Gandirea

Este functia centrala a vietii psihice prin care se deosebeste esentialul de fenomenal pe baza
experientei si a prelucrarii informatiilor. Gandirea se exprima prin limbaj si se elaboreaza sprijinindu-se
pe cuvinte.

Operatiile gandirii

Analiza: este o operatie de desfacere, separare mentala a fenomenelor in partile lor

componente, de diferentiere a insusirilor sale.

Sinteza, opusa analizei, realizeaza asamblarea mentala a insusirilor esentiale si particulare ale
obiectelor si fenomenelor intr-un tot unitar.

Comparatia evidentiaza asemanarile si deosebirile dintre obiectele si fenomenele analizate.

Abstractizarea desprinde anumite laturi sau insusiri ale obiectelor sau fenomenelor, ignorand
concomitent (facand abstractie) celelalte insusiri.

Concretizarea este opusul abstractizarii, parcurge calea inversa de la abstract la concret.

Generalizarea este operatia opusa concretizarii, de ridicare de la reflectarea unui obiect la o

categorie de obiecte sau fenomene pe baza unor elemente comune si esentiale.

Psihopatologia gandirii

Tulburari de ritm si coerenta (cantitative)

Tahipsihia

Tahipsihia este accelerarea ritmului ideativ. Asociaza labilitatea atentiei si exacerbarea evocarilor.

Forma extrema e incoerenta ideativa.

Apare in: sdr maniacal, schizofrenie, paralizia generala progresiva, intoxicatii usoare, betie acuta, sdr de
surmenaj.

Mentismul este o forma particulara a accelerarii ritmului ideativ caracterizata prin desfasurarea
rapida, incoercibila, automata, tumultoasa a reprezentarilor si ideilor fata de care bolnavii au critica si
incearca sa o stapaneasca, fara sa reuseasca.

Apare in oboseala, tensiune nervoasa, intoxicatii usoare (cafeina, alcool, tutun, etc), automatismul
mintal din schizofrenie.
 Incoerenta gandirii este forma extrema a pierderii legaturii logice dintre idei. In forma sa
extrema, ia aspectul uneia dintre urmatoarele:

1. Salata de cuvinte care este un amestec lipsit total de continut logic

2. Jargonofazia sugereaza o limba proprie a pacientului datorita incoerentei extreme
3. Verbigeratie care este o ataxie a limbajului (repetarea stereotipa a acelorlasi propozitii, cuvinte,
lipsite de inteles)
Incoerenta apare in schizo, demente avansate, tulburari de constienta

Bradipsihia

Apare in: epuizare fizica si psihica, convalescenta dupa boli somatice, toxice, infectioase (in b
Parkinson, encefalite, intoxicatia cu CO, schizofrenie, depresie, melancolie, oligofrenie)

Se poate manifesta ca lentoare ideativa (bradilalie) cu formele sale:

- Vascozitatea psihica
- Barajul ideativ care este o oprire intempestiva a fluxului ideativ.

Manierismul consta in sublinierea exagerata a unor amanunte nesemnificative.

Vorbirea circumstantiala consta in subliniera unor detalii-digresiuni care scad si intarzie
semnificativ comunicarea
Saracirea ideativa este o scadere a productivitatii ideilor, fiind in fond tot o incetinire a ritmului
ideativ. Ideile devin tot mai concentrice, cu un sistem de referinta tot mai redus, monotematice
chiar.

Anideatia

Reprezinta disparitia fluxului ideativ in timpul comelor. Nu trebuie confundata cu barajul ideativ
(in care exista continut ideativ, dar care ramane necunoscut celor din jur). Se intalneste si sub forma:
deambulatiei anideice (in demente), automatismului anideic (epilepsie)

Tulburari de continut al gandirii (calitative)

Ideea obsedanta/obsesiva

- Este o idee dominanta care asediaza gandirea, irupe si se impune constiintei desi e in dezacord
cu ea.
- Ea e straina, contradictorie situatiei si personalitatii bolnavului, care ii recunoaste caracterul
parazitar, patologic, lupta pt inlaturarea ei, dar nu reuseste
- Constiinta pe care o are bolnavul despre caracterul patologic al obsesiei o diferentiaza de ideea
deliranta
- Bolnavul stie ca fenomenul emana din propria viata psihica, ceea ce il deosebeste de
automatismul mintal si fenomenele de influenta exterioara.
- Aceste idei se insotesc de anxietate
- Temele obsesive cele mai frecvente sunt cele legate de contaminarea cu substante murdare,
preocupari sexuale, religioase, de a prejudicia/nedreptati pe altii.
- Se intalnesc cel mai des in toc, depresii, debutul schizofreniei.
- Clinic obsesia imbraca mai multe forme: idei obsesive, indoieli obsesive, amintiri, reprezentari
obsesive, fobii (obsesii fobice), tendinte impulsive(obsesii impulsive), compulsii, actiuni obsesive
(ritualuri, ceremonialuri).

Ideea prevalenta
- Ideea prevalenta imprima energie, chiar fanatizeaza subiectul.
- Este rigida, este concordanta cu sistemul ideativ al insului (care nu-i sesizeaza caracterul
patologic), are tendinta la dezvoltare si inglobare a evenimentelor si persoanelor din jur,
potentialitate deliranta, putandu-se transforma treptat in idee deliranta
- Se intalneste in stari predelirante, alcoolism, epilepsie

Ideea deliranta
- Se exprima limpede, evoluand pe fond de claritate a constientei.
- Caracteristicile ideii delirante:
1. Convingerea deliranta (certitudinea)
2. Incorigibilitatea - ideea se mentine in ciuda contradictiei evidente cu realitatea
3. Lipsa motivatiei convingerilor delirante si a atitudinii critice fata de ele – ideea nu
corespunde realitatii, cu care se afla in certa contradictie
4. Comportamentul delirant – ideea schimba comportamentul in concordanta cu continutul
delirant

Clasificarea ideilor delirante in functie de continutul tematic:

- Idei delirante expansive: de grandoare, inventie,reforma, filiatie, erotomanice, mistice.

- Idei delirante depresive: persecutie, revendicare, gelozie, transformare si posesiune, relatie,
autoacuzare si vinovatie, hipocondriace, prejudiciu, negatie.
- Mixte:
1. Idei de interpretare (desi aspectul interpretativ ramane o caracteristica a tuturor ideilor
delirante), in care mecanismul delirant este interpretarea, care este orientata asupra
 evenimentelor exogene si endogene: delirurile pasionale si de revendicare sunt astfel de idei
delirante de interpretare.
2. Idei de influenta
3. Idei metafizice: cauta elucidarea originii vietii, sufletului, reincarnarii, etc

Ideile delirante pot fi deschise (pacientul le exprima direct, la prima abordare la interviu) si
incapsulate (inchis, ascuns, disimulat)

Alogia este pierderea legaturilor logice ale gandirii.

Tulburarile comunicarii verbale (ale expresiei verbale si grafice ale gandirii)

Tulburarile de limbaj/vorbire sunt consecutive tulburarii de gandire pe care, de altfel le si exprima,

exteriorizeaza.

Forme:

- Dislogii
- Disfazii
- Dislalii

Dislogiile

Dislogiile sunt tulburari mentale ale limbajului, consecutive modificarilor de forma si continut ale
gandirii, evoluand fara modificari ale functiei limbajului si aparatului logomotor.

Tulburari de forma ale activitatii verbale (dislogii de forma)

Tulburari de intensitate, inaltime, timbru

Hiperactivitatea verbala

- Bavardaj: hiperactivitate simpla, creste cantitatea limbajului

- Tahifemia : creste debitul verbal si ritmul din cauza tahipsihiei
- Logoreea: creste ritmul verbal si fluenta vorbirii pana la pierderea sensului discursului
bolnavului, care devine incoerent (salata de cuvinte)

Apar in:

- Stari psihotice
 - Episod maniacal
- Stadiul initial al intoxicatiei etanolic
- Intoxicatia acuta cu alte droguri

Hipoactivitatea verbala

- Bradifemia : diminuarea vorbirii spontane, cu raspunsuri scurte, neelaborate, care evita sa aduca
informatii suplimentare limitand comunicarea. Apare in stari afective negative din depresii,
schizofrenie, tulburari organice
- Negativism verbal (schizofrenia catatonica)
- Barajul vorbirii si al gandirii consta in intreruperea brusca a fluxului verbal, urmata de o perioada
variabila de absenta a emisiunii ideative si verbale, dupa care pacientul isi poate relua discursul,
dar fara legatura ideativa cu continutul anterior aparitiei barajului, continut pe care nici nu si-l
reaminteste. Apare in schizofrenie.

Afonia: se refera la pierderea vocii partiala/totala prin cauze organice (leziuni laringiene,etc), sau cauze
psihice ca in tulburarea de conversie.

Musitatia este vorbirea in soapta, ininteligibila, intalnita mai ales la schizofreni.

Mutacismul este mutism deliberat, voluntar (la simulanti, la tineri normali ca protest, la oligofreni,
dementi, psihopati tot ca opozitie)

Mutismul este disparitia limbajului si se imparte in:

- Mutism akinetic (tulburare de constienta+pierderea vorbirii si motricitatii, sdr locked in)

- Mutismul absolut –Schizofrenia catatonica
- Mutism selectiv- apare la copii
- Mutism discontinuu, care se intalneste in negativism, idei delirante, stari stuporoase, simulare

Tangentialitatea este vorbirea digresiva, care reduce comunicarea sau o face irelevanta pentru ca
oculteaza ideea principala (schizofrenie, simulare, tulburari factice).

Manierismul: vorbire supraelaborata prin multe formule introductive, de politete, paranteze, conjunctii,
remarci banale,etc. se intalneste in debutul schizofreniei, in intoxicatiile usoare, in stari confuzionale.

Vorbirea sterotipa: repetarea nejustificata a unor portiuni de fraze, expresii, care nu comunica nimic.
Solilocvia: pacientul vb singur, fara intentia comunicarii si daca e ascultat si daca nu

Ecolalia: consta in repetarea cuvintelor interlocutorului (schizofrenie catatonica, demente)

Perseverarea reprezinta auto-intoxicarea cu cuvinte, miscari, ca o consecinta a reptarii inutile a

operatiilor mentale care le genereaza. Apar in tulb organice ale snc (demente) sub forma palilaliei
(repetarea unui cuvant cu o frecventa crescand) sau logocloniei (repetarea ultimei silabe din ultimul
cuvant). Perseverarea este singurul simptom patognomonic din semiologia psihiatrica, fiind primul
simptom care sugereaza suferinta organica cerebrala, indiferent de etiologie.

Tulburari (dislogii) de continut ale limbajului

Se produce alterarea sensului cuvintelor, ce apar trunchiate, modificate, fuzionate, rezultate prin
inversarea fonemelor sau prin acceptiunea particulara proprie, inedita, diferita de cea comuna pe care o
confera bolnavul cuvintelor sale.

La nivelul cuvintelor:

- Paralogismul: atribuirea unui sens particular unui cuvant oarecare (schizofrenie)

- Neologisme active (cuvinte inventate cu scopul de a transmite o informatie specifica), pasive (nu
au o semificatie simbolica).
- Jargonofazia: numeroase neologisme, ca si cand ar folosi o limba noua, creata de el

La nivelul frazei:

- Dispersia semantica:
1. Paragramatism (fraze cu expresii bizare, neoformatii verbale ce pornesc de la radacini
corecte)
2. Embololalia (cuvinte straine de sensul general al frazei, ce apar inserate in mod repetat
3. Schizofazia (cuvinte asociate intamplator ducand la disociere a limbajului
4. Agramatisme (propozitii fara prepozitii, conjunctii, articole, limbajul fiind telegrafic, format
din verbe si substantive), apare in intoxicatii, confuzie, stari maniacale si hipomaniacale
- Disolutia semantica – este ultimul stadiu al deteriorarii continutului semantic al limbajului, in
care intre semnificat si semnificant nu mai exista nicio legatura. Limbajul si-a pierdut functia sa
de comunicare, devenind o simpla activitate logomotorie.

Disfazii

Sunt tulburari ale comunicarii prin neintelegerea cuvantului scris/vorbit. Apar in leziuni cerebrale
circumscrise. Afazia reprezinta ansamblul tulburarilor de comunicare prin intermediul vorbirii,
scriusului, semnelor ca urmare a afactarii unor functii ale creierului. Se descriu:
- Perseverarea: este repetarea unor cuvinte in desfasurarea discursului (semn precoce al
organicitatii cerebrale)
- Parafazia (deformarea cuvintelor, inlocuirea cuvantului potrivit cu altul nepotrivit, probabil
datorita amneziei verbale), apare in demente
- Afazia Wernike este incapacitatea de a intelege vorbirea celorlalti prin imposibilitatea de a
intelege sensul cuvintelor. Pacientul vorbeste fluent spontan, dar fara sens, chiar incoerent.
- Afazia Broca este tulburarea vorbirii in care intelegerea este pastrata, dar abilitatea de a vorbi
grav afectata. Bolnavul vorbeste cu mare efort, dar nu reuseste sa se faca pe deplin inteles.
- Afazia verbala este uitarea substantivelor: apare in dementa alzheimer, deteriorarea post-avc,
demente in general.
- Anomia este o forma de afazie in care pacientul nu poate denumi obiectele, desi pastreaza
posibilitatea de a le recunoaste sau utiliza
- Alexia este neintelegerea limbaului scris, care insoteste afazia
- Aprozodia este tulburarea intonatiei, inflexiunilor vocii si vorbirii.

Dislalii

Sunt tulburari de pronuntare datorate modoficarilor aparatului logomotor:

- Rotacismul (dislalia pt r)
- Sigmatismul (pentru s,z,j si a combinatiilor lor)
- Balbismul (clonic, tonic, tonico-clonic)
- Lobogofia apare ca urmare a balbismului, subiectul evitand sa mai vorbeasca

Tulburarile expresiei grafice

Aceste tulburari constau in graforee sau grafomanie, sau tulburari morfologice ale scrisului la
schizofreni: grifonaj, scris in ghirlanda, suprapus, in oglinda, neografisme, paragrafisme, emetismul
grafic.