia, reprezentarea, producerea, motivatia......
III. Descrieti teoria activarii optimale dupa Mclelland sau Atkinson. Teoria activarii optimale sau teoria
motivatiei a lui Atkinson spune ca la baza motivarii persoanei ce tinde spre un anumit scop stau 2 motive :
motivul succesului si motivul evitarii insuccesului. Pe linga capacitatile persoanei si cele 2 motive
enumerate comportamentul persoanei, totodata, este influentat de posibilitatea de a obtine succes si de
valoarea succesului. La fel Atkinson considera ca cu cit posibilitatea de a avea succes este mai mare, cu atit
valoare succesului este mai mica. Conform lui Atkinson oamenii de obicei prefera insarcinari de dificultate
medie, insa sunt si persoane care sunt motivate sa indeplineasca insarcinari dificile, astfel de oameni
prefera riscul si incercarile.
IV. Descrieti structura conceptului de Eu dupa W. James—
Autorul considera ca putem vorbi de o descompunere a eului in doua componente: eul ca obiect sau
structura ce poate fi cunoscuta si evaluata, si eul ca subiect, care cunoaste si evalueaza cognitiile
individului. Cu alte cuvinte, am putea spune ca eul-obiect poate fi asemanat cu o istorie personala, o
autobiografie, in timp ce eul-subiect este ca un povestitor care relateaza acesta istorie personala. La randul
sau, eul-obiect se constituie din trei parti: eul-material, eul-social si eul-spiritual. Eul-material este
 reprezentat de perceptia propriului corp si a bunurile patrimoniale pe care le detine persoana, eul-social
face referire la perceptia reflectarii eului nostru in ceilalti, iar eul-spiritual este sinteza credintelor noastre
cele mai profunde despre ceea ce suntem, constiinta momentana de sine. Concomitent, eul-subiect se
defineste ca instanta ce asigura sensul identitatii eului, continuitatea sa in timp, construind istoria personala
a individului, prin semnificari afective a subiectului in raport cu informatiile pe care le are despre sine
(cristalizate in eul-obiect).

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 21.

I. Ce este arhitip dupa K.G. Jung- arhetipurile sunt experiente ancestral stocate la nivelul inconstientului
colectiv exprimate sub forma de imagini sau simboluri.
II. Autoreglarea si cunoasterea in comportament dupa A. Bandura. Autoreglarea sau autointarirea reprezinta
selectare acelor tipuri de comportament pe care persoana le considera favorabile pentru sine. Persoana are
niste strandarde interne de raportare a comportamentului invatat preluate de la parinti si astfel pe baza
mindriei sau rusinei el intareste de sinestatator acele comportamente pe care le considera eficiente.
Cunoasterea in comportament reprezinta preluarea prin exemple de la mediul inconjurator a anumitor
cunostinte in rezultatul interactiunii cu acest mediu.
III. Descrieti teoria activarii optimale dupa Mclelland sau Atkinson
Teoria activarii optimale sau teoria motivatiei a lui Atkinson spune ca la baza motivarii persoanei ce tinde
spre un anumit scop stau 2 motive : motivul succesului si motivul evitarii insuccesului. Pe linga capacitatile
persoanei si cele 2 motive enumerate comportamentul persoanei, totodata, este influentat de posibilitatea de
a obtine succes si de valoarea succesului. La fel Atkinson considera ca cu cit posibilitatea de a avea succes
este mai mare, cu atit valoare succesului este mai mica. Conform lui Atkinson oamenii de obicei prefera
insarcinari de dificultate medie, insa sunt si persoane care sunt motivate sa indeplineasca insarcinari
dificile, astfel de oameni prefera riscul si incercarile.

IV. Descrieti ce este Eros si Tanatos dupa S. Freud –

Eros este instinctul vietii ce are drept scop supravietuirea individului prin satisfacerea unor nevoi vitale.
Energia psihica specifica acesto instincte este libido. Cel mai important instinct al vietii este cel sexual.

Tanatos este instinctul mortii la baza caruia sta tendinta tendinta agresiva specifica dorintei de a distruge.
 Aceasta distrugere poate fi indreptata spre sine (autodistrugere) sau spre alte obiecte, oameni.

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 22.

I. Descrieti trei arhitipuri dupa K. G. Jung –

1. Persona – masca sociala purtata de o persoana cu scopul de a parea cineva anume intr-o situatie
specifica. Aceasta masca nu reprezinta realitatea despre persoana in cauza.

2. Anima/Animus - caracterul bisexual al persoanei. Datorita faptului ca organismul uman secreta atit
hormoni masculini, cit si feminini, fiecare persoana, indiferent de sex are in sine aceste arhetipuri, care
reprezinta masculinitatea sau feminitatea. Ele sunt in proportii diferite, de aceea la fiecare din noi unul din
ele predomina.

3. Umbra – cuprinde instinctele animalice de baza, ceea ce societatea considera rau si imoral. Aceste
impulsuri primitive sunt de obicei inabusite sau reprimate.

II. Descrieti invatarea prin modelare dupa A. Bandura. Oamenii invata prin exemplu, adica ei au mereu in
jurul lor modele de comportament si ei selecteaza care modele anume trebuie sa le urmeze.
III. Descrieti teoria activarii optimale dupa Mclelland sau Atkinson
Teoria activarii optimale sau teoria motivatiei a lui Atkinson spune ca la baza motivarii persoanei ce tinde
spre un anumit scop stau 2 motive : motivul succesului si motivul evitarii insuccesului. Pe linga capacitatile
persoanei si cele 2 motive enumerate comportamentul persoanei, totodata, este influentat de posibilitatea de
a obtine succes si de valoarea succesului. La fel Atkinson considera ca cu cit posibilitatea de a avea succes
este mai mare, cu atit valoare succesului este mai mica. Conform lui Atkinson oamenii de obicei prefera
insarcinari de dificultate medie, insa sunt si persoane care sunt motivate sa indeplineasca insarcinari
dificile, astfel de oameni prefera riscul si incercarile.

IV. Descrieti ce este Eros si Tanatos dupa S. Freud-

Eros este instinctul vietii ce are drept scop supravietuirea individului prin satisfacerea unor nevoi vitale.
Energia psihica specifica acesto instincte este libido. Cel mai important instinct al vietii este cel sexual.

Tanatos este instinctul mortii la baza caruia sta tendinta tendinta agresiva specifica dorintei de a distruge.
Aceasta distrugere poate fi indreptata spre sine (autodistrugere) sau spre alte obiecte, oameni.
 Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 23.

I. Descrieti sentimentul de inferioritate si complexul de superioritate dupa A. Adler

Sentimentul de inferioritate este un sentiment normal in copilarie care apare deoarece copilul se simte
incapabil de a face ceva fara de ajutorul parintilor. Cu timpul acest sentiment trebuie sa dispara, insa daca
nu dispare el se transforma intr-un complex de inferioritate de determina incapacitatea de a-si rezolva
probeleme de viata. Adler a stabilit ca la baza aparitiei complexului de inferioritate stau inferioritatea
organica, rasfatul si neglijarea. Persoanele ce incearca sa depaseasca acest complex intr-un mod incorect,
de exemplu prin injosirea altor persoane dezvolta un complex de superioritate.

II. Descrieti principiile de baza a proceselor de invatare prin observatie dupa A. Bandura
Oamenii adopta un comportament pe baza observatiei si imitatiei. Oamenii nu au nevoie de pedeapsa si
recompensa pentru a intari un comportamnet, este suficient sa primeasca ca exemplu cum a influentat
aceasta pe alti oameni si sa faca concluzia cuvenita astfel. Drept model de comportament deseori sunt alese
persoanele similare sau care au o influenta educationala importanta. Oamenii neincrezuti si cu o imaginez
scazuta de sine au mai des tendinta de a imita pe altii.Majoritatea comportamentelor umane sunt preluate
prin intermediul autointarirei. Totodata, pentru ca un anumit tip de comportament sa fie preluat este nevoie
sa se determine cit de eficient pentru Eu el este.

III. Descrieti teoria activarii optimale dupa Mclelland sau Atkinson

Teoria activarii optimale sau teoria motivatiei a lui Atkinson spune ca la baza motivarii persoanei ce tinde
spre un anumit scop stau 2 motive : motivul succesului si motivul evitarii insuccesului. Pe linga capacitatile
persoanei si cele 2 motive enumerate comportamentul persoanei, totodata, este influentat de posibilitatea de
a obtine succes si de valoarea succesului. La fel Atkinson considera ca cu cit posibilitatea de a avea succes
este mai mare, cu atit valoare succesului este mai mica. Conform lui Atkinson oamenii de obicei prefera
insarcinari de dificultate medie, insa sunt si persoane care sunt motivate sa indeplineasca insarcinari
dificile, astfel de oameni prefera riscul si incercarile.

IV. Descrieti ce este Eros si Tanatos dupa S. Freud-

Eros este instinctul vietii ce are drept scop supravietuirea individului prin satisfacerea unor nevoi vitale.
Energia psihica specifica acesto instincte este libido. Cel mai important instinct al vietii este cel sexual.

Tanatos este instinctul mortii la baza caruia sta tendinta tendinta agresiva specifica dorintei de a distruge.
 Aceasta distrugere poate fi indreptata spre sine (autodistrugere) sau spre alte obiecte, oameni.

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 24.

I. Descrieti patru tipuri de personalitate dupa A. Adler –

1. Dominanta – dominanti, deseori agresivi

2. Achizitiva – dependenta de ceilalti deoarece mereu ashteapta sa obtina ceva de la ei

3. Evitanta – evita problemele, evita interactiunea sociala. Nu face incercari de a rezolva o situatie.

4. Socialmente utila – stie sa interactioneze social corect, este de folos societatii, este capabila sa-si rezolve
desinestatator problemele, ia, insa si ofera.

II. Descrieti componentele de invatare prin observare dupa A. Bandura - particularitatile modelului,
caracteristicile observatorului, recompensarea consecintelor comportamentului, procesele invatarii
observationale.

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 25.

I. Descrieti ordinea nasterii copiilor dupa A. Adler – conform ordinei nasterii dupa Adler la copii se dezvolta
interesul social……
II. Descrieti mecanismele de autoconfirmare dupa A. Bandura – ele ar tine de o autoeficienta scazuta a
persoanei si de mecanismele de refugiu ale ei. De exemplu cu o persoana cu autoeficiena scazuta se
refugiaza in alcool sau droguri, este nehotarita, re resemneaza intr-o lume imaginara.
Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 26.

I. Descrieti mecanismul impulsului de acaparare dupa A. Adler – impulsul de acaparare este nevoia de
superioritate pe care, conform lui Adler, fiecare persoana o are inca din copilarie. Aceast impuls are functia
de a creste tensiunea psihica (a motiva). Conform acestui impuls oamenii nu cauta liniste si pace, ci tind
spre o autorealizare deplina, spre o superioritate totala, ceea ce uneori si duce la o extrema - complexul de
superioritate.
II. Cum apare mecanismul de autoreglare dupa A. Bandura – oamenii observa in jurul sau anumite exemple
comportamentale implicind pentru aceasta atentia. Dupa observatia facuta, are loc reprezentarea simbolica
a lui in memorie. Dupa merge producerea comportamentului printr-o prelucrare cognitiva, iar la final
urmeaza motivatia, adica persoana decide daca imitarea comportamentului dat va avea consecinte benefice
pentru ea sau nu si astfel devine motivata sa il reproduca.
Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 27.

I. In ce consta interesul social dupa A. Adler – interes social reprezinta necesitatea persoanei de a coopera
intr-o societate cu scopul de a supravietui. Acest interes social implica tipul de comportament adoptat de
persoana, tipurile de relatiile lui cu ceilalti oameni si rolul pe care il are in societate.
II. Autoefecacitatea dupa A. Bandura este ... modul in care persoana reuseste sau nu sa-si satisfaca propriile
standarde interne. Astfel in cazul in care persoana este multumita de comportamentul sau ea se simte
mindra, independenta si eficienta, este capabila sa faca fata oricarei incercari, pe cind o persoana ce este
nemultumita are mereu sentimentul de vina si incapacitate. Este dependenta de ceilalti, prefera sa se
refugieze intr-o lume fantastica, sa consume alcool, droguri, sa nu interactioneze social.

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 28.

I. Descrieti trasuturile – trasaturilor dupa G. Allport – trasaturi de personalitate exista in interiorul fiecarui
individ, ele reprezinta cauza comportamentului, dirijindu-l intr-o anumita directie, existenta trasaturilor
poate fi demonstrata in timp prin observarea comportamentului, trasaturile nu sunt separate in mod rigid
intre ele, deoarece desi au caracteristici diferite ele se pot interpatrunde.
II. Descrieti 4 cai posibile de aparitie a autoeficacitatii dupa A. Bandura –caile posibile de aparitie a
autoeficacitatii sunt :
1. Nivelul performantelor anterioare este inalt ceea ce ii ofera incredere subiectului

2. Observarea succesului altor persoane, in special a celor similare cu noi, ceea ce ne spune ca daca ele pot
si noi putem

3. Persuasiunea verbala la fel creste nivelul de eficacitate, darita capacitatii de a convinge

4. Nivelul de activare interna. Oamenii nu trebuie sa fie supraactivati in conditii de stres.

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

 Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 29.

I. Descrieti trei tipuri de dispozitii dupa G. Allport –

1. Cardinale – 2-3 trasaturi, de regula ele sunt foarte accentuate, se identifica cu pasiunile. Influenteaza
puternic toate aspectele individului.

2. Centrale – 5-10. Descriu comportamentul persoanei, determina de regula caracterul ei.

3. Secundare – sunt cunoscute de regula de persoanele cele mai apropiate, deoarece nu sunt atit de
pronuntate in comportament.

II. Descrieti binomul libertatea – determenizm dupa A. Bandura -

Examinator _______________________

Data ________________________

Aprob: Sef Catedra

______________________

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA DIN MOLDOVA

Facultatea Psihologie si Asistenta Sociala Catedra Psihologie

Examen la disciplina Psihologia Personalitatii

Bilet de examinare Nr. 30.

I. Completati definitia: Teoretica, . Care este de natura teoriei, care nu afecteaza activitatea practica... ,
Estetica, . Stiinta care studiaza legile si categoriile artei, considerata ca forma cea mai inalta de creare si de
receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenta artei, .... , Politica, . . Stiinta si arta de a
guverna un stat; forma de organizare si conducere a comunitatilor umane, prin care se mentine ordinea
interna si se garanteaza securitatea externa a comunitatilor respective... .
II. Descrieti binomul rationalitatea – irationalitatea dupa A. Bandura

Examinator _______________________

Data ________________________

Psihologie generala
1. Psihicul – domeniul de cercetare al psihologiei.
a. Dati notiunea de „psihic” si expuneti caracteristicile lui fundamentale.
Psihicul reprezinta reflectarea subiectiva a lumii obiective, fiind conditionat si determinat socio-
istoric si socio-cultural.
Caracteristicile fundamentale:
 Forma / expresie a
vietii de relatie

Interactiunea universala

Functie a materiei Substratul material Realitatea sociala Conditionat si determint

superior organizate PSIHIC socio-istoric si socio -
cultural

Realitatea naturala

Re – producere a realitatii
naturale

b. Descrieti psihicul ca forma a vietii de relatie - conditionat si determinat socio-istoric si socio-

cultural, si ca re-producere a realitatii naturale.
Ca forma a vieti de relatie, psihicul nu exista si nu functioneaza normal decat in relatie cu
exteriorul, cu lumea obiectelor si a oamenilor. Suspendarea relatiei dintre psihic si social
(izolarea) duce la conservarea structurilor biologice ale omului chiar la accentuarea acestora in
timp ce atributele sociale ale omului nici nu aparm de aceea lipsa relatiei cu semenii are
consecinte negative asupra dezvoltarii psihicului.
Coditional si determinat socio-istoric si socio-cultural. Omul este o fiinta sociabila ce traieste si
actioneaza alaturi de alti oameni, imprejurarile si contextele situationare modelindu-i simtirea
gandirea, vointa si comportamentul.
La om nu exista un biologic pur ci filtrate prin social.
Comportamentul individual este influentat de obiceiuri, traditii, mentalitati, prejudecati, care
treptat devin norme comportamentale larg acceptate de membrii grupului, societatii.
Fenomenele psihice sunt inegal influentate social, acesta inseamna ca cele primare commune si
pentru om si animale sunt doar conditionate social-istoric in timp ce cele superioare umane sun
determinate social-istoric.Primele se pot dezvolta doar pana la un anumit nivel calitativ si in
afara influentelor lor sociale pe cand celelalte nu pot fi concepute indifferent ce factorii socio-
istorici. Ca exemplu fiind cazul copiilor lup.
Ca reproducere a realitatii naturale psihicul are proprietatea de a reproduce obiectivul in
subiectiv a realitatii inconjuratoare in plan ideal.Reflectarea este o cantitate generala a intregii
materii fie ea organica sau anorganica. Reflectarea psihica se distinge de alte forme de reflectare
intalnite la alte niveluri, prin caraterul sau ideal, active si subiectiv.

c. Oferiti ilustratii axiomei: „psihicul - functie a materiei superior organizate”.

Este bine argumentat ca exista o legatura dintre psihic si creier, insa nu s-a putut ajunge la un
numitor cu privire la cum anume s emanifesta aceasta legatura. Astfel exista 3 teorii:

1. Dudismul sau paralelismul (W. Pentfield ; J.C. Ecclesi) - considera ca procesele de constiinta
si procesele neuronale se desfasoara in paralel. Ei considera ca studiu creierului nu este de nici
un folos in intelegerea psihicului cum nici intelegerea psihicului nu ajuta la intelegerea
functionarii creierului.
2. Orientarea monist-ionista (Lashley ; R.W. Sperry) - reduce psihicul la creier , psihologia la
fiziologie. Se considera ca psihicul este generat de structura celulara a creierului si ca el ar putea
fi descris cu ajutorul formulelor transformarilor chimice.
3. Modelul interactionist-sistemic (Mihai Golu)
Intrucat aceste modele sunt delimitate se contureaza un al treilea, modelul interactionist-sistemic
care presupune urmatoarele supozitii:
a)creierul apare si se dezvolta ca organ al psihicului, iar psihicul este functia lui
b)creierul si psihicul nu sunt entitati corelate din afara ci formeaza o entitate dinamica evolutiva
c)creierul nu poate genera psihic in virtutea organizarii lui celulare si a activismului sau
bioelectric; izolat de sursele sale de informatii oricat de bine ar fi programat din punct de vedere
genetic
d)prin structura sa creierul poseda competanta primara( este mecanism al psihicului, dar nu si
performante-nu produc viata psihica)

2. Ipostazele psihicului. https://ru.scribd.com/doc/17223061/ipostazele-psihicului,

http://referat-referate.blogspot.com/2013/02/caracteristicile-psihicului-uman-
ca.html ???????????????
a. Definiti constientul ca ipostaza a psihicului si oferiti citeva opinii teoretice care ilustreaza
acest postulat.
b. Definiti subconstientul ca ipostaza a psihicului si oferiti citeva opinii teoretice care ilustreaza
acest postulat.
c. Definiti inconstientul ca ipostaza a psihicului si oferiti citeva opinii teoretice care ilustreaza
acest postulat.

3. Stadiile de dezvoltare ale psihicului. A.N.Leontiev

a. Caracterizati stadiul senzorial in dezvoltarea psihicului.
Reprezentanti: hidra, insecte, viermi, omizi, fluturi, paianjeni, pesti.
Descriere: Animalul reactioneaza in raport cu o proproetate din mediul ambient. Predomina
reactiile innascute (reflexe), psihicul manifestindu-se sub forma de instinct (actiune identica
pentru toti indivizii unei specii, avindu-se originea intr-un mechanism transmis prin ereditate).
Reflexele si instinctele sunt declansate de anumiti excitanti externi sau interni.

b. Descrieti si ilustrati importanta stadiului perceptiv in dezvoltarea psihicului.

Reprezentanti: mamifere, pasari, amfibii, reptile
Descriere: Speciile sesizeaza caracteristice obiectelor in integritatea lor si nu numai aspectele
senzoriale izolate. Predominarea actelor invatate si nu a instinctelor. Activitatea specilor e mult
mai plastic, mai adaptata, tinind cond de conditii, situatiile concrete unde se desfasoara.

c. Expuneti rolul constiintei si autoconstiintei in dezvoltarea psihicului uman. ????????

Constiinta umana cuprinde un sir de procese specifice ca limbajul, gindirea, memoria. Omul
modifica mult obiectele din natura pentru a-si confectiona o unealta si mai ales o pastreaza, ceea
ce nu se intampla la nici un animal. Totodata, modul de confectionare si de utilizare a uneltei
capata consacrare sociala, fiind transmis de la o generatie la alta. In felul acesta s-a asigurat
progresul urias al umanitatii, intrucat o noua generatie nu este nevoita sa inoveze totul de la
inceput, ea profita de experienta inaintasilor.
O alta deosebire neta consta in utilizarea limbajului independent de context, aspect inexistent in
expresiile animale.
Un alt specific il constituie aparitia gandirii abstracte, datorita careia pregatirea unei actiuni
poate avea loc in gand, in afara situatiei prezente, uneori cu ani inaintea desfasurarii actiunii.
in fine, activitatea omului e subordonata relatiilor sociale: in timpul vanatorii, haitasii gonesc
animalele in directia unde asteapta cei cu arme. Actiunea lor ar fi absurda, daca n-ar exista
conventia cu ceilalti participanti la vanatoare.
Dintre toate aceste caracteristici specifice, doua par sa fie cele mai importante: construirea,
inclusiv pastrarea uneltelor si aparitia gandirii abstracte, a constiintei reflexive. Ele au facut
posibile dominarea si transformarea profunda a mediului

4. Starile de constiinta si manifestari neobisnuite ale psihicului.

a. Argumentati necesitatea cercetarii psihologice a starilor de constiinta.
Constiinta e o sinteza de fenomene psihice, care pot sa nu fie insesi constiente, insa contribuie la
constiinta. Starile de constiinta sunt procese ale constiintei care, fiecare in parte avindu-si functia
sa proprie, alcatuiesc impreuna unite functiile de baza ale constiintei:
- semnificare sau cunoastere,
- autoreglaj voluntar,
- creativa,
- orientare spre scop
- anticipativ predictive
In fact omul poseda un system riguros organizat de concepte care ii permit sa reduca fenomenul
la esentaa, forma la continut, particularul la negeral sau categorical, ceea ce se realizeaza prin
intelgere. Gindirea este principalul factor al constiintei, la fel de important fiind limbajul, apoi o
conditie indispensabila este starea de vigilenta si atentie. Sb raport energetic constiinta e
sustinuta de motive si emotii, implicind dimensiuni emotionale. Imaginatia este o extensiune a
planulu de constiinta, subiectul traind paralel in 2 lumi - cea reala si cea imaginara.

b. Definiti si descrieti starile de constiinta modificata: somnul, visul, hipnoza, meditatia

Somnul- o stare reversibila a orgnismului asociata cu scaderea pina la dispartie a reactiilor
adaptative superioare, a relatiilor si reactiilor senzorio-motorii cu si fata de mediul inconjurator.
Somnul are o functie fiziologica vitala, o conditie de baza a vietii, reimprospatind organismul si
prevenind epuizarea.
Freud spunea ca somnul are 2 functii: biologica (asigurarea relaxarii organismului); psihologica
(stingerea interesului pentru lumea exterioara).
Exista 2 tipuri de somn: pasiv (instalarea somnului ca rezultat al suprimarii sau reducerii
informatiilor senzoriale) si activ (produs de raspindirea in scoarta cerebral a unui process
inhibitor active, somnul fiind provocat intentionat, in conditii experimentale sau in viata
cotidiana).
Fazele somnului:
1. stadiul 1 - se caracterizeaza prin declinul starii de veghe, prin tranzitia usoara de la o stare
relaxata de veghe la o stare de somnolenta; activitatea EEG se va caracteriza printr-o crestere in
amplitudine si difuziune regionala a sistemului alfa, apoi prin fluctuatii ale acestuia (aparitia si
disparitia lui), pentru ca in final sa scada progresiv
2. stadiul 2 - faza de somn usor, cu unde din banda teta a caror frecventa scade pe masura ce
somnul devine profund, traseele cu amplitutide redusa au forma unei linii drepte, dar exista
posibilitatea aparitiei ritmurilor alfa ce duc la trezire
3. stadiul 3 - faza somnului de profunzime medie, aparitie de salve de scurta duata a fusurilor de
unde cu frecventa de 14c/s
4. stadiile 4 si 5 - face de somn profund caracterizate prin unde ce devin din ce in ce mai lente
pina la 1-2c/s
Teoriile somnului: . restaurarii sau reparatorie (Oswald), t. evolutionista (Meddis), t. hibernarii
(Malim si Birch), t. somnului necesar si a celui optional (Horne)
Visul- o forma de mentatie, de activitate a creierului, care in functie de evolutia fazelor somnului
poate lua caracter regresiv sau nonregresiv.
Visul reprezinta o legatura cu anumite nivele mai subtile ale fiintei noastre si de aceea cultivarea
constientei in stare de vis ne poate ajuta sa ne cunoastem mai bine.
In general functiile visului sunt:
a) functia compensatorie. Aceasta functie este conceputa cu totul altfel decât la Freud, care vede
in vis o functie de protejare a somnului si de realizare a dorintelor. La Jung compensatia are ca
obiectiv principal viata constienta. Visele protejeaza somnul, dar la nevoie - in cazul unui mesaj
important, pot sa-l intrerupa, ceea ce sugereaza ca pulsiunile constiente sunt orientate spre scop;
b) functia premonitorie, de semnal: visele au intotdeauna rolul de a semnala un pericol, ale carui
semne s-au acumulat demult in inconstient deoarece dupa cum afirma Jung: "Simbolurile viselor
noastre sunt mesagerii indispensabili care transmit informatii din partea instinctiva in partea
rationala a spiritului uman./.../Interpretarea si asimilarea lor invata constiinta sa inteleaga din nou
limbajul uitat al instinctelor" (Jung, 1964 apud L. Popoviciu 1994 pg. 238). Rolul acestei functii
este de a sonda in viitor in ceea ce priveste pericolele viitoare care ar ameninta existenta
individului, fiind extrem de implicata in relatiile individului cu colectivitatea. Visele semnaleaza
constientului ca individul s-a indepartat de la norma colectiva prin atitudinea sa, atât subiectiva
cât si obiectiva, ca devine din ce in ce mai neadaptat;
c) functia simbolica;
d) functia de comunicare - "Visul este o forma de exprimare originala, importanta si personala a
inconstientului. Este la fel de real ca orice alt fenomen raportat la individ. Mesajele
inconstientului, purtate de vise sunt de cea mai mare importanta pentru cel care viseaza, si acest
fapt este normal, caci inconstientul reprezinta cel putin jumatate din fiinta sa totala. Aceste
mesaje sunt frecvent sfaturi si pareri pe care nu le-ar obtine din nici o alta sursa.
e) functia reductiva a visului se caracterizeaza prin faptul ca fragmenteaza, micsoreaza si chiar
distruge imaginea de sine constienta, intervine ca modelator asupra atitudinii si nu asupra
personalitatii totale. Visele joaca un mare rol in adaptarea individului, caracterul lor compensator
incercând sa-l salveze pe acesta de la epuizarea resurselor. Continutul visului "actualizeaza
materiale care sunt compuse din dorinte sexuale infantile si refulari (Freud), din vointa de putere
infantila (Adler) si dintr-un relicvar de instincte, gânduri si sentimente arhaice si colective. /... /El
reaminteste individului conditia sa reala (Jung, 1977);
e) functia integratoare - al carei scop este sa unifice subsistemele din care este formata
personalitatea. Visul, din acest punct de vedere este, dupa cum a demonstrat Jung, una din
modalitatile de operare ale personalitatii, ocupând in economia acesteia importantul rol de
integrare (Wallace si Fischer, 1983 apud L. Popoviciu 1994 pag 239).
Hipnoza- Hipnoza reprezinta starea in care subiectul, datorita interventiei unei alte persoane,
ajunge sa ignore realitatea exterioara.
In stare de hipnoza subiectul ramine pasiv, dar apt de a primi sugestiile terapeutului, prin
intermediul carora poate fi eliberat de ideile patologice, poate devein insensibil fizic, poate chiar
fi anestiziat in vederea unei operatii chirurgicale.
Efectele observabile ale hipnozei:
- scaderea initiative si spontanietatii subiectuluu
- accentuarea starii de selectivitate a atentiei
- reducerea controlului realitatii si acceptarea distorsiunilor acesteia
- amplificarea capacitatilor imaginative
Meditatia- una din cele mai cunoscute cai de acces la starile modificate ale constiintei.
Reprezinta un ritual ce presupune o serie de exercitii menite a conduce la modificarea treptata a
starii de constiinta, este o procedura ne-dramatica, o preocupare solitara si personala a
oamenilor.
Exista 2 tipuri de meditatie : prin concentrare (acarea pe un obiect pentru ca sa fie excluse
celelalte) si prin perceptia interioara (cultivarea constiintei, a atentiei, moment cu moment, in
raport cu ceea ce constituie experienta prezenta, viata curenta).

c. Definiti si descrieti manifestarile neobisnuite ale psihicului (clarviziunea, telepatia,

precognitia) si stiinta care le studiaza.
Telepatia - o forma de comunicare intre doi indivizi, un transfer de informatii intre acestia, in
afara canalelor senzoriale cunoscute. Studiul ei ridica probleme in legatura cu: natura
elementelor transmise si receptionate (simboluri, notiuni, ginduri, idei), capacitatile personale ale
subiectului care receptioneaza (capacitatea de sugestie, relatia afectiva fata de persoana care
transmite), caracteristiile elementelor receptionate (character fragmentar, saracacios, distorsionat,
symbolic(, influenta diversilor factori asupra comunicarii telepatice (distant, mediul de
propagare).
Clarviziunea - viziunea corecta, clara pe care o are un subiect, capacitatea lui de a achizitiona
informatii direct de la sursa exterioara, fara ca aceasta sa fie alt subiect. Unii reduc clarviziunea
la achizitionarea informatiei ca catre subiect datorita propriei sale capacitate. Altii il leaga de
telepatie, considerindu-le echivalente, proprietati ale aceleiasi capacitate de perceptive
extrasenzoriala.
Precognitia - capacitatea de a cunoaste, de a sti dinainte, de a achizitiona informatii despre
evenimentele viitoare. Ea presupune achizitionarea unor informatii direct din viitor. ―déjà vu‖
poate fi exemplu de precognitie. Precognitiile pot exista in legatura cu orice eveniment, dar, dupa
cum arata cercetarile, se pare ca evenimentele fericite sunt mai frecvent obiectul lor.
Evenimentele personale, cu mare incarcatura si semnificatie afectiva, declanseaza mai rapid
precognitiile. Ele pot aparea in stare de veghe, sau in stare de somn, sub forma de vise.

5. Senzatiile ca proces psihic senzorial.

a. Definitia si caracterizarea generala a senzatiilor.
Senzatiile sunt procese psihice senzoriale elementare care reflecta realitatea in baza insusirilor
isolate ale obiectelor si fenomenelor in conditia contactului nemijlocit cu organelle de simt.
Procesele senzoriale si in special senzatiile sunt cele mai simple legaturi, corelari, stabilite cu
mediul intern sau extern. De aceea senzatiile sunt fenomene psihice elementare si primare. Ele
semnalizeaza asupra insusirilor separate si concrete ale obiectelor si fenomenelor (culoare, gust,
miros, duritate, temperatura). Senzatiile i-au nastere numai prin actiunea integrala a organelor de
simt. Ele dispun de mai multe caracteristici:
 Intensitatea senzatiei – puterea cu care se manifesta si depinde de sensibilitatea
subiectului si de puterea stimularii.
 Durata senzatiei - se formeaza numai in urma stimularii realizate de obiect dar poate sa
persiste si dupa incetarea stimularii (post-efect).
 Tonalitatea afectiva: asociem placerea sau neplacerea diferitelor gusturi, mirosuri, culori,
sunete.

b. Numiti si descrieti componentele de baza si functiile analizatorului.

Analizatorul reprezinta ansamblul structural/functional ce ajuta la formarea senzatiei. Este
alcatuit din urmatoarele elemente:
 Receptorul - transferarea energiei fizice in energie psihonervoasa (impuls nervos)
 Calea de conducere - dirijarea transferului impulsurilor nervoase la zona central potrivita,
unde impulsul nervos se transforma in senzatii
 Veriga centrala - producerea senzatiilor propriu-zise
 Conexiunea inversa - calea de la veriga centrala spre receptor si are rolul de a regla
adaptarea pentru stimulul respectiv.
Functii:
- receptionarea, conducerea si transformarea excitatiilor primite din mediul extern sau intern in
senzatii specifice
- contribuie la realizarea integrarii organismului in mediu si la coordonarea functiilor
organismului

c. Expuneti clasificarea senzatiilor si descrieti scurt principalele tipuri.

1) Dupa natura surselor ce genereaza semnalele, senzatiile se grupeaza in:
  Exteroceptive - isi au sursa in mediul extern
 Proprioceptive - cu sursa la nivelul articulatiilor osteomusculare
 Interoceptive - sursa in mediul intern intern (foame, sete, oboseala, greata, sufocare,
durere, frig, etc.)
2) Dupa natura analizatorului deosebim:
 Senzatii vizuale → receptor - ochiul. Sunt produse de undele electro-magnetice. Culorile
se caracterizeaza prin luminozitate, tonalitate cromatica si saturatie. Sensibilitatea vizuala
se manifesta sub forma sensibilitatii luminoase si cromatice.
 Senzatii auditive → receptor - urechea. Sunt produce de vibratii ale obiectelor. Undele
sonore cu frecventa reprezinta stimuli pentru senzatiile auditive, in care sunt reflectate
urmatoarele: asociationismul si gestaltismul
 Senzatii gustative → receptor - limba. Sunt determinate de caracteristicile chimice ale
substantelor solubile care patrund in cavitatea bucala. Exista 4 gusturi fundamentale:
dulce, acru, sarat si amar.
 Senzatii olfactive -> receptor - nasul. Sunt determinate e natura chimica a substantelor,
stimuli lor fiind substante volatile. Sunt importante pentru ca regleaza apetitul
 Senzatii cutanate → receptor - pielea.
 Senzatii tactile
 Senzatii termice
3) Senzatii care ne dau informatii despre pozitia corpului, capului, membrelor:
 propreoceptive (ne ajuta sa ne tinem pozitia verticala)
 de echilibru (ne ajuta sa ne tinem echlibrul)
 chinestezice (despre miscari)

6. Perceptia ca proces si ca imagine primara obiectuala.

a. Definitia si caracterizarea generala a perceptiei.
Perceptia - process psihic senzorial complex si, totodata, imagine primaram continind totalitatea
informatiilor despre insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe
a acestora asupra analizatorului.
Perceptia:
 Face parte din categoria senzorialelor - este posibila datorita organelor de simt
 E un process complex, dupa senzatie constituie o noua treapta in cunoastere
 Reflecta obectele in totalitatea insusirilor lor
 Este o imagine integral si sintetica, reprezinta o sinteza a senzatiilor si nu suma lor
 E o imagine primara - se produce in conditiile actiunii directe a stimulilor asupra
analizatorilor.
 Reprezinta o imagine obiectuala
 Are durata, depinde de durata contactului cu stimulul

b. Numiti si descrieti fazele procesului perceptiv.

Fazele procesului perceptiv sunt:
1. Orientarea si detectia. Sesizarea si constientizarea doar a PREZENTEI stimulului in cimpul
perceptiv, fara sa se poata spune ceva despre caracteristicile lui.
Subiectul se orienteaza dupa stimul, isi fixeaza privirea, isi concentreaza atentia. In acest
moment se depaseste pragul minimum vizibile.
2. Discriminarea. Detasarea stimulului de fond si remarcarea acelor insusiri care-l deosebesc de
ceilalti asemanatori.
Se depaseste pragul minimum separabile.
3. Identificarea. Recunoasterea a ceea ce percepem, (cuprinderea intr-o imagine unitara a
informatiilor obtinute si raportarea acesteia la „Schema perceptiva‖ din experienta anterioara).
Se depaseste pragul minimum cognoscibile.
4. Interpretarea (faza finala, se depaseste procesul perceptiv propriu – zis). Integrarea verbala si
stabilirea semnificatiei obiectului perceput, a posibilitatii utilizarii lui in activitate. Aici intervin
mecanismele intelegerii si confruntarea cu planul de desfasurare a activitatii, ceea ce da sens
procesului perceptiv.

c. Nominalizati si descrieti formele complexe ale perceptiei.

Pe lânga formele simple ale perceptiei, exista si formele complexe: perceptia spatiului (forma,
marimea, distanta, directia, relieful), a timpului, a miscarii.
Perceptia spatiului.
1. Perceptia formei. Se realizeaza pe cale vizuala (prin imaginea retiniana si miscari oculare
saltiforme pentru parcurgerea contururilor) si pe cale tactilo – chinestezica. Cazul are functia
integratoare (desi intre cese doua cai se stabilesc relatii de intarire, control si confirmare
reciproca).
2. Perceptia marimii se realizeaza prin: imaginea retiniana, chinestezia oculara, experienta tactilo
– chinestezica.
Daca totusi doua obiecte de marimi diferite sunt asezate la o asemenea distanta incit sa creeze
imagini retiniene egale, se vor produce, totusi, corecturi in perceperea formei mai mari prin:
gradul de convergenta si divergenta a globilor oculari; modificarea curburii cristalinului (in
trecerea de la perceperea figurii mici la cea mare).
3. Perceptia pozitiei (unui obiect in spatiu si a pozitiei fata de alte obiecte) se realizeaza cu
ajutorul unor repere de tipul: sus, jos, la dreapta, la stinga, in fata etc. Sunt importante: verticala
gravitationala (perceputa vizual si prin semne posturale) si orizontala perpendiculara pe ea.
Perceptia timpului are mai multe aspecte. Unul se refera la perceperea unor excitanti ca fiind
succesivi. Daca succesiunea unor spoturi luminoase e foarte rapida, vedem o lumina continua.
Un al doilea aspect al perceptiei in timp este tocmai aprecierea duratei. Se poate estima durata
unui fenomen continuu, dar putem evalua si intervalul intre momentele de aparitie a doua
evenimente. Nu apar deosebiri nete intre modul de a aprecia aceste doua feluri de scurgere a
timpului.
Perceptia miscarii constituie o schimbare de pozitie in spatiu a unui obiect intr-un anumit timp.
Perceptia miscarii intervine in doua situatii :a) cind urmarim cu ochii obiectul in miscare; in
acest caz, imaginea pe retina e fixa, dar senzatiile kinestezice provocate de miscarea ochilor ne
dau informatiile corespunzatoare; b) ochii sunt imobili dar imaginea corpului respectiv se
deplaseaza pe retina. Miscarile prea incete ori prea rapide nu sunt sesizate.

7. Reprezentarea ca proces si imagine mintala secundara.

a. Definitia si caracterizarea generala a reprezentarilor.
Reprezentarea - process cognitive senzorial de semnalizare in forma unor imagini unitare, da
schematice a insusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor in absenta actiunii
directe a acestora asupra analizatorilor.
 Face parte din categoria sensorialelor
 E o imagine secundara, se produce in absenta actiunii directe a stimulului, dar pe baza
unor perceptii anterioare
 E un proces de reconstructie mintala, se fac selectii, schematizari, accentuari, eliminari
 Are o dubla natura: intuitiv figurativa (ca perceptia) si operational intelectiva (ca
gindirea). Sub aspectul continutului se aseamana cu percepta, iar din punct de vedere al
procesului de producere, se apropie de gindire. E o subtreapta intre senzorial si logic.
 Orienteaza cunoasterea catre general (clase de obiecte). Reprezenarea elimina
informatiile de detaliu, nesemnificative si le selecteaza doar pe cele care sunt
caracteristice obiectelor.

b. Numiti si descrieti calitatile reprezentarilor.

 1. Fugurativitatea - reprezentarile redau ceea ce este tipic pentur un obiect. Imaginea
obtinuta prin reprezentare e semnificativa pentru ceea ce obiectele au in comun
2. Operativitatea - caracterul operational decurge din reconstituirea obiectelor la nivelul
trasaturilor definitorii, ceea ce permite indepartarea de schema structural a obiectului.
3. Panoramizarea - reprezentarea permite imbinarea in imaginea mintala rezultata in urma
procesului a unor dimensiuni ale obiectelor care nu pot fi percepute la propriu decit
succesiv
4. Integrarea - la nivelul reprezentarii se realizeaza o reunire a dimensiunlor sensibile cu
cele intelectuale, astfel ncit sa poata aprecia ca ―fiecarei figure ii corespunde un sens si
fiecarui sens o figura‖
5. Autonomia - la nivelul reprezentarii se poate pune in evident capacitatea de desprindere
de purtatorul lor concret pentru a circula in mediul social al acestuia
6. Caracterul social - reprezentarile exprima intotdeauna un fond cultural comun, asa incit
se pot pun ein evident la nivelul lor component sociale

c. Expuneti clasificarile reprezentarilor si descrieti principalele tipuri.

1. Dupa analizatorul dominant in producerea reprezentarilor:

Vizuale – sunt cele mai numeroase in experienta ficearei persoane. Exprima cel mai bine multe
din calitarile generale ale reprezentarilor; sunt detesete de fond si proiectate pe un ecran intern
uniform, sunt degajate de detalii cromatice, culorile reducându-se la cele fundametale.
Reprezentarea vizuala este mai ales bidimensionala.
Auditive – reproduc atât zgomotele, cât si suntele muzicale si verbale singulare si mai ales
structurile melodice sau verbale.
Chinestezice – constau in imagini mentale ale propriilor miscari.
2. Dupa gradul de generalizare
Individuale – sunt ale acelor obiecte, fiinte, fenomene deosebit de semnificative pentru o
persoana.
Generale – cuprind in structura lor, mai ales insusirile comune pentru o intreaga clasa de obiecte
si pe baza acestora orice nou exemplar poate fi recunoscut ca apartinând aceluiasi grup; gradul
de generailitate poate fi diferit.
3. Dupa nivelul operatiilor implicate in geneza reprezentarilor
Reproductive – evoca obiectele sau fenomenele percepute anterior. Sunt evocari simple – statice
(reflecta obiectul in nemiscare) si cinetice (reflecta miscarea).
Anticipative – se refera la miscari sau schimbari care inca nu au fost percepute; sunt rezultatul
interventiei operatiilor gândirii si procedeelor imaginatiei. Sunt cinetice si de transformare.

8. Memoria ca proces psihic superior.

a. Definitia si caracterizarea generala a memoriei.
Memoria - process psihic de intiparire, stocare si reactualizare a informatiilor
Memoria se caracterizeaza prin câteva trasaturi esentiale, care ii sunt imprimate de integrarea ei
in structura proceselor si activitatilor specifice. Memoria este activa, selectiva, contextuala,
mijlocita, organizata logic si sistemic. In investigarea si evaluarea nivelului de dezvoltare si
eficienta al memoriei se iau in considerare urmatorii parametri: volumul, trainicia, fidelitatea,
completitudinea, promptitudinea.
 M – o capacitate generala a intregii materii.
 M – o capacitate psihica absolut necesara.
 Asigura continuitatea vietii psihice a individului.
 M – e in strânsa intercatiune si interdependenta cu toate celelalte procese, inusiri si capacitati
psihice.
 Readuce trecutul in prezent, tinând seama de conditiile schimbate si actuale ale prezentului.
b. Numiti si descrieti procesele si formele memoriei.

PROCESELE SI FORMELE MEMORIEI

Memorarea
informatiilor  Involuntara (neintentionata) – Voluntara (intentionata)
 Mecanica – Logica

Pastrarea
informatiilor  Pastrarea de scurta durata (pâna la 8-10 minute)
(conservarea,  Pastrarea de lunga durata (incepând cu 8-10 minute, saptamâni,
stocarea) luni si terminând cu ani)

Reactualizarea
 Recunoasteri
informatiilor  Reproduceri

1. Memorarea informatiilor (intiparirea) - primul process al memoriei, de el depinzind mult

celelalte. Este active si selective. Nu se produce la fel, ci extreme de diferentiat, fapt ce permite
desprinderea mai multor forme ale ei.
2. Pastrarea informatiilor (conservarea) - ceea ce presupune pastrarea pentru un timp mai scurt
sau mai lung a celor memorate. Este un process active. Implica reorganizarea informatiilor
memorate, stabilirea de noi legaturi, ducind astfel la obtinerea unor efecte relative deosebite.
Caracterul dynamic se caracterizeaza prin faptul ca unele informatii care pareau uitate pot fi
readuse in memorie la necesitate.
3. Reactualizarea informatiilor - scoaterea la iveala a celor memorate si pastrate in vederea
utilizarii si valorificarii. Se realizeaza prin recunoastere si reproducere.

c. Enumerati factorii, legile si modalitatile de optimizare a memoriei. ????????????

 Legile memorarii

Felurile
Natura Locul ocupat
materialului Fazele
motorie
Pozitia
Organizarea emotionala
materialului
Ambianta verbala De achizitie

Omogenitatea plastic-intuitiva
Starea generala De actualizare

Volumul
De retinere
MEMORIA
Familiaritatea

PROCESELE MEMORIEI

Dupa prezenta P Dupa durata R Reproducerea

efortului voluntar
M A de scurta durata E
involutara
Recunoasterea
E S de lunga durata A
M voluntara
T C Factorii ce determina U
O Dupa forma pastrarii uitarea
Dupa prezenta
R T I
R gindirii / intelegerii exacta Mechanisme de aparare
A U a Eului T
A
mecanica diminuata Neutilizarea informatiei
R A A
R Inferentele
logica amplificata
E L Virsta R
E
I

9. Gindirea ca proces psihic central.

a. Definitia si caracterizarea generala a gindirii.
Gindirea - proces cognitive de insemnatate central in reflectarea realului care prin intermediul
abstratizarii si generalizarii extrage si prelucreaza informatii despre relatiile categoriale si
determinative in forma notiunilor, judecatilor si rationamentelor.
 Insemnatate central - antreneaza toate celelalte funtii psihice, orienteaza, conduce si
valorifica procesele psihice.
 Proces psihic central - are rol decisive in cunoastere (face trecerea de la forma la
continut, d ela particular la general)
 Gindirea reflecta realul. Ea extrage esenta, ceea ce este stabil si comun, grupind
obiectele, fenomenele in categorii, clase.
 In demersurile sale gindirea foloseste procedee mentale de lucru (operatii). Intre acestea
abstractizarea si generalizarea, ocupa un loc deosebit., datorita efectelor deosebi si
deoarece le include si pe celelalte.
 Obiectul proceselor senzoriale in constituie obiectele, fenomenele singular, iar obiectul
gindirii este relatia si legatura (categoriale si determinative)

b. Numiti si descrieti modalitatile de operare a gindirii.

Operatiile gindirii - procedee mintale cu ajutorul carora informatiile assimilate sunt prelucrate,
interpretate si raportate unele la altele.
1. Analiza - descompunerea mintala a intregului in parti.
2. Sinteza - reunirea mintala a partilor intr-un intreg
3. Comparatia - stabilirea asemanarilor si deosebirilor dintre 2 sau mai multe obiecte/
fenomene dupa un anumit criteriu
4. Abstractizarea - selectarea si retinerea unor insusiri sau relatii esentiale si commune
unor clase de obiecte ce vor fi implicate in notiuni si concept si neglijarea altor variabile
neesentiale. Abstractizarea e o forma superioara de analiza, deoarece aici analiza e
selective, neacordind aceeasi insemnatate tuturor insusirilor.
5. Generalizarea - are 2 aspecte:
a. Latura intensiva - reunirea insusirilor abstracte intr-un model informational menit
sa defineasca o clasa de obiecte.
b. Latura extensiva - extinderea mintala a insusirilor sau relatiilor esentiale si
commune asupra intregii clase de obiecte.
6. Concretizarea - opusul abstractizarii - trecerea de la abstract la concret, cind intr-un
obiect concret se recunosc aspectele generalului, abstractului
7. Particularizarea - trecerea de la general la particular
8. Algoritmul - o serie strict ordonata de operatii ce intervin succesiv pina se ajunge la
indeplinirea sarcinii respective. Este o formula standartizata, definitive de lucru
9. Euristica - procedeu menit sa conduca la descoperire si inventive, serii de operaii
ordonatte la intimplare ‗din mers‖. Sisteme operationale plastic, deschise, de tipul
intrebarii si punerii de noi problem, a ipotezei si indoielii fata de ceea ce se considera
adevarat si a contrazicerii partiale sau integrale.Euristica duce gindirea intr-un anumit
sens, fara siguranta modului cum se va opera in continuare.

c. Descrieti formele gindirii si demonstrati implicarea in rezolvarea de probleme.

Formele gindirii:
1. Judecata - judecata se exprima printr-o propozitie ce exprima legatura dintre niste
notiuni. Judecatile sunt affirmative si negative. Cele affirmative exprima prezenta unui
lucru, fenomen, iar cele negative lipsa lui.
2. Rationament - uneori in baza unei sau citorva judecati obtinem o judecata noua care se
numeste conluzie. Procesul de trecere de la o judecata la alta si de la ele la cocluzie se
numeste rationament. Exista rationamente inductive, deductive si prin analogie
3. Inductia - reflectarea procesului de trecere de la judecati particulare la o judecata
generala.
 4. Deductia - reflectarea procesului de trecere de la o judecata generala la judecati
particulare.

OPERATII
GINDIREA PROCESE

analiza Dupa natura uneltelor

psihologice Intelegerea
abstractizarea
actionala spontana
sinteza abstracta discursiva
plastica
compararea Creatia
Dupa noutatea produsului
analogia gindirii S pregatirilor

T incubatiei
Generalizarea productiva
F A
iluminarea
reproductiva
Particulariztea verificarea
D
Dupa masura individului
Cncretizarea ce gindeste Rezolvare de probleme
E
independenta
FUNCTII Punerea probleme
dependenta
F Formularea de
Dupa legatura gindirii cu ipoteze
Intelegerea lumii si a L necesitatile teoriei sau
A Constituirea
propriei persoane practicii modelului rezolutiv
Z
De descoperire si
rezolvare de probleme teoretica S
De creare
U practica
T
Anticipativ -
De luare a deciziei exploratorii
Dupa modul de abordare R
a problemei si rezolvare a Anticipativ -
A rezolutive
R divergenta
T Executive
convergenta
E

FORME

notiunea rationamentul

10. Limbajul.
a. Definitia si caracterizarea generala a limbajului.
Limbajul - activitatea de comunicare interumana, realizata prin intermediul limbii si a resurselor
ei.
Limbajul fiind „limba in actiune” sau limba preluata (interiorizata) si utilizata de fiecare subiect uman
(care o gaseste la nastere gata constituita), inseamna ca limbajul preia si latura semantica a limbii.
Latura semantica a limbajului nu se suprapune insa integral pe cea a limbii intrucat, pe de o parte,
individul nu-ti poate insusi toate semnificatiile tuturor cuvintelor existente in lexicul unei limbi, iar pe de
alta parte, fiecare individ adauga semnificatiei principale a unui cuvint alte sensuri secundare, strins
legate de experienta sa personala, trairile subiective (predominant afectiv-motivationale).

b. Numiti si descrieti functiile limbajului.

1. De comunicare
2. De cunoastere
3. Simbolic reprezentativa
4. Expresiva
5. Persuasiva (de convingere)
6. Ludica
7. Dialectica
8. De reglare si autoreglare

c. Enumerati si descrieti formele limbajului.

Formele limbajului:
1. Dupa gradul de activizare al subiectului:
 Limbaj active
 Limbaj pasiv
2. Supa criteriul perceperii sau nepriceperii lui de catre cei din jur:
 Limbaj intern
 Limbaj extern:
 Oral - monologat, dialogat, colocvial
 Scris
 COMUNICAREA

T verbala F metalingvistica comunicativa

cognitiva
I U
nonverbala reglatoare
P N
dialectica
U paraverbala C emotional-
expresiva
T ludica
catarctica

FORMELE LIMBAJULUI

Dupa directia mesajului

Dupa criteriul
destinatorului
expresiv Dupa natura codului
extern lingvistic utilizat
impresiv
intern
oral

scris
Dupa numarul de
subiecti participanti la
comunicare

monologat Dupa criteriul destinarii

limbajului
dialogat
egocentric
colocvial
social
polemic

11. Imaginatia ca proces psihic superior.

a. Definitia si caracterizarea imaginatiei.
Imaginatia - proces cognitiv complex e elaborare a unor imagii si proiecte oi pe baza combinarii
si transformarii datelor experientei anterioare
Imaginatia are o functie cognitiva, ea având roluri importante in largirea sferei cunoasterii, explorând
zone noi si cautând solutii noi la problemele existente. Daca gândirea adânceste sfera cunoasterii,
imaginatia largeste aceasta sfera si ofera astfel gândirii noi teritorii. Imaginatia are o functie adaptativ
reglatorie, care exprima locul si rolul imaginatiei in sistemul psihic uman, ea constituind procesul
predilect al creativitatii. Imaginatia confera constiintei dimensiunea explorativa si creatoare.

b. Enumerati procedeele imaginatiei.

Procedeu imaginativ - un mod de operare mental, presupunind compuneri, descopuneri,
recompuneri, integrari, dezintegrare ducint spre rezultate variabile
1. Aglutinarea - o noua organzare mintala a unor parti usor de identificat si care au
apartinut unor lucruri diferite (sirena, centaur)
2. Amplificarea si diminuarea - modificarea proportiilor, a dimensiunilor unei structure
initiale
3. Multiplicarea si omisiunea - modificarea numarului de elemente structural, pastrindu-se
identitatea lor, efectul nou rezulta din schimbarea numarului de elemente
4. Diviziunea si rearanjarea - diviziunea se porneste de la o realitate existent, se cauta
criteria noi de grupare sip e aceasta baza se pot face diviziuni multiple, unele avind
correspondent in realitate, altele nu (mina mecanica de la aparatul de jucarii)
Rearanjarea este pastrarea elementelor unei structure cunoscute, dar dispunerea lor in
alte corelatii
5. Substitutia - inlocuirea intr-o structura existent a unui element, a unei finctii sau a unei
substante
6. Modificarea - pastrarea unor elemente cunoscute si schimbarea altora (laleaua neagra)

c. Nominalizati si descrieti formele imaginatiei.

Formele:
1. Involuntara: (forme passive ale imaginatiei)
 Visul din timpul somnului
 Reverie (vis cu ochi deschisi) - derularea mintala a unui sir de imagini si idei,
vagabondaj al gindurilor
2. Voluntara: (forme active, voluntare)
 Imaginatia reproductiva - forma active, cosntienta si voluntara ce consta in
construirea mintala a imaginii unor realitati existente sau trecute, dar care nu au
fost percepute direct niciodata
 Visul de perspectiva - proiectarea mintala a drumului propriu de evolutie in
accord cu posibilitatile personale, cu conitiile si cerintele sociale
 Imaginatia creatoare - structurarea in plan mintal a unui produs nou inexistent in
present, dar posibil in viitor
 FUNCTII involuntara PROCEDEE

Visul din timpul

“Prepararea somnului Aglutinarea
F
viitorului” Reveria
Amplificarea/
Transformarea
descrierilor verbale O diminuarea
in tablouri vii voluntara Multiplicarea /
Vizualizarea omisiunea
dorintelor noastre R
Imaginatia Diviziunea /
Sprijina empatia si reproductiva rearanjarea
identificarea cu Visul de Tipizarea
M
Altul spre a-l perspectiva
intelege mai bne
Adaptarea
Sprijina jocul Imaginatia
E creatoare Substitutia

Schematizarea

Analogia

12. Atentia – fenomen de activare selectiva a energiei psihonervoase.

a. Definitia si caracterizarea generala a atentiei.
Atentia - fenomenul de activare selective, de concentrare si orientare a energiei psihonervoase in
vederea desfasurarii optime a activitatii psihic, mai ales, a proceselor senzoriale si cognitive
superioare.
Atentia nu trebuie inteleasa ca pe o dispunere statica a energiei psihonervoase, care se instaleaza la un
moment dat si ramâne invariabila. Ea presupune dinamicitate, desfasurare in timp, organizare si
structurare de mecanisme neurofunctionale. Atentia implica doua stari neurofunctionale: starea de
veghe si starea de vigilenta.

Mecanismul atentiei indeplineste simultan doua roluri: de filtrare-selectare si de activare focalizata.

Baza fiziologica nemijlocita a atentiei o constituie reflexul de orientare, care se produce la actiunea
stimulilor noi, a variatiilor in ambianta. Acest reflex se realizeaza in doua forme: forma generalizata si
forma localizata.

Forma generalizata se caracterizeaza prin stoparea activitatii pe care o desfasuram in momentul dat,
activarea difuza puternica de la nivelul intregii scoarte cerebrale si intoarcerea capului in directia
stimulului.

Forma localizata consta in diminuarea nivelului de activare in restul teritoriului scoartei cerebrale, cu
exceptia zonelor care sunt implicate in perceperea stimulului sau in rezolvarea sarcinii date, in care
activitatea se intensifica, favorizând desfasurarea proceselor psihice specifice.

b. Descrieti insusirile atentiei.

 1. Volumul - cantitatea de elemente asupra carora se poate orienta si concetra atentia
simultan
2. Stabilitatea - persistent in timp a posbilitatii de a mentine atentia asupra unui obiect,
fenomen
3. Concentrarea - presupune delimitarea intre o dominanta (focar de excitatie intense) si
zonele apropiate relativ inhibate si inaccesibile la fatori perturbatori
4. Distributivitatea - desfasurarea concomitenta a mai multor activitati, cu conditia ca
macar unele din ele sa fie relative automatizate
5. Mobilitatea, flexibilitatea - eplasare si reorientarea atentiei de la un obiect la altul, in
intervalele de timp cerute de desfasurarea activitatii. Intervalul minim de timp este 1/6
dintr-o secunda.

c. Enumerati si descrieti formele atentiei.

1. Voluntara - se caracterizeaza prin prezenta intentiei de a fi atent si a efortului voluntar de a-l
mentine. Deci aceasta forma de atentie depinde in mare masura de individ si de motivatiile sale. Fiind
autoreglata in mod constient atentia voluntara este superioara atat prin mecanismele verbale de
producere, cat si prin implicatiile ei pentru activitatea omului. Autoreglajul voluntar se realizeaza prin
orientarea intentionata spre obiectul atentiei, selectivitate in functie de scop si cresterea efortului
psihic. Atentia voluntara este esentiala pentru desfasurarea activitatii, dar datorita consumului energetic
sporit, a interventiei oboselii se poate mentine pe o perioada relativ scurta de timp.

Mobilizarea si concentrarea atentiei voluntare se poate mentine cu ajutorul cuvantului care mareste
valoarea semnalizarii unor stimuli, cuvantul orienteaza atentia.

Aceste doua forme ale atentiei sunt conexate intre ele, existand grade de trecere a uneia in cealalta. De
exemplu invatarea incepe cu atentia voluntara, apoi apare interesul, placerea de a invata, atentia
treptat devenind involuntara.

2. Involuntara - declansata de stimuli interni si externi si consta in orientarea, concentrarea

neintentionata, declansata spontan si fara efort voluntar. Atentia involuntara poate fi atrasa de mediul
exterior, ca urmare a organizarii particulare a campului perceptiv in care apare un obiect detasat din
ansamblu. Aceasta forma a atentiei o intalnim si la animale. Exista cateva calitati ale stimulilor care pot
provoca, pot capta atentia involuntara: intensitatea stimulilor, contrastul, noutatea, aparitia sau disparitia
brusca, complexitatea, proprietatea stimulilor de a se adapta interesului etc. Este in general de scurta
durata mentinandu-se atata vreme cat dureaza actiunea stimulilor care o provoaca.
3. Postvoluntara - o forma superioara de manifestare a atentiei, fiind o atentie specializata, bazata pe
obisniunte si se formeaza prin educatie, pentru ca atentia se poate educa

13. Sfera emotionala a omului.

a. Definitia si caracterizarea generala a proceselor afective.
Procesele afective - ansamblul proceselor psihice care reflecta, sub forma unor trairi subiective
specifice, raportul de concordanta, respectiv, discordanta, dintre dinamica evenimentelor interne
(starile proprii de necesitate, motivatie) si dinamica evenimentelor externe (stimulii, situatiile
obiective si proprietatile lor). Afectivitatea reflecta relatiile din subiect si obiect sub forma de
trairi afective.
Despre afectivitate putem spune:
­ proces psihic reglatoriu
­ componenta a vietii psihice care reflecta, in forma unei trairi subiective de un anumit semn,
intensitate si durata, raportul dintre dinamica evenimentelor motivationale sau a starilor proprii
de necesitate si dinamica evenimentelor din plan obiectiv extern
­ ansamblu de structuri specifice, raportul de concordanta sau discordanta dintre dinamica
evenimentelor interne [starile proprii de motivatie] si dinamica evenimentelor externe
[situatiile, obiectele, persoanele din jur]
­ parte componenta nemijlocita si organica a vietii
 ­ trairi subiective specifice
­ ofera relatiilor omului cu lumea un caracter activ si selectiv
­ fara emotii si sentimente, omul ar deveni un robot ce nu face decit sa raspunda la stimuli externi
­ nu se raporteaza numai la lumea externa ci si la propria persoana
­ relatiile cu realitatea din raportul ce exista intre cerintele subiective si conditiile de satisfacere a
lor, oferite de imprejurarile de viata
­ “imprejurarile de viata” - intra in sfera definirii fenomenelor afective
­ trairile afective iau forma unor deprinderi afective sau sentimente si pasiuni
­ caracterul selectiv-evaluativ al afectivitatii se structureaza in strinsa dependenta cu ansamblul
actualitatii - imprejurari de viata
­ pe baza acestei relatii, afectivitatea se instituie ca fond reactiv, unificator, selectiv, tradus prin
termenii de atractie-respingere
­ afectivitatea se construieste din: excitabilitate, sensibilitate si constiinta
­ raspunde si participa direct la activitatea si relatiile sociale, in functie de acestea modelandu-se
­ omul nu numai ca extrage informatie din diferitele surse externe, dar o si evalueaza, punind in
evidenta structuri specifice de acceptare-respingere, satisfactie-insatisfactie, tensiune-relaxare
­ oricarui act cognitiv, intelectual, ii sunt asociate una sau mai multe trairi.

b. Nominatizati pricipalele proprietati ale proceselor afective.

1. Referentialitatea - consta in aceea ca, in orice emotie, se constientizeaza o legatura traita
cu lumea externa (multimea situatiilor si a obiectelor perceptibile cu semnificatiile lor si
cu noi insine - autotrairea. Emotia exprima astfel selectivitatea starilor si pozitiilor interne
ale persoanei in raport cu situatii obiective si evenimente experientiale proprii.
2. Polaritatea - defineste semnul pozitiv (+) sau negativ (-) al legaturii emotiei cu obiectul
si, implicit, al trairii interne a semnificatiei obiectului pentru subiect. Ea caracterizeaza
numai emotiile specifice, adica numai pe cele cu referent bine determinat.
3. Ambivalenta - o caracteristica mai speciala a organizarii vietii afective si ea consta in
coexistenta in aceeasi structura a doi vectori emotionali opusi (+ si -) care se presupun si
se sustin reciproc. Ea devine posibila datorita caracterului contradictoriu al valentelor
obiectului in raport cu subiectul: laturile atractive (pozitive) trezesc emotii de placere, de
simpatie, de iubire, iar cele aversive, trezesc emotii negative de repulsie, de teama, sau de
furie si agresiune.
4. Durata - exprima corespondenta in timp intre actiunea stimulului si prezenta trairii
emotionale. Ca si alte tipuri de reactii, reactiile emotionale apar consecutiv unui semnal
declansator, cu o anumita perioada de latenta: mai mica la subiectii puternic emotivi, sau
mai mare, la subiectii slab emotivi; se mentin cit actioneaza stimulul si inceteaza cind
acesta dispare.
5. Conversiunea - reprezinta proprietatea unei emotii de un anumit semn (sa spunem
pozitiv) de a se modifica si de a trece in timp intr-o emotie de semn opus in cazul nostru
negativ). Din ea deriva stabilitatea, respectiv instabilitatea ca determinatie structurala, de
fond a organizarii interne a afectivitatii in dinamica vietii si activitatii cotidiene.
6. Itensitatea - exprima incarcatura tensional - energetica a emotiei, in deosebi a trairii
subiective interne. Ea este determinata de intensitatea stimulului afectogen, adica de
―amplitudinea‖ semnificatiei care i se confera de subiect in perceptie, reprezentare sau
judecata. Intensitatea trairii este nemijlocit sustinuta de amploarea si natura modificarilor
fiziologice, a cantitatii si tipului de neurotransmitatori care se elibereaza la diferite
instante ale SNC in cursul actiunii stimulului.

c. Dati clasificarea proceselor afective si descrieti principalele tipuri.

A. Procesele afective primare au un caracter elimentar, spontan, sunt slab organizate, mai aproape de
biologic si mai putin elaborate cultural, ele tind sa scape constientului, rationalului. In categoria lor
includem:
  tonul afectiv al proceselor cognitive, care se refera la reactiile emotionale ce insotesc si
coloreaza afectiv orice act de cunoastere, o senzatie, o amintire etc.
 trairele afective de provenienta organica sunt cauzate de buna sau proasta functionare a
organelor interne.
 afectele sunt forme afective simple, primitive si impulsive, puternice, foarte intense si violente,
de scurta durata, cu aparitie brusca si desfasurare impetuoasa.
B. Procesele afective complexe beneficiaza de un grad mai mare de constientizare si intelectualizare.
Cuprind:

 emotiile curente, care sunt forme afective de scurta durata, active, intense, provocate de
insusirile separate ale obiectelor.
 emotiile superioare, legate nu atit de obiecte, cit de o activitate pe care o desfasoara individul.
 dispozitiile afective sunt stari difuze, cu intensitate variabila si durabilitate relativa.
C. Procesele afective superioare se caracterizeaza printr-o mare structurare si raportare valorica, situata
nu la nivel de obiect, ci la nivel de personalitate depasind prin continutul si structura lor starile
emotionale disparate si tranzitorii.

 sentimentele sunt trairi afective intense, de lunga durata, relativ stabile, specific umane,
conditionate social-istoric.
 pasiunile sunt sentimente cu o orientare, intensitate, grad de stabilitate si generalitate foarte
mare, antrenind intreaga personalitate.
Dupa S.L.Rubinstein (1, pag. 158-159) exista trei nivele de percepere emotionala:

1. nivelul nefondat al sensibilitatii emotional-afective, legat mai cu seama de necesitatile organice:

senzatie de placere-neplacere, de tristete nefondata. La acest nivel, legatura dintre trairea afectiva si
obiect nu se constientizeaza.
2. sentimentele fondate (de obiect), legate de perceptia de obiect, actiunea de obiect, spre
exemplu, frica este simtita fata de ceva. La acest nivel sentimentul reprezinta expresia in perceptie
constienta a atitudinii omului fata de lume. Sentimentele fondate sunt diferentiate in dependenta de
sfera – estetice, morale, intelectuale.
3. sentimentele generalizatoare (colective, sintetizatoare), care se inalta de-asupra celor de obiect –
simtul umorului, ironiei, maretiei, tragicului. Ele exprima obiectivele conceptiei despre lume a
personalitatii.

14. Trairi afective primare.

a. Expuneti principalele opinii teoretice asupra psihofiziologiei starilor afective.
Multa vreme, in istoria culturala a umanitatii, starile de afect au fost identificate mai intai
cu nebunia, apoi cu pasiunea si au constituit o tema predilecta pentru religie, filosofie, morala,
arta si cultura. In perioada moderna, starile de affect in sens moral si ca forma de manifestare a
bolii psihice devin obiect de studiu pentru psihiatrie.
Afectele sunt forme afective simple, primitive si impulsive, puternice, foarte intense si violente,
de scurta durata, cu aparitie brusca si desfasurare impetuoasa.

Afect este numit procesul emotional care decurge navalnic si vertiginos, insotit de schimbari si
actiuni organice, de cel mai multe ori nesupuse controlului volitiv constient.

Functia reglatorie a afectelor consta in formarea experientei specifice - urmelor afective, care
determina alegerea comportamentului ulterior referitor la situatii si elementele lor, care anterior au
provocat afectul. Starea de tensiune in afecte adesea duce la aparitia senzatiilor de oboseala si
deprimare.

Afectele reprezinta exacerbarea acelor fenomene psihice pe care le-am denumit trasaturi de
caracter. Ele sunt forme de activitate delimitate in timp ale organului psihic, care, sub presiunea unei
necesitati constiente sau inconstiente, se manifesta printr-o descarcare brusca si, ca si trasaturile de
caracter, sunt orientate spre un scop. Nu sunt fenomene enigmatice, de neinteles; ele apar totdeauna
atunci când au un sens, când corespund metodei de viata, liniei de conduita a omului. Ele au scopul de a
determina o schimbare in situatia omului, care sa fie in favoarea sa. Sunt manifestari intense, care nu
pot avea loc decât la un om care a renunat la alte posibilitati de a-si realiza obiectivul sau care, mai bine
zis, nu crede, ori nu mai crede in alte posibilitati.

Unul din aspectele afectelor se refera la acelasi sentiment de inferioritate, la sentimentul de

insuficienta (Gefiihl der Unzulangichkeit) care il constrânge pe purtatorul sau sa-si adune toate fortele si
sa execute miscari mai ample decât cele obisnuite.

b. Descriieti tonul afectiv al proceselor cognitive.

Tonul afectiv al proceselor cognitive, se refera la reactiile emotionale ce insotesc si coloreaza
afectiv orice act de cunoastere, o senzatie, o amintire, o descoperire etc.

c. Numiti si descrieti trairile afective de provenienta organica.

Trairele afective de provenienta organica sunt cauzate de buna sau proasta functionare a
organelor interne si a intregului organism (durere, neplacere) in caz de disfunctii si boala. De ex.
Bolile gastrointestinale genereaza o proasta dispozitie, in tmp ce cele hepatice produc euforie.

15. Trairi afective complexe.

a. Definiti si descrieti emotiile curente.
Emotiile - stari afective, de scurta durata, care traduc un specific al relatiilor cu un obiect
sau o situatie, deci au un caracter situational
Emotiile curente sunt forme afective de scurta durata, active, intense, provocate de insusirile
separate ale obiectelor, au un caracter situativ, o desfasurare tumultoasa sau calma, o orientare bine
determinata spre un anumit obiect sau persoana. Bucuria, tristetea, simpatia, antipatia, admiratia,
dispretul, placere, dezgustul, etc. Spre deosebire de afecte, ale sunt mai variate si mai diferentiate,
manifestându-se in comportament mai nuantat si mai rafinat, conform tiparelor si convenientelor socio-
culturale.

Zece emotii fundamentale: interesul, bucuria, mirarea, durerea, minia, repulsia,

dispretul, frica, rusinea, vinovatia.
1. Interesul - o emotie pozitiva ce are un rol principal in formarea si dezvoltarea
deprinderilor, capacitatilor. Asigura mentinerea unui nivel de activare al
organismului, iar starea lui opusa e plictiseala
2. Bucuria - una din cele mai simple emotii. Este exprimata prin zimbet si ris
3. Mirarea - o emotie de scurta durata, apare pe neasteptate in urma unui factor
extern
4. Scirba - traita ca tristete profunda, durere. E o emotie inmolipsitoare, provoaca
compasiune si contribuie la coeziune
5. Furia/ mania - un obstacol fizic sau psihologic in ceea ce vrea sa faca omul. Omul
infuriate simte o mare incordare, muschii se contracta, omul are impresia ca va
exploda daca nu va exteriorize minia.
6. Frica - perceputa in situatii in care omul traieste o amenintare a linistei si
sigurantei sale. Senzatia fricei variaza de la un grad neplacut pina la groaza.
7. Rusinea - se actualizeaza atunci cind exista o anumita asteptare a unor rezultate,
prezenta martorilor reala sau imaginara si conditia ca persoana nu poate satisface
aceste asteptari. Este legata de insucces, timiditate, persoana se simte incomod in
fata expunerii.
8. Repulsia - se manifesta in diverse situatii cum ar fi gusturile neplacute in
alimentatie, obiecte ce-I provoaca omului neincredere, etc
 9. Dispretul - cea mai rece emotie (nu trezeste efecte fiziologice), isi face aparitie in
cazul manifestarii superioritatii proprii fata de alte persoane (orientate pe
persoana).
10. Vinovatie - pentru aparitia simtului de vina e nevoie de 3 conditii psihologice:
- prezenta valorilor morale personale
- insusirea imtului de datorie morala, devotement fata de aceste valori
- aptitudini suficiente pentru autocritica (perceperea contradictiilor dintre
coportamentul ral si valorile adoptate).

b. Definiti si descrieti emotiile superioare.

Emotiile superioare sunt legate nu atât de obiecte cât de activitatea pe care o desfasoara
individul.Apar in activitatile intelectuale, in realizarea comportamentului moral. Presupun evaluari,
acordari de semnificatii valorice actiunii aflata in desfasurare. Când intre acestea si situatiile de viata
exista concordante, asistam la acumularea si la sedimentarea lor treptata, fapt care genereaza stari de
concordanta emotionala.

- legate de activitatea individului;

- când coincid cu situatiile de viata, asistam la acumulari si sedimentarea lor treptata, fapt care
genereaza stari emotionale discordante.

- conflictul dintre asteptarile si obisnuintele emotionale, pe de o parte, si caracterul inedit al

situatiilor cu care ne confruntam, pe de alta parte, produc socul emotional. Spre deosebire de afecte,
ele se supun in mai mare masura invatarii, existând chiar o forma de invatare numita invatare afectiva.

c. Definiti si descrieti dispozitiile afective.

Dispozitiile afective sunt stari generale emotionale a personalitatii, care nu tin de obiect,
nu se potrivesc caruiva eveniment. Dispozitia este o apreciere emotionala inconstienta sau
semiconstienta de catre personalitate a faptului cum se orinduiesc imprejurarile la momentul dat.
Sunt stari difuze cu intensitate variabila si durabilitate relativa. Spre deosebire de emotii, care au
o orientare precisa, ele sunt mai vagi. Daca dispozitiile afective se repeta, se pot transforma in trasaturi
de caracter. Firile inchise, taciturne, anxioase, mohorâte, blazate, ca si cele deschise, bine dispuse,
vesele, entuziaste, se formeaza prin repetarea si prelungirea in timp, in personalitatea individului, a
dispozitiilor afective traite de acesta in existenta personala.

16. Teorii asupra emotiilor. P.S. Ma scuzati da informatie in romana nu gasesc, asa ca pun in
rusa.
a. Expuneti ideile de baza ale teoriei evolutioniste si rudimentare asupra emotiilor.
Эволюционная теория происхождения эмоций Чарльза Дарвина, опубликована в книге
«Выражение эмоций у человека и животных» в 1872 году. В ней эволюционный принцип
применяется к психологическому развитию живого организма и доказывается, что между
поведением животного и человека не существует непроходимой пропасти. Как показал Дарвин,
во внешнем выражении разных эмоциональных состояний, в экспрессивно-телесных движениях
много общего у антропоидов и слепорожденных детей. Эти наблюдения легли в основу его
теории. Эмоции, согласно этой теории, появились в процессе эволюции живых существ как
жизненно важные приспособительные механизмы, способствующие адаптации организма к
условиям и ситуациям его жизни. Телесные изменения, сопровождающие различные
эмоциональные состояния, в частности, связанные с соответствующими эмоциями движения, по
Дарвину, есть не что иное, как рудименты реальных приспособительных реакций организма. И
действительно, общность эмоциональных выражений человека и, во всяком случае, высших
животных, стоящих наиболее близко к человеку, настолько очевидна, что не поддается никакому
оспариванию.

Развивает эволюционную идею о происхождении эмоций, оценивая их со стороны

поведенческой сферы. После публикации работ Чарльза Дарвина ряд психологов (частью Герберт
Спенсер и его ученики, частью французские позитивисты — Теодюль Рибо и его школа, частью
немецкая биологически ориентированная психология) стали развивать идеи о биологическом
происхождении человеческих эмоций из аффективных и инстинктивных реакций животных.
Предполагается, что эмоции являются остаточными проявлениями аффектов некогда
сопровождавших полноценные биологические реакции. Согласно данной концепции,
выразительные движения, сопровождающие наш страх, рассматриваются как рудиментарные
реакции при бегстве и обороне, а выразительные движения, сопровождающие наш гнев,
рассматриваются как рудиментарные остатки движений, некогда сопровождавших у наших
животных предков реакцию нападения. Страх стал рассматриваться как «заторможенное
бегство», а гнев как «заторможенная драка», то есть эмоции позиционируются как «затухающее
эхо» элементарных программ поведения. Логика данной теории приводит к несколько спорным
выводам об отмирании эмоций как таковых и не объясняет разнообразие эмоционального мира
человека.

b. In ce consta teoria lui James – Lange?

Teoria fiziologica periferica e legata si ea de doua nume: William James si Carl Lange; intre conceptiile
lor au fost unele deosebiri, dar James, cunoscut filosof, este acela, care a contribuit la raspindirea
punctului sau de vedere - o viziune paradoxala. Potrivit versiunii clasice, succesiunea cauzala in
determinismul emotiei ar fi:

stimulul (situatia) perceptia situatiei emotia expresia emotiilor

(mimica, modificari fiziologice).

William James rastoarna aceasta ordine si propune alta:

stimul perceptia stimulului expresia emotionala emotia

Noi rationam gresit, spunea el. Consideram ca, vazind ursul in padure, ma sperii si atunci devin
palid, mi se zbirleste parul, tremur, etc. De fapt, ordinea ar fi inversa: vad ursul, incep sa tremur, palesc
etc. si constiinta acestor modificari fiziologice este ceea ce numesc eu frica. Deci perceptia atrage dupa
sine modificarile fiziologice. Iar constiinta acestora constituie ceea ce eu numesc emotie. Nu fiindca sunt
trist plang, ci invers, fiindca pling ma simt trist.

Aceasta conceptie a lui James isi are radacina intr-o intimplare din copilarie. Un veterinary se
ocupa de un cal bolnav. La un moment dat, sectionind o artera a tisnit un suvoi de singe. James, care
asista, a lesinat fara sa fi avut timp de reflexiune.

Fiziologic, succesiunea evenimentelor apare astfel:

stimulul (S) perceperea stimulului(PS) excitatia reflexa a organelor interne si a

musculaturii striate (EO) perceptia reactiilor viscerale si somatice emotia (E).

Sursa emotiilor o constituie – dupa James – excitattiile, semnalele provenite de la viscere,

muschi, etc, reflectarea in creier ca senzatii. Trairea emotionala nu ar fi decit o reverberatie a viscerelor,
o cenestezie somatica, o colectie de semnale interoceptive.

c. Care sunt ideile centrale ale teoriei lui Cannon – Bard?

Potrivit acestei teorii, trairea emotionala constituie prin excelenta un eveniment central.
 W. Cannon, efectuind numeroase studii experimentale asupra creerului pisicii, a demonstrat
rolul important pe care il are talamusul in declansarea expresiilor emotionale, cit si influienta inhibitoare
a cortexului asupra acestei formatii subcorticale. Ca urmare, el a formulat o teorie dupa care rolul
esential in emotii il are talamusul (de aceea a mai fost denumita si teoria talamica a emotiei).
Succesiunea evenimentelor ar fi (dupa Cannon) urmatoarea: stimularea la nivelul receptorului
determina impulsul catre talamus. De aici, descarcarile talamice produc - la nivelul viscerelor si
muschilor striati - modificarile vegetative si motorii caracteristice, iar simultan - gratie descarcarii
ascendente spre cortex - apare trairea emotionala. Este vorba de un aspect de simultaneitate.

Sursa trairii afective rezida - dupa Cannon - in procesele talamice nu in cele vegetative. Conform
cercetarilor modificarile organice apar aproape simultan cu trairea emotionala, fara a fi cauza acestuia.
Mecanismul fiziologic al emotiei se transfera - in optica lui Cannon - intre diencefal si scoarta celebrala.

In concluzie, teoria Cannon-Bard afirma ca emotia pe care o simtim, cu alte cuvinte, starea
psihologica pe care o avem, si reactia fiziologica care are loc sunt complet distincte si independente
intre ele. Desi Cannon a investigat aceste modificari fiziologice, el credea ca mintea si corpul sunt
complet separate si ca starea organismului nu influenteaza in nici un fel psihicul. Acest tip de abordare
este cunoscut sub denumirea de dualism deorece aspectele psihologice si fiziologice sunt vazute
separat.

17. Teorii asupra emotiilor.

a. Expuneti ideile de baza ale teoriei lui Lindsey – Hebb.
Согласно ей, эмоциональные состояния определяются воздействием ретикулярной
формации нижней части ствола головного мозга. Баланс нарушается и восстанавливается,
вследствие этого появляются эмоции. Данную теорию подтверждают результаты
инструментальных исследований деятельности головного мозга человека. Отмечалась
зависимость между эмоциональными проявлениями и деятельностью ретикулярной формации.

Нас же больше интересует следующий момент. Выявлена следующая зависимость между

силой (интенсивностью) эмоционального возбуждения и эффективностью и успешностью нашей
деятельности. Имеется стандартная, колоколообразная кривая (по горизонтали слева направо
откладываем силу эмоционального возбуждения от слабого до очень сильного, а по вертикали -
успешность деятельности, от отсутствия внизу до очень успешной вверху).
Что получается? Слишком слабое эмоциональное возбуждение наблюдается только в покое (сон,
глубокий отдых) и деятельности почти нет. При слабом и сильном эмоциональном возбуждении
успешность нашей деятельности низкая. И только при средней силе эмоционального
возбуждения эффективность деятельности достигает максимума. У каждого человека данный
оптимум индивидуальный, и зависит не только от особенностей высшей нервной деятельности,
но и от : выполняемой деятельности, условий работы, общего состояния человека (усталость или
бодрость после отдыха).

Почему так выходит? Слишком слабая эмоциональная составляющая не оказывает

соответствующего воздействия на мотивированность человека, и он не стремится ее выполнить.
Слишком сильные эмоции оказывают дезорганизующее воздействие на деятельность, разрушают
ее и делают практически неуправляемой (применима фраза "все из рук валится", например при
сильном горе).

b. Care sunt ideile centrale ale teoriei disonantei cognitive a lui Festinger?
На ее основе строился такой прием зомбирования, как "промывание мозгов". Пленных
американских солдат во Вьетнаме заставляли читать про коммунизм, рассказывать про его
"прелести", участвовать в дискуссиях на тему, чем коммунизм лучше капитализма и других
подобных мероприятиях. Через некоторое время солдат становился ярым сторонником
коммунизма, и даже не хотел уезжать к себе на родину после завершения войны.

Согласно данной теории, положительные эмоции возникают у человека тогда, когда его
ожидания подтверждаются, т.е. реальные результаты деятельности соответствуют намеченным -
находятся с ними в гармонии - консонансе. А отрицательные - когда имеется различие между
ожидаемым и действительным - диссонанс.

Диссонанс (и отрицательные эмоции) переживаются человеком как дискомфорт, и он

стремиться от них избавиться. Это можно сделать, или изменив ожидания и представления на
более соответствующие реальным результатам, или попытавшись изменить сами результаты. Из
чего следует, что эмоции являются основным управляющим механизмом нашей деятельности.

c. In ce consta teoria informationala a lui Simonov?

Потребностно-информационная теория эмоций Павла Васильевича Симонова развивает
идею Петра Кузьмича Анохина о том, что качество эмоции необходимо рассматривать с позиций
эффективности поведения. Все сенсорное разнообразие эмоций сводится к умению быстро
оценить возможность или невозможность активно действовать, то есть косвенно привязывается к
активирующей системе мозга. Эмоция представляется как некая сила, которая управляет
соответствующей программой действий и в которой зафиксировано качество этой программы. С
точки зрения данной теории, предполагается, что «… эмоция есть отражение мозгом человека и
животных какой-либо актуальной потребности (ее качества и величины) и вероятности
(возможности) её удовлетворения, которую мозг оценивает на основе генетического и ранее
приобретенного индивидуального опыта». Это утверждение можно представить в виде
формулы:

Э = П × (Ин — Ис),

где Э — эмоция (её сила, качество и знак); П — сила и качество актуальной потребности;
(Ин - Ис) — оценка вероятности (возможности) удовлетворения данной потребности, на основе
врождённого (генетического) и приобретённого опыта; Ин — информация о средствах,
прогностически необходимых для удовлетворения существующей потребности; Ис — информация
о средствах, которыми располагает человек в данный момент времени.

Из формулы хорошо видно, что при Ис<Ин эмоция приобретает положительный знак, а при
Ис>Ин — отрицательный.

18. Sentimente – trairi afective superioare.

a. Sentimentele – definire si caracterizare generala.
Sentimentele sunt trairi afective intense, de lunga durata, relativ stabile, specific umane,
conditionate social – istoric.
 Sentimentele se diferentiaza si in functie de obiect sau situatie; vorbim despre iubire
materna sau paterna, de iubire de patrie, de placere estetica, etc.
 Trebuie sa observam ca sentimentele adesea sunt numite emotii superioare: estetice,
intelectuale, morale, etc. In acest domeniu se face deosebirea dintre sentimente -
tendinte ca iubirea sau ura si sentimente - stari ca placerea-neplacerea, mindria-umilinta
si altele.
 Sentimentele au un caracter mai durabil si mai complex ca emotiile si exprima atitudinea
omului fata de realitatea concreta. Ex. dragostea fata de cineva, dragostea de tara.
  Obiectul sentimentelor pot fi imagini si notiuni care formeaza continutul constiintei
morale a omului. Sentimentele inalte se refera la valorile si idealurile spirituale. Ele
ocupa un loc important la formarea personalitatii. Sentimentele reguleaza
comportamentul omului, pot motiva faptele lui. Emotiile si sentimentele pot sa nu
coincida – astfel, te poti supara pe omul iubit.

b. Descrierea comparativa a emotiilor, sentimentelor si pasiunilor.

Pasiunile sunt sentimente cu o orientare, intensitate, grad de stabilitate si generalitate
foarte mare, antrenind intreaga personalitate.
Prin termenul de pasiune (lat. patior - pati = a sufei, a suporta) vom denumi acele
impulsuri care devin dominante si persistente. In cazul unor dominante superioare si acceptate de
personalitate, termenul se aplica in domeniul artistic, stiintific, social sau politic; in cazul in care
dominanta este de nivel inferior si este traita ca forta tiranica, provocind conflicte si sciziuni ale
personalitatii, este mai potrivit termenul de patima.
Pasiunea este un sentiment puternic, statornic, indelungat. Pasiunea se manifesta printr-o
concentrare de intentii si forte, orientate spre un scop unic. In pasiune este puternic reliefat momentul
volitiv. Pasiunea inseamna avintul, atragerea, orientarea tuturor aspiratiilor si fortelor personalitatii intr-
o unica directie, concentrarea lor asupra unui singur tel.

c. Clasificarea si descrierea sentimentelor.

Sentimentele pot fi:
 intelectuale: apar in procesul cunoasterii: curiozitate, mirarea, indoiala, dragostea de
adevat etc.;
 estetice: apar in procesul reflectarii frumosului din natura, viata: admiratia, extazul etc.;
 morale: reflecta atitudinea fata de bine sau rau, fata de conduita proprie sau a semenilor:
patriotismul, datoria etc.;
 sentimentele eului: amorul propriu, sentimentele de inferioritate sau superioritate;
 sentintimentele sociale si psihologice: vanitatea, demnitatea, sociabilitatea.

19. Stari psihice de activizare. Si din nou sorry da in romana gasesc doar despre excitarea
emotional in dragoste... rusa.
a. Descrierea starilor psihice de activizare: excitarea emotionala, inspiratia.
Conceptul de activitate impune considerarea si abordarea personalitatii umane nu ca pe
un simplu robot care doar raspunde automat la stimulii externi, ci ca pe un subiect capabil de a se
opune acestor „stimulari―, de a le filtra si prelucra prin prisma propriilor stari de motivatie, de a
intreprinde, independent, actiuni de modificare-transformare a situatiilor externe, de a-si afirma
si impune identitatea sa in lume.
Activitatea reprezinta modalitatea cea mai naturala si veridica de exteriorizare si
obiectivare a organizarii psihice interne a omului, de atestare a valentelor instrumental-creative,
temperamentale si caracteriale ale profilului personalitatii sale.
excitarea emotionala - Психическое состояние, характеризующееся бурным проявлением эмоций,
как положительных, так и отрицательных, а также значительным изменением соматических
ощущений

Вдохновение – это то, что сопутствует любому начинанию, претворяет в жизнь свежие
идеи, то, что делает наши занятия увлекательными и когда работа в удовольствие.

Вдохновение – особое психическое, можно сказать, трансовое состояние, когда есть

эмоциональное возбуждение, когда резко возрастает активность, когда потенциал возможностей
используется почти на 100%, это значит, физические и духовные силы мобилизуются, повышается
продуктивность деятельности. Когда ты делаешь значительно больше, чем за тот же время,
находясь в обычном состоянии.

Все в тебе сосредоточено и направлено на решение задачи, и ты не отвлекаешься на

лишнее.Вдохновение ускоряет процесс и улучшает качество. Есть еще один очень приятный и
важный момент – удовольствие от процесса.

Это относится не только к сочинительству, а также, например, к созданию и реализации

какого-либо проекта, плана, действия.

b. Descrierea si argumentarea rolului starilor de concentrare si distragere.

c. Descrierea starilor psihice de activizare: plictiseala si apatia.

Plictiseala este o emotie umana comuna. Apare mai frecvent la cei care traiesc stari depresive,
de lipsa de speranta, se simt singuri si sunt usor distrasi de diversi stimuli care nu au vreo importanta
anume pentru ei.

Un om plictisit percepe mediul in care se afla ca fiind static si este deconectat (detasat) de
procesele care au loc in jurul sau. Ar vrea sa se agate de ceva, dar mai nimic nu pare sa-l captiveze
suficient. Monotonia devine un nisip miscator si cu fiecare tentativa de alungare a acestei stari amplifica
si mai acut sentimentul ca nu se intâmpla nimic. Experientele devin frustrante, sufocante, nu neaparat
si dureroase, ca in cazul depresiei. Multi relateaza o senzatie de vid mintal, de parca nici o idee nu pare
sa-i preocupe.

Apar modificari de comportament: scade toleranta la frustrare, iritabilitate, labilitate

emotionala, neliniste, miscari cu aspect stereotip (de exemplu cu degetele de la mâini), se poate ajunge
si la abuz de droguri, mâncat excesiv, jocuri de noroc sau orice aduce o stimulare in plus.

Apatia reprezinta lipsa motivatiei sau entuziasmului. Acest lucru este diferit de oboseala sau
depresie.

O persoana care a suferit un accident vascular cerebral si este apatic manifesta putine
sentimente sau emotii. El poate fi retras fata de familie sau prieteni. Poate
parea pasiv sauindiferent fata de viata sa. Aceste persoane apatice isi pierd interesul fata de
activitatile zilnice, nu se preocupa de ingrijirea personala, intâmpina dificultati in inceperea si finalizarea
sarcinilor, dau impresia ca sunt lenesi si nepasatori.

20. Stari psihice tonice. Si again rusa..

a. Descrierea starii de monotonie.
Состояния утомления, переутомления, монотонии близки по своей природе. «Монотония
– состояние, противоположное стрессу, характеризуется сниженным уровнем жизнедеятельности,
наступает в результате воздействия однообразных раздражителей, то есть снижением внешней
стимуляции». (Л.П. Гримак) В процессе деятельности монотония проявляется в притуплении
остроты внимания, ослаблении способности к переключению, снижении бдительности,
ослаблении воли, сонливости.

Может возникнуть неприятное переживание, желание «встряхнуться», активизироваться.

Состояния монотонии стали чаще появляться после появления конвееров на производстве и
автоматики в авиации, когда воздействия на человека стали более монотонными,
воздействующими на какой- нибудь один орган чувств. «Не прошел мимо этой проблемы и
Павлов. Он считал, что «долбление в одну нервную клетку» длительно действующего
раздражителя приводит ее в тормозное состояние, так как в эту сторону под воздействием
угнетающих психику факторов склоняется баланс процессов».

b. Surmenajul ca stare psihica: descriere si factori determinanti.

https://ru.scribd.com/doc/145384440/1-Caracterizati-Surmenajul-simptomele-Surmenajului-
prevenirea-Surmenajului-cauzele-Aparitiei-Surmenajului
Surmenajul - stare fiziologica si psihologica intermediara intre oboseala si astenie.Din
punct devedere fiziologic, surmenajul se caracterizeaza prin epuizarea rezervelor dinamice
aleorganismului, denotând faptul ca s-a intrecut masura.
Surmenajul este o stare greu reversibila prin repuos si odihna. In surmenajul fizic apare
fatigabilitatea (granita intre surmenajul fizic si astenia de efort este greu de precizat, multi autori
considerând ca cei doi termeni sunt sinonimi). Celelate tipuri de surmenaj se transforma in
astenii doar pe un teren predispus, astenic sau somatic.Din punct de vedere psihologic se
constata o stare de epuizare nervoasa si stres senzorial. Un om surmenat este lipsit de dinamism,
de spirit de initiativa, nu are chef de munca, nici de distractie,traieste intr-o continua excitare
psihica si inclinare catre depresiune, teama si nelinistenemotivata.Surmenajul reduce capacitatea
de a gindi critic,de a rezolva problemele si de a lua decizii,ceea ce poate avea efecte
dezastruoase. Acesta este definit ca un fenomen rezultant alefectelor cumulative ale stresului din
domeniul activitatii profesionale.

c. Descrierea comparativa a starii de somnolenta si starii de somn.

Somnolenta se caracterizeaza prin dificultate de trezire dimineata, senzatie puternica de somn in timpul
orelor de munca si poate fi insotita de lipsa apetitului alimentar, probleme de memorie,
iritabilitate, anxietate.

Somnolenta excesiva - hipersomni

Somnul este o stare fiziologica periodica si reversibila, caracterizata prin suprimarea temporara a
constientei, prin abolirea partiala a sensibilitatii si incetinirea functiilor vietii organice (ritm respirator,
ritm cardiac, relaxare musculara, scaderea temperaturii cu aproximativ 0,5 grade C, scaderea functiilor
secretorii). In timp ce multi dintre noi cred ca somnul este o intindere temporala in care nu se intâmpla
nimic, somnul este, de fapt, cel putin din punct de vedereneurologic, o perioada de timp foarte
aglomerata. Desi importanta somnului nu poate fi discutata, oamenii de stiinta nu cunosc cu exactitate
de ce este atât de important pentru supravietuirea noastra.

21. Stari psihice de tensiune.

a. Starea de frustrare: definitie, factori determinanti si descriere.
Frustrarea - stare psihica, provocata de un conflict intern sau extern dintre motivatia, scopurile,
aspiratiile individului si anumiti factori obiectivi care impiedica realizarea lor.

Starea prelungita de frustrare poate duce la deformarea coceptului de “sine” la o autoevaluare

eronata.

Calitatile individual-psihologice ce favorizeaza frustrarea:

- dezechilibrul proceselor excitatiei si inhibitiei scoartei cerebrale, manifestat in emotivitate s porita,

excitabilitate, apreciere neadecvata a propriilor trairi si a circumstantelor ce le provoaca, capacitate
insuficiente de dirijare a conduitelor

- capacitate intelectuale medii sau joase, care favorizeaza imposibilitatea trairii rationale a
conflictului intern sau extern, evaluarea neadecvata a propriilor trebuinte, nevoi, asteptari,
concentrarea atentiei asupra piedicii in realizarea lor si a circumstantelor de moment.
 - anumite difeciente caracteriale - autoevaluare neadecvata, egocentrism, rigiditatea proceselor
cognitive, etc.

b. Descrierea starii de deprivare senzoriala.

Absenta stimulilor vizuali, auditivi, olfactivi, tactili sau gustativi, cauzata la blocarea cailor sau organelor
senzitive, cum se intampla, de exemplu, la pacientii cu ochii bandajati, conectati la aparate de ventilatie
artificiala, etc.

Deprivarea senzoriala prelungita poate produce tulburari psihologice si neurologice, precum halucinatii
vizuale si auditive, anxietate, depresie, si deziluzie

c. Definitia, factorii determinanti, tipurile si principalele etape ale stresului.

Stresul reprezinta procesul prin care organismul reactioneaza si incearca sa faca fata unuianumit
eveniment care determina o presiune extraordinara asupra fiintei umane. Asemenea evenimente
se refera deseori la pierderi, amenintari si raniri fizice sau emotionale. In contrast cu abordarea
marilor evenimente stresante, in ultimul timp, o atentie considerabila a fost acordata
evenimentelor stresante cotidiene si impactului pe care acestea il pot avea asupra functionarii
psihice.

Originile stresului:
 Stresul de supravietuire, cu alternativa „lupta sau fugi!‖
 Stresul legat de o suprasolicitare: doliu, divort, schimbari, probleme la serviciu, conflicte
puternice si de durata, tensiuni, etc.
 Stresul venit din interior: griji si probleme relationale
 Dependenta de stres placut (senzatii tari): limite extreme si comportamente periculoase
 Stresul legat de mediu: zgomot, aglomeratie, poluare
 Angajare de scurta durata in câmpul muncii.

Printre factorii stresogeni de baza pot fi numiti:

- Decesul partenerului de viata;
- Divortul;
- Decesul unui membrul al familiei;
- Boala sau trauma;
- Casatoria;
- Pensionarea; etc.

Tipurile:
1. S. bazal
2. S. cumulativ
3. S. traumatic
4. S. posttraumatic

22. Vointa ca modalitatea superioara de autoreglaj verbal.

a. Vointa – definire si caracterizare generala.
Vointa reprezinta capacitatea de a actiona in vederea realizarii unui scop constient, depasind
anumite bariere interioare sau exterioare.

Exista doua opinii diametral opuse asupra naturii vointei - materialista si idealista.
Idealistii considera vointa o forta spirituala care nu e legata nici cu activitatea creierului, nici cu mediul
inconjurator. Ei afirma ca vointa este, agentul suprem al constiintei noastre, care e chemat sa
indeplineasca functii diriguitoare. Vointa nu se supune nimanui. Ea este libera. Dupa parerea lor, omul in
orice caz poate proceda astfel, cum va gasi de cuviinta, fara a tine cont de ceva. El este liber in actiunile
sale. Cu alte cuvinte, omul face ceea ce doreste; cum dorete - asa procedeaza. Totul depinde de vointa
lui libera.

Conceptia materialista afirma ca vointa, in paralel cu alte aspecte ale psihicului, are baza
materiala sub forma de procese nervoase cerebrale. E imposibil a separa vointa de materie, de creier.
Materialistii sustin ca omul e legat in cel mai strins mod de mediul inconjurator. Fara de conditiile
exterioare necesare el nu poate nici sa mentina, nici sa continuie viata.
Conform opiniei materialiste asupra vointei, libertatea consta nu in viata independenta fata de legile
naturii, ci in cunoasterea acestor legi si in posibilitatea bazata pe aceasta cunoastere de a impune
sistematic legile naturii sa actioneze in vederea atingerii unor anumite scopuri. Libertatea vointei nu
inseamna, prin urmare, altceva decit capacitatea de a lua decizii in cunostinta de cauza.

b. Descrieti structura si fazele actului volitiv.

1. Constientizarea scopului. Motivele comportarii omului sunt variate. Ele pot fi trebuinte materiale -
foamea, setea, necesitatea de aer, de imbracaminte - si spirituale - comunicarea cu alti oameni,
insusirea cunostintelor.

Ciocnirea imboldurilor opuse, care nu coincid, intre care urmeaza a se face alegerea, se numeste 1upta
motivelor.

A lua decizia inseamna a delimita o dorinta de altele si astfel a crea chipul ideal al scopului.

2. Planificarea. In cadrul complicatei actiuni volitive dupa luarea deciziei urmeaza planificarea cailor de
realizare a sarcinii trasate. Ce-i drept, uneori modalitatile de realizare a deciziei se schiteaza in linii mari
paralel cu conturarea scopului si ca si cum apar din el. Dar si in aceste imprejurari elaborarea lor
detaliata are loc nemijlocit inainte de activitatea practica.
3. Realizarea. De indata ce sunt schitate caile si mijloacele, omul purcede la infaptuirea practica a
deciziei luate.

Realizarea practica a scopului schitat e legata de invingerea piedicilor.

Efortul volitiv. Actul volitiv se produce la o incordare mai mare sau mai mica. Acesta e asa-numitul efort
volitiv. El se caracterizeaza prin cantitatea de energie, consumata la realizarea actiunii bine orientate sau
la abtinerea de la ea.

4. Verificarea

Analizând actul voluntar se pot distinge patru faze.

a) Aparitia conflictului. Situatie tipica cin suntem confruntati cu mai multe tendinte ce au valente
diferite. E nevoie de reflexiune atunci când toate au cam aceeasi pondere, fiindca daca una este mult
mai intensa, declanseaza actiunea imediat. In aceasta faza tocmai constatam dificultatea alegerii unei
solutii si consecintele mai mult sau mai putin grave ale unei nechibzuinte.

b) Urmeaza deliberarea, adica analiza fiecarei alternative, a consecintelor neglijarii ei. Deliberarea
presupune si alcatuirea unui plan pentru a putea elimina sau micsora riscurile in cazul alegerii unei
alternative. Ea poate dura multa vreme (ca in cazul alegerii unei cariere), insa alteori e extrem de

scurta. De exemplu, unui sofer ii sare in fata un copil, pe neasteptate si-1 loveste, ii poate veni in gând sa
fuga, nefiind nici un martor, imediat, totusi, opreste si acorda copilului ajutorul cuvenit.

c) Decizia e momentul caracteristic al vointei. Ma hotarasc pentru una din alternative si pentru tactica
necesara. Sunt oameni capabili sa se hotarasca repede. Altii sunt foarte oscilanti si ezita multa vreme,
uneori chiar trece timpul in care decizia ar fi fost utila. Este una din deosebirile dintre omul practic si
tipul teoretic. Pare a fi si o caracteristica de nuanta temperamentala. Sunt insa profesii unde e nevoie de
decizii prompte: conducerea automobilelor si, mai ales, in pilotarea avioanelor.

d) Executarea hotarârii este neglijata de unii psihologi. Totusi, ea este edificatoare in privinta calitatilor
de vointa ale unei persoane. Nu e suficient sa iei o hotarâre, trebuie sa poti lupta impotriva dificultatilor
rezultate din decizia respectiva.

c. Enumerati si descrieti calitatile vointei.

1. Puterea - intensitatea efortului cu cre subiectul, confruntindu-se cu obstacole improtante, isi
urmareste scopul
Opusul - slabiciunea vointei (persoana incepe si nu termina)
Abulie - lipsa totala a vointei
2. Perseverenta - Insusirea volitiva a calitatii, care se manifesta in aptitudinea de a dirija si controla
comportarea timp indelungat in corespundere cu scopul schitat, se numeste perseverenta.

Opusul - incapatinarea (urmarea unui scop, desi este clar ca nu e posibil de a-l realizat)

3. Independenta vointei - tendinta constanta de a lua hotariri pe baza chibzuintei proprii

Opusul - sugestibilitatea vointei - adaptarea necritica a influentelor exterioare si anihilarea propriei

pozitii, prin diminuarea implicarii

4. Promptitudinea decizie - rapiditatea cu care delibereaza intr-o situatie complexa si urgent o

persoana, adoptind hotarirea cea mai potrivita.

Opusul - nehotarirea

23. Deprinderile - locul si rolul deprinderilor in structura activitatii.

a. Descrieti si enumerati principalele feluri ale deprinderilor.
Deprinderile sunt componente automatizate ale activitatii, constient elaborate, consolidate prin
exercitiu, dar desfasurate fara control constient permanent.

a. Automatizarea: se automatizeaza acele componente ale activitatii care se executa intotdeauna in

acelasi fel, se repeta frecvent si se exerseaza mult
b. Reducerea efortului voluntar dublata de reducerea controlului constient, analitic
c. Posibilitatea readucerii sub control constient: fiind rezultatul invatarii, deprinderile nu sunt
inconstiente si autonome; ele ramân intr-o zona a subconstientului fiind usor de adus la suprafata
constierntului
d. Schematizarea si prescurtarea actiunii: presupune eliminarea a ceea ce este de prisos si
neadecvat
Felurile deprinderilor:

a. Dupa gradul complexitatii:

- simple: care ating de multe ori un mare grad de automatizare

- complexe: le cuprind pe cele simple ca structurari unitare si relativ flexibile

b. Dupa natura proceselor psihice in care are loc automatizarea:

- senzorial-perceptive (de ex. Integrarea orientarii automatizate a privirii in zona centrala a
câmpului perceptiv si in stânga sus - citire)

- verbale (distingerea cuvintelor in limba cunoscuta)

- de gândire
- motrice

- ortografice

c. Dupa tipul de activitate in care se integreaza:

- deprinderi de joc

- de invatare

- de conduita

b. Expuneti conditiile elaborarii deprinderilor.

a. Instruirea verbala prealabila
b. Demonstrarea modelului actiunii
c. Organizarea exercitiilor
d. Asigurarea controlului si autocontrolului
e. Formarea deprinderilor trebuie sa se bazeze pe interesele subiectului
f. Constanta principiilor si metodei de lucru
g. Caracterul activ al metodelor de formare

c. Numiti si descrieti etapele formarii deprinderilor.

- faza initiala, a familiarizarii cu actiunea motrica, a insusirii preliminare a bazelor acesteia, prin formarea
reprezentarii ideomotorii pe baza demonstratiei si explicatiei, precum si a primelor incercari de executie
din partea subiectului;

- faza insusirii precizate a executiei, in care se produc legarea si unificarea actiunilor partiale, atentia
indreptându-se asupra corectitudinii miscarilor si a momentului cheie al actului global;
- faza consolidarii deprinderii - in care se realizeaza diferentierea proceselor corticale si precizarea
raporturilor spatio-temporale ale acestora;

- faza automatizarii - care nu este obligatorie intrucât nu toate deprinderile motrice se automatizeaza
total.

Dupa A. Dragnea (1999), in formarea unei deprinderi motrice se disting patru etape:
- etapa informarii si a formarii imaginii mentale (echivalentul reprezentarii ideomotorii), pe baza
explicatiei si a demonstratiei directe sau mijlocite;

- etapa miscarilor grosiere sau insuficient diferentiate (numita si a miscarilor incordate), in care are loc
efectuarea primelor executii corecte din punct de vedere tehnic;

- etapa consolidarii miscarii, a coordonarii fine - caracterizata de efectuarea corecta a miscarii, de regula
in conditii standard si cu indici superiori de forta, precizie, ritm si amplitudine;

- etapa perfectionarii - caracterizata de efectuarea miscarii in conditii variate, cu indici superiori de

eficienta; este considerata a fi si etapa declansarii priceperilor motrice complexe, executate adaptat
cerintelor mediului sau celor impuse de regulament, de conducator etc.

24. Psihologia insusirilor psihice ale personalitatii.

a. Definiti notiunea de personalitate si descrieti componentale de baza ale personalitatii.
Personalitatea este un sistem dinamic, deschis, hipercomplex si probabilist. Personalitatea
este o structura complexa implicând un ansamblu de structuri si functionând sistemic.
O privire generala asupra mai multor definitii date personalitatii evidentiaza câteva
caracteristici, ale acesteia (Perron, R., 1985):
­ globalitatea: personalitatea cuiva este constituita din ansamblul de caracteristici care permite
descrierea acestei persoane, identificarea ei printre celelalte. Orice constructie teoretica valida
referitoare la personalitate trebuie sa permita, prin operationalizarea conceptelor sale,
descrierea conduitelor si aspectelor psihofizice care fac din orice fiinta umana un exemplar unic;
­ coerenta: majoritatea teoriilor postuleaza ideea existentei unei anume organizari si
interdependente a elementelor componente ale personalitatii. Când in comportamentul cuiva
apar acte neobisnuite, ele surprind deoarece contravin acestui principiu; incercând sa explicam,
sa intelegem actiunile curajoase ale unei persoane timide, nu facem altceva decât sa reducem
incoerenta initiala utilizând modele propuse de o anume teorie a personalitatii. Postulatul
coerentei este indispensabil studiului structurilor de personalitate si al dezvoltarii lor;
personalitatea nu este un ansamblu de elemente juxtapuse, ci un sistem functional format din
elemente interdependente. De aici rezulta o a treia caracteristica:
­ permanenta (stabilitatea) temporala: daca personalitatea este un sistem functional, in virtutea
coerentei sale, acesta genereaza legi de organizare a caror actiune este permanenta. Desi o
persoana se transforma, se dezvolta, fiinta umana are constiinta existentei sale, sentimentul
continuitatii si identitatii personale, in ciuda transformarilor pe care le sufera de-a lungul intregii
sale vieti
­ PERSONALITATEA
­
­
­ Subiectul uman privit in cele 3 ipostaze (infatisari) ale sale:
­
­
­
­ 1) subiect pragmatic 2) subiect epistemic 3) subiect axiologic
­ (al actiunii, cel ce transforma (al cunoasterii, cel ce ajunge (purtator si generator
­ lumea si tinde s-o stapâneasca) la constiinta de sine si de lume) al valorilor)
­
­
­ apartinenta la speta umana;
­ calitatea de fiinta sociala, si deci membru al
societatii;
­ „Personalitatea” cuprinde: calitatea de fiinta constienta doatata cu gândire
si vointa;
­ dotarea cu valori si orientarea dupa aceste valori;
­ participarea la cultura, potentialul creativitatii.
­
­
­
­
­ EU – centrul edificiului personalitatii; imaginea de
­ sine – ca viziune asupra propriei fiinte si a raporturilor
­ cu ceilalti carora li se presupune acelasi EU omenesc.
­
­
­
­
­ Personalitatea – un agregat de atitudini si aptitudini
­ care are in centrul sau Eul ca un factor de integrare si
­ coordonare
­
­
­
­

INDIVID
 ­
­
­
INDIVIDUALITATEA
­
­
­ PERSOANA
­
­
­ PERSONALITATEA

b. Expuneti importanta examinarii insusirilor psihice prin prisma constructului bio-psiho-social

al personalitatii.
Examinarea personalitatii din punct de vedere biologic (ereditar), psihologic si social (influenta
societatii, mediului)

c. Argumentati rolul potentialului nativ si capitalului dobindit in manifestarea insusirilor psihice

ale personalitatii.

25. Tipologia temperamentala.

a. Dati definitia si expuneti citeva clasificari ale temperamentelor.
Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetica a personalitatii care se exprima cel
mai pregnant in conduita.
Tipologia lui Hippocrate. Prima incercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale
o datoram medicilor Antichitatii, Hippocrate si Galenus. Ei au considerat ca dominanta in organism a
uneia dintre cele patru „umori” (singe, limfa, bila neagra si bila galbena) determina temperamentul. Pe
aceasta baza ei stabilesc patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric.

Colericul (predomina bila galbena) este energic, nelinistit, impetuos, uneori impulsiv si isi
risipeste energia. El este inegal in manifestari. Starile afective se succed cu rapiditate. Are tendinta de
dominare in grup si se daruieste cu pasiune unei idei sau cauze.

Sangvinicul (predomina singele) este vioi, vesel, optimist si se adapteaza cu usurinta la orice
situatii. Fire activa, schimba activitatile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou.
Trairile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece cu usurinta peste
esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte persoane.

Flegmaticul (predomina limfa) este linistit, calm, imperturbabil, cugetat in tot ceea ce face, pare
a dispune de o rabdare fara margini. Are o putere de munca deosebita si este foarte tenace, meticulos in
tot ceea ce face. Fire inchisa, putin comunicativa, prefera activitatile individuale.

Melancolicul (predomina bila neagra) este putin rezistent la eforturi indelungate. Putin
comunicativ, inchis in sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut,
gesticulatia redusa.

b. Descrieti clasificarea si enumerati tipurile de temperament, definite prin analiza insusirilor

sistemului nervos central.
Tipuri de activitate nervoasa superioara (I.Pavlov).

Explicarea diferentelor temperamentale tine, in conceptia fiziologului rus Ivan Pavlov, de

caracteristicile sistemului nervos central:
 Forta sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos si se exprima prin rezisetnta mai
mare sau mai mica la excitanti puternici sau la eventualele situatii conflictuale. Din acest punct de
vedere se poate vorbi despre sistem nervos puternic si sistem nervos slab;
 Mobilitatea desemneaza usurinta cu care se trece de la excitatie la inhibitie si invers, in functie
de solicitarile externe. Daca trecerea se realizeaza rapid, sisetemul nervos este mobil, iar daca trecerea
este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert;
 Echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei celor doua procese (excitatia si inhibitia).
Daca ele au forte aproximaiv egale, se poate vorbi despre sistem nervos echilibtrat. Exista si un sistem
nervos neechilibrat la care predominanta este excitatia.
Din combinarea acestor insusiri rezulta patru tipuri de sistem nervos:

1. tipul puternic – neechilibrat (cu predominarea excitatiei) – excitabil (corelat cu tetmperamentul

coleric)

2. tipul puternic – echilibrat – mobil (corelat cu temperamentul sangvinic)

3. tipul puternic – echilibrat – inert (corelat cu temperamentul flegmatic)

4. tipul slab – neechilibrat (cu predominarea inhibitiei) – rigid (corelat cu temperamentul melancolic)

c. Descrieti clasificarea temperamentelor dupa Eysenck.

Tipologia lui Jung si Eysenck. Psihiatrul elvetian Carl Jung a constatat, pe baza unei
impresionante experiente clinice, ca, in afara unor diferente individuale, intre oameni exista si deosebiri
tipice. Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si intra in categoria extravertitilor, in
timp ce altii sunt orientati predominant spre lumea interioara si apartin categoriei introvertitilor.

Extravertitii sunt firi deschise, sociabile, comunicative, optimiste, senine, binevoitoare, se inteleg
sau se cearta cu cei din jur, dar ramin in relatii cu ei.

Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putin comunicativi, inclinati spre reverie si
greu adaptabili.

Psihologul englez Hans Eysenck reia aceasta distinctie a lui Jung, amplificind cazuistica
probatorie, dar adauga o noua dimensiune numita grad de neurozism. Aceasta exprima stabilittatea sau
instabilitateta emotionala a subiectului. Eysenck a reprezentat cele doua dimensiuni pe doua axe
perpendiculare, obtinind tipurile extravertit – stabil, extravertit – instabil, introvertit – stabil si
introvertit – instabil, pe care le-a asociat cu cele patru temperamente clasice.
 neurotism

Temperamentul Temperamentul

melancolic coleric

introversiune extroversiune

Temperamentul Temperamentul

flegmatic sangvinic

stabilitate emotionala

26. Aptitudinile – latura instrumental-operationala a personalitatii.

a. Aptitudinile – definire si caracterizare generala.
"Aptitudinile reprezinta un complex de procese si insusiri psihice individuale, structurate intr-un
mod original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activitati."

Aptitudinile sunt operatii superior dezvoltate, care mijlocesc performante supramedii in

activitate.

a) Deci, nu orice insusire psihica este o aptitudine, ci numai cea care ii diferentiaza pe oameni in privinta
posibilitatii de a atinge performante superioare in diverse activitati;

b) Este aptitudine doar insusirea care contribuie efectiv la realizarea cu succes a activitatilor;

c) Numai insusirea care asigura indeplinirea activitatii la un nivel calitativ superior poate fi considerata
aptitudine;

d) Sunt aptitudini insusirile dispuse intr-o anumita configuratie in virtutea careia dispun si de un mare
grad de operationalitate.

b. Clasificati si descrieti tipurile de aptitudini.

A. Dupa gradul de complexitate:
1. simple (acuitatea vizuala, olfactiva, simtul ritmului, memorie muzicala); se sprijina pe un tip
omogen de operare sau functionare; mijlocesc actiunile si conditioneaza eficienta in anumite
laturi ale activitatii.
2. complexe (simtul ritmului & memoria muzicala & auz muzical); sunt formate din aptitudini
simple, dar nu prin insumare, ci ca sinteza.

B. Dupa sfera de aplicabilitate, aptitudinile complexe pot fi:

1. speciale (sportive, muzicale, tehnice etc.)
2. generale (spiritul de observatie, inteligenta) cele utile pentru mai multe sau pentru toate
domeniile; aptitudinile generale nu pot inlocui aptitudinile speciale, ci doar le pot compensa intr-
o anumita masura; exista domenii unde primeaza aptitudinile speciale, cele generale nefiind
obligatorii la nivel inalt.
C. Dupa natura proceselor psihice prin care se exprima:
1. aptitudini senzorial – perceptive (ex. vederea spatiala)
2. aptitudini psihomotorii (ex. coordonarea manuala)
3. aptitudini intelectuale (ex. inteligenta)

c. Definiti si caracterizati inteligenta ca aptitudine generala.

Inteligenta generala este „o aptitudine generala care contribuie la formarea capacitatilor si la adaptarea
cognitiva a individului in situatii noi".

Termenul de inteligenta provine de la latinescul intelligere, care inseamna a relationa, a organiza sau de
la interlegere, care presupune stabilirea de relatii intre relatii.

Noile cercetari facute din perspectiva psihologiei cognitive si a neuropsihologiei, care leaga
comportamentul inteligent de eficienta neurologica, ar putea aduce precizari pretentioase in acest sens.

Inteligentele multiple.

Teoria lui Gardner a revolutionat educatia. Gardner lamureste o intrebare pe care si-o pun multi
profesori: de ce unii indivizi sclipitori nu au rezultate bune la teste sau in general note bune.

Gardner spune ca omul are mai multe inteligente si ca profesorii ar trebui sa se concentreze pe
cele mai dezvoltate inteligente ale elevilor, in loc sa-si piarda timpul cu dezvoltarea celorlalte mai slab
dezvoltate.

Cele opt inteligente identificate de Gardner sunt:

1. inteligenta lingvistica – sensibilitate la intelegere si ordinea cuvintelor

2. inteligenta logico-matematica - capacitatea de a rezolva cu usurinta probleme si de a te simti
foarte confortabil atunci cind se lucreaza cu numere; aceasta este cea care determina obtinerea unor
scoruri foarte mari la testele care masoara coeficientul de inteligenta traditional.
3. inteligenta muzicala - capacitatea de a identifica stilul unui compozitor si de a recunoaste diverse
partituri muzicale.
4. inteligenta spatiala – capacitatea de a vedea structuri si forme cu precizie; cei care poseda acest
tip de inteligenta se exprima foarte usor prin desene, fotografii sau sculpturi.
5. inteligenta corporal – kinestezica – capacitatea de a utiliza corpul cu precizie, coordonind
miscarile foarte bine si, in acelasi timp, putind sa inteleaga rapid toate nuantele unei miscari.
6. inteligenta intra-personala (intelegerea propriilor emotii) si inteligenta inter-personala
(intelegerea celorlalti) capacitatile care te ajuta sa intelegi sentimentele celor din jur si, respectiv, sa iti
intelegi propriile sentimente; acestea sunt responsabile in buna masura pentru cele 80 de procente ale
succesului organizational.

27. Creativitatea ca structura a personalitatii.

a. Creativitatea – definire si caracterizare generala.
Creativitatea ca activitatea conjugata a tuturor functiilor psihice ale persoanei, intelectuale, afective si
volitive, constiente si inconstiente, native si dobândite, de ordin biologic, psihofiziologic si social
implicate in producerea noului si originalului.

Fazele procesului de creatie:

a) Pregatirea cuprinde sesizarea si punerea problemei, documentarea, culegerea, analiza si
interpretarea materialului faptic cu ajutorul unor metode si tehnici de cercetare, formularea ipotezei si
conceperea ideilor prototip, ca directii de cautare a primelor solutii de rezolvare a problemei.
b) Incubatia intervine in urma unei perioade de munca obositoare, fara ca solutia sa apara. Este o faza
de asteptare tensionala, când are loc distantarea de problema, de tiparele anterioare, producându-se
cea de-a treia faza.

c) Iluminarea sau aparitia brusca a ideii, a solutiei, prin comutarea ideilor si prescurtarea
rationamentelor. Orientarea catre o alta activitate, plimbarile si hobiurile faciliteaza inspiratia.

d) Verificarea este faza de control a veridicitatii ipotezei de rezolvare a problemei, de evaluare si

aplicare a produselor create.

b. Descrieti relatia dintre gindire, imaginatie si creativitate. Nu vreau sa pun inca odata totul
despre astea 3

c. Enumerati si descrieti factorii de baza si tipurile creativitatii.

Activitatea de invatare scoate in evidenta urmatoarele tipuri creative:

Tipul necreativ. La o capacitate mica de stocare a informatiilor (cunostinte relativ putine) se poate
asocia o capacitate combinatorica mica pe un fond energetic stimulator scazut.

Tipul necreativ-volitiv. In cazul fondului energetic stimulatoriu relativ ridiact s-ar putea sa avem de-a
face cu elevii care vor sa realizeze ceva, cheltuiesc energie, se framânta, der rezultatele nu sunt pe
masura calitatii de energie cheltuita. Este vorba de o energie neproductiva ineficienta, ce trebuie
canalizata spre alte activitati decât cele creative. Pe acesti elevi ii putem aprecia ca „vor, dar nu pot”; la
ei pedomina latura afectiv-motivationala in detrimentul celorlalte mai ales a celei combinatorii.

Tipul cumulativ. Avem de-a face cu elevi care stocheaza multe cunostinte, din domenii variate dar care
se gasesc in imposibilitatea de a le combina intr-o maniera noua si originala spre a crea ceva. Sunt elevi
instruiti, cu un volum apreciabil de cunostinte dar sterili, neproductivi. Acest tip cumulativ poate fi elev
volitiv care dispune de un fond energetic motivational ce se manifesta preponderent in acumularea de
fapte.

Tipul combinativ-volitiv. O cantitate relativ mica de informatie s-ar putea sa se asocieze la unii elevi, cu
o mare capacitate combinatorie, ceea ce le-ar permite sa realizeze un indice de creativitate mediu sau
chiar ridicat. Sunt elevi cu o fantezie bogata si inteligenta prodigioasa care creaza parca din nimic. Ei
prind „din zbor” cunostintele transmise, au capacitatea de a realiza lucrari inedite in planul creativitatii.
Ei isi confrunta si sustin cu tarie opiniile, militeaza permanent pentru transpunerea lor in fapt. Planul si
realizarea lor creatoare se suprapun.

Tipul combinativ-nevolitiv. Elevul ce se incadreaza intr-un asemenea tip intruneste toate calitatile de
ordin combinativ dar mai putin disponibilitatile volitive. Din cauza lipsei de energie, cele mai multe
realizari creative ramân in stadiul de proiect, neputând sa le finalizeze.

Tipul cumulativ-combinativ-volitiv. O cantitate mare de informatie, cunostinte multe, profunde si

variate se pot asocia cu o mare capacitate combinatorie, pe un fond energetico-stimulatoriu ridicat.
Suntem in fata geniului creativ. Sunt cazurile cele mai fericite dar cele mai mai rare. Elevii ce apartin
acestui tip nu ramân de obicei la un domeniu de cunoastere. Cu cât energia lor este mai mare, cu atât
capacitatea de a se manifesta multilateral, de a crea multe elemente noi si originale, de a finaliza, este
mai mare.

Tipul combinativ-imaginativ. Luând in consideratie eurema critica, putem intâlni si un asemenea tip, la
care functia critica opereaza in deficit. Functia combinatorie lucrând in exces, imaginatia sa foarte
bogata iese adesea din sfera posibilului, trecând in domeniul visului irealizabil. Sunt elevi cu idei
fanteziste, nerealiste.
Tipul combinativ-critic. La acesta, imaginatia si gândirea critica se gasesc in echilibru.Imaginatia are curs
liber, apoi este supusa cenzurii severe a ratiunii. Asemenea elevi au idei fecunde, realiste, noi si
originale.

Tipul combinativ-hipercritic. La un asemenea tip, functia critica se realizeaza in exces, fantezia si

inteligenta lui pot produce idei noi si originale dar majoritatea lor sunt ucise in embrion, deci
creativitatea, in cele din urma, este nula.

Tipul ideativ. Este vorba de acei elevi la care predomina latura ideativa, având la baza euree de
acumulare si comprehensiune, eurema asociativ-combinatorie. Sunt indicati pentru activitati de
conceptie, deoarece gasesc solutii ingenioase in variate situatii.

Tipul ideativ-imagistic. La cei care apartin acestui tip, ideatia si capacitatea de vizionare a ideilor sunt in
echilibru. Orice idee are posibilitatea de a fi vizualizata.

Tipul imagistic. Este dominat de vizualizarea ideilor si are mai putin capacitatea de a elabora idei noi si
originale. Asemenea elevi au vocatie pentru transpunerea originala a ideilor altora.

Tipul ideativ-imagistic-obiectual. Are ca nota specifica armonia intre structura ideativa imagistica si
obiectuala. Elevii acestui tip elaboreaza idei noi si originale, le pot vizualiza si transpune in practica. Este
ca si in domeniul muzicii când, uneori, aceeasi persoana intruneste compozitorul, dirijorul si interpretul.

28. Caracterul – latura relational-valorica a personalitatii.

a. Caracterul – definire si caracterizare generala.
Caracterul este o formatiune superioara la structurarea caruia contribuie trebuintele umane,
motivele, sentimentele superioare, convingerile morale, aspiratiile si idealul, in ultima instanta,
conceptia despre lume si viata.

In timp ce temperamentul este neutral, din punct de vedere al continutului, sociomoral, al

semnificatiei umaniste, caracterul se defineste, in principal, prin valorile dupa care subiectul se
calauzeste, prin raporturile pe care le intretine cu lumea si cu propria fiinta.

Intre caracer si aptitudini distinctia este mai pregnanta. In timp ce aptitudinea, ca sistem
operational eficient, se investeste in activitate si se apreciaza dupa rezultatele obtinute, trasaturile de
caracter constau din modul de raportare la diversele laturi ale realitatii inclusiv activitatea proprie.

Poate exita deci o discordanta intre sensurile nivelurile atitudinale (caracteriale) si aptitudninile,
dupa cum poate sa se constate partial denivelari si discordante sau o dezvoltare superioara si
concordanta a ambelor formatiuni.

b. Descrieti modalitatea de formare si pricipalele dimensiuni ale caracterului.

Insusirea caracteriala reprezinta o pozitie a subiectului fata de cele din jur, un mod de a se
raporta la evenimentele existentei sale in lume. In stiintele umaniste, aceste modalitati de
raportare care pornesc de la subiect, il exprima pe el si se traduc prin comportamente, poarta numele
de atitudini.

La nivelul caracterului ne intereseaza nu atitudinile circumstantiale si variabile, ci acelea care

sunt stabile si generalizate, fiind proprii subiectului in cauza, intemeindu-se pe convingeri puternice.

Definim atitudinea ca o modalitate de raportare la o clasa generala de obiecte sau fenomene si

prin care subiectul se orienteaza selectiv si se autoregleaza preferential.
 Observam ca insusirile voluntare pot sa depaseasca atitudinile de o categorie sau alta si sa se
manifeste in orice situatie, constant. In acest caz, se vorbeste de un caracter dominat de vointa,
indiferent de orientarile sale atitudinale. De altfel, un vechi psiholog german, P. Klages, definea
caracterul ca vointta moraliceste organizata. Intrucit omul nu exista decit intre oameni, trebuie
considerata categoria atitudinilor fata de oameni . Indepartarea sau chiar contrazicerea principiului
despre om ca valoare suprema este o retragere pe pozitii ostile omului.

Nu putem desparti insa atitudinea fata de oameni de atitudinea fata de sine. Demnitatea
inseamna constiinta propriei valori in conditiile respectului fata de altii, neacceptarii injosirii. Sint
inacceptabile atit umilinta cit si aroganta. Cit priveste modestia, aceasta se cere a fi corelata cu
demnitatea.

Un rol esential in viata si existenta omeneasca il indeplinesc activitatea, munca. Rolurile

profesionale indeplinite cu efort si competenta sunt, dupa multi autori, indicatori ai valorii sociale ale
personalitatii.

Intregrindu-le pe toate celelalte, ultima categorie de atitudini priveste societatea, raspunderile

cetatenesti si politice pe care fiecare le are fata de destinele colectivitatii din care face parte in conditiile
democratiei si ale deplinei libertati. In plan social-istoric, valoarea diriguitoare este patriotismul.

c. Descrieti notiunea de „trasatura de caracter” si expuneti importanta atitudinilor in cadrul

structurilor caracteriale.
Atitudinile si calitatile voluntare asociate lor sunt corelate, interdependente si chiar organizate intr-un
sistem prin intregrari la diverse niveluri.

Marele caracterolog american G. Allport arata ca la fiecare individ, se pot descoperi 1-2 trasaturi
caracteriale care domina si controleaza pe celelalte. Este apoi un grup de trasaturi principale (10-15)
care pot fi cu usurinta recunoscute la individ ca fiindu-i caracterirstice, iar in rest, sute si mii de trasaturi
secundare si de fond, care sunt slab exprimate si pe care insusi subiectul uneori le neaga.

A cunoaste pe cineva, inseamna a-i determina trasaturile caracteriale cardinale. Trasatura –

„stapina” nu trebuie sa se rupa de trasaturile principale pe care si le subordoneaza si pe care le
integreaza intr-o structura unica.

Ierarhizarea atitudinilor si trasaturilor in sistem este principala particularitate a structurii

caracteriale.

Unitatea caracterului inseamna a nu modifica in mod esential conduita de la o etapa la alta din motive
de circumstante, contrare principiilor declarate.

Expresivitatea caracterului se refera la dezvoltarea precumpanitoare a uneia sau a citorva trasaturi,

care dau o nota specifica intregului. Caracterele expresive sunt cele clar definite, usor de relevat si
dominate in raport cu situatia in care se afla;

Originalitatea caracterului presupune autenticitatea in insusirea si realizarea anumitor valori, coerenta

launtrica a acestora, forta lor morala, gradul lor diferit de dezvoltare si imbinare la fiecare individ, cu alte
cuvinte, nota distinctiva a persoanei in raport cu alte persoane.

Bogatia caracterului rezulta din multitudinea relatiilor pe care persoana le stabileste cu viata sociala, cu
munca, cu semenii etc.

Statornicia caracterului se realizeaza daca atitudinile si trasaturile caracteriale au o semnificatie de o

mare valoare morala, aceasta fundamentind constanta manifestare in comportament.
Plasticitatea caracterului apare ca o conditie a restructurarii unor elemente ale caracterului in raport cu
noile cerinte impuse cu necesitatea slujirii acelorasi principii.

Taria de caracter se exprima in rezistenta la actiuni si influente contrare scopurilor fundamentale,

convingerilor, sentimentelor de mare valoare morala etc., pe care persoana le-a transformat in linii de
orientare fundamentala si de prespectiva. Datorita fortei caracteriale, omul atinge nivelul suprem al
eroismului.

Toate aceste particularitati, de ansamblu, ale caracterului releva inca o data faptul ca acesta
poate fi definit ca sistem de atitudini stabile si specific individuale, avind o semnificatie sociala si morala,
atestandu-l pe om ca membru al societatii, ca purtator de valori, deci, ca personalitate.

29. Motivatia personalitatii.

a. Definiti notiunea de „motivatie” si descrieti rolul ei in dezvoltarea personalitatii.
Motivatia este un „concept fundamental in psihologie si, in genere in stiintele despre om, exprimând
faptul ca la baza conduitei umane se afla intotdeauna un ansamblu de mobiluri – trebuinte, tendinte,
afecte, interese, intentii, idealuri – care sustin realizarea anumitor actiuni, fapte, atitudini”

Motivatia constituie temeiul comportamentelor si activitatilor pe care le presteaza indivizii in cadrul

grupului in functie de specificul solicitarilor ce decurg dintr-o categorie sau alta de relatii functionale
(relatii dintre subiect si sarcinile activitatii). In cazul relatiilor de munca, problema motivatiei se pune in
legatura cu sensul si ratiunea atribuita de individ rolului sau profesional. In functie de modul in care se
realizeaza valorizarea sociala a muncii (felul cum este privita, inteleasa si practicata munca) si de
contextul social, se realizeaza si motivatia celui care munceste. Motivatia se bazeaza pe trebuinte,
acestea fiind substratul cauzal imediat al celor mai diferite activitati si comportamente interumane.
Motivul nu apare ca derivat al unei trebuinte singulare, ci ca expresie a modului in care acestea
interactioneaza in sistem. Forma cea mai inalta a motivatiei este motivatia interna, care apare atunci
când rolul profesional cu care interactioneaza subiectul devine el insusi o necesitate. O astfel de
motivatie condenseaza in sine trebuinta de activitate a subiectului, valorizarea sociala pozitiva a
activitatii acestuia si constientizarea importantei sociale a activitatii desfasurate.

A. Motivatia pozitiva / negativa.

Motivatia pozitiva – motivatia produsa de stimulari premiale (lauda, incurajarea, premierea etc.); se
soldeaza cu efecte benefice: preferarea persoanelor, a activitatilor, angajarea etc. (se instaleaza stari
afective tonifiante)

Motivatia negativa – produsa de folosirea unor stimuli aversivi (amenintarea, pedepsirea, blamarea);
aduce cu sine efecte negative, precum: abtinerea, evitarea, refuzul.

B. Motivatia intinseca / extrinseca

Motivatia intrinseca – sursa se afla in subiect, in nevoile si trebuintele lui personale, iar motivatia este
soldata cu activitatea subiectului.

Motivatia extrinseca – sursa este in afara subiectului, fiindu-i sugerata sau chiar impusa acestuia de o
alta persoana.

C. Motivatia cognitiva / afectiva

Motivatia cognitiva isi are originea in activitatea exploratorie, in nevoia de a sti, de a cunoaste. Forma ei
tipica – curiozitatea pentru nou.

Motivatia afectiva este determinata de nevoia omului de a obtine aprobarea din partea altor persoane,
de a se simti bine in compania altora.
b. Expuneti opinii teoretice asupra structurii motivatiei si rolului trebuintelor, motivelor si
intereselor.
Motivul este acel fenomen psihic ce are un rol esential in declansarea, orientarea si modificarea
conduitei, iar motivatia e constituita din ansamblul motivelor, mai bine zis din structurarea tuturor
motivelor, intrucât ele nu sunt pe acelasi plan.

Un motiv este o cauza principala a unui comportament. Nu orice cauza este un motiv. O
detunatura puternica ne face sa tresarim, ea este cauza reactiei noastre, dar nu spunem ca ar fi
„motivul" tresaririi. Motivul este o cauza interna a conduitei noastre.

La baza motivatiei ar sta un principiu din biologie, cel al homeostaziei, potrivit caruia
organismele tind sa-si mentina aceeasi stare, un anume echilibru constant, cu toate modificarile
mediului. Când echilibrul este perturbat, atunci fiinta vie reactioneaza in vederea restabilirii lui.
Dezechilibrele se traduc pe planul psihic prin aparitia unei trebuinte: nevoia de hrana, de apa, de
caldura etc. Trebuinta este tocmai o traire a unei stari de dezechilibru, provocata, de obicei, de o lipsa.
Dar nu tot ceea ce retinem ca o necesitate are o cauza nativa. Sunt multe trebuinte formate in cursul
existentei: nevoia de a fuma, de a vedea un film, dorinta de a te plimba cu automobilul (dorinta fiind o
trebuinta constienta de obiectul ei) etc. Toate acestea se formeaza, fiind produsul experientei, al
civilizatiei care, satisfacând unele nevoi, creeaza si altele noi.

c. Descrieti locul si rolul convingerilor, idealurilor, conceptiilor despre lume si viata in

motivatia umana.
Ele sunt component ale motivatiei
5)��� Convingerile sunt idei adanc implantate in structura personalitatii, puternic traite afectiv,
care ne impulsioneaza la actiune. Ele sunt idei de valoare certa si de mare forta.De exemplu, eu cred cu
putere ca o noua oranduire, care are la baza meritocratia si moralitatea va inlocui capitalismul salbatic
din lume si, impulsionat de aceasta credinta, scriu aceste doua seriale. Toti oamenii au convingeri
diferite (politice, religioase, estetice, morale etc.) gata sa le apere cu ghearele si cu dintii, dar nu toti
sunt constienti de ele.
Convingerile pozitive, corecte, realiste si prgamatice ne dau energie pentru atingerea unor destine
fericite. Convingerile eronate, mai ales cele mistice, indeparteaza oamenii de viata reala si-i predispun la
diverse boli. Oamenii lipsiti de convingeri pozitive sunt dezorientati, slabi de inger, frunze in vant. Cei
care au convingeri ferme sunt in stare sa moara pentru apararea lor. De exemplu, Giordano Bruno era
convins de faptul ca in Univers exista o pluralitate de lumi si a scris lucrarea Despre Univers si lumi
(1589 e.n.).In 1592, a fost arestat de Inchizitie si schingiuit timp de opt ani, sa renunte la convingerea

sa. N-a renuntat nici in fata rugului aprins, fapt pentru care a fost ars de viu, in Campo dei Fiore �
Roma, in 1600 e.n. Adevarul sustinut de el s-a confirmat prin stiintele moderne.

6)��� Idealurile reprezinta proiectii ale individului in sisteme de imagini si idei care ii ghideaza
intreaga existenta. Ele transfigureaza experienta proprie si a altor adepti ai acelorasi valori, incat devin
anticipari generalizate ale unor modele de viata si activitate. Oamenii cu idealuri marete sunt, de
regula, cei care asigura progresul umanitatii terrane. Idealurile cuprind trei elemente principale:

a)��� Sensul si semnificatia vietii ca valoare suprema.

b)��� Scopul vietii umane, diferit de scopul vietii animale.

c)��� Modelul de viata propus a fi atins, ca un Eu personal ideal.

Idealurile inalte solicita din partea individului un nivel de cultura ridicat, chiar daca nu se poseda o avere
pe masura lor. Majoritatea cetatenilor unei natiuni traiesc cu idealuri marunte (o slujba, o bere, un
salariu etc.). Revolutiile si reformele progresiste sunt facute de oameni cu idealuri umaniste inalte..

7)��� Conceptia despre lume si viata constituie structura motivationala cognitiv-volitiva de

maxima generalitate, ce cuprinde ansamblul parerilor, ideilor si teoriilor despre oameni, natura,
societate, Divinitati si Univers. Ea determina direct comportamentul uman. Cel care poseda o
asemenea conceptie nu mai poate fi pacalit nici cu faimoasele arme psihotronice. Conceptia de viata se
castiga cu multa invatatura si cu trairea unor experiente de viata mai deosebite. Ignorantii si misticii nu
au conceptii stabile despre viata, ci oscileaza functie de situatie.Convingerile, idealurile si conceptia
generala de viata sunt strans unite in psihicul persoanei care le poseda. Ele nu dispar decat odata cu
decesul individului in cauza.

30. Teoriile motivatiei.

a. Descrieti modelul ierarhiei trebuintelor (A. Maslow)
Teoria ierarhiei nevoilor (A. Maslow)

Acest concept a fost dezvoltat de un psiholog de clinica Abroham Maslow a carui teorie despre
motivatia umana continua sa fie referinta in literatura manageriala. El a clasificat nevoile umane in cinci
categorii care sunt prezentate in ordinea de importanta pentru individ. Pina cind nevoile de baza nu sunt
suficient de bine implinite o persoana nu se va stradui sa-si satisfaca nevoile superioare.
Ierarhia nevoilor a lui Maslow cuprinde urmatoarele tipuri:

• nevoi fiziologice;

• nevoi de securitate si sanatate;

• nevoi de apartenenta si dragoste;

• nevoi de stima;

• nevoi de autorealizare.

1. Nevoile fiziologice (hrana, imbracaminte) sunt nevoile primare generale care determina existenta. In
organizatie, satisfacerea acestor nevoi are loc prin existenta unui salariu, a conditiilor bune de munca, a
unui restaurant de incinta, a aerului conditionat etc.

2. Nevoile de securitate si siguranta sunt nevoi primare de autoconservare, protejare a propriului corp,
a propriei existente, prin crearea sigurantei in ziua de mâine. Celelalte nevoi devin importante in
motivarea individului numai dupa ce nevoile de baza au fost satisfacute la un nivel acceptat de fiecare ca
fiind suficient. Altfel, nici una din urmatoarele categorii de nevoi nu pot sa apara daca precedenta nu a
fost satisfacuta la nivel minim. (Ex.: cresterea salariilor in functie de inflatie, beneficii si adaosuri
determinate de conditii speciale de lucru, siguranta existentei unei pensii).

3. Nevoile sociale cuprind nevoia de afiliere, prietenie si de satisfacere a relatiilor inter-umane. La locul
de munca aceste nevoi se transforma in dorinta de a contacta pe ceilalti angajati, de a crea legaturi
puternice cu echipa de munca, de a avea un manager competent ce supravegheaza activitatea.

4. Nevoile de stima, de recunoastere a eului se refera la nevoia fiecarui individ de a fi respectat de

ceilalti, de a i se recunoaste prestigiul si realizarile. Succesul obtinut printr-un proiect, promovarea in
diferite functii din organizatie sunt expresia satisfacerii acestor nevoi.
5. Nevoile de autorealizare sunt cel mai greu de definit. Ele implica dorinta de a dezvolta potentialul
real al persoanei pina la posibilitatile lui maxime exprimind abilitatile, talentele si emotiile acesteia intr-
un mod care sa o multumeasca tot mai mult. Maslow sugereaza ca oamenii care se autorealizeaza au
perceptii clare asupra realitatii, se accepta pe ei insisi si pe ceilalti si sunt independenti, creativi si
apreciativi cu lumea din jurul lor. Conditiile organizationale care ar putea asigura autorealizarea includ
posturi de intrare in organizatie care sa aiba un mare potential de creativitate si crestere ca si o relaxare
a structurii pentru a permite autodezvoltarea si progresul personal.

O analiza a tipurilor de nevoi, pentru a sti cum pot fi motivati angjatii in diferite firme din lume,
arata ca nevoile de nivel 3,4,5, domina in tarile dezvoltate (SUA, Anglia, Olanda etc.), in altele, cum ar fi
Japonia, Coreea exista o combinatie a nevoilor de nivel 4,5, cu 1,2.

b. Expuneti ideile de baza ale modelului bifactorial (Herzberg)

Teoria factorilor duali (Herzberg)

Herzberg a ajuns la concluzia ca exista doua grupuri de factori care influenteaza sentimentele
angajatului fata de munca sa:

• motivatori (intrinseci sau de continut);

• igienici (extrinseci sau de contact).

Ideea centrala a acestei teorii consta in afirmarea discontinuitatii intre factorii care produc
satisfactia si cei care produc insatisfactia in munca. Conceptia traditionala considera ca fiecare factor al
activitatii profesionale poate determina atit satisfactii cit si insatisfactii spre deosebire de aceasta teoria
bifactoriala sustine ca satisfactia in munca este determinata numai de un anumit tip de factori
(motivatori), iar insatisfactia este produsa de un alt tip de factori (igienici).

c. Caracterizati modelul Teoriei Y - Teoria X (Mc-Gregor)

Teoria X si teoria Y (Mc. Gregor)

Douglas McGregor a prezentat doua seturi de presupuneri despre motivatia in munca a

oamenilor care au fost luate in considerare de cei mai multi manageri. Unul din seturi (considerat
negativ) a fost denumit teoria X, iar celalalt (considerat pozitiv) poarta denumirea de teoria Y. Cheia
esentiala a teoriei Y este aceea ca munca pentru sine este motivatorul celor mai multi oameni.

Premisele teoriei X:

• oamenilor nu le place munca si trebuie sanctionati pentru a o face;

• va trebui utilizata constringerea pentru atingerea obiectivelor organizatiei;

• oamenilor le place sa fie condusi si sa nu aiba responsabilitati;

• oamenii doresc securitatea in munca lor.

Premisele teorii Y:

• oamenii muncesc cu placere;

• oamenilor nu le place sa fie controlati si supravegheati;

• oamenii nu resping responsabilitatile;

• oamenii doresc securitatea dar au si alte nevoi, de autorealizare sau stima.

Exista o a treia teorie Z aparuta din dorinta individualizarii managementului japonez. Esenta ei e definita
de trei aspecte importante:

• grupul este structura de baza in firma;

• angajarea pe viata, polivalenta, cariera lenta contureaza motivatia individuala;

• respectul oamenilor pentru munca si grup este masura propriului lor respect.

Teoria Z vine intr-un fel sa aplice miracolul japonez, economic si social, fara a ne detasa de
particularitatile legate de cultura, omogenitatea etnica si chiar politica Guvernului.