Carl Rogers

S-a nascut la 8 ianuarie 1902 in Oak Park, Illinois, intr-o familie protestanta instarita Este al patrulea copil din cei sase frati. Tatal era inginer, iar mama casnica si crestina devotata. A inceput scoala direct din clasa a II-a deoarece putea citi inca dinainte de gradinita, mama este cea care l-a invatat.

La varsta de 12 ani, intreaga familie s-a mutat la o ferma situata la 30 de mile vest de Chicago, unde avea sa-si petreaca toata perioada adolescentei. Cu o educatie intr-un spirit strict religios si etic, Carl avea sa devina destul de izolat, independent si auto-disciplinat, astfel dezvoltand o apreciere pentru metodele stiintifice puse in practica. Si-a inceput studiile cu agronomia, la Universitatea Wisconsin-Madisondar, apoi si-a schimbat optiunea catre istorie, terminand universitatea liceentiat in istorie. Dupa absolvire, in 1924, se casatoreste (impotriva vointei parintilor sai) cu Helen Elliot, cu care a facut doi copii: David si Natalie. Tot in 1924 se inscrie la teologie, dorind sa devina preot, urmand Seminarul Teologic al Uniunii din New York. In urma unui seminar intitulat De ce am ales sa fiu preot la care a participat in China, el paraseste studiul teologiei. Rogers s-a reorientat spre programul de pregatire in psihologia clinica al Universitatii Columbia unde si-a luat licenta (titlul de Ph.D.) in 1931. El isi incepuse deja activitatea clinica de pe vremea cand studia teologia, in cadrul Societatii Rochester in domeniul prevenirii cruzimii impotriva copiilor. In aceasta clinica a invatat despre teoria si tehnicile terapeutice ale lui Otto Rank ce punea accent pe situatia si experientele din prezent, pe valorizarea pozitiva a emotiilor, pe dezvoltarea persoanei si pe minimalizarea relatiei autoritare in terapie. Aceste teorii si tehnice au fost punctul de plecare al drumului sau catre elaborarea propriei lui abordari.

Teoria lui Rogers este una clinica, bazata pe anii de experienta de

contact direct cu clientii. Acest fapt, de exemplu, il putem considera comun cu Freud. Tot in comun cu Freud este si faptul ca teoria lui este o teorie

bogata si elaborata bine argumentata si sustinuta logic, cu aplicatii vaste.Diferit fata de Freud, este faptul ca Rogers ii considera pe oameni ca fiind in principiu buni sau sanatosi sau, cel putin, nu rai sau bolnavi. Cu alte cuvinte, el vede sanatatea mentala ca fiind perspectiva normala a vietii si considera boala mentala, criminalitatea si alte probleme umane ca distorsiuni ale tendintei naturale. Intreaga sa teorie se bazeaza pe o unica forta a vietii pe care el o numeste TENDINTA LA ACTUALIZARE care poate fi definita ca motivatia intrinseca prezenta in orice forma de viata de a-si dezvolta potentialul pana la cel mai inalt nivel posibil. Si nu e vorba despre supravietuire, ci despre faptul ca omul se straduieste sa faca tot ce poate mai bine cu existenta sa. Daca esueaza in a face asta, nu e din cauza lipsei de dorinta, ci din cauza conditiilor nefavorabile care impiedica acest potential. Rogers considera ca aceasta tendinta este sursa tuturor celorlalte motivatii despre care vorbesc celelalte teorii. El ca este in natura noastra, ca forme de viata vii, sa facem cat putem de bine, tot ceea ce ne sta in putinta sa facem.

Relaiile de familie erau att de strnse nct practic Rogers nu a

avut via social n afara familiei. Prinii descurajau relaiile de prietenie cu ali copii. n acelai timp ns ntre copiii familiei exista o continu rivalitate, Rogers simind tot timpul c prinii l favorizeaz mai mult pe fratele mai mare .

S-a descris ca fiind un copil solitar, pierdut n lumea viselor cea mai mare parte a timpului. A citit orice carte i-a czut n mn, inclusiv dicionare i enciclopedii. Ca rezultat al singurtii, a nceput s se bazeze foarte mult pe propria experien i viziune asupra lumii, ceea ce se reflect i n teoria pe care a dezvoltat-o.

Cnd Rogers avea 12 ani, familia s-a mutat la o ferm aflat la 50 km de Chicago, experien care i-a trezit interesul pentru tiin, putand sa incerce mici experimente. Rigurozitatea din copilarie l-a determinat la dezvoltarea teoriei centrate pe persoana, la crearea unu spatiu empatic intre terapeut si client.