Memoria

Popescu Cristina
Trifanescu Isabella
Clasa: 10A
Definitie:
În psihologie, memoria este procesul în
care informația este codificată, stocată
și recuperată. Codificarea permite
informațiilor din lumea exterioară să
ajunga la cele cinci simțuri în forme de
stimuli chimici și fizici. În această
primă etapă informațiile trebuie să fie
schimbate, astfel încât să poată să fie
puse în procesul de codare.
Din punct de vedere a procesării informației există
trei etape principale în formarea și recuperarea
memoriei:
Codificare sau Depozitare: crearea
înregistrare: primire, unor înregistrări
prelucrare și permanente a
combinarea informațiilor codate.
informațiilor primite.
• Preluare, rechemare sau
amintire: cererea înapoi a
informațiilor stocate ca
răspuns la unele nevoi de
utilizare într-un proces sau o
activitate.
 Functia memoriei
Memoria are o funcție cognitivă. Este un proces de
cunoaștere, iar rolul ei cel mai important este acela
de a oferi conținuturi proceselor cognitive superioare
(gândirii și imaginației).
Memoria are și o funcție adaptativ reglatorie,
jucând un rol fundamental în echilibrul vieții psihice
a omului.
Fără memorie, nu ar fi posibil fenomenul de
conștiință. Memoria realizează ancorarea omului în
trecut, capacitatea de a rezolva situațiile prezente și
resurse pentru anticiparea celor viitoare.
 Funcția memoriei devine, așadar, o condiție
bazală indispensabilă a existenței și adaptării
optime, a unității temporale a personalității
noastre. Ea se datorează plasticității
creierului – proprietatea de a-și modifica
starea internă sub influența stimulilor externi
– și capacității lui de înregistrare, păstrare și
reactualizare a „urmelor” acestui stimul.
Memoria umană a cunoscut o amplă dezvoltare istorică. Latura
remarcabilă a evoluției memoriei umane constă în diferențierea și
individualizarea capacității reactualizării, care permite
valorificarea propriu-zisă a informației și experienței stocate, și
desfășurarea unor activități mintale autonome, în care trecutul se
leagă de prezent, iar prezentul de viitor.
La om, memoria nu este concentrată și localizată într-un singur
bloc, ci este distribuită mecanismelor care realizează funcțiile și
actele psihocomportamentale specifice. Așadar, spre deosebire de
computer, creierul uman posedă nu doar un singur bloc
memorativ, ci mai multe, între care există conexiuni bilaterale.

Memoria se caracterizează prin câteva trăsături esențiale, care

îi sunt imprimate de integrarea ei în structura proceselor și
activităților specifice. Memoria este activă, selectivă,
contextuală, mijlocită, organizată logic și sistemic.
După diverse criterii, memoria poate fi clasificată
și pot fi delimitate mai multe forme ale acesteia:

 Astfel, după prezența sau

absența intenției, scopului  După gradul de înțelegere al
și controlului voluntar în celor memorate, memoria
procesele de engramare, poate fi mecanică sau logică.
păstrare și reactualizare,
delimităm memoria
involuntară și memoria
voluntară.

• După modalitatea informațională

preferențială, s-au identificat memoria
imagistic-intuitivă și memoria verbal-
simbolică.
 După criteriul timpului, se delimitează:
memoria senzorială, memoria de scurtă
durată și memoria de lungă durată.
 Memoria senzorială deține informații senzoriale mai
puțin de o secundă după ce un element este perceput.
 Memoria pe termen scurt permite amintirea pentru o
perioadă de câteva secunde pana la un minut fără
repetiție.
 În schimb, memoria pe termen lung poate stoca
cantități mult mai mari de informație pentru o durată
potențial nelimitată (uneori o durată de viață).
Memoria la nou-nascuti si copii
 Până la mijlocul anilor 1980, s-a
presupus că nou-nascutii nu pot
encoda, reține, și prelua
informații. Trebuie mentionat
faptul că, deși copiii la varsta de
6 luni pot reactualiza informații
pe termen scurt, ei au dificultati
la amintirea informatiilor in
ordinea temporală. Doar pe la 9
luni copiii pot sa-si amintesca
acțiunile unei secvențe în două
etape dupa ordinea temporală
corectă - adica amintindu-si pasul
1 și apoi pasul 2.
Memoria la batrani
 Cercetările au arătat că
performanța indivizilor cu
privire la sarcinile de memorie
care se bazează pe regiuni
frontale scade cu varsta. Adultii
mai in varsta tind sa prezinte
deficite la sarcinile care implică
cunoașterea ordinii temporale în
care au învățat informații.
Sfarsit!