Gandirea

1.1. Polarizarea conceptiilor

De la senzualism, pentru care gandirea rationala este doar un derivat al simturilor, s-a trecut la
rationalism, care sustine ca imaginile sunt proiectari ale ratiunii, ca urmare, derivate ale ei.

1.2. Varietate terminologica

Gaston Viaud: Cand vorbim de inteligenta avem de-a face cu cateva forme de comportament ori de
gandire sau cu un nivel de eficacitate mintala.

Daca in fazele initiale ale evolutiei intre inteligenta si gandire exista o separatie, la omul adult, la care
intalnim ganidrea conceptuala, se pare ca cei doi termeni coincid.

Tendinta de integrarea a gandirii in inteligenta- J. Piaget (1947), Psihologia inteligentei: diferitele

forme ale gandirii (preconceptuala, intuitiva, concreta) sunt stadii sau parti componente ale inteligentei
care, in afara de inteligenta reflexiva, o contine si pe cea senzorio- motorie.

Pierre Oleron- activitati intelectuale

Psihologia cognitiva- reprezentare mintala a categoriilor, sistem expert, organizarea cunoasterii

Pierre Janet (1936), L intelligence avant le langage: Inainte de aparitia limbajului, care este strans
legat de gandire, functioneaza unele acte intelectuale elementare ce dau nastere directiei miscarii si
tinutei, pozitiei si marimii, asemanarii, portretului si formei, la care adauga apoi alte obiecte
intelectuale (personajul, simbololul, semnul), care joaca un rol considerabil in stabilirea relatiilor de
cantitate si relatiilor sociale.

Nimeni nu poate nega relatiia de interdependenta dintre gandire si inteligenta, dar nici nu trebuie sa se
ajunga la identificarea lor. O asemenea conceptie este cu atat mai realista cu cat nu intotdeauna
gandirea faciliteaza inteligenta, ea putand fi chiar o piedica a ei. Psihopatologia si psihanaliza arata ca
gandirea serveste pentru intelegerea realului, fiind chiar sustinuta de dorinta de a actiona asupra lui.
Aceasta actiune este o lupta, iar gandirea reprezinta o strategie ce comporta miscari ofensive si
defensive. Atunci cand, datorita fricii de real, strategia defensiva a gandirii devinde dominanta, este
necesara accentuarea acestei forme de inteligenta care construieste planuri, scheme, sisteme, aparate
de securitate destinate a elimina neprevazutul.

1.3. Contrarietatea modelelor explicativ- interpretative

Asociationistii sesiseaza caracterul orientat constient si desfasurarea logico- semantica a asociatiilor

-tendinta asociativa - tendinta perseverativa

-Ebbinghaus: gandirea= ceva intermediar intre goana ideilor si ideile fixe

-Ach, pentru a explica actele de gandire orientate spre scop- tendinta determinativa, care asigura caracterul
rational al gandirii
Gandirea este introdusa in categoria activitatilor finalizate prin sarcini, diferentiata de activitatile mintale
considerate ca fiind simple.

 Elaborarea obeictivelor intermediare, evocarea si producerea informatiei (operatii specifice)

 Face apel la o serie de alte mecanisme psihice

Mecanism dublu determinat de operatiile si activitatile ei specifice & mecanismele altor procese
psihice.

1.4. Centralitatea gandirii

 Gandirea este trasatura cea mai importanta a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect
al cunoasterii logice, rationale.
 Gandirea produce modificaru de substanta ale informatiei cu care opereaza; ea face saltul de la
neesential la esential, de la particular la general, de la concret la abstract, de la exterior-
accidental la interior- invariabil.
 Gandirea antreneaza toate celelalte mecanisme psihice in realizarea procesului cunoasterii, nu
doar pe cele de ordin cognitiv, ci si pe cele afectiv motivationale si volitiv-reglatorii.
 P.P.Neveanu: Gandirea orienteaza, conduce si valorifica maximal toate celelalte procese si
functii psihice.
 Centralitatea gandirii in procesul cunoasterii se explica prin capacitatea ei de a-si reintroduce
propriile produse (idei, conceptii, teorii) in circuitul informational, devenind declansatorul
unor noi procese intelectuale.

2. Definirea gandirii
2.1. Dificultati in definirea gandirii- imposibilitatea stabilirii unor linii de demarcatie intre senzorial si
logic, insuficienta cunoastere a structurii interne a gandirii.

2.2.Definitii:

 Psihologia traditionala- def. de tip descriptiv- explicativ

Gandirea este procesul psihic de reflectare a insusirilor esentiale si generale ale obiectelor si
fenomenelor, a relatiilor dintre acestea, in mod mijlocit, abstract si cu scop, prin intermediul
notiunilor, judecatilor si rationamentelor.

 Psihologia contemporana- def operationala

Gandirea este un sistem ordonat de operatii de prelucrare, interpretare si valorificare a informatiilor,

bazat pe principiile abstractizarii, generalizarii, anticiparii si subordonat sarcinii alegerii alternativei
optime din multimea celor initial posibile. (Golu si Dicu, 1972)

 Witting & Williams: organizarea si manipularea informatiilor si cunostintelor

 Scarr & Vander: procesul schimbarii si reorganizarii inf. stocate in memorie, in vederea crearii
unor noi informatii.
 Gandirea este procesul psihic care se desfasoara intr-un plan mintal, intern, subiectiv, uzand de judecati,
rationamente, operatii cognitive cu ajutorul carora se realizeaza o procesare profunda a realitatii.
3. Caracteristici
 Caracterul procesual

Demersurile gandirii se desfasoara, conform psihologiei cognitive, cu grade mari de libertate pe

verticala cunoasterii si pe axa timpului.

Verticala cunoasterii:
Procesare ascendenta (B-UP) Procesare descendenta (T-D)
Baza de date- reprezentari Reguli, norme, def- date particulare
Dirijata de experiente, inclusiv perceptive Dirijata de reguli, norme, principii
Demers inductiv, particular-general Demers deductiv, legi- insusiri
Axa timpului: trecut- prezent- viitor

 Caracterul informational- operational

Gandirea este un mecanism de prelucrare, interpretare si evaluare a informatiilor.

Izoleaza generalul si particularul, il pune in raport cu singularul si accidentalul, diferentiaza si

coreleaza categoriile. Prin gandire, omul reproduce relatiile obiective, le construieste mintal, introduce
in realitate noi relatii pe baza anticiparii posibililui.

Extrage invariantii existenti in obiecte, relatiile ascunse, mascate, mai putin evidente, dar relevante
tocmai prin constanta efectelor.

Nu este o simpla operare cu informatii, ci o conectare si corelare a inf. prin categorizare& esentializare

Reprezinta procesul si produsul coordonarilor prin care invariantii obiectuali si relationali sunt
organizati, actualizati, corelati intre ei si referiti la realitate.

 Caracterul mijlocit

Experienta anterioara (furnizata de SPR) Combinarile imaginative

Informatiile stocate in memorie, vehiculate prin Propriile ei produse (asociatii, scheme, constructe
limbaj mintale)
Gandirea nu opereaza asupra realului, asupra obiectelor si fenomenelor, ci asupra informatiei furnizate
de SPR- realizand o prelucrare secundara a informatiei. – Multimijlocita:

 Caracterul mijlocitor

Gandirea mijloceste si influenteaza toate celelalte mecanisme psihice:

Atribuie inteles imaginilor Construieste scheme mnezice Directioneaza fluxurile afectiv-

perceptive motivationale
Utilizeaza denumiri verbale Se implica activ in marea Contribuie la realizarea reglajului
Propriile produse majoritate a procedeelor imagistice voluntar

 Caracterul generalizat si abstract

Gandirea opereaza cu insusirile generale, abstracte, cu modele ideale ce nu pot fi traduse prin
reprezentari intuitive si nu au corespondent obiectual concret, dar care indeplinesc un rol important in
cunoasterea teoretica a realitatii. – se opune concretului senzorial.
Generalizand si abstractizand, gandirea se indeparteaza doar aparent de realitate, indepartare care ii
este absolut necesara pentru ca ii ofera posibilitatea de a se debarasa de incarcatura elementelor
nesemnificative. In realitate, orice salt la abstract, subordonat unor criterii de adevar si verificabilitate
se soldeaza cu largirea si imbogatirea cunoasterii, cu intelegerea superioara a legilor acesteia.

 Caracter actional

Baza genetica a gandirii trebuie cautata in actiune, gandirea izvorand din actiune&finalizandu-se in ea.

In timp ce anumalul preia dintre habitudinile sale procedeele comune prin metoda incercarii si erorii,
omul, prin gandire, poate imagina si confrunta mintal incercarile, fara a le executa efectiv.

Pierre Janet: Limbajul este o forma de conduita, de actiune interna, redusa, o schita de sctiune, care
uneori ramane la stadiul de proiect, dar care poate inlocui lucrurile prin semne, miscarile prin evocare.

Piaget: 50 de ani de experimente ne-au invatat ca nu exista cunostinte rezultate dintr-o simpla
inregistrare de observatii, fara implicare activa.

Pe masura ce gandirea se constituie, trecand de la act. materiala la cea mintala, va tinde sa preceada si
sa anticipe actiunea materiala- functie de comanda si control asupra desfasurarii actiunii.

 Caracter finalist

Gandirea nu trebuie redusa doar la o simpla alegere a alternativei optime, ci trebuie considerata o
anticipare a scopului. Omul isi stabileste scopul nu in timpul desfasurarii actiunii, ci cu mult inainte de
a trece la executarea ei.

Dublu scop:- declansarea, organizarea, optimizarea propriilor actiuni

-justificarea, prin explicatii si argumente, actiunilor deja savarsite

 Caracterul multidirectional

Gandirea se intinde pe toate cele trei dimensiuni temporale: gandirea foloseste inf. despre trecutul
obiectului pentru a explica prezentul lui, integreaza inf. despre prezent si trecut pentru a prevedea
starea lui in viitor (M.G., 76)

Orientare incursiv-recursiva: de la oricare moment actual sau final, poate reveni la momentul initial
prin refacerea in ordine inversa a transormarilor, recursivitatea gandirii repr. o conexiune inversa
optimizatoare, permitand corectarea erorilor.

 Caracterul sistemic

Gandirea sontine elemente structurate, ierarhizate, intre care sut posibile o multitudine de combinatii-
autoreglabilitate.

Sistem cibernetic:

-marimi de intrare (intrebari, probleme)

-marimi de stare (transformari) Caracter hipercomplex

-marimi de iesire (raspunsuri, solutii)

4. Laturile gandirii

Unitati de baza: imagini, simbolul, conceptul,prototipul, operatia, regula, legea.

Latura informationala- dezvaluie continutul gandirii, faptul ca dispune de unitati inf.

Latura operationala- releva functionalitatea gandirii, faptul ca implica transformari inf. in
vederea obtinerii unor noi produse, care prin depasirea situatiei problematice, asigura
adaptarea la mediu.

Conceptul

Conceptele, in calitatea lor de constructe mintale, reprezinta componentele critice ale continuei
maturari psihice a individului, avand darul de a largi structurile cognitive.

Munn: un concept este procesul ce reprezinta asemanarile unor obiecte, situatii, evenimente diferite.
Conceptele sunt produse ale rationamentelor, care joaca un rol important in gandirea ulterioara; =
condensari de experiente trecute.

Changeux: conceptul= imagine simplificata, scheletica, redusa la trasaturile esentiale ale obiectului.

Caracteristici (W.E. Vinacke)

 Nu sunt date senzoriale, ci sisteme produse de rasp. la diferite situatii trecute caracteristice
 Utilizarea lor inseamna aplicarea experientei trecute la situatia actuala
 Reunesc date senzoriale independente
 Cuvintele & simbolurile reprezinta mijloace de legatura
 Moduri de utilizare: extensiva si intentionala
 Nu este, in mod obligatoriu, rational
 Poate exista fara a fi formulat in maniera stiintifica
 Asigura cheia comportarii fara de un obiect sau o experienta
 Oricat de general ar fi, conserva un continut concret
 Indemendente si ierarhizate
 Caracter evolutiv

Conceptele sunt sisteme de raspunsuri invatate care permit organizarea si interpretarea evenimentelor
furnizare de perceptii si care influenteaza comportamentul, independent de orice stimulare exterioara,
permitand aplicarea automata a experientei noastre trecute la situatiile prezente.

Clasificare

 Generalitate: individuale/ particulare/ generale

 Existenta unui corespondent concret in realitate: concrete/ abstracte
 Calea de formare si continut: empirice/ stiintifice
Notiunile empirice (spontane, cotidiene) sunt structurate de diferite tipuri de experiente ale
individului, experienta practic-intuitiva si operanta. Ele tin, de asemenea, de procesul comunicarii
interumane ca si de cel al invatarii spontane. In continutul lor intra insusirile neesentiale, accidentale,
restrictive ale obiectelor si fenomenelor, insusirile conctrete, particulare, locale, dependente de
contiguitate si covarianta si nu de necesitate.

- Sunt puternic individualizate (plan cognitiv, afectiv si actional)

- Prin repetare, devin deprinderi
- Valoare practic-operatoarie, fiind singurele mijloace intelectuale accesibile gandirii copilului

Notiunile stiintifice sunt constructe ipotetico-deductive, presupun deliberari constienre, insertie

voluntara, coordonari rationale in sistemul intelectual ce incearca, prin necesitatea implicativa, sa
surprinda necesitatea obiectiva (P.P.N). In continutul lor sunt incadrate insusirile esentiale, obective,
necesare, legitatile, invariantii.

- Faciliteaza formularea definitiilor, cuprinzand condensari ale notelor definitorii ale obiectelor
- Caracter mobil, flexibil, dinamic, structurat, organizat
- Transformatoare in activitatea practica

Prototipul

Eleanor Rosch (1973)

1.Prima idee postuleaza ca nici un membru al unei categorii nu detine in egala masura toate atributele
catagoriei respective, de aceea, membrul care poseda cele mai multe atribute- prototip al categoriei.

Prototipurile sunt exemplare foarte asemanatoare exemplarelor apartinatoare unei categorii si mai
putin asemanatoare exemplarelor care nu fac parte din categoria respectiva, maximizand asemanarile
intragrupale, minimizand asemanarile intergrupale. Prototipul, ca entitate cognitiva reprezinta o medie
mintala a tuturor variatiilor individuale ale obiectelor si fenomenelor.

2. Semnificatia prototipului in ansamblul gandirii umane, avand rolul de a delimita categoriile

 Conceptele au structura de prototipuri, prototipul fiind o colectie de atribute specifice, ex.

 Nu exista o linie delimitativa pentru atributele necesare si suficiente in vederea introducerii
unui membru intr-o categorie.
 Legaturile, relatiile dintre categorii sunt neclare, fragile, labile.
 Locul unui concept in piramida variaza in functie de tipicalitatea lui.
 Categoria membrilor unui concept este determinata de asemanarea atributelor obiectelor cu
atr. prototipului.

Prototipurile nu dispun de structuri conceptuale.

! Prototipul este mai mult expresia unor perceptii condensate si centrate decat a gandirii.

Ceea ce constituie prototip pentru un individ nu este, in mod obligatoriu, prototip pentru altii.
 Structuri conceptuale complexe
Conceptele se inlantuie, se intretaie, se interfereaza- structuri conceptuale complexe.

Cunostinte Interpretari
Retele semantice de baza (predicative)

Scheme & scenarii

cognitive complexe

Collins & Quillian (1969)

Noduri (concepte)
Retea(ierarhic
piramidala)
Arcuri (relatiile dintre
concepte: subordonare,
predictie)

Caracteristici: - eritabilitatea trasaturilor; economicitatea cognitiva

Collins & Loftus (1975): renuntarea la asociatiile ierarhizate, introducerea notiunii de distanta
semantica, flexibilitatea retelei, stabilirea unor legaturi (apartenenta, noncapabitati, posesiune),
principiul activarii difuze.

Johnson & Liard (1983): reprosau centrarea pe relatii, neglijarea legaturii dintre concepte si mediul ext

Schema cognitiva- nu este definita de proprietatile intrinseci ale obiectelor, ci de contextul situational
in care acestea se ragasesc, nu de insusirile si relatiile esentiale, ci de relatiile tipice existente intre
elementele lor componente.

Scenariile cognitive sunt succesiuni de evenimente unui anumit context, care ghideaza
comportamentul uman.

Latura operationala
Cuprinde ansamblul operatiilor si procedeelor mintale de transformare a inf., de relationare si
prelucrare, combinare si recombinare a schemelor si notiunilor in vederea obtinerii unor cunostinte sau
rezolvarii unor probleme.

Piaget (1947): Trasatura esentiala a gandirii logice este de a fi operatorie, adica de a prelungi actiunea,
interiorizand-o.
Analiza & Sinteza

Analiza si sinteza cognitiva isi au originile si sunt precedate de analiza si sinteza perceptiva care se
desfasoara intr-un plan concret- intuitiv, asupra unor obiecte si situatii concrete. In schimb, analiza si
sinteza de tip cognitiv se desfasoara in plan mintal, dupa un model si sunt mediate prin cuvant si alte
sisteme de semne si simboluri.

Prin analiza, insusirile unui obiect sau ale unei clase de obiecte sunt separate, sunt descompunse
mental cu scopul de a extrage acele trasaturi esentiale.

Sinteza vine in continuarea si completarea analizei, ea recompune mintal obiectul din insusirile lui
esentiale.

Prin analiza se surprind acele elemente cheie ale unui obiect, ceea ce este necesar pentru ca el sa
existe, iar prin sinteza se surprind legile fundamentale, dar se pot deduce si noi reguli sau legitati care
deriva din cele de baza.

Asadar, in urma analizei si sintezei efectuate asupra unui obiect, cunoasterea si intelegerea cu privire
la acestea se pot imbogati- elaborarea unui model mintal al obiectului supus analizei.

Comparatia

Comparatia implica evidentierea asemanarilor si deosebirilor esentiale dintre minimum doua obiecte,
persoane, evenimente, dupa minimum un criteriu comun.

In plan rational, comparatia se desfasoara dupa un plan si are o anumita finalitate: evidentierea unor
raporturi de superioritate- inferioritate, a unor pozitii ierarhice intr-un sistem de referinta.

Abstractizare& Generalizare

In gandire, selectivitatea este maximala prin abstractizare, iar generalizarea se refera la clase, categorii
foarte largi de obiecte-fenomene.

Abstractizarea este operatia de extragere a unor insusiri esentiale, a unor invarianti cognitivi, insusiri
comune pentru o intreaga clasa de obiecte. Operatia de abstractizare exprima simultan doua sensuri: pe
de-o parte se extrage ceva esential, pe de alta parte se renunta la tot ceea ce este nerelevant, accidental,
contextual, conjunctural.

Generalizarea este operatia prin care insusirile extrase cu ajutorul abstractizarii sunt extinse la o
intreaga clasa de obiecte- fenomene.

Inductia & Deductia

Jean Piaget arata ca inductia organizeaza datele observatiei sau experientei si le claseaza sub forma de
concepte. Inductia este suportul logic al procesarii ascendente, care porneste de la baza de date,
experiente concret intuitive si imagini mintale. Inductia are un caracter profund intuitiv- in cadrul ei se
extrag relatii simple ce grupeaza o clasa de obiecte dupa criterii observabile empiric.
Rationamentul inductiv surprinde regularitatea si faciliteaza extragerea si formularea unei concluzii
generale dintr-o multitudine de cazuri particulare.

Deductia descrie demersul descendent al gandirii pe verticala cunoasterii. Rationamentul deductiv

porneste de la general, prin inferente si implicatii si ajunge la cazuri particulare.

Silogismul= expresia logica a rationamentului deductiv.

Concretizarea logica

Concretizarea- proces de ilustrare sau lamurire a unei teze generale cu ajutorul unui exemplu.(Levitov)

In procesul pedagogic, concretizarea inseamna exemplificare, unul dintre mijloacele principale de

prevenire a formalismului in insusirea cunostintelor. (Al. Rosca, 76)

Structuri operationale complexe – relationarea operatiilor

Procese de tratare

Modulare Controlate prin obiective

economie de resurse absenta controlului Imediate: activitati de executie

De nivel inalt: OPERATIILE
energetice mintale intentional - AUTOMATIZATE nonautomatizate & rezolvare a problemelor

Deosebiri: viteza si precizie, prezenta sau absenta atentiei, modalitatile de control.

Structurile cognitive ale gandirii

-sisteme, blocuri organizate de informatii si operatii ce presupun diferentierea, specializarea si

ierarhizarea interioara a elementelor componente, relativa constanta si operativitate, conexiuni cu alte
sisteme cognitive ale intelectului, conducand la efecte adaptative.

Caracteristici: completitudine si complexitate, operativitate, caracter evolutiv.

Rol: produc efecte adaptative sau dezadaptative, avand rol de mediere, de filtrare.

*Orbirea gandirii= imposibilitatea sesizarii a ceea ce este esential intr-o problema incarcata cu date
ascunse.

*Stereotipia gandirii= preseverarea gandirii in aceeasi directie sau maniera de lucru si atunci cand
conditiile problemei s-au schimbat sau cand solutionarea s-ar putea face pe o cale mai simpla si directa

*Fixitatea gandirii= imposibilitatea gandirii de a acorda unor obiecte si alte utilizati decat cele
normale.

Tipuri de gandire
  Orientare – directionata/ nedirectionata
 Operatii- algoritmica/ euristica
 Finalitate- reproductiva/ productiva/ critica
 Sens de evolutie- divergenta/ convergenta
 Demersurile logice- inductiva/ deductiva/ analogica
 Mod de desfasurare- verticala/ laterala
 Valoare- pozitiva/ negativa
 Corespondenta cu realitatea- vigila (realista)/ autica (onirica)
 Eficienta- eficienta/ neeficienta

Rationamentul

Rationamentul reprezinta o structura informationala desfasurata si ierarhizata, in care gandirea

porneste de la anumite date si ajunge la obtinerea altora noi, sub forma unor concluzii. Rationamentul
este specific gandirii propozitionale, in care secventele de idei sunt organizate.

A. Rationamentul deductiv este o forma de rationament in care concluzia este adevarata daca
premisele sunt adevarate. Se porneste de la judecati universale pentru a ajunge la o concluzie
individuala.
B. Rationamentul inductiv proneste de la judecati particulare pentru a ajunge la o concluzie
generala; nu permite ajungerea la concluzii absolute, universale.

Intelegerea

Intelegerea si rezolvarea de probleme sunt doua procese inseparabile ale gandirii: ele nu pot fi
desprinse una de alta si nu se desfasoara una in afara celeilalte. Si din punctul de vedere al ordinii, al
succesiunii, este greu de stabilit o ierarhie. Practic, intelegerea este indispensabila demararii unui
proces rezolutiv, iar procesul rezolutiv se incheie printr-o noua intelegere. Intelegem rezolvand
situatiile problematice cu care ne confruntam si rezolvam aceste situatii pornind de la un anumit nivel
de intelegere.

In procesarea ascendenta, intelegerea este o inmanunchere, o integrare de insusiri intr-o reprezentare

generala, un concept empiric. In procesarea descendenta, intelegerea este rezultatul impunerii unor
modele explicative ale realitatii prin invatare, instruire, educatie. Daca in procesarea ascendenta
intelegerea este o consecinta, in cea descendenta este o premisa.

Mecanismul intelegerii

Cuplaj informational (relatia: completitudinea cuplajului- nivelul intelegerii): complet= intelegere

deplina; incomplet= intelegere partiala; absent= neintelegere.

Sisteme asociative. Principiul de baza al asocierii stipuleaza ca daca doua experiente se produc
impreuna si concomitent, atunci fiecare dintre ele, cand ajunge in constiinta, are tendinta de a o
readuce si pe cealalta. ( Asemanare/ Contrast/ Coexistenta spatiala si succesiunea temporala)

Analogia (intelegerea unui lucru in relatie cu alt lucru)

Rezolvarea de probleme
Rezolvarea de probleme este domeniul performantial al gandirii.

Problema este definita ca un obstacol cognitiv, ca o bresa in cunoastere, ca o situatie fata de care
repertoriul de raspunsuri ale subiectului nu este suficient pentru a o intelege.

Modele explicative

Ascendent Descendent
Thorndike Kohler
Serie de incercari si erori Intuitie*
Date concrete Scheme mintale
*Insight-ul reprezinta un mod spontan prin care rezolvarea i se poate releva persoanei.

Strategii rezolutive

1.Strategia algoritmica- Problema este bine definita, bine structurata, cerintele sunt clar formulate,
iar in raport cu ele exista un set de mijloace, care daca sunt corect aplicate, conduc la un rezultat unic.
(stil de abordare reproductiv)

2. Strategia euristica- Problema este slab definita si slab structurata, cerintele sunt vag formulate, au
un caracter ioptetic, probabilist, dupa formula ,,Ce ar fi daca?,, , mijloacele, formulele de lucru nu ne
conduc automat spre rezultat, trebuie sa exploram, sa inventariem mai multe cai si mijloace, iar solutia
se releva ca o descoperire. (mod de rezolvare productiv/ creativ)

Etapele procesului rezolutiv

1.Punerea problemei- elaborarea unei reprezentari mintale a problemei

2. Rezolvarea problemei- strategii de tip algoritmic, euristic sau combinatii

Modelul schematic al rezolvarii de probleme (Newell& Simon)

1. Punerea problemei
2. Reprezentarea interna a problemei in memoria de lucru
3. Identificarea strategiilor si a mijloacelor de lucru in memoria de lunga durata
4. Aplicarea strategiilor de rezolvare
5. Verificare (corect= solutie/ incorect= intoarcere la punctele 2&3)

Factorii care influenteaza rezolvarea de probleme (M. Golu, 2002)

-Obiectivi: presiunea timpului, noutatea problemei (factor inhibator), dificultatea problemei (stare de stres/
nevoie de competitie), modul de formulare al problemei, ambianta (zgomotul afecteaza prod. rezolutiva).

-Subiectivi: tensiunea emotionala, sub/supramotivare, teama de esec/sanctiuni, oboseala intelectuala