Sunteți pe pagina 1din 7

MEMORIA

1. Definire si caracterizare generala


2. Procesele si formele memoriei
3. Diferente individuale si calitatile memoriei
4. Memorie si uitare

1. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA PSIHOLOGICA GENERALA A MEMORIEI

Conditiile actuale ale omului depind, in cea mai mare parte, de experientele sale anterioare, iar aceste
experiente anterioare nu sunt altceva decit experientele cindva actuale, prezente ale omului, transferate insa in
"trecut" si apoi scoase la suprafata pentru a fi reutilizate. Astfel, imaginile, imprersiile, gindurile, miscarile actuale nu
se pierd, ci se sedimenteaza, se cristalizeaza luind forma experientei anterioare care, in functie de necesitati, va fi
reactivata si refolosita. Pentru ca aceasta trecere din prezent in trecut si din trecut in prezent sa se realizeze, este
nevoie de MEMORIE, care contribuie la amplificarea continutului vietii psihice, la desfasurarea normala a activitatii
indivizilor. Fara aceasta capacitate, omul ar trai intr-un continuu prezent.

 DEF: M e un proces psihic de intiparire (memorare/fixare/engramare/encodare), depozitare (stocare/


conservare/ pastrare) si reactualizare(ecforare/recuperare) a informatiilor.

 M nu e un simplu mecanism de intiparire, stocare si reactualizare a experientei, ci un mecanism


structurant, constructiv, chiar creativ. Informatiile care intra in registrul memorativ sufera numeroase
transformari, se restructuraza in functie de celelalte intrari - celalte informatii care apar pe parcurs.

 M e o capacitate a intregii materii, fara de(vie si nevie/ anorganica si organica).


 Memoria calculatorului difera de cea umana prin gradul de complexitate pe care aceasta din urma il
poseda: memoria calculatorului implica stocarea si punerea la dispozitia utilizatorului a unei cantitati de
informatii exact asa cum au fost ele stocate.
 Animalele superioare dispun si ele de memorie, insa, reactualizarea informatiilor se realizeaza sub forma
recunoasterilor (ciinele care-si recunoaste stapinul). Nu e cert, insa, daca reactualizarea se realizeaza si sub
forma reproducerilor. Un lucru e cert: la om gasim cea mai complexa organizare si functionare a memoriei.
 Memoria umana capata forma unui mecanism psihic complex ce apare ca o veriga de legatura intre
situatii, evenimente separate in timp, contribuind prin aceasta la reglarea si autoreglarea
comportamentului uman. In felul acesta, memoria oglindeste/reflecta lumea si relatiile omului cu
lumea din care face parte.

 Continutul informational al memoriei il constituie trecutul redat ca trecut. Memoria readuce trecutul in
prezent, dar o face tinind cont de conditiile actuale ale prezentului. (dak nu - halucinatii).

 M. se afla in interactiune si interdependenta cu toate celelalte procese, insusiri si capacitati psihice


(legatura cu celelalte procese:
 leg. cu procesele senzoriale: cu senzatia si perceptia→ mare parte din materialul care se intipareste si se
stocheaza in memorie este furnizat de organele de simt; reprezentarile→ fara prezenta acestora in registrul
memorativ este dificila realizarea unor activitati si fixarea notiunilor;
 leg. cu gindirea: M presupune nu numai intiparirea, stocarea si reactualizarea informatiilor in forma lor
initiala, ci presupune organizarea lor, structurarea si restructurarea lor pe parcursul vietii individului, ori
aceasta nu se realizeaza decit cu ajutorul gindirii, mai precis al operatiilor ei specifice;
 leg. cu procesele afectiv-motivationale: exprima faptul ca omul nu retine si nu reactualizeaza orice: fie
retine ceea ce-i place, fie un eveniment care l-a marcat in mod negativ, fie acele informatii care au legatura
directa cu activitatea pe care o desfasoara, cu scopurile, motivatiile concrete ale activitatii respective.
 leg. cu vointa: memoria implica si efort voluntar (caracteristica de baza a vointei), mai ales in forma ei
intentionata/voluntara.
 leg cu personalitatea: trasaturile temperamentale si caracteriale isi vor pune amprenta atit asupra a ceea ce
memoram, cit si a modului cum memoram (intr-un fel va retine pesimistul aspectele realitatii prezente intr-un
roman, in alt fel, optimistul).

CARACTERISTICILE MEMORIEI:
M. dispune de o serie de caracteristici care o diferentiaza de alte procese psihice. Ea e:
 activa → aduce modificari si transformari atit in subiectul care memoreaza, cit si in materialul memorat.
Intiparirea si stocarea cunostintelor nu se realizeaza pur si simplu, ci in raport cu necesitatile practice ale vietii
individului, in raport cu activitatile pe care le desfasoara. Intrarile (cunostintele, informatiile) trec printr-un proces
de prelucrare care presupune restructurarea si asamblarea informatiilor intr-o forma superioara celei initiale.
Individul nu doar reproduce trecutul, ci il si transforma. Experientele actuale sunt si ele raportate la cele
anterioare, evitindu-se astfel, comiterea acelorasi greseli.

 selectiva → nu se memoreaza, stocheaza si reactualizeaza absolut totul, ci doar o parte a informatiilor.


(Exemplu: fiecare are modul sau de a surprinde necesarul→ de aceea, e bine ca elevii sa-si ia notite dupa
spusele profesorului, nu dupa notitele altui coleg, care a realizat deja o selectie a informatiilor respective).
Selectivitatea memoriei este in functie fie de particularitatile stimulului (se retin, de regula, insusirile "tari", mai
puternice, care intr-un fel se impun de la sine), fie de particularitatile psihologice, subiective ale individului (se
retine ceeea ce corespunde virstei, sexului, gradului de cultura, intereselor, dorintelor). La om, selectivitatea e
legata de constiinta si inteligibilitate, retinindu-se, mai ales informatiile semnificative, cu valoare si utilitate sociala.
Retinerea tuturor continuturilor informationale nu e nici posibila (exista anumite limite ale organelor de simt ce nu
pot fi depasite), nici necesara (nu totul are insemnatate pt. viata si activitatea cotidiana). Daca omul ar fi obligat sa
retina totul, ar ajunge f. rep[ede la epuizare nervoasa, surmenaj, anxietate., iar daca de fiecare data ar ftrebui sa
reactualizeze totul indiferent de ceea ce i se solicita, comportamentul sau ar deveni aberant. Selectivitatea
memoriei asigura, deci, functionalitatea optima a comportamentului.

 situationala, adica in concordanta cu particularitatile de timp si spatiu ale situatiei, dar si cu starea interna
a subiectului. Cu alte cuvinte, aceasta caracteristica exprima dependenta eficientei procesului mnezic de o serie
de factori (Ex: starea de oboseala ingreuneaza proc. memorarii; ambientul faciliteaza sau perturba procesul
mnezic, etc);

 relativ fidela → memoria nu e o copie fotografica a realitatii, intiparirea, stocarea si reactualizarea


realizindu-se cu oarecare precizie datorita caracterului activ al memorarii si pastrarii, datorita trasaturilor de
personalitate care-si pun amprenta asupra modului in care memoram, pastram si reactualizam informatiile.

 mijlocita → pt a tine minte mai bine, omul se foloseste de o serie de instrumente care au rolul de autentice
mijloace de memorare. Psihologul francez P.Janet spunea ca "primele memorari constau in memorarea
lucrurilor cu ajutorul lucrurilor". Aceste instrumente pe care omul le foloseste se num. "stimuli-mijloc" si acestea
pot fi: obiectele materiale (nodul la batista), cuvintul sau gindul (deci actiunea psihica interna). Ex: dificultatile in
repreoducerea unor cunostinte de catre un subiect il pot determina pe acesta sa-si ia o serie de puncte de reper
(idei principale, nume proprii, date biografice, etc) care ii vor facilita reproducerea. Asadar, cu ajutorul acestor
instrumente, omul pune stapinire pe propria conduita mnezica, organizindu-si si dirijindu-si memoria.

 inteligibila → pt ca presupune intelegerea celor memorate si reactualizate, organizarea materialului


memorat dupa criterii de semnificatie. Unele laturi ale ei implica judecata, sistematizarea, clasificarea, fapt care
asigura nu numai legatura memoriei cu gindirea, ci si caracterul ei lorgic, rational constient, intr-un cuvint,
inteligibil. Omul apeleaza la o serie de procedee logice, scheme rationale, planuri mnezice (ex: impartirea unui
material in fragmente, incadrarea fragmentelor mici in fragmente mai mari, realizarea asociatiilor, etc), care pun in
evidenta prezenta unei conduite inteligente. Rareori memoria umana este pur mecanica, ilogica. Chiar si atunci
cind materialul de memorat nu contine in sine o serie de relatii, de legaturi logice, acestea sunt "introduse" in el de
individ → foloseste dif. procedee numite mnemotehnice pt. a-l memora si pt a facilita retinerea si reactualizarea
lui. In acest fel, informatia fara semnificatie e scoasa din izolarea ei si incadrata in sisteme logice, fie ele si minore,
dar logice.

 ROLUL MEMORIEI:

 M e o capacitate psihica absolut necesara, fara de care, viata ar fi practic imposibila. Fara M, omul
ar trai intr-un continuu prezent, numai sub influenta datelor nemijlocite de reflectare, comportamentul
sau fiind haotic, spontan, fara stabilitate si finalitate, fara durabilitate.
 Psihologul danez Lange → viata psihica a omului fara memorie e doar un ghem de impresii
senzitive, adica un prezent fara trecut, dar si fara viitor. Prin faptul k memoria intipareste, conserva
si reactualizeaza mijlocit,m inteligibil si selectiv experienta anterioara a omului si a societatii in
care ea traieste, ea asigura continuitatea, consistenta, stabilitatea si finalitatea vietii psihice a
individului. M leaga elementele/actiunile anterioare de cele ce urmeaza si da posibilitatea reanalizarii
unor cunostinte anterioare , prin aceasta largind cimpul cunoaterii. Persista la unii oameni ideea ca
memoria ar fi mai putin importanta in contextul vietii actuale, esentiale fiind inteligenta si creativitatea,
insa in absenta memoriei, nici inteligentam, nici reativitatea n-ar fi eficiente, caci, din nimic nu se
poate crea decit tot nimic.
 Datorita rolului sau fundamental in viata si activitatea individului, psiho0logul rus I.M.Secenov
a considerat memoria "piatra unghiulara a vietii psihice".

2. PROCESELE SI FORMELE MEMORIEI


Memoria este un mecanism care se deruleaza in timp, parcurgind in dinamica sa o serie de procese.
Psihologii au cazut de acord asupra existentei a trei procese principale de intrare in functiune a mecanismelor
mnezice. Acestea sunt: memorarea, stocarea si reactualizarea. Cele trei procese au fiecare mai multe denumiri.
Psihologia moderna, dintr-o perspectiva psihogognitivista recurge la termeni ca: encodare, stocare, recuperare. Noi
vom utiliza denumirile deja intrate in uz:

I. MEMORAREA (intiparire, fixare, engramare sau encodare) este procesul prin intermediul caruia informatia
este tradusa intr-o forma care-i permite patrunderea ei in sistemul mnezic. De ex, computerul transforma informatia in
semnale electronice, omul in imagini sau in unitati cu sens.
Memorarea comporta toate caracteristicile generale ale memoriei (voi le precizati).
Memorarea nu se produce la fel, ci extrem de diferentiat, ceea ce pertmite desprinderea mai multor forme ale ei:
Psihologia traditionala distinge intre:

1. Memorare (encodare) involuntara sau neintentionata (incidentala/automata) se caracterizeaza prin:


 nu necesita atentie, nici efort voluntar;
 se realizeaza in absenta intentiei,a unui scop de a memora;
 procesul de fixare a informatiei in ac. caz apare ca o implicatie a unui alt tip de comportament, a unei alte
forme de activitate desfasurate de subiect;
 desi se realizeaza in absenta scopului, a intentiei si a efortului voluntar, ea dispune de o structura complexa;
 e mai putin organizata si sistematizata decit cea voluntara/intentionata;
 ea joaca un rol imens in viata omului, mare parte din informatiile de care dispune omul fiind furnizate de ea;
 Productivitatea memoriei involuntare este dependenta in principal de gradul de interactiune al subiectului cu
activitatea pe care o desfasoara si de modul de implicare si angajare in desfasurarea ei. De asemenea, daca
informatiile respective corespund necesitatilor, intereselor noastre, eficienta acestui tip de memorare e mai
mare.
 E favorizata de:
 gradul de noutate a materialului;
 semnificatia afectiv-motivationala;
 importanta pe care o au informatiile in activitatea subiectului
 Prin intermediul ei se poate pune in evidenta capacitatea bazala de engramare-stocare a creierului;
 se desfasoara permanent, nu numai in starea de veghe, ci si in starea de somn;
 se poate realiza chiar in paralel cu memorarea voluntara (ex: invatarea unei formule → ne aducem aminte si
de fragmentele de exercitii in care am fol. formula respectiva).

2. Memorarea voluntara (intentionata) se caracterizeaza prin:


 e organizata, sistematica, productiva, intrind in actiune mai ales in activitatile dificile, grele, monotone,
neinteresante;
 presupune stabilirea constienta a scopului, existenta unei motivatii, depunerea de efort voluntar (vointa)in ved.
realizarii scopului;
 fiind subordonata unui scop → M.V. are un caracter mediat
 este o activitate psihica dominanta; in ea sunt implicate toate p4ocesele psihice (G,P,At,Aff,M,V etc);
 randamentul M.V. e superior celui al M.I.
 e sustinuta de procedee mnemotehnice auxiliare elaborate in cursul activitatilor anterioare de invatare.

 Indicatorii M.V:
o Proprietatile si conditiile de administrare a materialului:
 volumul si intinderea;
 forma de codificare (verbal-simbolica, imagistica, obiectual-concreta);
 gradul de organizare logica interna → relatiile intre elemente;
 timpul de expunere a fic. element;
o Particularitatile psihoindividuale:
 capacitatea de engramare a mecanismelor cerebrale;
 dominanta motivationala in momentul receptarii materialului (consonanta/disonanta);
 nivelul de concentrare si mobilitate a atentiei;
 starea de odihna/oboseala;

 Tendinta subiectului de a organiza materialul de memorat se datoreaza caracterului structurant al


schemelor operatorii ale memoriei latente. In raport cu orice material nou, se manifesta functia de
asimilare si integrare potrivit configuratiei logice elaborate anterior. Daca materialul nou nu-si gaseste locul
in aceasta configuratie, in schema de organizare se creaza un alt compartiment, cu adresa distincta. →
Repertoriul memoriei se imbogateste nu numai cantitativ (informatii), ci si calitativ (modificindu-si permanent
raporturile functional-logice dintre componente);
 Pt retinerea integrala a unui material e necesara repetitia → promptitudinea si rapiditatea memoriei depind de
nr. de repetitii necesar pt retinerea integrala a unui material → acest nr. de repetitii difera de la om la om;

 In memorarea voluntara poate sa apara asa-numitul efect al listei → se retin mai bine inceputul si sfirsitul
unui material si mai slab sau aproape deloc - mijlocul. Pt o MV eficienta, trebuie sa se evite structurarea
materialului in serii lungi (m.m. de 50 unitati memorative) → optim → 30 MC (unitati memorative sau memory
chunk).
 Rolul MV → MV = veriga esentiala a activitatii de invatare, iar functionarea ei e subordonata si integrata
acestei activitati.

In functie de prezenta sau absenta intelegerii in realizarea procesului memorativ, distingem intre:
1. Memorare mecanica (in lipsa intelegerii) presupune simpla repetare a materialului, folosirea asociatiilor de
contiguitate (coincidenta) in timp si spatiu. Duce la o invatare formala, mai mult sau mai putin eficienta fie si pe
moment.
Ea exprima memoria pura, neintegrata in sstructura operatorie a gindirii.
In esenta, este neeficienta, efectele ei fiind de suprafata si neavind durabilitate in timp. Ea este insa necesara
in anumite situatii: memorarea numerelor de telefon, a unor denumiri geografice, a unor formule, etc. (v. k aici mai
puteti completa cu caracterul inteligibil al memoriei in caz ca pica doar bucatica asta).

2. Memorarea logica (bazata pe intelegerea si descifrarea semnificatiilor materialului memorat) e superioara


memorarii mecanice prin:
 autenticitate - reuneste intr-un tot organic continutul logic si forma verbala;
 economicitate - in cazul ei numarul de repetitii e mai mic decit in cazul mem. mecanice;
 productivitate - frazele se retin de 25 de ori mai bine decit cuvintele izolate.

Concluzie: Fiecare din aceste forme de memorare are un rol bine determinat in viata si activitatea individului. Intre ele
nu exista o ruptura, ci se afla in strinsa interactiune (mem. involuntara e uneori doar inceputul celei voluntare; alteori,
memorarea voluntara, ca urmare a exersarii se realizeaza cu mare economie de timp si efort si, fara a deveni
involuntara, se realizeaza aproape de la sine).

FACTORI FACILITATORI SAU PERTURBATORI AI MEMORARII:

Pot fi grupati in doua categorii: I. Particularitatile materialului de memorat; si II. Particularitatile subiectului.

A. Particularitatile materialului de memorat:


1. Natura materialului → materialul ce urmeaza a fi memorat poate fi, prin natura lui, intuitiv-obiectual sau abstract;
descriptiv sau explicativ; semnificativ sau lipsit de sens logic; teoretic sau pragmatic-utilitar. Cercetarile au aratat ca se
intipareste mai usor un material intuitiv senzorial (imagini ale obiectelor) decit unul simbolic -abstract (cuvinte), unul
verbal-semnificativ (un poem, un fragment in proza) decit altul verbal-nesemnificativ (grupaje de litere fara sens logic).

2. Organizarea materialului → un material care dispune de un grad mai mare de organizare si structurare va fi mai
bine memorat decit altul cu organizare si structurare mai reduse. Organizarea in serie a materialului produce un
fenomen interesant, acela al retinerii mai bune a inceputului materialului (efect de primaritate) si a sfirsitului sau (efect
de recenta) decit a mijlocului.

3. Omogenitatea sau heterogenitatea materialului → un stimul hetrerogen, plasat intr-un cimp de stimuli omogeni,
va fi mai repede detasat si memorat.

4. Volumul materialului → eficienta memorarii e strict dependenta de lungimea materialului (mare, mediu, mic). S-a
constatat ca daca materialul de memorat creste in progresie aritmetica, timpul de memorare creste in progresie
geometrica, iar in conditii egale de exersare, materialul lung se aminteste mai bine decit cel scurt (aceste 2 afirmatii
au rol de legi).

5. Alte particularitati ale materialului:


a) familiaritatea - materialele care contin cuvinte frecvent folosite, cunoscute, familiare se retin mai bine.
b) semnificatia - un material semnificativ se memoreaza mai bine decit unul nesemnificativ.
c) caracterul lui agreabil sau dezagreabil - se retine mult mai bine materialul agreabil decit cel dezagreabil, iar cel
dezagreabil se retine mai bine decit cel indiferent.

B. Particularitatile subiectului se refera la: starea subiectului (odihna, oboseala, sanatate/boala), experienta,
motivatia, atitudinile si inclinatiile acestuia, gradul de realizare al scopurilor propuse, vechimea procesului de
memorizare, modul de invatare, repetarea, organizarea materialului de catre subiect.
II. STOCAREA (conservarea, pastrarea) - pres. retinerea pt. un timp mai scurt sau mai indelungat a celor
memorate. Are un caracter activ, dinamic pt ca implica organizarea si reorganizarea informatiilor, includerea lor in noi
sisteme de legaturi, etc.
 Pastrarea poate fi de scurta durata (8-10min) si de lunga durata (de la 8-10min pina la intreaga viata a
individului).
 De asemenea, daca uneori materialul se pastreaza exact in forma in care a fost memorat, alteori el sufera f.
multe transformari incit devine greu de recunoscut (fata de forma sa initiala).
 Experimentele realizate de psihologi au aratat k materialul cu sens e mai bine si mai indelungat pastrat decit
cel fara sens.
 Trainicia pastrarii depinde de intensitatea engramarilor si de durata mentinerii lor la pragul de ecforare. La
rindul lor, aceste 2 componente, depind de:
 particularitatile individuale ale persoanei;
 caracteristicile materialului memorat;
 frecventa actualizarii si utilizarii ulterioare (repetare periodica/nu);
 modul in care s-a formulat scopul memorarii (pe termen scurt/mediu/lung) → depinde de
valoarea instrumental-adaptativa a informatiei/experientei care face obiectul invatarii.
 factorii aff-motivationali → informatiile si experientele cu rezonanta aff-motivat pozitiva se
fixeaza m.b. decit cele cu rezonanta negativa; absenta motivatiei → fixare scurta, superficiala;

 Indicatori de ordin calitativ ai pastrarii:

 Completitudinea → rap. intre ceea ce se pastreaza si ceea ce s-a memorat anterior;


 Fidelitatea → expr. rap. de corespondenta structurala intre materialul memorat initial si cel
care se pastreaza la un mom. dat (transformarile sa nu afecteze identitatea materialului);
 Exactitatea → pres. pastrarea materialului absolut in forma in care a fost initial memorat;

 Pastrarea se realizeaza la nivel subconstient → nu avem un control direct asupra continutului mem., ci
numai unul indirect → prin intermediul reactualizarii;

 Pastrarea nu e o componenta pasiva a sistemului mnezic, ci implica producerea unor transformari,


reorganizari si reintegrari care pot fi:
 pozitive (antientropice) → duc la o mai buna consolidare a continutului;
 negative (entropice) determina o slabire si o dezintegrare din repertoriul functional a
continutului pe care-l ating;

 Pastrarea → cea mai imp. faza in structura dinamica a sist. mnezic al omului. Ea determina eficienta si
productivitatea memoriei.

III. REACTUALIZAREA (ecforarea, recuperarea) - presupune scoaterea la iveala a celor memorate si pastrate
in vederea utilizarii lor. Reactualizarea se realizeaza fie prin recunoasteri (se real. in prezenta obiectului), fie
prin reproduceri (se real. in absenta obiectului).

Se disting 2 tipuri de reactualizare:

1. Reactualizarea spontana:

 se poate produce in starea de somn sau in starea de veghe;


 forma → avalanse de idei, amintiri, imagini;
 o forma aparte a reactualizarii spontane → reactualizarea retroactiva → nu ne amintim ceva atunci cind avem
nevoie, iar dupa un timp, ne revine in memorie, ne obliga sa luam informatia respectiva in seama (Ex: situatia
de examen: nu stim nimic inauntru, in sala, dar, cind iesim afara, ne amintim tot)

2. Reactualizarea deliberata:
 declansata si controlata voluntar in cadrul unei activitati de invatare, munca, etc. (pres. existenta scopului);

 distingem 2 forme de reactualizare deliberata:


o Recunoasterea → se real. in leg. cu acele continuturi al caror prag de ecforare e prea ridicat pt. a se
putea desprinde si manifesta independent. Sub. nu poate relata → are nev. de suport (elemente
ajutatoare).
o Reproducerea → forma calitativ superioara a reactualizarii → consta in derularea constienta a
continuturilor informationale. Trainicia pastrarii achizitiilor anterioare e mare si de aceea devin
accesibile semnalului de ecforare.
 Evaluarea reproducerii → indicatori:
• Promptitudinea → intervalul de timp intre mom. emiterii semnalului de ecforare si cel
al aparitiei in constiinta a informatiei solicitate.
• Completitudinea → determinata de completitudinea pastrarii → exista diferite grade
de completitudine:
o completitudine de identitate → materialul a fost reprodus intocmai cum a fost
memorat;
o completitudine de hiper → se adauga elemente suplimentare compatibile cu
cele de baza;
o completitudine de hipo → se omit elementele nesemnificative;
o completitudine structurala → reproducerea materialului intr-o forma originala;
Alte forme ale memoriei:

 dupa aferentatia dominanta:


o M. vizuala, M auditiva, M kinezica, M mixta (vaz+auz, vaz+kinestezie)

 Formele temporale ale memoriei:


o Memoria senzoriala (imediata) – exprima mentinerea fluxului informational in cadrul sistemelor
senzoriale un timp suficient de lung pt integrarea lui finala in imagine sau intr-un model informational
unitar, pe baza caruia devine posibila identificarea. Daca pe traseul de transmitere a semnalelor de la
periferie spre instanta corticala actioneaza factori perturbatori (zgomote), memoria imediata va fi
blocata, fixarea ulterioara a materialului fiind imposibila. Memoria imediata e conditia de realizare a
celorlalte 2 tipuri de memorie: MSD si MLD.
o Memoria de scurta durata (MSD) – structura complexa, omogena din punct de vedere informational;
nu e o imagine fidela a continutului memoriei imediate, ci rezultatul prelucrarii si interpretarii acestuia;
trasatura esentiala a ei este limitarea in timp a conservarii tuturor continuturilor receptionate de
subiect intr-o situatie obiectiva data (10 min). Dupa acest interval, informatia fie se pierde, fie trece in
MLD.
o Memoria de lunga durata – limita inferioara de pastrare in timp a ei e limita superioara a MSD (8-10
min), iar limita superioara = durata vietii individului.
o Diferente intre MSD si MLD: durata, gradul de activare (MLD e in stare latenta, potentiala, iar MSD in
stare actuala de activare), volumul (MLD>MSD)

CALITATILE MEMORIEI

 Volumul memoriei – cantitatea totala a cunostintelor, experientelor acumulate si pastrate in stare functionala
satisfacatoare ( cu cat e mai mare, cu atat memoria e mai eficienta)
 Fidelitatea – reflecta gradul de compatibilitate calitativa, logico-semantica, dintre imput-ul
(intrarea=informatia) stocat anterior si ceea ce se pastreaza si reproduce ulterior.
 Exactitatea – pastrarea si reproducerea unui material fara modificari semnificative de continut si forma (se
real mai pregnant in cadrul memoriei mecanice).
 Promptitudinea – rap[ortul dintre momentul lansarii apelului de reactualizare a unei informatii si momentul in
care informatia sau amintirea respectiva apare pe scena interna a constiintei.
 Mobilitatea – exprima calitatea memoriei de sistem semi-deschis – de a se fixa si de a realiza in permanenta
schimburi informationale si energetice cu sursele externe (duce la imbogatirea si perfectionarea continuturilor
si structurilor actuale ale sistemului mnezic).

MEMORIE SI UITARE
Uitarea e un fenomen natural, normal si relativ necesar (pozitiv in anumite conditii). Este un fenomen negativ
in raport cu memoria (care tinde spre fixarea si pastrarea informatiilor).
Formele uitarii:
 Uitare totala (disparitia/stergerea integrala a informatiilor memorate si pastrate)
 Recunoasteri si reproduceri partiale (mai putin adecvate si chiar eronate)
 Lapsus-ul (uitare momentana)
Ce uitam?
- ceea ce e balast: informatii care isi pierd actualitatea (nu mai au semnificatie, nu mai raspund unor necesitati),
informatii neesentiale (amanunte, detalii), dar si
- informatii care ne sunt necesare, care au mare semnificatie pt reusita noastra.
De ce uitam?
- stari de oboseala, surmenaj, anxietate, imbolnavirea creierului;
- insuficienta/ proasta organizare a invatarii – invatarea nerationala imbraca 2 forme: a) subinvatare (cu mai
putine repetitii decat e necesar) si b) suprainvatare (cu mai multe repetitii decat numarul optim).
Ritmul uitarii – Ebbinghaus – uitarea e destul de mare imediat dupa invatare si apoi, din ce in ce mai lenxta, aproape
stagnanta.
Cel mai sigur mijloc de combatere a uitarii – repetarea materialului memorat – nu orice repetitie, ci cea optima dpdv al
numarului lor (nr repetitiilor suplimentare nu trebuie sa depaseasca 50% din numarul initial de repetitii necesar insusirii
materialului). De asemenea, repetitia realizata la intervale de timp e mai productiva decat repetitia comasata.

LEGILE MEMORIEI:
Se retine mai bine:
- materialul cu care subiectul opereaza activ, decat acelasi material care actioneaza pasiv asupra analizatorilor
- materialul care constituie continutul sau scopul principal al activitatii, decat cel care face parte din conditiile
realizarii scopului;
- materialul ce este mai apropiat de experienta anterioara a subiectului;
- materialul ce corespunde intereselor imului;
- materialele agreabile decat cele dezagreabile, cele dezagreabile mai bine decat cele indiferente.