Memoria

1.1. Delimitari conceptuale

Impresiile, imaginile si gandurile elaborate, emotiile traite, miscarile executate in prezent nu se

pierd, nu se volatilizeaza, nu dispar fara a lasa vreo urma, ci, dimpotriva, se sedimenteaza, se
cristalizeaza luand forma experientei anterioare care, in functie de necesitati, va fi reactivata si
refolosita.

Prin memorie omul intipareste, conserva si reutilizeaza atat propria sa experienta de viata, cat si
experienta intregii oameniri -> cunoasterea trecutului (Piaget, 1970)

Flores: “Conceptul de memeorie se refera la relatiile functionale existente intre doua grupe de
conduite observabile separate printr-un interval de durata variabila, primele grupe apartinand fazei de
achizitie, conduitele ulterioare apartinand fazei de actualizare. Durata variabila interpusa intre cele
doua categorii de conduite observabile nu este altceva decat durata pastrarii sau conservarii in
memorie a informatiilor”

Reuchlin: “Memoria cuprinde mecanismele prin care o achizitie oarecare remane disponibila,
putand fi reamintita si utilizata”

Lecocq, Laconte & De Schonen, 1997 :”Memoria este capacitatea unui sistem de tratare natural
sau artificial de a encoda informatia extrasa din experienta sa cu mediul, de a o stoca intr-o forma
apropiata si apoi de a o recupera si utiliza in actiunile sau operatiile pe care le efectueaza”

Alan Baddeley: -> biblioteca, informatiile fiind convenabil stocate, bine protejate de efectele
timpului si usor accesibile.

Allfred Binet: -> “o mare carte insufletita si inteligenta care-si deschide singura paginile la locul
necesar”

Platon: -> “tabla de ceara”

1.2. Caracteristici
 Proprietate generala a intregii materii
 Contribuie la reglarea si autoreglarea comportamentului uman
 Caracter mijlocit
 Caracter inteligibil
 Caracter selectiv
 Caracter necesar

Caracterul mijlocit

Pierre Janet: “Primele memorari constrau in memorarea lucrurilor cu ajutorul lucrurilor”. Daca la
inceput rolul de “stimul-mijloc” pentru reamintire il jucau obiectele materiale, mai tarziu cuvantul sau
gandul, deci actiunea psihica interna, devin stimul mijloc.
 A.N.Leontiev: “In memoria bazata pe folosirea stimulilor-mijloace ajutatori si care permite
reproducerea voluntara sunt incluse deja toate caractersticile care deosebesc memoria superioara a
omului de memoria lui biologica inferioara” ->intelectualizarea memoriei.

Vigotski: “Dezvoltarea memoriei umane a mers, in cursul evolutiei sale istorice, in primul rand
pe linia memorarii mijlocite. Adica, omul a putut elabora procedee noi cu ajutorul carora a putut
controla desfasurarea memoriei, a putut sa o faca din ce in ce mai voluntara, ca oglindire a
particularitatilor specifice constiintei umane”

“Daca pentru copilul de varsta mica a gandi inseamna a-si aminti, pentru adolescent a-si aminti
inseamna a gandi. Memoria sa este intr-atat de logicizata, incat memorarea inseamna stabilirea si
descoperirea raporturilor logice, in timp ce aducerea aminte inseamna cautarea punctului care trebuie
gasit” -> conduita mnezica

Caracterul inteligibil presupune intelegerea celor memorate si actualizate, organizarea

materialului memorat dupa criterii de semnificatie. Unele laturi ale ei implica judecata, sistematizarea,
clasificarea, fapt care asigura nu doar legatura memoriei cu gandirea, ci si caracterul ei logic, rational,
constient.

Caracterul selectiv. Selectivitatea trebuie pusa in stransa legatura cu continutul mnezic, in

sensul ca nu se memoreaza, nu se stocheaza si nu se reactualizeaza absolut totul, ci doar o parte a
informatiilor. Selectivitatea memoriei este fie in functie de particularitatile stimulului, fie de
particularitatile psihologice, subiective ale individului. La om, selectivitatea este strans legata de
constiinta si inteligibilitate, retinandu-se mai ales informatiile semnificative, cu valoare si utilitate
sociala.

Caracterul necesar. Fara memorie, omul ar trai intr-un continuu prezent, numai sub influenta
datelor nemijlocite de reflectare, comportamentul sau fiind haotic, spontan, fara stabilitate si finalitate,
fara durabilitate in timp; toate obiectele care ar actiona din nou asupra lui i s-ar parea absolut noi,
necunoscute; el n-ar avea posibilitatea de a folosi rezultatele cunoasterii, dimpotriva, aceasta ar trebui
luata de fiecare data de la inceput; gandurile si actiunile lui n-ar putea fi asociate unele cu altele, viata
sa psihica ar fi constituita din elementa disparate. Caracterul necesar al memoriei decurge din
implicarea ei in marile comportamente ale vietii omului: cunoastere si invatare, intelegere si rezolvare
de probleme, inteligenta si creativitate. “Viata psihica a omului fara memorie- scria psihologul danez
Lange- este doar un ghem de impresii senzitive, adica un prezent fara trecut, dar si fara viitor”

Memoria este strans legata de toate celelalte mecanisme psihice. Materialul care se stocheaza este, de
fapt, materialul provenit prin contactul organelor de simt cu realitatea, ceea ce evidentiaza legatura memoriei cu
procesele senzoriale; memoria nu inseamna doar acumularea si stocare informatiilor, ci si prelucrarea si
interpretarea lor, prin aceasta ea raportandu-se la ganidre, la operatiile ei care faciliteaza sau perturba o asemenea
integrare; apoi, nu se retine si nu se reactualizeaza orice, ci ceea ce produce placere, ce corespunde unor dorinte,
aspiratii, fapt care scoate la iveala relatia dintre memorie si mecanismele afectiv-motivationale; memoria implica
si prezenta unui effort voluntar, fiind legata de vointa, trasaturile temperamnetale si aptitudinal-caracteriale isi
spun cuvantul in ceea ce memoram, memoria legandu-se de personalitatea integrala a omului.
1.3. Paradigmele memoriei
 Michael W. Eyesenck
->dificultatea specificitatii ->opozitia binara ->pletora conceptelor ->problema decuplarii

Paradigma memoriei umane

-in functie de natura materialului verbal utilizat

-Ebbinghaus- material verbal fara sens/ Barlett- material verbal semnificativ

 Ebbinghaus- conceperea unei metodologii experimentale de investigare a memoriei (folosirea silabelor

fara sens in functie de o serie de variabile: cantitatea silabelor, numarul repetitiilor, timpul de retinere),
fundamentarea unor metode de investigare a memoriei: metoda achizitiei sau a reproducerilor
succesive, metoda economiei, formularea unor importante constatari privind dependenta memoriei de o
serie de factori (oboseala, momentul din zi cand se memoreaza, lungimea listei de silabe)->surprinderea
particularitatilor unei memorii pure
 Bartlett- a introdus conceptul general de schema cognitiva si memoschema. Memoschemele individuale
sunt conventionalizate psihosocial, ele aparand ca expresii nemijlocite ale modului de sudare a
experientei individuale cu cea sociala ->asimilarea la propriile forme de organizare si semnificatie,
simplificarea, impunerea propriilor trasaturi specifice, prelucrarea constructiva.

1.Modul de concepere a memoriei umane-> capacitate care stocheaza/prelucreaza caracteristicile evenimentelor

2.Distinctia dintre memoria episodica si semantica si cea explicita si implicita

3. In plan metodologic, privind modul de administrare a probelor

Paradigma memoriei prospective

Memoria reflecta experienta anterioara a individului, ea ii ofera omului posibilitatea de a se reamplasa in trecut
si de a-l reactualiza. Chiar daca memoria reflecta trecutul ca trecut, ea il readuce in prezent, tinand cont de
conditiile schimbate si actuale ale prezentului.

 Caracter eminamente prospectiv- memoria fiind orientata si spre viitor. “Prin faptul ca sufletul
reproduce in reprezentari ceea ce a existat inainte, el poseda deja o cunostinta despre cele ce exista in
mod obiectiv, inainte ca ele sa fi lucrat asupra lui. El devine independent de prezent si actual. El
intrevede ceea ce este ascuns, inca inainte sa devina vizibil si tangibil, iar viitorul il intrevede, inca
inainte de a fi devenit realitate. (Ebbinghaus)
 Caracter supratemporal

Paradigma memoriei reconstructiv- creatoare

 Caracter reproductiv, avand functia de a intipari si a reda informatiile intr-o forma cat mai exacta si
completa cu putinta. Insa iesirile din sistemul mnezic nu corespund intotdeauna cu intrarile, ceea ce
inseamna ca, pe parcursul stocarii informatiilor, se produc nenumarate schimbari, transformari si
restructurari, o serie de noi organizari si ierarhizari, amplificari sau diminuari.
 Activismul, mobilitatea informatiilor din memorie conduc spre restructurari, spre reasamblarea
informatiilor, intr-o noua formula mai buna decat cea anterioara. Memoria permite includerea
experientei actuale in cea anterioara sau includerea experientei anterioare in rezolvarea unor probleme
actuale, favorizand evitarea erorilor comise in trecut. Cercetarile efectuate de Loftus (1993) asupra marturiei
evidentiaza aparitia tendintei de deformare sau abatere a memoriei de la realitate ca urmare a procesului reconstructiv.
Paradigma memoriei ecologice

->vizeaza memoria asa cum se prezinta ea in viata cotidiana, in conditiile si contextele absolut naturale ale
existentei umane.

->Neisser: studiul natural al memoriei, in vivo, poate fi mult mai productiv decat orice studiu de laborator.

->Se reproseaza prolificitatea cercetarilor experimentale, neinsotita de o serioasa fundamentare si soldata cu

formularea unor concluzii eronate.

->Directii: dezvoltarea unor teorii ale memoriei care sa tina cont de datele recoltate in mediul natural al vietii
omului, cercetarea dintr-o perspectiva darwiniana

Paradigma metamemoriei

->studierea cunostintelor pe care oamenii le au despre propria memorie

->Flavell (1978)- categorii de informatii pe care oamenii le poseda despre propria memorie: cunostinte
referitoare la strategiile mnezice necesare solutionarii unor probleme particulare, particularitatile situatiilor mn)

1. Variabila subiect- cunoasterea capacitatilor si a limitelor propriei memorii

2. Variabila sarcina- cunoasterea particularitatilor sarcinii cu care se confrunta subiectul

3. Variabila strategie- cunoasterea semnificatiei si utilitatii unor strategii mnezice (SQER; PQRST)

->autoreglarea activitatii de executie a unei sarcini mnezice

Paradigma sistemelor mnezice

->Daniel L. Schacter si Endel Tulving: “ceea ce numim memorie reprezinta in fapt un numar de sisteme
separate, dar care interactioneaza. Toate aceste sisteme au o functie comuna: fac posibila utilizarea cunostintelor
achizitionate si retinute”
1.4. Procesele memoriei
Encodarea

Encodarea corespunde transformarii unui imput fizic intr-un tip de cod sau reprezentare acceptata
de memorie si plasarea acesteia in memorie. Informatia exterioara ajunge la simturile noastre sub
forma de stimulare fizica sau chimica. Atunci cand encodam informatia, transformam aceste imputuri
in informatie psihologica ce poate fi reprezentata mental, utilizand trei tipuri de coduri: vizuale,
auditive si semantice.

Encodarea vizuala utilizeaza codul vizual, imaginile putand fi intiparite ca atare, ca imagini mentale ale imaginilor reale
percepute. Codul imagine implicat in memorare demonstreaza ca imaginile sunt memorate mai bine decat frazele, iar in
memorarea actiunilor, reprezentarea etapelor actiunii sub forma unui film sau serii de fotografii amelioreaza reamintirea.

Encodarea auditiva corespunde codului auditiv, care inseamna o reprezentare a stimulilor ca o secventa de sunete.

Encodarea semantica se foloseste de codul propozitional si este cea prin care retinem sensul informatiei.

Encodarea poate fi:

 Voluntara- presupune prezenta atat a scopului, cat si a efortului voluntar. Este organizata,
sistematica, productiva in functie de natura materialului (cu sau fara sens), face apel la o serie
de procedee si tehnici de memorare. Pentru realizarea ei nu este suficienta doar propunerea
scopului mnezic, ci propunerea unor scopuri clare, diferentiate, precise si mai ales
mobilizatoare. Dependenta ei de particulatitatile activitatii este si mai mare, ea fiind necesara
mai ales in activitatile dificile, monotone.

 Involuntara- se realizeaza fara sa vrem, fara sa ne propunem dinainte acest lucru, fara sa facem
effort deosebit in acest sens, fara sa utilizam mijoace speciale mnemotehnice. Aceasta forma
are un caracter nesistematic, fiind in functie de particularitatile stimulului (retinem stimulii
mai deosebiti ca noutate, intensitate, semnificatie), fie de cele ale subiectului (starea de mai
mare/ mai redusa receptivitate psihica). Desi nu presupune un scop anterior, este legata de
activitatea subiectului, in sensul ca se retin mai bine, chiar fara sa vrem, acele informatii care
se leaga, care corespunde nevoilor, necesitatilor, activitatii. Se realizaeaza fara effort voluntar-
consum minim de energie psihonervoasa.

 Mecanica –implica simpla repetare a materialului, folosirea asociatiilor de continguitate timp

si spatiu. Ea duce la invatarea formala (se retin doar formele verbale, nu si intelesul lor), este
aparent sau momentan eficienta, in esenta fiind ineficienta. Situational, conjunctural, de
soldeaza cu succes, dar daca privim lucrurile in perspectiva, vom constata ca efectele ei sunt
de suprafata, inautentice, fara durabilitate in timp. Nu trebuie sa neglijam faptul ca, in anumite
situatii (cand materialul de memorat nu dispune de anumite semnificatii), memorarea
mecanica este necesara. Se stie ca numerele de telefon, formulele sunt retinute de cele mai
multe ori pe baza memorarii mecanice, insa individul introduce in material o serie de
semnificatii, il leaga de experienta sa, foloseste tot felul de procedee de memorare pentru a
usura retinerea.

 Logica -bazata pe intelegere, pe dezvoltarea gandirii si a operatiilor ei, care devin premise
absolut necesare, asigura realizarea unei invatari autentice, utilizabila in practica, cu mari
posibilitati operationale si de transfer in cele mai diverse situatii. Ea inlatura invatarea formala
si este superioara memorarii mecanice prin: autenticitate, economicitate si productivitate.
Factori ce tin de particularitatile materialului:

1. Natura materialului, un material intuitiv se intipareste mai usor decat un material abstract; un
material care este mai semnificativ dpdv verbal va fi retinut mai usor.

2. Organizarea materialului. Un material care dispune de un grad mai mare de organizare si

structurare va fi mai usor retinut.

3. Omogenitatea sau heterogenitatea materialului. Efectul Robinson sustine ca o serie va fi

memorata mai usor cu cat este mai omogena.

4. Volumul materialului. Cu cat un material este mai amplu, cu atat frecventa repetitiilor
necesare pentru memorare este mai mare, insa un material lung exersat in aceleasi conditii cu
unul scurt va fi amintit cu mai mare usurinta.
*Daca materialul de memorat creste in progresie aritmetica, timpul de memorare creste in
progresie geometrica.
*Lyon a demonstrat inca din 1914 ca pentru a memora 50 de cuvinte sunt necesare 2 minute,
pentru 100 de cuvinte, 9 minute, iar pentru 1000 de cuvinte, 165 de minute.
*Robinson a demonstrat ca 6 silabe se reamintesc in proportie de 71%, 12 silabe- 78%, 18
silabe-81%.

5. Alte particularitati: familiaritatea, caracterul agreabil sau dezagreabil, semnificatia generala si

cea personala.

Factori ce tin de particularitatile subiectului

1. Gradul de implicare in activitate. Cu cat subiectul este mai implicat in activitatea pe care o
desfasoara, cu atat performantele mnezice vor fi mai inalte.

2. Modul de invatare: memorarea globaza se bazeaza pe intelegerea continutului de memorat si

pe o retinere mai mult de esenta decat a detaliilor. Memorarea partiala presupune divizarea
materialului in unitati logice si invatarea secventiala, insa ridica probleme in ceea ce priveste o
intelegere de ansamblu.

3. Nivelul reavtivitatii sistemului nervos. C.Voicu- subiectii hiperractivi obtin rezultate bune la
sarcini simple, cu stimuli nonverbali, persoanele hiporeactive obtin rezultate mnezice mai
bune la sarcini complexe.

4. Numarul de repetitii- numar optim de repetitii in raport cu materialul de repetat (r. memorare
globala< materialul fara sens)
Stocarea

Stocarea este procesul de retinere (pastrare, conservare) a informatiilor pana in momentul in care este
necesara punerea lor in disponibilitate. Fiind un proces, stocarea nu implica doar o imprimare a informatiei in
sistemul mnezic, ci la nivelul ei se produc schimbari si transformari continue, determinate de acumularea de noi
cunostinte, de situatii si experiente care imbogatesc sau modifica vechile informatii.

Durata stocarii- se defineste ca fiind perioada dintre encodarea informatiei si reactualizarea ei si este in
functie de utilitatea pe care o are pentru subiect, de cat de frecvent opereaza persoana cu acea informatie sau de
cata relevanta are pentru viata si activitatea sa.

*Model: Waugh si Norman (1965), completat de Atkinson si Shiffin (1968)- existenta a trei tipuri distincte de
stocaje mnezice: senzoriale, de scurta durata, de lunga durata.

*Stocarea senzoriala exprima persistenta imaginii senzoriale cateva sutimi de secunda dupa ce a incetat actiunea
stimulilor- fenomenul de remanenta excitatorie/ postefect.

*MSD – capacitate limitata, 2-20 secunde, codare verbala si imagistica, actualizare seriala, localizare: hipocamp

*MLD- capacitate nelimitata, durata nelimitata, codare semantica, actualizare paralela, localizare ariile parieto-
occipitale stangi

*ML- Baddeley (1986) introduce termenul ca sistem tampon intre MSD si MLD. Imaginea schematica a ML
cuprinde: sistemul executiv central (sistem atentional de capacitate limitata), stocajul de scurta durata fiind
implicat in efectuarea rationamentelor, intelegerii si invatarii; bucla fotogenica (exersarea repetata prin
verbalizare mentala in vederea fixarii informatiei).

M. Golu (2004) aminteste despre importanta factorilor emotional- afectivi si motivationali in memoria de
lunga durata. Durata pastrarii in memorie a unor informatii sau experiente este d.p. cu rezonanta materialului de
memorat in sfera noastra personala. Situatiile de viata si informatiile cu incarcatura negativa pentru persoana tind
sa se fixeze mai putin trainic decat cele pozitive, fapt determinat de mecanismele de aparare ale Eului.

Dinamica stocarii

Fidelitatea- raportul de corespondenta dintre structura materialului memorat initial si cea a materialului care se
afla in stocul mnezic. O stocare este considerata fidela daca transformarile care se produc in timp asupra
materialului stocat nu-i anuleaza identitatea sau continutul initial (M.G.). Factorii: calitatea encodarii &
principiul asociatiilor.

Completitudinea este data de raportul cantitativ dintre ceea ce se pastreaza si ceea ce a fost memorat initial.

Exactitatea se refera la corespondenta izomirfica dintre elem. encodate initial si cele pastrate in stocul memoriei.

Elasticitatea, mobilitatea sau supletea memoriei- capacitatea de a acumula cunostinte mereu noi, de a le organiza
si reorganiza pe cele vechi, de a le uita pe cele necorespunzatoare.

Amplificarea informatiei tine de imbogatirea sa, de plasarea ei intr-un context logic si semnificativ mai larg, de
sistematizarea si ierarhizarea datelor encodate. In timpul stocarii materialul se modifica diferite componente ale
sale intra in legatura, informatiile pe care le contine relationeaza cu informatii preexistente, se produc asocieri si
grupari de elemente informationale.
Reactualizarea

Reactualizarea sau recuperarea informatiilor consta in scoaterea la iveala a celor memorate si pastrare in vederea
utilizarii, valorificarii lor.

 Recunoasterea
 Reproducerea

Diferenta dintre ele consta in faptul ca recunoasterea se realizeaza in prezenta obiectului, iar reproducerea in
absenta. Recunoasterea este relativ mai simpla, presupunand indeosebi procese de perceptie, reproducerea
implicand procese de gandire. Recunoasterea presupune suprapunerea modelului actual peste cel aflat in mintea
subiectului, pe cand reproducerea, confruntarea si compararea modelelor in vederea extragerii celui optim.

Reactualizarea involuntara, spontana nu necesita efort si este foarte utila in situatiile practice de viata.

Reactualizarea retroactiva (M. Golu)

Reactualizarea voluntara- cautarea informatiei are loc prin punerea in plan intern a anumitor intrebari ajutatoare
legate de contextul in care a fost encodata, de momentul si locul in care s-a intrat in contact cu informatia, de ce
asocieri constiente s-au realizat intre acea informatie si niste date familiare.

Reactualizarea implica urmatoarele tipuri de conduita mnezica:

 Amintirea ca reconstituire a trecutului

 Recunoasterea ca identificare de catre subiect a ceea ce s-a inregistrat in prezenta inf. originare
 Reinvatare ca reluare mult mai economicoasa, intr-un timp mult mai scurt a invatarii anterioare
 Reproducerea ca evocare a experientei trecute in absenta informatiei originare

Baddeley denumeste recuperarea din memorei a informatiilor- reamintire, pornind de la faptul ca individul
stabileste anumiti indici de recuperare pe care ii evalueaza progresand spre reprezentarea unui eveniment trecut
care i se pare acceptabil.

Reactualizarea de la nivelul MLD pune, in mod acut, in discutie esecurile de memorie.

In procesul de recuperare sunt foarte importanti indicii de reactualizare. Acestia se refera la orice element,
amanunt relevant, care ne poate ajuta sa reactualizam o amintire. Este o relatie d.p. intre calitatea si numarul
indicilor de atualizare si performantele memoriei. Indicii de reactualizare intervin mai ales in procesul de
recunoastere, ceea ce explica de ce recunoasterea este de cinci ori mai productiva decat reproducerea.
1.5. Formele memoriei

Memoria senzoriala- foarte scurta durata, chiar volatila, care activeaza pe durata a cateva secunde si se
suprapune, in buna masura, cu conceptul de postefect, ca remanenta senzoriala. – primul stadiu al memoriei.

Memoria iconica reprezinta memoria senzoriala a stimulilor vizuali. Cadrele de imagine imprimate in memoria
iconica sunt foarte scurte, ¼ secunde, imaginile pastrandu-se cu exactitate, ca intr-o fotografie.

Memoria edietica- memoria fotografica care dureaza mai mult de careva zecimi de secunda.

Memoria ecoica este memoria senzoriala auditiva. Urmele mnezice ale stimulilor auditivi pot dura cateva
secunde, asadar mult mai mult decat urmele stimulilor vizuali. Aceasta diferenta reprezinta unul dintre motivele
pentru care, in procesul de encodare, este util sa pronuntam cu voce tare un sir de litere pe care l-am perceput pe
cale vizuala.

MSD-retinere temporara a informatiei sau pentru anumite situatii ale vietii

-sistem tampon intre memoria senzoriala si MDL

- odata ce sarcina s-a incheiat, informatia nu mai este necesara, devine irelevanta si nu mai este pastrata

Encodarea in MSD se realizaeaza prin intermediul atentiei. Datorita acestei selectivitati, nu tot ceea ce se afla
in memoria senzoriala este transferat in memoria de lucru. Dificultatile noastre in reactualizarea informatiilor
despre anuminte obiecte cu care am intrat in contacr provin de multe ori din lipsa de atentie pe care am acordat-o
respectivelor obeicte, si nu sunt o urmare a uitarii.

Stocarea in MSD are o capacitate limitata, 7+-2 elemente. Uitarea intervine in MSD fie prin inlocuire, fie prin
stingere, singura exceptie fiind informatia care este repetata. Reactualizarea. Informatia din MSD este foarte usor
reactualizabila, deoarece ea este deja activa in planul constiintei.

MLD -conserva informatiile pe o durata de timp considerabila ce poate sa se intinda de-a lungul intregii vieti.

Deosebiri

*Tulving (1972) a propus existenta a 3 tipuri de MLD:

Memoria explicita- forma veritabila a memoriei constiente si voluntare, implicand valorificarea sensurilor si
semnificatiilor.

o Memoria episodica este cea in care se stocheaza amintirile legate de evenimentele autobiografice,
locul si momentul aprox. in care a avut loc un anumit eveniment.
o Memoria semantica/ conceptuala contine informatiile pe care le avem despre lume si mediul
inconjurator, care nu sunt asociate cu un anumit context spatio-temporal.

Memoria implicita se manifesta atunci cand o experienta anterioara faciliteaza realizarea unei sarcini fara sa
se faca apel la amintirea acestei experiente. (memorie fara constiinta).
1.6. Uitarea

Cercetarile au aratat ca retinem

 10% - citim
 20% - auzim
 30% - vedem
 50% - vedem si auzim
 80% -rostim
 90% - explicam si efectuam simultan

In raport cu memoria, care tinde spre fixarea si pastrarea informatiilor, uitarea este un fenomen negativ.

In schimb, in raport cu necesitatile practice, cu solicitarile cotidiene, ea este un fenomen pozitiv si aceasta
deoarece uitarea treptata, graduala a anumitor informatii contribuie la echilibrarea sistemului cognitiv al
individului, acorda acestuia un caracter suplu, dinamic, posibil de a se automisca fara a fi stanjenit de ceea ce ar
putea fi prea mult sau de prisos.

Uitarea intervine, asadar, ca supapa care lasa sa se scurga, sa se elimine ceea ce nu mai corespunde noilor
socilitari, informatii care nu mai au semnificatie, informatii neesentiale, amanuntele, detaliile, ceea ce reprezinta
un balast.

Factorii uitarii

 Particularitati ale materialului de memorat: se tin minte nau usor evenimentele neobisnuite
 Frecventa producerii evenimentelor: ne amintim mai usor evenimente petrecute recent sau in mod
repetat
 Pastrarea/ schimbarea circumstantelor: schimbarea circumstantelor creaza dificultati in reamintire
 Asocierea evenimentelor, informatiilor: cuvinte, stimuli singulari sunt mai greu de tinut minte
 Particularitati ale materialului de invatat
 Particularitati de varsta si psihoindividuale

Cauzele uitarii

-stari de oboseala, surmenaj, anxietate

-insuficienta sau proasta organizare a invatarii

- o invatare nerationala, care ia forma subinvatarii sau suprainvatarii este la fel de periculoasa pentru memorie ca
si lipsa ei

Ritmul uitarii

Ebbinghaus, utilizand silabe fara sens, a demonstrat ca uitarea este destul de mare, masiva chiar, imediat dupa
invatare si apoi din ce in ce mai lenta, aproape stagnanta. Ritmul uitarii poate fi descris mai usor printr-o curba
logaritmica decat una liniara.

Combaterea uitarii -repetarea materialului memorat