Pg.

1/8
Percepia
== rezumat ==
Teorii ale perceptiei organizate in functie de raspunsurile la:
- Problema inascut/dobandit
o Lock, James, Hume considera ca perceptiile sunt dobandite, ele se achizitioneaza prin
experienta si invatare
- Problema rationalism/empirism
o Spinoza, Muller, Kant Gibson si Gestaltistii considera ca perceptiile sunt inascute, automate,
un raspuns pasiv care reflecta intr-o masura relative directa structura stimulului.
- Problema globalismului/elementarismului
o Rationalistii Descartes, Piaget si cognitivistii considera ca perceptia este de natura deductiva,
o interpretare logica si activa a informatiilor senzoriale partiale.
Senzualismul asociationist (empirismul) (Prestley, Hatrley, Bain)
- Asociatia este un principiu important al vietii mintale. Repetitia sta la baza tuturor asociatiilor.
- Daca o senzatie este asociata cu cu o alta de sufiicente ori, ea capata o influenta asupra ideilor
corespondente iar daca una dintre acestea va fi adusa in plan constient, se vor active si celelalte
asociate ei.
- Stuar Mill sustine ca senzatia este un fenomen psihic elementar, perceptia fiind rezultatul unei sume
de impresii senzoriale. Asftel, perceptia este redusa la senzatie pierzandu-si indentitatea.
- Lotze considera ca fiecare perceptive este rezultatul unei insumari de puncte de excitatie retiniana.
Gestaltismul (Wertheimer, Koffka, Kohler) ofera prima teorie coerenta asupra perceptiei.
- Gestaltismul insista asupra primordialitatii in raport cu partea; obiectele sunt percepute in intregul
lor prin forma, structura, configuratie specifica. Ceea ce i s-a reprosat gestaltismului este caracterul
inascut al tendintei spre integritate perceptiva.
- Ehrenfels aduce un exemplu cu melodia care nu poate fi redusa la o simpla suma de tonalitati si,
daca se schimba ceva nu se pierde forma.
- Wertheimer experimentand a constatat ca aprinderea suscesiva a doua becuri cu o viteza de 1/6
dintr-o secunda produce o banda luminoasa continua (femomenul phi al miscarii aparente).
- Gestaltistii au studiat si elaborate o serie de legi ale perceptiei, ce inca sunt actuale. Acestia
considera perceptia un proces unitar si autonom care nu se reduce la o simpla suma de impresii
senzoriale. Ceea ce conteaza este forma (Gestalt) in conditiile principiului pregnantei. Altfel spus,
obiectele se impun perceptiei prin particularitatile lor, de forma, de structura. Oamenii prezinta o
tendinta inascuta de a percepe obiectele in integralitatea lor.
- Wolfgang facand o cercetare pe cimpanzei a constatat ca acestia, in timp ce incercau sa isi procure
mancarea plasata deliberat intr-un loc inaccesibil. Autorul a observat ca cimpanzeii au reusit sa
gaseasca solutii de acces utilizand diverse obiecte pe care le aveau la dispozitie si nu prin procesul
eroare-incercare ci prin insight (denumit si femomen aha). Acest lucru presupune ca cimpanezii
intai au facut un plan incluzand acele obiecte (forme, structuri) si apoi au actionat.
Structuralismul genetic (Piaget) considera ca perceptia deformeaza prin insasi natura ei.
- Piaget studiaza evolutia gradului de eroare (inadecvare) odata cu inaintarea in varsta in raportul
dintre obiectul fizic si cel perceput si considera ca datorita legii centrarilor perceptive (mecanismele
perceptive actioneaza prin esantionare de natura perceptiva) acest tip de procesare determina
efectele de camp, responsabile pentru iluziile optice.
Pg. 2/8
- Piaget preia conceptul de structura de la Gestaltism insa considera ca aceste structuri nu sunt
inascute in totalitate, ci numai in componentele lor anatomo-fiziologice;
- Perceptia este strans legata de evolutia structurilor inteligente si evolueaza direct in raport cu
aceste structuri. Odata cu acesta dezvoltare apar 2 efecte:
- Decentrarea; perceptia devine mai exacta prin reducerea efectului de camp
- Aparitia de noi erori cauzate de punerea in relatie a elementelor prea indepartate in timp si
spatiu pentru a apartine aceluiasi camp de centrare si acumularii de fixatii oculare pe anumite
zone privilegiate ale sistemului.
Teoria tranzactionista (Ames, ittelson) considera ca perceptia este un rezultat al unui proces de
tranzactie, de schimb intre organism si mediu.
- Perceptia reprezinta/implica emiterea unei supozitii de regula anterior verificata (experienta
personala) ca un raport anticipativ cu viitorul.
- In sustinerea acestei iopteze, Ames, prezinta iluzii vizuale ale unor configuratii echivalente
(denumite de Ittelson) care sunt percepute ca indentice cu cele ale realitatii fizice, indiferent cat de
diferite ar fi. (camera lui Ames)
Teoria senzorio-tonica (Werner, Wapner) considera perceptia ca fiind constituita pe langa originea sa
senzoriala si de tonusul musclar ce asigura postura si activarea motrica.
- Perceptia verticalitatii este polisenzoriala implicand orientarea retiniana si proprioceptiva in raport
cu axa gravitationala.
- Acesta teorie subliniaza rolul factorilor nonperceptivi in perceptie: tonusul muscular, postura,
kinestezie, senatiile interne, starile afective.
Teoria starilor centrale directoare (Allport) considera ca factorii commportamentali au un rol important
in perceptie.
- Perceptia este influentata de o varietate de factori comportamentali cum ar fi trebuinte, valorile,
pulsiunile, reactiile defensive, personalitatea si experienta subiectului
Teoria psihofizica (Gibson) considera ca perceptia este ca o priza de contact cu mediul, reunind priza de
constiinta si comportamentul
- Gibson respinge distinctia dintre senzatie si perceptie, respectiv existenta procesului de prelucrare a
infomatiilor receptate de la mediu.
- Pentru Gibson, informatia este deja organizata in stimuli iar rolul perceptiei este acela de detectare
a unui pericol sau de rezonanta cu acesta informatie. Astfel, individul reusind sa indentifice
caracteristicile obiectului si sa determine proprietetiile lui.
- Teoria lui Gibson este una globalista.
Modelul Cognitivist este in prezent una dominanta intrucat sintetizeaza pozitiile contrare referitoare la
perceptie. Acesta abordare este una constructivista.
- Cognitivistii considera ca este important sa se faca distinctia intre Senzatie si Perceptie.
- Pornind de la teoria lui Gibson, Cognitivistii, propun modelul de procesare de informatii, acordand
un rol predominat anticiparii sau expectatiei
- Obiectul are o anumita cantitate de informatie disponibila care este extrasa in baza unei actiunii de
explorare a subiectului, dirijata de scheme mentale interne. Acesta schema se va modifica in
actiuniile viitoare si se va impune ca o experienta dobandita.
- Senzatia => prelucrarea senzoriala a informatiei si perceptia => raportata la semnificatiile obiectelor,
la interpretarea informatiilor senzoriale.
Pg. 3/8
Definire si specific
Definitie: Perceptia este un proces psihic de prelucrare si interpretare a informatiei senzoriale sub forma
unei imagini cu sens pentru subiect.
- Se impune considerararea perceptiei ca proces senzorial???
- Continutul informational al perceptiei il constitue insusirile obiectelor si fenomenelor luate in
ansamblul lor unitar si integrat.
- Perceptia este un proces de intergrare a informatiei senzoriale => informatia oferita analizatorilor
este preluata si integrata intr-o maniera unitara.
- In acest proces ceea ce predomina este intregul, obiectul in ansamblu sau si mai apoi elementele
componente
- Perceptia este un proces senzorial complex, primar pentru ca se desfasoara in prezenta obiectului a
carui ca durata este conditionata de prezenta obiectului in campul perceptiv.
In analiza specifcului psihologic al perceptiei trebuie sa tinem seama de imbinarea celor 2 orientari de
procesare a informatiei:
- Orientare ascendenta (perceptie directa) => datele informatiei senzoriale se fructifica valorificand
activitatea analizatorului, (Gibson) ce permite culegerea de informatii natural, spontan, fara sa
reflectam asupra lor. Din aceasta perspectiva perceptia este reductibila la informatia de tip senzorial
- Orientare descendenta (perceptie indirecta) => dirijata de datele experientei, de schemele
perceptive, de orientarile subiectului , de factorii comportamentali, (Gregory) constatarile noastre
in legatura cu profunzimea se realizeaza pe baza experientei noastre anterioare despre profunzime
sau alte caracteristici
Aceste doua directii de procesare a informatiei sunt sustinute de psihologia cognitiva si au ca suport
o serie de dovezi provenite din sfera iluziilor perceptive sau a formelor complexe de perceptie.
Mecanismele perceptiei implica:
- Abordarea monomodala procesare de tip direct, ascendent
- Abordarea plurilmodala procesare de tip indirect, descendent
La perceperea obiectului participa mai multi analizatori, plurilmodala, cu referire la
marime, forma, marime, volum, distanta, viteza, timp, spatiu
Aceste 2 directii nu sunt disjunctive ci ele se coreleaza si interactioneaza pentru a permite
elaborarea unei unei imagini perceptive bogate in continut.
Atributele imaginii perceptive
- Imagine, primara, actuala elaborata aici si acum in conditiile prezentei obiectului in campul receptiv.
- Imagine bogata in continut care reflecta: insusirile primale si de detaliu, fondul cat si obiectul
perceptiei, culorile principale cat si noantele cormatice
- Imagine integrata si si unitara, integreaza informatiile analizatotului in mod unitar
- Imagine obiectuala => semnalarea obiectelor in integritatea insusirii lor
- Imagine semnificativa ce ne arata capacitatea perceptiei de a integra informatia senzoriala intr-o
imgine cu sens pentru subiect.
- Intodeauna ceea ce percepem are o anumita semnificatie pentru noi, iar atunci cand acesta nu
poate fi accesata avem tendinta sa o atribuim prin reducere la experientele noastre anterioare. Lipsa
acestei informatii produce un fenomen de disonanta cognitiva, conflict cognitiv intre experienta
Pg. 4/8
personala si datale realitatii. Acest fapt ne face sa reducem necunoscutul la cunoscut, preferand sa
operam cu semnificatii chiar si partiale.
Principiul vizualizarii demonstreaza roul primordial al informatiei vizuale in procesarea perceptiva.
Oamenii au tendinta de a acorda atributele vizualizarii si informatiilor venite de la alti analizatori;
kinestezic si auditiv.
Principiul verbalizarii => rolul cuvantului in perceptie poate fi privit prin doua perspective:
- rol integrator integreaza experienta perceptiva cu cuvantul care il denumeste. Eticheta verbala a
obiectului (denumirea) substituie insasi obiectul intrucat acesta ne aduce in primplan ansamblul
experientelor informatiilor legate de acel obiect.
- factor de reglare (coordonare a activitatii) orientarea/explorarea perceptiva prin comenzi verbale
sau prin orientare din exterior. Invatarea perceptiva are efecte benefices si ne permite ca ulterior sa
avem procesari tot mai rapide si eficiente.
Fazele procesului perceptiv
- Perceptia are o desfasuarare fazica procesuala si plurinivelara
- Daca la nivelul analizatorilor conceptul de prag face referire la un minim necesar declansarii
senzatiei, la perceptie pragurile fac referire la procesarea perceptiva monomodala (ce integreaza
informatiile unui singur analizator).
Praguri perceptive (dupa Alexandrova):
- minimum visible obiectul abia a intrat in campul vizual, este abia perceput, perceptia este
oscilanta, nesigura
- minimum separabile obiectul este in camplu perceptiv dar nu reusim sa calitatiile lui specifice
menite sa il indentifice. Apar comparatii intre atributele obiectului si ale campului perceptiv, se aleg
insusirile specifice obiectului
- minimum congoscibile obiectul este perceput, constientizat, integrat verbal si comportamental.
Corespunde minimului de cantitate a informatiei pentru construirea unei imagini perceptice
coerente.
Mecanismele procesului perceptiv (Piaget) faze procesuale:
- Faza de activare perceptiva produce activarea perceptiva
- Centrarea-decentrarea perceptiva
- Faza de centrare perceptiva subiectul este dominat de particularitatile obiectului. Piaget
abordeaza acesta faza din doua perspective:
Ontogenetic exprima un nivel de procesare in care structurile operatorii ale inteligentei sunt
slab dezvotate (copii mici), subiectulul aflandu-se intr-o stare de inferioritate in raport cu
obiectul perceput. Acesta stare va fi depasita odata cu dezvoltarea structurilor operatorii ale
inteligentei cand mecanismele perceptive devin capabile sa depaseasca starea de centrarea
perceptiva, realizand o perceptie performanta adecvata.
Procesual - specifica subiectiilor la primul contract perceptiv cu obiectul. In aceste prime
momente, perceptia este uneori eronata, imprecisa sau chiar o iluzie perceptiva. Subiectul
depaseste acesta faza permitand depasirea centrarii perceptive prin investitie in experienta,
cunostiinte, operatii intelectuale.
- Faza decentrarii perceptive se realizeaza o perceptie adecvata asupra obiectului. Decentrarea este
efectul evolutiei dezvoltarii, maturizarii, perfectionarii structurilor operatorii ale intelectului.
Pg. 5/8
Fazele procesului perceptiv (dupa Golu)
- Orientarea prima reactie a subiectului asupra campului perceptiv. Starea de vigilenta este activata
si subiectul se orienteaza aupra obiectului tinta. Formatiunile reticulare inhiba sursele perturbatoare
pentru aducerea in prim plan a obiectului sursa.
- Explorarea - suma de actiuni motorii, de parcurgere, de cautarea activa in campul perceptiv. Se
produce o prima decupare a obiectului din din fondul perceptiv. Dupa cognitivisti, explorarea se face
folosind datele experientelor anterioare in raport cu informatia disponibila. Acest raport variaza
permanent datorita: mediului inconjurator dar si subiectului: subiectivitate, tonus muscular stare
psihofizica, motivatii trebuinte, interese, preocupari, experienta. Toate acestea tind sa produca o
desfasurarea haotica a perceptiei insa (asa cum arata Neisser) explorarea perceptiva sub ghidarea
schemelor mentale interne are loc intr-o maniera eficienta.
- Detectia se indentifica cu momentul in care informatiile sunt puse in cumpana; informatie
favorabila/nefavorabila. Raportul dintre ele oscileaza intre eroare, iluzie, incertitudine si in final spre
certitudine cand balanta se fi in directia este obtinerea de informatii relevante pentru indentificarea
indentitatii obiectului. Informatia relevanta este un indicator fundamental in procesul perceptiei si
este in general amplasata la obiectului pe contur, structura, configuratia respectiv colturi, muchii,
unghiuri, zone curbe, asperitati, porozitati.
- Discriminarea momentul in care se realizeaza comparatia intre atributele obiectului si cele ale
mediului precum si atribuletele obiectului la momentul dat si in momente anterioare. Discriminarea
reprezinta desprinderea de informatii relevante prin acentuarea contrastului.
- Indentificarea acordarea unei indentitati obiectului. Presupune o comparatie, cuplaj informational
intre un model etalon, schema mentala a obiectului si cel perceput. Indentificarea presupune faza in
care se poate pune o eticheta verbala obiectului.
- Interpretarea - informatia este raportata la cerintele activitatii activitatii, necesitatiile subiectului,
imperativele situatiei.
- Interpretarea se poate solda cu abandonarea sau aprofundarea demersului perceptiv in functie de
nivelul de utiliate pentru subiect.
Rolurile perceptiei
- Perceptia este prima forma de interpretare a realitatii pornind de la informatia senzoriala.
- Functiile perceptiei:
Localizare obiectului, mirosului, sunetului in raport cu subiectul sau alte repere. Faze:
orientare, explorare, detectie; subiectul isi intreapta atentia spre locul din care provine stimulul
Indentificarea obiectelor din exterior. Faze: discriminare, indentificare, interpretare; subiectul
descopera obiectul si poate sa il numeasca, ii decide utilitatea la acel moment
- Ambele functii prezinta doua componente semnificative pentru perceptie:
Componenta informationala indentificarea si recunoasterea detelor despre obiecte,
realitatea inconjuratoare
Componenta adaptativa si reglatorie importanta pentru supravieturire
Factorii determinanti ai perceptiei
- In desfasurarea procesuala a perceptiei, intervin factori care conditioneaza atat desfasurarea cat si
finalitatea ei si care pot fi abordat din doua perspective:
suportul neurofiziologic mecanismele de functionare al analizatorilor (atribute, calitati) si
informatia senzoriala prin continut informational specific, intensitate, durata, frecventa
particularitati ale subiectului varsta, sex, (factori) variabile comportamentale
- calitatea sau modalitatea senzoriala exprima determinarea perceptiei de catre continutul
informational specific reflectat, respectiv relatia dintre dintre tipul de informatie senzoriala si
Pg. 6/8
modalitatea perceptiva specifiva. Cu alte cuvinte, specific, rezultanta dintre perceptii vizuale si
senzatii vizuale, perceptii autitive si senzatii auditive etc.
- Continutul informational al perceptie nu se limiteaza doar la insusiri specifice care sunt integrate
in perceptii monomodale, ci si insusirile complexe ale mediului, spatiul, distante, marime,
volum, timp, viteza care integrate cu cele specifice ale analizatorilor determina dezvoltarea unor
perceptii plurilodale.
Factorii determinati
- Intensitatea Actioneaza intr-o anumita masura care declasand o procesare senzoriala
influenteaza si perceptia specializata. (operationala, Golu) - in cadrul mecanismelor
operationale ale perceptiei se realizeaza o integrare particulara a variatelor intensitati fizice
obiective in cadrul unei intensitati globale specifice, proprii obiectului stimul sau situatiei stimul.
- Durata exprima relatia dintre durata stimulului si durata procesului percepiv. Durata celor 2 se
suprapun in mod firesc, diferentele semnifica perturbarea procesului perceptiv. Daca expunerea
este de lunga durata apare fenomenul de saturatie, oboseala perceptiva.
- Frecventa determina gradul de noutate sau familiaritate a stimulului care determina perceptia.
Dincolo de fenomenul de obisnuire, frecventa este un factor de consolidare al a procesului
perceptiv.
- Varsta influenteaza dimanica perceptiei pe axa temoprara, ontogenetica. Perceptia cunoaste,
natural, o perioada de evolutie ascendenta, o perioada de stabilizare si o perioada descendenta
datorata uzurii capacitatii analizatorilor. Totusi datorita experientei, apar mecanisme
compensatorii pentru accentuarea performantelor,
- Diferentele de gen influenteaza intr-o mica masura intrucat mecanismele senzoriale si
cognitive sunt putin influentate de sex
- Factorii Comportamentali (Allport) subliniaza ca oamenii percep diferit infunctie de:
1. Trebuintele nevoiele fiziologice tind sa determine ceea ce este perceput (aici intervin
mecanisme biologice de aparare a organismului).
2. Recompensa si pedeapsa asociate perceptiei tind sa determine ceea ce este perceput
(recompensa favorizeaza perceptia mai rapida)
3. Valorile caracteristice individului tind sa determine o scadere a vitezei de recunoastere a
stimulilor asociati acestei valori (viteza de recunoastere a cuvintelor din care fac parte din
sistemul de valori proprii este mai mica decat recunoasterea valorilor neutre)
4. Valoarea pe care o reprezinta un obiect - pentru individ tinde sa determine aparenta de
marime a acelui obiect (in conditii de saracie monedele sunt supraevaluate iar in conditii de
bogatie sa fie sa fie subevaluate)
5. Personalitatea individului predispune la un mod de percepere a realitatii
6. Stimulii perturbatori, afectogeni provoaca reactii nuro-vegetative, tind sa creasca timpul de
recunoastere fata de stimulii neutrii iar cei neutrii tind sa fie perceputi alterat.
Legile perceptiei
Legile Gestaltisete ale perceptiei (Scoala de la Berlin - Gestaltismul)
Legea celei mai bune forme (figure-ground) - Componentele campului perceptiv prezinta o
tendinta intrinsecta in a se unifica in cea mai buna forma posibila neexistand materie fara
forma, neorganizata in structuri. Ceea ce percepem este adesea bazat mai mult pe ce se
intampla in mintea noastra decat ceea ce este in fata ochilor nostrii.
Legea unificarii (closure) perceptia formelor este supusa unui principiu al incluziunii ceea
ce face ca doua elemente sa alcatuiasca o figura unitara, pierzandu-si indentitatea proprie.
Pg. 7/8
Legea bunei continuitati (continuity) daca niste elemente sunt prezentate la un moment
dat ca intr-o serie, creierul continua sa le perceapa ca o parte a unei unitati.
Legea proximitatii sau a destinului comun elemente aflate in vecinatate in cadrum
campului perceptiv tind sa fie percepute unitar.
Legea similitudinii elemente similare tind sa fie percepute in mod unitar atunci cand
actioneaza impreuna in campul perceptiv.
Legile generale ale perceptiei
Legea selectivitatii perceptive pune in evidenta raportul dintre obiect si fond. Perceptia se
realizeaza prin decuparea obiectului din fondul receptiv, reliefare caracteristicilor, in
functie de cerintele procesului perceptiv.
Legea integralitatii perceptive defineste o particularitate esentiala a perceptiei, de a
surprinde obiectul in integritatea lui insusirilor lui, ca si o dorinta intrinsecta spre
integralitate. Perceptia are capabilitatea de a intregi o figura lacunara, de a completa o
informatie absenta si de a elabora in plan mintal o imagine perceptiva unitara, integrata si
semnificativa.
Legea structuralitatii perceptive exprima dispunerea informatiei relevante, utile in puncte
de concentrare informationala maxima aflata pe configuratie, pe structura obiectului.
Aceste puncte sunt in general acele zone de modificare a directie de explorare perceptiva;
margini, muchii, colturi, unghiuri, zone curbe. Fiecare obiect prezinta elemente de
indentitate proprie pe care se asimileaza de catre subiect in timpul dezvoltarii perceptive.
Legea constantei perceptive exprima capacitatea de a mentine parametrii functionali de
receptare obiectiva a informatiei in conditiile in care se produc modificari datorate
variatiilor de distanta, marime, forma, luminozitate, culoare. Acesta capacitate este
esentiala pentru perceptia corecta in conditiile in care explorarea perceptiva se face la
distante mari, interpozitie, distanta unghiulara (in cazul constantei formei si marimilor), a
unghilului de incidenta a luminii, de nivelul de luminozitate sau iluminare (in cazul
constantei culorilor si iluminozitatii) cat si a altor dificultati la nivelul constantei perceptive.
Legea proiectivitatii perceptive exprima o proprietate specifica perceptiei de a elabora
imaginea obiectului in plan mental si apoi de a o proiecta asupra acestuia. Dupa ce
informatia este captata si procesata are loc realizarea imaginii mentale, corticale a
obiectului si apoi acesta imagine este proiectata pe obiectul sursa. nu vad cand vad, ci vad
dupa ce vad.
Formele complexe ale perceptiei
Perceptia spatiului - se realizeaza ca perceptie a formei, marimii, distantei si profunzimii, forme
ce reunite si ordonate definesc doua categorii majore: spatiul bidimensional si spatiu
tridimensional. In cadrul formelor si marimilor perceptia este determinata de analizatorul vizual
(cu rol dominant) si cel tectilo-kinestezic. Spatiul tridimensonal si de volum este perceput cu un
inat grad de combinare a:
abordarii directe: informatia senzoriala
abordarii indirecte:evaluari conceptuale, experienta subiectului, etaloane de marime
/forma
indiciilor proprii spatiului perceptiv: luminozitatea, unghiul de incidenta al luminii, raportul
dintre lumini si umbre
disparitatea oculara modul in care este captata obiectul de fiecare dintre ochi, de unghiul
format intre acestia
Pg. 8/8
Perceptia distantei estimarea distantei/ adancimii la care se afla un obiect. Intrucat
capacitatea analizatorului vizual se rezuma la sus/jos, dreapta/stanga fiind de tip bidimensional,
pentru perceptia distantei utilizam o serie de indicii monoculari care creeaza impresia de distanta.
Indicii monoculari (ce pot fi perceputi cu un singur ochi) ce au rolul de a creea adancime.
1. Gradientul de textura textura obiectelor este clara/exacta in apropiere iar in departare
este mai mica si mai nediferentiata (piatra cubica)
2. Perspectiva liniara un obiect la distanta are imaginea retiniana mai mica. Doua linii
paralele par sa se aproprie in departare.
3. Superpozitia obiectele aflate mai aproape de privitor tind sa fie in fata sau sa acopere
partial obiectele mai indepartate.
4. Umbra O imagine avand umbre si parti mai luminate ofera impresia de adancime cu toate
ca se afla pe o suprafata plana.
5. Viteza miscarii obiectele indepartate par sa se miste in campul vizual mai lent decat
obiectele din apropiere. (cele din indepartare par ca se deplaseza in sens invers paralaxa
miscarii)
6. Persectiva spatiala cu cat distanta dintre privitor si peisaje creste culorile se estompeaza
si capata o tenta de albastru datorita vaporilor de apa din atmosfera.
7. Marimea relativa daca intr-o imagine se afla o serie de obiecte similare, care difera ca
marime, persoanele vor interpreta obiectele mai mici ca fiind mai departe.
8. Pozitia verticala - cand obiectele sunt pe pamant, cu cat par a fi mai indepartate sub linia
orizontului, cu atat par a fi mai aproape de noi. Cele aflate in aer, insa, cu cat sunt mai
indepartate de deasupra liniei orizontului cu atat par a fi mai aproape de privitor.
Indici binoculari (imaginea provine de la ambii ochi)
Convergenta atunci cand privesc in departare unghiul dintre axele ochilor este
diferit de unghiul dintre axe cand se priveste aproape. Informatia despre
concergenta este data de muschii responsabili de miscarea ochilor.
Disparitatea retiniana - datorita faptului ca ochii nostrii se afla ca cativa centimentrii
unul de celalalt formeaza doua imagini ale aceluiasi obiect privit din unghiuri
diferite. Diferenta dintre cele doua imagini are un rol important in perceptia
distantei.
Perceptia miscarii la baza detectiei directe stau mecanismele retiniene si legea
postefectului iar perceptia indirecta tin de implicarea reperelor si experienta perceptiva a
subiectului.
Perceptia timpului are la baza in special mecanisme indirecte ca miscarea astrelor,
succesiune noapte-zi sau prin mijloace artificiale de masurare e timpului si directe informatii
oferite de analizatorii auditiv si tactilo-kistezic care realizeaza o procesare succeiva a
informatiilor.
Iluziile perceptive (perceptiile deformate) perceptii supuse unor efecte distorsionante sub
aspectul lungimii, formei, marimii, greutatii.
Efectul de camp (J Piaget) reprezinta o distorsiune a imaginii perceptive datorata unui raport
specific ce se instituie in camplu perceptiv intre partiile componente ale aceluiasi obiect sau intre
obiecte diferite aflate simultan in campul perceptiv. In general sunt creeate de un anume mod de
amplasare a obiectelor in directia sub sau supra evaluarii unora dintre laturi.
Adrian SIMA / 02-02-2013