Universitatea Națională de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București

CENTRUL UNIVERSITAR PITEȘTI

Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie

Departamentul de Psihologie , Științele ale Comunicării și Asistență Socială

Specializarea Asistență Socială

Disciplina : Introducere în psihologie

Numele și prenumele : Mutu Alessia

Anul I 2023-2024

Grupa a 3 – a

Data predării : 30.10.2023

MEMORIA
Prin procesele senziorale de cunoaștere , omul are posibilitatea să trăiască mai ales în prezent, să
reacționeze la acele însușiri ale obiectelor care acționează nemijlocit , aici și acum asupra
organelor de simț . Impresiile , imaginile, gândurile,emoțiile, mișcările prezente , actuale, nu se
pierd , însă nu se volatilizează fără a lăsa nicio urmă în creier , dimpotrivă , ele dispar în trecut ,
se sedimentează , se cristalizează, pentru ca mai apoi să fie scoase la lumină și refolosite ,
contribuind în felul acesta la amplificarea conținutului vieții psihice, la desfășurarea normal și
mai ales eficientă a activității umane.

Memoria este procesul psihic cognitiv de întipărire , stocare și reactualizare a informațiilor.

Așadar, memoria nu este un simplu mecanism psihic de întipărire, stocare și reactualizare , ci un
mecanism psihic structurant, constructiv, chiar crativ . Rolul memoriei în ansamblul vieții și
activității psihice umane este enorm. Pentru a înțelege și mai bine acest rol , să ne imaginăm
pentru o clipă ce s-ar întâmpla fără memorie :

omul ar trăi într un prezent continuu , numai sub influența datelor nemijlocite de
cunoaștere , comportamentul său fiind haotic, spontan, fără finalitate și stabilitate , fără
durabilitate în timp

toate obiectele care ar acționa din noua supra lui i s ar părea absolut noi,
necunoscute

el n ar avea posibilitatea de a utiliza rezultatele cunoașterii, dimpotrivă acesta ar

trebui luată de fiecare dată de la început

gândurile și acțiunile lui n ar putea fi legate unele de altele

Procesarea din memoria umană este :

Activă – adică nu constă într o simplă depozitare a informațiilor ca într o bibliotecă , ci

le prelucrează

Selectivă – nu reținem si mai ales nu ne reamintim totul , ceea ce memorăm este în

funcție de cultura noastră și mai ales în raport cu dorințele , interesele ce ne animă

Situațională – memorarea și păstrarea informațiilor depinde , în mai mare măsură de

particularitățile de timp și spațiu , dar și de starea interioară a individului, de exemplu starea sa
afectivă

Relativ fidelă – ceea ce inseamnă că o amintire nu este ca o fotografie . Datorită

caracterului activ și al selectivității , amintirile prezintă deosebiri mai mici sau mai mari față de
datele percepute inițial
 Mijlocită – este vorba de faptul că asocierea a ceva nou cu ceva bine-cunoscut ne
înlesnește reamintirea : rețin numele unei străzi , fiindcă acolo locuiește o rudă de-a mea sau îmi
amintesc figura fostului meu coleg pentru că întâlnesc pe cineva care îi seamănă

Inteligibilă – deoarece fixarea și reamintirea sunt mult facilitate de stabilirea unei legături
logice intre două fenomene sau evenimente

Procesarea si formele memoriei :

Memorarea intenționată , involuntară : se realizează fără să vrem, fără sa ne propunem

dinainte acest lucru , fără să facem vreun efort deosebit în acest sens , fără să utilizăm mijloace
specifice

Memorarea voluntară , intenționată : presupune prezența atât scopului cât și a efortului

voluntar , este organizată , sistematică , productivă în funcție de natura materialului

Memorarea mecanică : efectuată în lipsa înțelegerii , implică simpla repetare a

materialului, folosirea asociațiilor de coincidență în timp și spațiu ducând la învățarea formală
unde se rețin formele verbale nu și înțelesul lor , conținutul logic

Memorarea logică – bazată pe înțelegere , pe dezvoltarea gândirii și a operațiilor ei , care

devin premise absolut necesare, asigură realizarea unei învățări autentice , utilizabilă în practică ,
cu mari posibilități operaționale și de transfer în cele mai diverse situații .

Cele mai importante calități ale memoriei sunt următoarele :

Volumul memoriei se referă la cantitatea de material cu care putem opera , pe care îl rețin
, păstrăm și reactualizăm .

Elasticitatea , mobilitatea sau suplețea memoriei , capacitateaa de a acumula cunoșstințe

mereu noi, de a le organiza și reorganiza pe cele vechi , de a le depăși sau uita pe cele
necorespunzătoare .

Rapiditatea întipăririi exprimă faptul că engramarea se realizează repede, cu mare

economie de efort și repetiții.

Trăinicia păstrării exprimă faptul că cele memorate sunt conservate correct , într-o formă
acceptabilă , pentru o perioadă îndelungată .

Exactitatea sau fidelitatea reactualizării celor memorate indică gradul de precizie , de

corectitudine și acuratețe a recunoașterii și reproducerii.

Promptitudinea reactualizării unde există o realizare rapidă , promptă a recunoașterii și

reproducerii, imediat după stimulare
Caracterul necesar al memoriei decurge din faptul că ea este implicate în marile comportamente
ale vieții omului : cunoașterea și învațarea , înțelegere și rezolvare de probleme , inteligență și
creativitate. Așadar, memoria este cea care sudează elementele anterioare de cele care vor urma ,
cea care dă posibilitatea reanalizării unor date anterioare ale cunoașterii, care impinge
cunoașterea rapidă

Recunoașterea este relativ simplă , preusupunând îndeosebi procese de percepție ,

reproducerea este mai complexă implicând, în principal, intervenția unor procese de gândire.

Recunoașterea presupune suprapunerea modelului actual peste cela flat în mintea

subiectului, pe când reproducerea, confruntarea și compararea mintală a modelelor în vederea
extragerii celui optim .

Atât recunoașterea cât și reproducerea dispun de grade diferite de precizie . Astfel, ele pot
fi foarte precise, riguroase, dar și vagi, imprecise sau chiar eronate, dependent de tipul
materialului reprodus sau de tipul reproducerii ca atare.

Uitarea intervine , așadar, ca o supapă care lasă să se scurgă , să se elimine ceea ce nu

mai corespunde noilor solicitări. Uitarea este un fenomen natural, pozitiv,și necesar numai în
anumite condiții : când acestea nu sunt respectate , ea devine o piedică , o povară pentru
memorie , care este nevoita sa-și reia de la început procesele .

Care sunt formele uitării ?

Uitarea totală- ștergerea, dispariția, suprimarea integrală a datelor memorate și păstrate

Recunoașterile și reproducerile- parțiale , mai puțin adecvate sau chiar eronate

Lapsusul- adică uitarea momentană , pentru o scurtă perioadă de timp , exact atunci când dorim
sau ar trebui să ne amintim

Ce uităm ?

Unele informații care își pierd actualitatea , care se devalorizează , care nu mai au
semnificație , nu mai răspund unor necesități , informațiie neesențiale , amănuntele , detaliile ,
ceea ce reprezintă un balast , dar din păcate și informațiile care ne sunt necesare, care au mare
semnificație pentru reușita noastră.

De ce uităm ?
 Cauzele uitării sunt numeroase , stări de oboseală , anxietate , îmbolnăvirea creierului etc,
cea care primează însă este insufieciența sau proasta organizare a învățării. O învățare
nerațională , care ia forma subînvățării cu mai puține repetiții decât este necesar sau forma
supraînvățării cu mai multe repetiții decât numarul optim este la fel de periculoasă pentru
memorie ca și lipsa ei.

Care este ritmul uitării ?

Dacă luăm în considerare și alte particularități ale materialului de memorat , ca și pe cele

de vârstă și psihoindividuale, atunci vom constata că uitarea are ritmuri în funcție de acestea.

Factorii care influențează memorarea , păstrarea și reactualizarea nu acționează separat ,

independent unii de alții, ci concomitent unii cu alții. Aceasta duce la devierea , relativizarea sau
chiar la inversarea efectelor lor . De exemplu, suntem tentați să credem că un material cu un
volum mai mic va fi mai bine reținut decât un altul cu volum mai mare .

Prin urmare, memoria nu înseamnă numai acumularea de informații , ci și organizarea și

chiar structurarea lor, prin aceasta ea raportându-se la gândire , la operațiile ei care facilitează o
asemenea interpretare . Viața omului fără memorie ar fi un ghem de impresii sensizitive , adică
un prezent fără trecut, dar și fără viitor , după cum afirma fiziologul danez Lange.
Bibliografie

Baddley, A., Memoria umană, Ed.Teora,București ,1980

Zlate, M, Psihologia mecanismelor cognitive, Ed.Polirom,Iași,1999

Bergson,H, Materie și memorie, Ed.Polirom,Iași,1996