Deficientele neuromotorii sunt determinate in principal de afectarea

structurilor si functiilor neuronale, de la nivel central sau periferic,

raspunzatoare de functionarea mecanismului neuromuscular.

Consecinta directa a deficientelor neuromotorii consta in perturbarea

controlului functionarii fibrelor musculare datorata disfunctiilor in
transmiterea impulsurilor nervoase catre efectorii din sistemul muscular.

Deficientele sau tulburarile psihomotorii sunt determinate in principal

de calitatea proceselor psihice care influenteaza controlul si functionarea
mecanismului neuromuscular.
I. Clasificarea deficientelor fizice si/ sau neuromotorii:

1. Tulburari genetice si congenitale:

Sindromul Langdon- Down (trisomia 21);

Malformatii ale aparatului locomotor si ale membrelor superioare;

Diformitatea Sprengel (umarul ridicat congenital);

Toracele "in palnie" (pectus excavatum) - pe langa aspectul estetic, are

multiple consecinte asupra respiratiei si functionarii inimii;
Luxatia congenitala a soldului.
2. Tulburari ale procesului de crestere:
Rahitismul;
Piciorul plat;
Hipotrofia staturala (nanismul);
Inegalitatea membrelor;
Osteocondrodistrofiile;
Malformatii ale coloanei vertebrale.

3. Sechele posttraumatice.

4. Deficiente osteoarticulare si musculare.

5. Deficiente preponderent neurologice.

II. Psihomoticitatea

Psihomotricitatea reflcta stransa legatura dintre motric si psihic.

Acest lucru este evident in mers, limbaj, mimica care pot fi considerate
"moduri de expresie a inteligentei si afectivitatii. (Leon Michaux)

Se defineste ca fiind rezultatul integrarii functiilor motorii si

psihice/mintale, consecinta a maturizarii sistemului nervos, ce vizeaza
raportul subiectului cu propriul corp si cu mediul inconjurator.
(Encyclopedia Universalis)
 Relatia dintre psihic si motric pot fi grupate astfel: (Paunescu, Musu,
p.110-111)

Relatia paralela, dupa care tulburarile psihice si cele motrice sunt simultane,
fara cauza-efect (deficienta mintala-debilitate motrica);

Relatia centrifuga in care tulburarile psihice determina pe cele motorii

(isteria devine pitiatism);

Relatia centripeta, in care tulburarile motorii sunt dominante, iar cele

psihice nu sunt decat reflectarea acestora (epilepsia);
 Principalele directii de manifestare ale psihomotricitatii sunt (Ghergut,
p.201):

Relatia cu sine - cuprinde in special coordonarea posturala bazata pe

reflexe, cu componentele sale spatiale (axa corporala si aliniamentul corect
al scheletului), ritmice (ritmicitatea respiratiei) si energetice (concentrarea
fortei la nivel abdominal);

Relatia cu cei din jur - se realizeaza prin contactul tegumentelor;

Relatia cu mediul inconjurator - contactul tegumentelor cu agenti fizici,

manipularea obiectelor, descoperirea spatiului;
 Schema corporala "reprezinta suportul material al cunoasterii si
trairilor individului; este pilonul de sustinere a cunoasterii spatiului si
timpului proprii in raport cu spatiul si timpul lumii" (A. Munteanu, 2006,
p.335).

Schema corporala indeplineste urmatoarele roluri:

- il sustin in primele incercari de imitatie, ii dau primele elemente de

ordonare a avalansei de stimuli din jur si il sustin in realizarea tendintei de a
cauta placere, confort;

- Il sustine in realizarea instinctiva a gesturilor, incarcate de semnificatie, mai

intii, de cei din jurul copilului;

- asigura orientarea in spatiu si timp a copilului.

 Tulburarile de schema corporala prezinta urmatoarele simptome:
(Paunescu, Musu, 1997,p.111)

nu cunoaste partile corpului sau si ale partenerului;

nu poate stabili corect relatiile spatiale dintre corpul propriu si obiectele din
jur sau ale obiectelor intre ele;

incapabil sa foloseasca corect membrele in executarea gesturilor ca urmare

a lipsei de concentrare, de imitare sau de cunoastere a tuturor posibilitatilor
spatiale ale corpului ;

nu coordoneaza bine miscarile, desi nu are probleme motorii deosebite.

 Tulburarile de lateralitate -simptome:

Alegerea mainii se face la intamplare;

Manifesta o anumita preferinta pentru mana dreapta sau stanga. De

exemplu, gesturile de precizie sunt executate cu mana dreapta, cele de forta
cu mana stanga;

Consecinte: dificultate in a recunoaste stanga-dreapta corpului; neinsusirea

actului grafic si lexic: scrierea in oglinda, dificultati in discriminarea
vizuala.