GÂNDIREA

GÂNDESC, DECI EXIST!

(Rene Descartes)
 Procese cognitive superioare

 Procesele cognitive senzoriale ne oferă informaţii

despre aspectele concrete, intuitive, accesibile direct
simţurilor, prin observaţie şi prelucrare “pe loc”, în timp
real, aici şi acum  definim însuşirile aparente ale lumii
inconjurătoare.

 Procesele cognitive superioare ne oferă posibilitatea de

a depăşi experienţa senzorială şi de a stabili legături între
cunoştinţele acumulate şi astfel să inţelegem esenţa
lucrurilor şi a fenomenelor. Exemplu: fotosinteza
 Gandirea

 I. Definitie

 II. Caracteristici generale

 III. Operatiile gandirii

 IV. Gandirea ca sistem de notiuni

 V. Strategiile rezolutive

 VI. Factorii care influenteaza rezolvarea problemelor

I. Definiţie

Gândirea este o activitate

specific umană care permite
individului o integrare de
adaptare la mediu şi un
comportament coerent.

Gândirea este un proces psihic

central.

Gândirea reprezintă capacitatea

de a rezolva probleme
II. Caracteristici generale – 1/2

1. Este procesare cognitivă superioară, adică desprinde

trăsături esenţiale, legice, imperceptibile ale realităţii.
Prin contrast procesele senzoriale desprind trăsături
perceptibile şi de suprafaţă.
2. Are caracter procesual adică se desfăşoară discursiv,
evolutiv: pe orizontală - în prezent, trecut, viitor – si
pe verticală - ascendent şi descendent:
 procesarea ascendentă este inductivă, pleacă de la
experienţe şi însuşiri concrete spre general, este
modul natural de gândire umană, se bazează pe
datele simţurilor;
 procesarea descendentă este deductivă, pleacă de
la general către concret şi particular, este dirijată
de legi, reguli, principii, se produce prin învăţare,
educare, se bazează pe un anumit nivel al
cunoaşterii umane.
II. Caracteristici generale – 2/2

3. Are caracter mijlocit: în cazul procesării

ascendente mijlocirea o fac procesele senzoriale
ce oferă informaţii gândirii, iar în cazul procesării
descendente mijlocirea e dată de limbaj şi nivelul
cunoaşterii umane la un moment dat. Prin
contrast, senzaţia şi percepţia sunt procese
primare, nemediate în raport cu realitatea.
4. Are caracter finalist adică întotdeauna gândirea
este proces orientat către atingerea unui scop
conştient propus.
5. Are caracter abstract-formal: lucreaza cu elemente
ce nu pot fi percepute prin simturi si este
guvernata de reguli stricte ale logicii.
 III. Operaţiile gândirii – 1/3

 1. Analiza şi sinteza superioară ca disociere, descompunere,

separare în părţi componente a lucrurilor şi reunirea lor nu
neapărat în forma în care erau iniţial.
 2. Comparaţia este alăturarea obiectelor pe plan mental
pentru descoperirea de asemănări şi deosebiri pe baza unui
criteriu. Exemplu: compararea figurinelor geometrice după
culoare, formă.
Este prima operaţie pe care o însuşeşte copilul în stadiul
preoperaţional (7-12 ani).
 3. Abstractizarea este operaţia de selectare, reţinere a unei
însuşiri dintr-un întreg concomitent cu eliminarea celorlalte
însuşiri ale întregului (pentru a trece de la concret la abstract,
de la variabil la invariabil, de la aparenţă la esenţă).
 III. Operaţiile gândirii – 2/3

 4. Generalizarea este operaţia prin care însuşirea extrasă prin

abstractizare este extinsă la o întreagă clasă, categorie de
lucruri.

 Exemplu: prin abstractizare este selectată din întregul „lalea”,

„frezie”, „arţar”sau „păpădie” însuşirea de a se hrăni prin
fotosinteză şi a extins-o la întraga clasă numită „plante”,
alături de alte trăsături.

 Aceste operaţii apar în cupluri reversibile: analiză-sinteză,

abstractizare-concretizare, generalizare-particularizare.
 III. Operaţiile gândirii – 3/3

 5. Inductia si deductia.

 Prin inductie se formeaza conceptele/notiunile empirice. Este

probabilistica. Demers ascendent, de la particular la general.

 Prin deductie se formeaza conceptele/notiunile stiintifice.

Demers descendent, de la general la particular. Expresia
logica a rationamentului deductiv este silogismul.
IV. Gândirea ca sistem de notiuni (1/2)

 Gândirea operează cu noţiuni/concepte = semnificaţia

cuvintelor, ideea pe care o desprindem (cuvantul e doar
un înveliş al noţiunii, variază funcţie de limbă)

 Funcţia esenţială a gândirii este înţelegerea = noile

informaţii sunt puse în legatură cu cele vechi – e foarte
important bagajul de cunoştinţe, educaţia, specializarea
pentru a înţelege corect fenomenele lumii şi ale vieţii.

 Imposibilitatea înţelegerii pune în evidenţă apariţia

unei probleme care generează procesul de rezolvare a
problemelor
IV. Gândirea ca sistem de notiuni (2/2)

 Notiunile/conceptele sunt:

A. Empirice
 Se formeaza pe baza logicii naturale (preponderent inductive)
 Specifice copilului si scolarului, dar se pastreaza si la
maturitate
 Sunt mai rigide, individualizate, caracter subiectiv
 Sarace in continut
 Limbaj cotidian

B. Stiintifice
 Contin elemente esentiale si generale ale obiectelor si
fenomenelor, se formeaza prin rationamente deductive
 Sunt produsul cercetarii stiintifice
 Nu sunt personalizate, subiective (precum conceptele
empirice)
 Se formeaza pe baza conceptelor empirice
 Limbajul este riguros, specializat, neechivoc
V. Strategiile rezolutive – 1/2

 Problemele sunt de o foarte mare diversitate: probleme

din ştiinţe exacte, probleme morale, probleme sociale
etc.

 Problema este o dificultate constientizată, un

obstacol cognitiv; are un caracter de noutate, iar
subiectul trebuie să caute şi să găsească soluţii, pe care
să le şi aplice.

 E important sa fie o problema veritabila – nu falsă –

şi să conţină atât date cunoscute, cât şi necunoscute.
V. Strategiile rezolutive – 2/2

 Strategiile algoritmice – problema este bine definită,

structurată, cerinţele clar formulate, exista formule de
lucru/principii standardizate, conduce la succes, solicită
gândirea convergentă, abordare reproductivă, fara
elemente de originalitate. Exemplu: Am învăţat o anume
metodă de a alunga câinii şi o folosesc mereu cu succes.

 Strategiile euristice – problema este slab definită, slab

structurată, cerinţa vag formulată, au caracter probabilist,
solicită gândirea divergentă, presupun o abordare creativă,
productivă, bazata pe incercari succesive. Strategiile
algoritmice au fost elaborate prin strategii euristice.
Exemplu: Mă confrunt cu o situaţie nouă în care trebuie să
aleg între carieră şi familie şi nu există reţete.
 Punerea problemei

Modelul rezolvării de
probleme (Newell si Simon) Reprezentarea internă
a problemei in memoria
de lucru

Identificarea de
Mijloace şi strategii

Aplicarea de strategii

incorect
verificare
corect

soluţii
V. Factorii care influenţează rezolvarea problemelor

1. Presiunea timpului
2. Noutatea problemei
3. Dificultatea problemei
4. Modul de formulare a problemei
5. Ambianţa
6. Tensiunea emoţională prea puternică
7. Lipsa de motivare sau motivarea excesivă prin
teama de eşec
8. Oboseala intelectuală
Sfaturi utile in activitatea de rezolvare de probleme

 Sa fiţi siguri ca inţelegeţi cu adevarat problema

 Reverificaţi datele din memorie
 Incercaţi mai întâi ipoteza cea mai simplă
 Învăţaţi să rezistaţi dificultăţilor, eşecurilor,
frustrărilor
 Rămâneţi deschişi pentru opţiuni alternative
 Daca aţi ales o cale de acţiune, mai aruncaţi o
privire inainte de a trece la fapte
 Explicaţi problema unei alte persoane, ceea ce vă
va ajuta in găsirea unei perspective optime
 Nu va preocupaţi o vreme de probleme dar nu
abandonaţi (lăsaţi o perioadă de incubaţie)