CUf2..

9:JL 4
PSIHOLOGIE GENERALA
PROCESELE COGNITIVE SUPERIOARE
GANDIREA
lntelectul este sistemul de relatii, activitati si procese psihice superioare din care fac parte: inteligenta, gandirea,
memoria, imaginatia si limbajul. Acest sistem se constituie si functioneaza deplin Ia nivel uman depasind experienta
senzoriala dar, bazandu-se pe ea, folosindu-se de proprietatile specifice ale creierului si relizandu-se prin modelare si
integrare socio-culturala.
Gandirea este procesul cognitiv de insemnatate centrala in reflectarea realului care prin intermediul abstractizarii
si generalizarii, coordonate in actiuni mentale, extrage si prelucreaza informatii despre relatiile categoriale si determinative,
. in forma conceptelor, judecatilor si rationamentelor.
Actiunile sunt cele mai mari subunitati ale activitatii fiind constituite Ia randullor din siruri de operatii si miscari.
Operatiile sunt subordonate actiunilor reprezentand mijloace de realizare ale acestora.
Miscarile(sau actele) sunt cele mai simple elemente constitutive ale activitatii, actele de raspuns Ia influentele
mediului. '
Activitatea cuprinde totalitatea manifestarilor psiho-comportamentale care due Ia rezultate adaptative(din aceasta
perspectiva activitatea este obiectul de studiu al psihologiei).
In studiul gandirii este necesar sa abordam urmatoarele aspecte:
1) Modalitatile de ope rare a gandirii.
2) Natura conceptului.
3) lntelegerea.
4) Rezolvarea de probleme.
Modalitatile de operare: reprezinta sistemul operatiilor intelectuale.
a) Analiza si sinteza superioara
Analiza este operatia de desfacere sau descompunere a unui intreg in partile sale componente si de identificare a
relatiilor dintr-un sistem de interactiune.
Sinteza este operatia de reunire a partilor uneori, intr-o alta ordine, dupa o alta schema. Beneficiind de analiza si fiind
complementara acesteia, sintezCJ se dezvolta impreuna si in dependenta de dezvoltarea analizei. Pe baza acestora,
omul de Ia cea mai frageda varsta stabileste asemanari si deosebiri, face comparatii intre obiecte, fenomene si situatii.
b) Abstractizarea
Ca forma superioara de analiza ne conduce Ia intelegerea unui fenomen in ceea ce are acesta esential, constant. In
abstractie, selectia opereaza pozitiv prin retentie si, negativ prin eliminare, ignorare, trecere in plan secundar. Ceea ce
este abstract este ascuns, impalpabil si se exprima printr-o notiune sau idee.
c) Generalizarea
Este o operatie predominant sintetica. lnsusirile sau relatiile abstracte sunt reunite intr-un model informational care
defineste o clasa sau o categorie de obiecte sau fenomene. Generalizarea face trecerea de Ia individual concret Ia
general sau categorial.
Opuse abstractizarii si generalizarii sunt operatiile de concretizare si particularizare care sunt demersuri descendente
de Ia abstract Ia concret si de Ia general Ia particular.
In realitate operatiile functioneaza in cupluri sau blocuri interactioniste (analitico-sintetice, abstractiv-concretizatoare,
generalizant-particularizatoare, comparative, inductiv-deductive). ·
Conceptul sau notiunea: ca unitate de baza a gandirii este o condensare selectiva de informatii despre
insusirile generale si esentiale ale anumitor clase de obiecte, fenomene sau relatii. Notiunea este un integrator
categorial fiind intotdeauna generala dar situandu-se Ia diverse niveluri de generalitate. Astfel, putem deosebi notiunile
empirice, pe care le poseda copiii Ia intrarea in scoala, de notiunile stiintifice care se formeaza in principal in procesul
de invatamant si in procesul specializarii profesionale.
Notiunile empirice generalizeaza trasaturi neesentiale, aparente si fragmentare ale obiectelor si fenomenelor.
Notiunile stiintifice cuprind insusirile esentiale ale obiectelor si fenomenelor rffiectand legitatile realitatii si existentei si
permitand intrarea in posesia definitiilor(in termeni de gen si specie) .
Notiunile se formeaza si se dezvolta prin acumularea experientei in activitatea inodelata social, prin comunicarea cu
adultii, prin insusirea limbii si culturii.
lntelegerea: ( lat: intellectio=act intelectual de surprindere a ceva in forma ideii) reprezinta desprinderea
semnificatiilor obiectelor, fenomenelor si actiunilor. Se realizeaza prin raportarea noilor informatii Ia fondul de
cunostinte asimilate si sistematizate.lnsuficienta cunostintelor prealabile blocheaza intelegerea sau o face superficiala,
fragmentara sau chiar falsa.ln functie de gradul de dificultate (distanta dintre cunostintele vechi si datele noi)
intelegerea se realizeaza rap!d. simplu, spontan sau printr-u n proces de durata desfasurat multifazic, discursiv(vezi
stud,iul oricarei discipline stiintifice). lntelegerea discursiva.ca activitate m i nt~~a de durata dobandeste.structura unui
~ces de rezolvare a problemelot. · ~
Rezolvarea problemelor: problema apare ca un ,obstacol" cognitiv in relatiile dintre subiect si lumea sa, o
.bariera", o dificultate teoretica sau practica.Problema reprezinta un sistem de intrebari asupra unei necunoscute
pentru ca dificultatea este o lacuna a cunoasterii. Este vorba de problemele aparute in orice domeniu de activitate al
omului. lnaintea problemei apare situatia problematica care se manifesta ca o neconcordanta intre mijloace si scopuri,
intre cerintele situatiei si posibilitatile subiectuluiDomeniul rezolvarii problemelor se refera Ia sarcina de a depasi

/
 obstacolul si caile, tehnicile intreprlnse in aces! scop. Dupa gradul de structurare, problemele se clasifica in bine
definite, ce pot fi rezolvate prin utilizarea strategiilor algoritmice si probleme slab definite ce implica strategii euristice.
Algoritmul este o structura operationala standardizata ce se exprima printr-o regula precisa.
Procedeele euristice sunt sisteme operationale plastice si deschise de tipul intrebarii si punerii de noi problema, a
explorarii si ipotezei, a indoielii fata de ceea ce se considera adevarat sau valabil.
Fazele procesului rezolutiv sunt:
1. punerea problemei adica reformularea ei ce implica o predictie asupra legaturii
posibile dintre cunoscut si necunoscut. Aceasta etapa este analitica.
2. formularea de ipoteze atat asupra solutiei cat si asupra procedeelor de rezolvare
3. constituirea modelului rezolutiv- etapa sintetica
4. etapa executiva, de solutionare efectiva a problemei.
In caz de nereusita intregul proces rezolutiv se reia.
S-au studiat o serie de stategii de rezolvare a problemelor adica de orientari generale a activitatii rezolutive.Se
considera ca exista 3 tipuri de strategii necesare oricarei rezolvari si anume: anticipativ- exploratorii, anticipativ-
rezolutive si executive.

PATOLOGIA GANDIRII

A.Tulburari cantitative (de ritm, flux si coerenta)

1. Accelerarea ritmufui ideativ

Fuga de idei - asociatiile se facIa intamplare dupa aspecte superficial, dupa asonanta (rima imperfecta). rima,
localizare in limp si spatiu sau dupa contraste facile (in sindr. maniacale, stari de excitatie psihomotorie din schizofrenie,
din PGP, stari de ebrietate, intoxicatii usoare, stari nevrotice, surmenaj).
0 alta forma a accelerarii ritmului si fluxului ideativ o reprezinta mentismul = derularea rapida, incoercibila a
reprezentarilor si ideilor.Provoaca anxietate, impiedica bolnavul sa se odihneasca( in stari de mare tensiune psihica,
surmenaj, intoxicatii usoare cu cofeina, alcool, tutun, psihotrope; in schizofrenie se intalneste in cadrul sindromului de
automatism mental bolnavul avand convingerea deliranta ca ceea ce i se intampla este iimpus, provocat de cineva)
In formele extreme ale accelerarii ritmului si fluxului ideativ asociatiile devin ilogice ajungandu-se Ia o stare de incoerenta a
gandirii.Maximul incoerentei gandirii se numeste salata de cuvinte ( insiruirea unor cuvinte care nu au legatura unele cu
allele, mesajul fiind ilogic si ininteligibil.
Alta forma a incoerentei este verbigeratia care consta in repetarea stereotipa a acelorasi propozitii, fraze sau
cuvinte deseori lipsite total de continut.
lncoerenta in diversele ei aspecte se intalneste in unele forme de schizofrenie, in stari dementiale avansate, in
tulburari de constiinta.
2. /ncetinirae ritmului ideativ
Se manifesta printr-o exprimare lenta cu raspunsuri avand o perioada de latenta crescuta.Discursul este nu
numai lent dar si discontinuu si uneori incoerent.
Lentoarea ideativa este exprimarea verbala lenta, cu intensitatea vocii scazuta, cu dificultatea marcata a
evocarilor, cu slabirea fortei reprezentative si imaginative (in afectiuni neurologice cu interesare extrapiramidala - boala
Parkinson, encefalite, iintoxicatii cu CO, melancolie, schizofrenie, oligofrenie).
Vascozitatea psihica este caracteristica epilepsiei ( lentare accentuata)
Fadding mental- oprirea fluxului ideativ (in schizofrenie)
Barajul ideativ - oprirea fluxului ideativ pentru cateva secunde ( in schizofrenie )
Anideatia- disparitia fluxului ideativ (in stari de idiotie si dementa, in epilepsie)

B.Tufburari cafitative (de continut)

Se refera !a modificari care vizeaza amploarea, intensitatea si persistenta ideifor care se pot indeparta de Ia
fagasul normal al gandirii.
In ordinea crescatoare a semnificatiei patologice ne referim Ia ideile : dominanta, obsedanta, prevalenta si deliranta.
1. ldeea dominanta: intr-un anumit context (spectacol, discutie, lectura) o anumita idee se poate desprinde din
ansamblul celorlalte impunandu-se acestora si focalizand pentru putina vreme gandirea celui in cauza.Este ideea
dominanta care poate fi intalnita in intreaga patologie precum si in situatii normale .
2. ideea obsedanta: cand ideea izbucneste, asediaza gandirea si se impune constiintei desi este in dezacord cu
aceasta. ldeea obsedanta este straina situatiei si personalitatii celui in cauza, acesta ii recunoaste caracterul parazitar sau
patologic, lupta pentru inlaturare ei deseori neizbutind sa o invinga ( in nevroze in special in cea
obsesivo - fobica, in orice afectiune somatica, in stari de surmenaj, in psihoze in faza de debut sau in perioada de regresie
.).
3. ldeea prevalentae'fte neconcordanta cu realitatea ( de care nu s-a detasat inca), orientea~ diferentiaza
cursu! gandirii, are sprijinul ideilor adiacente, are tendinta de a ingloba evenimentele si persoanele din jur (care devin
argumente) este in concordanta cu personalitatea insului (care nu-i recunoaste caracterul patofogic) si are un potential
psihopatologic delirant (in stari reactive psihotice, in stari postonirice, in epilepsie, alcoolism, PMD, in toate starile
predelirante).