CUPRINS

1. Intelectul şi procesele 5. Noţiunile şi formarea

cognitive superioare lor

2. Gândirea ca proces 6. Invătarea cognitivă

psihic central

7. Înţelegerea
3. Modalitaţi de operare a
gândirii
8. Rezolvarea problemelor
4. Algoritmica şi euristica
 Gândirea este procesul psihic
care se desfaşoara într-un plan mintal,
intern, subiectiv, uzând de judecăţi,
raţionamente, operaţii cognitive, cu
ajutorul cărora realizează o procesare
profundă a realităţii.
 Intelectul şi procesele cognitive
superioare
Intelectul desemnează un sistem de relaţii,activitaţi şi
procese psihice superioare, sistem ce se constituie şi
funcţionează plenar la nivelul uman, depăşind experienţa
senzorială, dar bazându-se pe ea, uzănd de proprietăţi
specifice ale creierului uman şi realizăndu-se numai prin
modelare culturală şi integrare socioculturala.

Actele intelectuale, prezintă caracteristici şi un

conţinut generic şi prin aceasta sunt mijlocite. Modelele
informaţionale de nivel intelectual au întotdeauna un
conţinut categorial, generic ce nu poate fi circumscris la
un fapt singular.
 Relaţiile intelectuale sunt mijlocite prin limbaj şi alte
sisteme de semne,prin alte modele culturale, prin datele
experienţei profesonale etc.
Intelectul presupune o anumită manipulare şi
îngemănare a celor trei dimensiuni ale timpului:trecut,
prezent, viitor.
Stadiile dezvoltării intelectuale străbătute de copil de
la naştere şi până la vârsta de 18-20 ani ne permit să
înţelegem procesul constituirii intelectuale .

Stadiul inteligenţei senzoriomotorii, cuprinzând perioada de

la 0 - 2 ani, se caracterizează prin trecerea de la nivelul
reflexelor necondiţionate ale copilului la organizarea unor
acţiuni senzoriomotorii coerente.
• Stadiul preoperaţional, situat intre 2 şi 7 ani, reprezintă o
perioadă de intensă’ dezvoltare, implică interiorizarea
acţiunilor, expansiunea simbolicii reprezentative, a
semnalizării şi comunicării verbale.
• Stadiul operaţiilor concrete, situat între 7 şi 12 ani, se
caracterizează prin apariţia grupărilor operaţionale care permit
conceptualizări şi coordonări de concepte.
• Stadiul operaţiilor formale, situat între 12 şi 17 ani, se
caracterizează prin faptul că subiectul nu se limitează să
acţioneze direct asupra obiectelor concrete, ci reuşeşte să
coordoneze propoziţiile în unităţi mai mari.
Adolescentul este apt de gândirea abstractă şi
teoretică.Până pe la 20 de ani ,aparatul intelectual se
construieste in tot ce are el fundamental.
 Gândirea ca proces psihic central

Gândirea îndeplineşte în sistemul psihic uman un rol

central şi este definitorie pentru om, ca subiect al
cunoaşterii logice, raţionale.
Centralitatea gândirii constă nu numai în faptul că ea
antrenează toate celelate disponibilităţi şi funcţii, dar şi
faptul că instalându-se ca un ‘stat major’ al sistemului,
orientează, conduce, valorifică celelalte procese şi funcţiuni.
Referindu-se la desfaşurarea globala a principalului
proces intelectual, care este gândirea, Guilford îi identifică
patru caracteristici de ansamblu ale funcţionării sale, şi
anume :
1. Flexibilitatea restructurarea sau schimbareaprompta a
direcţiei
2. Fluiditatea sau cursivitatea
3. Originalitatea, ca manifestare a unui stil cognitiv orientat
spre nou şi degajat de ceea ce este uzual şi banal
4. Elaborarea, sustinută consecvent de efort intelectual
voluntar, necesar pentru finalizarea lucrului intelectual.
 Modalitaţi de operare a gândirii

1. Analiza şi sinteza superioara. În toată activitatea psihică

participă operaţii de analiză şi sinteză.La nivelul percepţiei
se constată diferenţieri şi structurări ale întregului dar nu şi
separării, segmentării, în minte , ale unui întreg.
2. Comparaţia , determinarea asemănărilor şi deosebirilor,
ţinând seamă de un anumit criteriu(culoare, formă, mărime,
greutate etc.)
3. Abstractizarea , ne interesează, nu doar să descriem ceva ci
să înţelegem, să ne explicăm un fenomen sau altul. Analiza
devine selectivă şi nu acordă aceeaşi însemnătate tuturor
componentelor şi însuşirilor.
 Abstractizarea desemnează operaţia de extragere
dintr-o mulţime a ceea ce este un fel de factor comun,
este un fapt esenţial, întrucât caracterizează o categorie
de obiecte ţi fenimene.

4.Generalizarea este operaţia de trecere de la individual-

concret la general sau categorial.
 Algoritmica şi euristica
• Algoritmul a fost relevat în urmă cu o mie de ani în
matematici. Sunt serii strict ordonate de operaţii ce intervin
succesiv până se ajunge la îndeplinirea respectivei sarcini, o
structură operaţională standardizată ce se exprimă printr-o
regulă precisă .
Punerea în evidenţa a unor algoritmi este necesară
pentru optimizarea învăţării şi antrenareaîn rezolvarea de
probleme.
• Euristica este disciplina ce reuneşte procedeele
menite să conducă la descoperire şi invenţie.
Procedeele euristicesunt sisteme operaţionale plastice
şi deschise de tipul întrebării şi punerii de noi probleme, a
explorării şi ipotezei, a îndoielii faţă de ceea ce se consideră
adevărat sau valabil şi contraziciilor parţiale sau integrale.
 Noţiunile şi formarea lor
Fiind un integrator categorial,noţiunea este întotdeauna
generală, dar se situează la diverrse niveluri de generalitate.

În conceptele emisferice persistă trăsaturi concrete,

particulare, însuşiri locale, restrictive, dependenţe accidentale
şi neesenţiale.

Noţiunile se formeză, în condiţiile dezvoltării psihice prin

acumularea de experienţă în activitatea modelată social, prin
comunicarea cu adulţii, prin însuşirea limbii şi culturii.
 Invăţarea cognitivă
În dezvoltarea psihică şi în constituirea personalităţii
adulte activitatea de învăţare îndeplineşte un rol conducător
şi decesiv.

Învaţarea cognitivă contribuie şi se sprijină pe

dezvoltarea analizei şi sintezei, abstractizării şi generalizării
şi organizării logice a gândirii.

Învăţarea cognitivă este solidară cu înţelegerea

integrală şi aprofundată a materialului, supus studiului şi
propune cultivarea inteligenţei.
 Înţelegerea
Datorită gândirii, omul desprinde semnificaţiile
obiectelor, fenomenelor şi acţiunilor cu care se întâlneşte.
Aceasta se realizează prin raportarea noilor informaţii la
fondul de cunoştinţe asimilate şi sistematizate.
Pentru ca înţelegerea să se realizeze adecvat, este
necesar să intervină o selecţie atât în ce priveşte activarea
vechilor cunoştinţe, cat şi din punctul de vedere al trierii noilor
informaţii.
În ansambluînţelegerea poate fi ghidată de anumite
intenţii sau puncte de vedere. Modul de înţelegere
corespunde unei specializări a gândirii.
 Rezolvarea problemelor
Problema apare, ca un obstacol cognitiv in relatiile dintre
subiect şi lumea sa, iar asumarea sarcinii de a depăşi
obstacolul, ca şi demersurile cognitive şi tehnice intreprinse ân
acest scop, conturează domeniu rezolvării problemei.
Categorii de probleme:-probleme bine definite;
-probleme slab definite.
În consecinţă rezultă cinci categorii de probleme:
•productiv-necreative;
•demostrativ-explicative;
•probleme euristice;
•inventiv-creative;
•probleme de optimizare.
 Rezolvarea problemei presupune transformarea
necunoscutei în cunoscută, acoperirea lacunei cognitive,
depaşirea obstacolului.

Fazele procesului rezolutiv:

•punereaproblemei;
•formularea ipotezei;
•modelul rezolutiv.
 Bibliografie
PSIHOLOGIE – •Florea Diana
•Florea Diana
manual pentru clasa a
•Perju Maria
X-a şcoli normale şi •Perju Maria
licee •cl. a X-a A
•cl. a X-a A
•Autori: -Paul Popescu
-Mielu Zlate
-Tinca Creţu

•Editura didactică şi
pedagogică