Memoria

Motto: Toți se plâng de memoria lor, dar nimeni nu se plânge de

propria judecată (François de la Rochefoucauld)

Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și

reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. Memoria
definește dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei
segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent, viitor. În psihologie, memoria este
procesul în care informația este codificată, stocată și recuperată. Codificarea permite
informațiilor din lumea exterioară sa să ajunga la cele cinci simțuri în formele de stimuli
chimici și fizici. În această primă etapă informațiile trebuie să fie schimbate, astfel încât să
poată să fie puse în procesul de codare. 1 Depozitarea este a doua etapă sau proces de
memorie. Aceasta implică faptul că informația este menținută pe perioade de timp. În cele din
urmă al treilea proces este recuperarea informațiilor care au fost stocate. Aceste informații
trebuie să fie localizate și readuse la conștiința. Unele încercări de recuperare se pot realiza
fără efort din cauza tipului de informații, iar alte încercări de a aminti informațiile stocate pot
fi mai dificile din diferite motive. Din punct de vedere a procesării informației există trei
etape principale în formarea și recuperarea memoriei:

 Codificare sau înregistrare: primire, prelucrare și combinarea informațiilor primite

 Depozitare: crearea unor înregistrări permanente a informațiilor codate
 Preluare, rechemare sau amintire: cererea înapoi a informațiilor stocate ca răspuns la
unele nevoi de utilizare într-un proces sau o activitate.2
Pierderea memoriei este descrisă ca uitare sau ca o tulburare medicală, amnezie. Grație
memoriei, ființa noastră psihică, eul, dobândește continuitatea identității în timp. Fără
dimensiunea mnezică, am trăi numai prezentul clipei, am fi în permanență puși în fața unor
situații noi, pentru care nu am dispune de nici un fel de experiență elaborată, de nici un
procedeu de abordare și rezolvare, ne-am zbate permanent în jocul încercărilor și
erorilor, adaptarea devenind, practic, imposibilă. Funcția memoriei devine, așadar, o condiție

1
Citit de la: http://dexonline.ro/search.php?cuv=Memorie
2
Stanciu,S., Ionescu, M. Managementul resurselor umane. Ed. Comunicare.ro, Bucuresti, 2003. Pag. 245

1
bazală indispensabilă a existenței și adaptării optime, a unității temporale a personalității
noastre. Ea se datorează plasticității creierului – proprietatea de a-și modifica starea internă
sub influența stimulilor externi – și capacității lui de înregistrare, păstrare și reactualizare a
„urmelor” acestor stimuli. Memoria umană a cunoscut o amplă dezvoltare istorică, în cursul
căreia și-a restructurat atât schema de funcționare internă, prin trecerea de la forme
imediate la forme mediate (prin limbaj și procedee mnemotehnice de natură logică), cât
și  aria de cuprindere, ajungând să înregistreze și să conserve informații despre toate
genurile de fenomene și evenimente, precum și întreaga gamă de experiențe, accesibile la
nivel individual și comunitar. Latura remarcabilă a evoluției memoriei umane constă
în diferențierea și  individualizarea capacității reactualizării, care permite valorificarea
propriu-zisă a informației și experienței stocate, și desfășurarea unor activități mintale
autonome, în care trecutul se leagă de prezent, iar prezentul de viitor.3

La om, memoria nu este concentrată și localizată într-un singur bloc, ci este distribuită
mecanismelor care realizează funcțiile și actele psihocomportamentale specifice. Așadar,
spre deosebire de computer, creierul uman posedă nu doar un singur bloc memorativ, ci mai
multe, între care există conexiuni bilaterale. Între modul de funcționare a memoriei și modul
de funcționare al  percepției,  reprezentării și gândirii există o condiționare reciprocă
profundă: dereglarea verigii memorative determină tulburări serioase în desfășurarea
proceselor pe care le susține (percepție sau gândire), iar dereglări la nivelul procesului
specific afectează funcționarea bazei lui memorative4. Memoria se caracterizează prin câteva
trăsături esențiale, care îi sunt imprimate de integrarea ei în structura proceselor și
activităților specifice. Memoria este activă, selectivă, contextuală, mijlocită, organizată logic
și sistemic. În investigarea și evaluarea nivelului de dezvoltare și eficiență al memoriei se iau
în considerare următorii
parametri: volumul, trăinicia, fidelitatea, completitudinea, promptitudinea.

Clasificare
După diverse criterii, memoria poate fi clasificată și pot fi delimitate mai multe forme
ale acesteia. Astfel, după prezența sau absența intenției, scopului și controlului voluntar
în procesele de engramare, păstrare și reactualizare, delimităm memoria

3
Popescu, L. ,Resurse umane .Comportament și management ,Ed. Cimer* Es. Bucuresti. 2001. Pag. 33
4
Zorletan, T. ,Burdus, E., Caprarescu, Gh. Managementul organizatiei. Vol.II .Ed. Holding Reporter.
Bucuresti.1996

2
 involuntară și memoria voluntară. După gradul de înțelegere al celor memorate,
memoria poate fi  mecanică sau logică. După modalitatea informațională preferențială,
s-au identificat memoria imagistic-intuitivă  și memoria verbal-simbolică. În fine, după
criteriul timpului, se delimitează: memoria senzorială, memoria de scurtă
durată  și memoria de lungă durată.5

Memoria senzorială.

Memoria senzorială are nevoie de mai puțin de o secundă pentru a reține informații
despre un element perceput senzorial. Abilitatea de a vedea un element și de a ține minte cum
arata cu doar o fracțiune de secundă de observație sau de memorare este exemplul de
memorie senzorială. Aparține de control cognitiv și este un răspuns automat. La prezentări
foarte scurte, de multe ori participanții raportează că li s-a părut să "vadă" mai mult decât
pot raporta, de fapt. Primele experimente de explorare a acestei forme de memorie,
senzorială, au fost realizate de George Sperling (1963) utilizând "paradigma raportului
parțial". Există trei tipuri de memorie senzoriala. Memorie Iconica este un depozit de
descompunere rapida a informației vizuale; un tip de memorie senzorială care stochează
scurt o imagine care a fost perceputa pe o durată mică. Memoria Echoic este un depozit de
descompunere rapidă a informațiilor auditive, un alt tip de memorie senzorială care
stochează scurt sunetele care au fost percepute pentru durate scurte de timp. Memorie tactilă
este un tip de memorie senzorială care reprezintă o bază de date pentru stimuli de atingere.6

Memoria pe termen scurt.

Memoria pe termen scurt permite amintirea pentru o perioadă de câteva secunde pana la

un minut fără repetiție. Capacitatea sa este foarte limitată: George A. Miller (1956), atunci
când lucra la Bell Laboratories, a efectuat experimente care arata ca depozitul de memorie pe
termen scurt a fost de 7 ± 2 elemente (titlul lucrării sale celebru, "numărul magic 7 ± 2 ").
Estimările moderne fata de capacitatea memoriei pe termen scurt sunt mai mici, de obicei, de
ordinul a 4-5 elemente, însă, capacitate de memorie poate fi crescută printr-un proces
numit chunking. De exemplu, pentru a-și aminti un număr de telefon din zece cifre, o
persoană ar putea "grupa" cifrele în trei grupe: în primul rând, prefixul (cum ar fi 123), apoi o
grupa de trei cifre (456) și în cele din urmă o bucată de patru cifre (7890). Această metodă de
a ne aminti numere de telefon este mult mai eficient decât încercarea de a aminti un șir de 10
5
Burdus, E., Caprarescu, Gh., Fundamentele managementului organizației. Ed. Economică. Bucuresti. 1999,
pag. 85
6
Nica, P., Iftimescu, A. Management:concepte și aplicații. Ed. Univ. Al. I. Cuza. Iasi. 2003. Pag. 262

3
cifre; acest lucru se datorează faptului că suntem capabili să învățăm informațiile în grupuri
semnificative de numere.

Memoria pe termen lung.

Memoria pe termen lung poate stoca cantități mult mai mari de informație pentru o durată
potențial nelimitată (uneori o durată de viață). Capacitatea sa este incomensurabil de mare.
De exemplu, având în vedere un număr aleator de șapte cifre putem sa ni-l amintim doar
câteva secunde înainte de-al uita, sugerând a fost stocat în memoria noastră pe termen scurt.
Pe de altă parte, ne putem aminti numerele de telefon mai mulți ani, prin repetiție; aceste
informații este spus ca ar fi stocate în memoria pe termen lung. 7 În timp ce memoria pe
termen scurt codifică informații acustic, memoria pe termen lung se codifică semantic:
Baddeley (1966) a descoperit că, după 20 de minute, subiecții de testare au avut cele mai mari
dificultăți reamintindu-și pe termen lung o colecție de cuvinte care au avut sensuri similare
(de exemplu, mare, uriaș, larg, frumos). O altă parte a memoriei pe termen lung este memoria
episodica care încearcă să capteze informații, cum ar fi" ce "," când "și" unde ". Datorita
memoriei episodice, indivizii sunt capabili să-și amintească anumite evenimente, cum ar fi
petreceri aniversare și nunți. Memoria pe termen scurt este sprijinita de modele tranzitorii de
comunicare neuronale, dependente de regiuni ale lobului frontal (în special dorsolateral
cortexul prefrontal) și lobul parietal. Memoria pe termen lung, pe de altă parte, este
menținută prin schimbări mai stabile și permanente, în conexiuni neuronale larg răspândit în
întregul creier.  Hipocampul  este esențial (pentru învățarea de informații noi) la
consolidarea informațiilor din termen scurt în memorie pe termen lung, deși nu pare ca ar
stoca informații în sine. Fără hipocamp, amintirile noi nu sunt în măsură să fie stocate în
memoria pe termen lung, așa cum s-a observat la pacientul Henry Molaison după
îndepărtarea celor doi hipocampi , și va exista o atenție foarte scurtă. Mai mult decât atât,
acesta poate fi implicat în schimbarea de conexiuni neuronale pentru o perioadă de trei luni
sau mai mult după învățarea inițială.8 Una dintre funcțiile principale ale somnului este
considerata a fi îmbunătățirea și consolidarea informațiilor, așa cum mai multe studii au
demonstrat că memoria depinde direct de primirea unui somn suficient între antrenare și
testare. Adițional datele obținute din studiile neuroimagistice au arătat ca în timpul somnului
creierul reflecta înregistrările din timpul învățării sarcinilor din ziua precedentă, ceea ce
sugerează că noi amintiri pot fi solidificate prin aceasta repetiție. Cercetările au sugerat că
7
Citit de la: http://blog.grile-admitere.ro/memoria-de-scurta-durata-vs-memoria-de-lunga-durata/
8
Nicolescu, O.,Verboncu, I. Fundamentele managementului organizației. Tribuna economica. Bucuresti. 2001.
Pag 245.

4
stocarea în memoria pe termen lung la om poate fi menținută de metilarea ADN-ului sau
de prioni.9

Modele
Modele de memorie furnizează reprezentări abstracte despre cum se crede că ar funcționa
memoria. Mai jos sunt câteva modele propuse de-a lungul anilor de diverși psihologi.
Controversa există în a stabili dacă există mai multe structuri de memorie.

Modelul Atkinson-Shiffrin

` Modelul depozitarii multiple (de asemenea, cunoscut sub numele de model de

memorie Atkinson-Shiffrin) a fost descrisă pentru prima dată în 1968 de către Atkinson și
Shiffrin. Modelul depozitarii multiple a fost criticat ca fiind prea simplist. De exemplu,
memoria pe termen lung este considerata a fi de fapt formata din mai multe subcomponente,
cum ar fi memoria episodică și memoria procedurala. De asemenea propune ca repetiția este
singurul mecanism prin care informațiile ajung în cele din urmă sa fie depozitate pe termen
lung, dar dovezile ne arată ca suntem capabili de a ne aminti lucruri si fără repetiție.
Modelul arată toate depozitele de memorie ca fiind o singură unitate dar cercetarea arata
diferit. De exemplu, memoria pe termen scurt poate fi rupt în mai multe unități, cum ar fi
informații vizuale și acustice.10 Într-un studiu de Zlonoga și Gerber (1986), pacient "KF" a
demonstrat anumite abateri de la modelul Atkinson-Shiffrin. Pacientului KF i-a fost deteriorat
creierul si a intampinat dificultati la memoria pe termen scurt. Recunoașterea de sunete, cum
ar fi numere vorbite, litere, cuvinte și sunete ușor de identificat (cum ar fi sonerii și mieunatul
pisicilor) au fost afectate toate. Interesant, memorie vizuala pe termen scurt nu a fost afectată,
sugerând o dihotomie între memorie vizuală și auditivă.

Memoria de lucru

În 1974 Baddeley și Hitch a propus un "model de memorie de lucru", care a înlocuit

conceptul general de memorie pe termen scurt cu o întreținere activă de informații în
depozitarea pe termen scurt. În acest model, memoria de lucru este formata din trei depozite
de bază: Executiv Centrala, bucla fonologică și Sketchpad-ul vizuo-spațială. În anul 2000
acest model a fost extins cu tamponul episodic multimodal (modelul Baddeley a memoriei de
9
Bogathy,Z. (coord.) ,Manual de psihologia muncii și organizațională.” Ed. Polirom. 2004. Pag. 25
10
Idem, Pag. 87

5
lucru). În esență, Executivul central acționează ca un depozit senzorial de atenție.
Canalizează Informații pentru cele trei procese componente: Bucla fonologica, Sketchpad-ul
vizual-spațial, și tamponul episodic. Bucla fonologica stochează informații auditive, prin
repetarea de sunete în tăcere sau cuvinte într-o buclă continuă: proces articular (de exemplu
repetarea unui număr de telefon din nou și din nou). O listă scurtă de date este mai ușor de
amintit. Sketchpad-ul vizual-spatial stochează informații vizuale și spațiale. Este angajat în
îndeplinirea sarcinilor spațiale (cum ar fi judecarea distanțelor ) sau cele vizuale (cum ar fi
numărarea ferestrele unei case sau imaginarea de imagini). Modelul de memorie de lucru
explică multe observații practice, cum ar fi de ce este mai ușor să faci două sarcini diferite
(una verbală și o vizual) decât două sarcini similare (de exemplu, doua vizuale), și efectul
cuvântului lung. Cu toate acestea, conceptul de executiv central, a fost criticat ca inadecvat
și vag. Memoria de lucru este, de asemenea premisa pentru ceea ce ne permite a face
activitățile de zi cu zi implicând gandirea. Este secțiunea de memorie unde au loc procesele
de gandire si pe care le folosim ca sa invatam si sa rationalizam diferite subiecte.11

Tipuri de memorie

Cercetatorii au făcut distincția între memoria de recunoaștere și amintire. Sarcinile

memoriei de recunoaștere solicita persoanele in a indica dacă au întâlnit un stimul înainte
(cum ar fi o imagine sau un cuvânt). Sarcinile memoriei de amintire solicita participanților
sa reprimeasca informațiile învățate anterior. De exemplu, persoanele ar putea fi solicitate
sa reproduca o serie de acțiuni pe care le-au văzut înainte sau să spună o listă de cuvinte pe
care le-au auzit înainte. Clasificarea în funcție de tipul de informații.12

Memoria declarativă

Memoria declarativă necesită amintirea conștientă, unele procese conștiente informația

trebuie rechemată. Este denumita uneori memorie explicita, deoarece este alcătuită din
informații care sunt stocate și extrase în mod explicit.

Memoria declarativă poate fi în continuare sub-divizata în memorie semantică, în ceea ce

privește fapte luate independent de context; și memoria episodica, în ceea ce privește
informațiile specifice unui anumit context, cum ar fi un timp și loc. Memoria semantică
permite codificarea cunoștințelor abstracte despre lume, cum ar fi "Parisul este capitala
Franței". Memoriei episodice, pe de altă parte, este folosita pentru mai multe amintiri

11
Stanciu, S., Ionescu, M. Managementul resurselor umane. Ed. Comunicare.ro, Bucuresti. 2003, pag. 158
12
Citit de la: http://www.meditatiitop.ro/tipuri-de-memorie.html

6
personale, cum ar fi senzațiile, emoțiile, și asociațiile personale ale unui anumit loc sau timp.
Memorie autobiografica - memorie pentru evenimente speciale din propria viață - este
privită în general fie ca echivalent, sau un înlocuitor al memoriei episodice. Memoria
vizuală este o parte din memorie care ajuta la păstrarea unor caracteristici ale simțurilor
noastre referitoare la experiențele vizuale. Un individ este capabil de a plasa în memorie
informații care seamănă cu obiecte, locuri, animale sau oameni un fel de imagine mentală.13

Memoria de procedură

În schimb, memoria procedurală (sau memorie implicită) nu se bazează pe amintirea

conștientă de informații, ci pe învățarea implicită. Memoria de procedură este folosită în
principal în învățarea abilităților motorii și ar trebui să fie luată în considerare ca înlocuitor de
memorie implicită. Este dezvăluit când un individ face mai bine o anumită sarcină datorită
numai repetiției - nu s-au format amintiri noi explicite, dar accesarea se face inconștient din
experiențe anterioare. Memoria de procedură implicată în procesul de învățare prin tocire
depinde de cerebel și de ganglionii bazali. O caracteristică de memorie procedurală este că
lucrurile amintite sunt traduse automat în acțiuni, și, astfel, uneori greu de descris. Câteva
exemple de memorie procedurală includ abilitatea de plimbare cu bicicleta sau de legare a
șireturilor.14

CONCLUZII

Memoria se caracterizează prin câteva trăsături esențiale, care îi sunt imprimate de

integrarea ei în structura proceselor și activităților specifice. Capacitatea de memorare este
activă, selectivă, contextuală, mijlocită, organizată logic și sistemic. În investigarea și
evaluarea nivelului de dezvoltare și a eficienței capacității de memorare se iau în considerare
următorii parametri: volumul, trăinicia, fidelitatea, completitudinea, promptitudinea.

Memoria reflectă trecutul ca trecut, astfel încat în momentul în care subiectul

reactualizează o informație este constient că acea experiență s-a petrecut cândva în trecut.
Conținutul memoriei este extrem de variat. Începând de la experiențe de ordin senzorial
perceptiv, până la cunoștințe, noțiuni, experiențe afective, experiențe sociale etc. Conținutul

13
Citit de la: https://www.scientia.ro/homo-humanus/107-introducere-in-psihologie-de-russ-dewey/4114-
memoria-declarativa-si-memoria-procedurala.html
14
Zorletan,T., Burdus, E., Caprarescu, Gh. Managementul organizației. Vol.II. Ed. Holding Reporter. Bucuresti.
1996, pag. 241

7
reflectoriu constituie și un criteriu de clasificare a unor forme specializate de memorie. Putem
vorbi despre capacitatea de memorare senzorială (vizuală, auditivă, motorie, gustativă,
olfactivă), memorie perceptivă, memoria imaginilor, memorie cognitivă, memorie afectivă și
memorie socială. Reflectarea din memorie prezintă o serie de caracteristici: este o reflectare
activă, selectivă, situațională, relativ fidelă, mijlocită, inteligibilă, sistemică, logică și
organizată. Astfel, concluzia este că desenul este cea mai bună tehnică de îmbunătățire a
memoriei deoarece încorporează mai multe căi de reprezentare a informației: Vizuală,
Spatială,Verbală, Semantică, Motorie.

Desenul îmbunătățește memoria, iar simplitatea strategiei denotă că poate fi folosit în

foarte multe situații. Oamenii de știință spun că diferite tipuri de tehnici de îmbunătățire a
memoriei, folosind un set de cuvinte. Pe masură ce oamenii îmbătrânesc, întâmpină din ce în
ce mai multe dificultăți în reținerea informațiilor noi din cauza deteriorării structurilor
creierului care sunt implicate în memorie, cum ar fi hipocampul și lobii frontali. În schimb,
regiunile creierului care sunt implicate în prelucrarea vizuală rămân intacte, nu sunt afectate
de imbătrânire sau de demență. Desenul este foarte important pentru persoanele diagnosticate
cu demență pentru că îi determină să își utilizeze anumite regiuni ale creierului. În plus, ajută
oamenii care se confruntă cu insuficiență cognitivă. Datorită acestor rezultate, putem dezvolta
terapii pentru oamenii cu demență pentru a fi capabili să îți stocheze amintirile și pe parcursul
progresiei bolii.

BIBLIOGRAFIE

8
 1. Bogathy, Z. (coord.), Manual de psihologia muncii și organizațională.” Ed. Polirom.
2004.
2. Burdus, E., Caprarescu, Gh., Fundamentele managementului organizației. Ed.
Economică. București. 1999.

3. Nica, P., Iftimescu, A. Management:concepte și aplicații. Ed. Univ. Al. I. Cuza. Iasi.
2003.
4. Nicolescu, O.,Verboncu, I. Fundamentele managementului organizației. Tribuna
economica. Bucuresti. 2001.

5. Popescu, L. ,Resurse umane .Comportament și management ,Ed. Cimer* Es.

Bucuresti. 2001.
6. Stanciu, S., Ionescu, M. Managementul resurselor umane. Ed. Comunicare.ro,
Bucuresti. 2003.
7. Zorletan, T. ,Burdus, E., Caprarescu, Gh. Managementul organizatiei. Vol.II .Ed.
Holding Reporter. Bucuresti.1996.
8. Surse bibliografice online:
http://dexonline.ro/search.php?cuv=Memorie
https://www.scientia.ro/homo-humanus/107-introducere-in-psihologie-de-russ-
dewey/4114-memoria-declarativa-si-memoria-procedurala.html
http://blog.grile-admitere.ro/memoria-de-scurta-durata-vs-memoria-de-lunga-durata/

http://www.meditatiitop.ro/tipuri-de-memorie.html