Sunteți pe pagina 1din 3

Gndire imaginaie

Introducere Gndirea este un proces psihic care se desfoar ntr-un plan mintal, intern, subiectiv, folosind judeci, raionamente, operaii cognitive cu ajutorul crora realizeaz o procesare profund a realitii. Imaginaia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini i proiecte noi, pe baza combinrii i transformrii experienei. Caracteristici Gndirea deine o serie de particulariti care o difereniaz de celelalte procese. Este un proces cognitiv superior de procesare a informaiilor eseniale i inaccesibile direct simurilor, realiznd o procesare profund cu grad nalt de selectivitate. Gndirea prezint un caracter procesual sau multifazic, desfurndu-se pe verticala cunoaterii i pe axa temporal. Pe verticala cunoaterii, gndirea se mic ascendent, printr-un demers inductiv, sau descendent, printr-un demers deductiv. Pe axa temporal, gndirea se mic ntre trecut, prezent i viitor. Se folosete de trecut pentru a defini prezentul i folosete trecutul i prezentul pentru prezicerea viitorului. Gndirea deine un caracter mijlocit, primind informaii de le percepie, reprezentare, memorie i limbaj. Are un caracter abstract-formal. Deine caracter abstract deoarece realizeaz o procesare profund cu grad nalt de selectivitate prin abstractizare. Posed un caracter formal deoarece se supune unui sistem de legi logice. Gandirea are un caracter finalist, urmrind gsirea unor solutii la probleme si rezolvarea unor situatii. Aadar, gndirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman deoarece primeste informatii de la toate mecanismele psihice si le coordoneaza conferindu-le rationalitate. De asemenea, imaginatia deine o serie de caracteristici care o individualizeaz. Acest proces este specific omului deoarece ajut la predicia drumului de urmat i rezultatelor obinute. Prin imaginaie omul reuete s modeleze dup bunul plac mediul ce il nconjoar.

Imaginaia apare pe o anumit treapt a dezvoltrii dup reprezentare, memorie, gndire i limbaj, care i pregtesc desfurarea. Este n prelungirea reprezentrii, se bazeaz pe memorie i se apropie de gndire. Ea poate opera liber n plan real i fantastic. Acest proces evolueaz i se modific n funcie de vrst. La copii este expansiv si irezistibil, la tineri productiv i instrumental, iar cu ct vrsta crete, cu att este mai mulat pe probleme reale i mai rigid. Produse imaginaiei se caracterizeaz prin originalitate, att n raport cu experiena individual, ct i cu cea social. Imaginaia interacioneaz cu alte procese psihice de care se deosebete prin mecanisme i rezultate. Procesele cu care interacioneaz sunt: memoria, afectivitatea, limbajul, gndirea, motivaia i personalitatea. Imaginaia se folosete de nite procedee i combinatorii proprii pentru a realiza o procesare special: aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, completarea realitatii, antropomorfizarea, substituirea, diviziunea sau rearanjarea, schematizarea si analogia. ncadrare Gndirea i imaginaia sunt procese cognitive superioare sau logice ce fac parte din intelect, acel ansamblu ce se constituie in baza proceselor senzoriale pe care le depaseste. Comparaie Comparnd cele doua procese dupa criteriile continutului informational, formele reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale acesteia, deducem ca atat imaginatia cat si gandirea sunt procese cognitive ce reflecta realitatea. Gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si logice ale obiectelor din realitate precum si legaturile dintre acestea, pe cand imaginatia transforma experienta anterioara, relationand-o. Spre deosebire de gandire, care reflecta realul si sondeaza viitorul apropiat, imaginatia exploreaza cu precadere, necunoscutul si viitorul indepartat. Ambele procese sunt mediate de procese senzoriale, memorie si limbaj. Daca gandirea se supune unor legi logice, imaginatia este libera de legi si norme. Atat gandirea cat si imaginatia cunosc o evolutie in functie de varsta.

Caracterul produselor lor este complex: notiuni, judecati si sisteme cognitive la gandire iar la imaginatie, planuri, proiecte, inventii. Ambele componente ale sistemului psihic uman sunt specifice omului prin care se deosebeste de animale. In timp ce gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman, imaginatia se afla in continuarea reprezentarii. Atat gandirea, cat si imaginatia interactioneaza cu celelalte procese psihice, influentandu-le si fiind influentate de ele. Procesarea informatiilor se realizeaza la nivelul gandirii cu ajutorul operatiilor abstract formale, iar la nivelul imaginatiei cu procedeele imaginistice. Cele doua procese indeplinesc functii specifice, rezolvare de probleme, categorizare si elaborare de notiuni, sisteme de operatii, intelegere, iar imaginatia proiecteaza viitorul, are rol constructiv si creativ. Relaii Intre gandire si imaginatie exista o relatie de interactiune si sustinere reciproca atestata de rolul unui proces in desfasurarea celuilalt. Cele doua procese sunt prezente intotdeauna in activitatea omului. Ele se aseamana dar in acelasi timp se deosebesc deoarece prin gandire, omul cunoaste ceea ce este esential, necesar si general din realitate, in timp ce imaginatia exploreaza cu precadere ipoteticul, necunoscutul, viitorul. Gandirea intervine in cadrul imaginatiei prin organizarea datelor, punerea lor in relatie si evaluarea produselor. Gandirea ofera date asupra realului si ghideaza transformarile. La randul ei, imaginatia indeplineste un rol important in raport cu gandirea. Ea depaseste realitatea, transformand datele oferite de gandire, patrunde in posibil si imposibil si furnizeaza gandirii un nou material. Rolul imaginatiei consta si in elaborarea ipotezelor de lucru si gasirea unor noi strategii si metode de rezolvare. Procedeele imaginatiei au la baza operatiile gandirii si prezinta o corespondenta cu acestea. Ambele procese au un caracter prospectiv si creator. In timp ce gandirea realizeaza previziuni rationale, imaginatia combina informatiile stocate si produce imagini sau proiecte a caror caracteristica este originalitatea. Concluzie Prin urmare, cele doua procese capata aspecte particulare ce permit detasarea si afirmarea personalitatii ca o realitate unica si repetabila.