MEMORIA

1. Definirea memoriei si importanta ei; caracteristicile memoriei; 2. Procesele si formele memoriei; 3. Factorii memoriei; modalitati de optimizare (educabilitatea memoriei); 4. Calitatile memoriei; metamemorie; 5. Uitarea

DEFINIREA, IMPORTANTA SI CARACTERISTICILE MEMORIEI Memoria reprezinta o propietate generala a intregii materii organice si anaorganice. Memoria materiei anorganice si a unor forme inferioare de organizare a materiei organice se diferentiaza enorm de memoria umana care se constituie ca cea mai complexa si organizata forma de memorie. In evolutia sa istorica si filogenetica, memoria ca propietate a intregii materii s-a diferentiat, organizat si ierarhizat in forme si structuri din ce in ce mai complexe. Daca memoria materiei anorganice se reduce duce la stocarea informatiilor se reduce la stocarea informatiilor si are un caracter pasiv, memoria umana presupune intiparirea activa si selectiva a informatiilor, pastrarea lor intr-o forma modificata in conformitate cu cerintele vietii si reactualizarea in vederea in vederea adaptarii individului la solicitarile mediului. Chiar memoria calculatorului are niste limite impuse de constructor sau programator, pe cand memoria umana are disponibilitati aproape nelimitate (limitate totusi de calitatile exersarii, de utilizarea sistematica a memoriei). Daca memoria animalelor este legata de semnificatia biologica a informatiilor, memoria umana este legata in principal de semnificatia socioculturala a informatiilor. Daca memoria animalelor este aceeasi pt toti indivizii aceleasi specii sau rase, fiind determinata de ereditatea speciei, memoria umana se diferentiaza de la un individ la altul; este determinata de ereditate dar isi amplifica posibilitatile prin exersare, prin utilizare sistematica. Daca la animale reactualizarea se realizeaza doar prin recunoastere, la om reactualizarea se realizieza si prin reproducere. Memoria umana este un mecanism psihic complex care leaga situatii, evenimente separate in timp, contribuind la reglarea si autoreglarea

comportamentului uman, reflecta lumea si relatiile omului cu lumea din care face parte. Memoria umana se diferentiaza de alte tipuri de memorie prin urmatoarele caracteristici, explicabile prin interactiunile ei cu alte achizitii psihice specific umani: caracterul mijlocit (se serveste de o serie de instrumente care au rolul de mijloace autentice de memorare cele mai imortante fiind cuvintele, gandurile, actiunile psihice); caracterul inteligibil (presupune intelegerea celor memorate, pastrate si reactualizate, implica judecata, sistematizarea, clasificarea, apeleaza la scheme, procedee logice, planuri mnezice); caracterul selectiv (selectivitatea fiind data de nevoile, interesele, trairile afective ale subiectului, cerintele la care trebuie sa se adapteze, semnificatia si utilitatea sociala a informatiilor. Din perspectiva psihologiei traditionale, memoria reprezinta procesul cognitiv superior care permite reflectarea activa, mijlocita, inteligibila, selectiva a realitatii si a relatiilor omului cu realitatea prin intiparirea, stocarea si reactualizarea selectiva a experientei umane anterioare, personale sau sociale. Este un proces cognitiv (permite cunoasterea trecutului), secundar (reflecta obiecte sau relatii in absenta acestora), mijlocit, complex (opereaza cu informatii oferite de alte procese). Continutul ei informational este trecutul, realitatea si relatiile omului cu realitatea asa cum s-au petrecut in trecut; ii este oferit de celelate procese si de aici diversitatea sa: imagini, concepte, scheme, judecati, rationamente, cuvinte, actiuni, trairi afective. Nu dispune de modalitate proprie de reflectare. Reflectarea se realizeaza prin mecanisme de intiparire, stocare si reactualizare. Are un caracter desfasurat, presupune mai multe etape si faze. Din perspectiva lui M. Zlate, memoria este un mecanism informational-operational de prelucrare secundara si complexa a informatiilor, mecanism de encodare, stocare si recuperare. Dupa M Golu memoria defineste dimensiunea temporala a organizarii noastre psihice, integrarea ei pe cele 3 segmente ale orizontului temporal: trecut, prezent, viitor. Trasaturile distinctive ale memoriei umane sunt: reflectarea trecutului, diversitatea, implicarea in prezent si dimensiunea prospectiva.

Memoria umana are ca substrat material neuronii din anumite zone ale creierului: pt memoria de scurta durata sunt importante sistemul limbic, regiunea temporala si diencefal; pt memoria de lunga durata e important hipocampul; memoria procedurala este legata de cerebel; memoria episodica este legata de hipocamp, lobii frontali si temporali, etc. AND are rolul de pastrare a informatiei iar ARN de prelucrare si transportare a informatiei. Functiile memoriei umane sunt: face posibile cunoasterea, intelegerea, rezolvarea de probleme si de aici, adaptarea; sudaeaza elementele anterioare de cele care vor urma; asigurara continuitatii, consistentei, stabilitatii si finalitatii vietii psihice; intervine in eficientizarea inteligentei si a creativitatii; conditie fundamentala a vietii psihice, piatra unghiulara a vietii psihice (Secenov); fara memorie viata psihica ar fi doar un ghem de impresii sensitive, un present fara trecut si fara viitor (Lange); ofera vietii psihice dimensiunea trecutului PROCESELE MEMORIEI Memoria este un mecanism care se deruleaza in timp, parcurge o serie de procese. Memorarea sau intiparirea sau fixarea sau engramarea sau encodarea este procesul prin care informatia este tradusa intr-o forma (imagina sau unitati cu sens) care ii permite sa patrunda in sistemul mnezic. Este activa, mijlocita, selectiva, inteligibila. In functie de codurile utilizate (vizual, auditiv, semantic) se realizeaza urmatoarele tipuri de encodare: encodare vizuala (codul este imaginea vizuala), encodarea auditiva (codul este sunetul), encodarea semantica (codul este propozitia).

Encodarea dispune de mai multe forme.

a) encadarea incidentala este lipsita de intentionalitate, efort voluntar, procedee mnezice; este mai putin sistematizata si organizata, mai simpla decat encodarea voluntara; se instaleaza prima in ontogeneza si este utilizata pe tot parcursul vietii, ei datorandu-se cea mai mare parte din experienta anterioara; productivitatea ei depinde de interesul subiectului, caracterisicile materialului si gradul de interactiune dintre subiect si material. b) encodarea intentionata sau voluntara dispune de un scop constient stabilit, mobilizeaza si consuma efort voluntar, utilizeaza procedee mnezice speciale; este organizata, sistematica, mult mai productive decat cealalta sub raportul fidelitatii; se formeaza, sub imperiul cerintelor externe, dupa cea neintentionata; pentru a fi deoosebit de productiva trebuie sa dispuna de un scop precis, clar, complet, important, diferentiat, sa se realizeze pentru o durata mare si cu o precizie mare; c) encodare mecanica, realizata pe baza asociatiilor spatiotemporale; genereaza o invatare formala (forma si mult mai putin continutul, semnificattle), este lipsita de durabilitatea informatiilor; d) encodarea logica se bazeaza pe partciciparea gandirii si a intelegerii, pe identificarea relatiilor dintre elementele materialului a sensurilor si semnificattlor; depaseste pe cea mecanica prin economicitate, productivitate, autenticitate. Interactiunile dintre e automata si cea voluntara, dintre e mecanica si e logica: Factorii encodarii:

particularitatile materialului: natura (intuitiv-obiectual sau abstract, descriptive sau explicativ, semnificativ sau lipsit de sens logic, theoretic sau pragmatic), organizarea, omogenitatea sau hetorenitatea, volumul, familiaritatea, caracterul agreabil sau neagreabil; particularitatile subiectului: gradul de implicare, motivatia, atitudinile, starea (de sanatate, de atentie, de oboseala, emotionalaetc), stilul de invatare, modul de invatare (globala sau fragmentara), repetarea (numar de repetitii, durata repetitiei, intervalul dintre repetitii, forma repetitiei, esalonata sau globala; repetitie sustinuta sau de mentinere si repetitie elaborata sau
-

consructiva), locul materialului in structura activitatii subiectului (scop sau mijloc sau conditie de realizare a scopului); caracteristicile contextului spatiotemporal si uman in care se desfasoara encodarea (ordine, liniste, cromatica, atidudine stimulativa sau inhibanta, etc). Stocarea este procesul de retinere sau pastrare sau conservare a informatiilor pentru o durata variabila pana cand este necesara utilizarea lor. Are caracter activ, efervescent chiar. Dispune de urmatoarele forme, differentiate dupa durata (primele doua) si dupa fidelitate (urmatoarele): stocare de scurta durata (de pana la 8-10 minute); stocare de lunga durata (8-10 minute- toata viata); stocare exacta, fidela: stocare modificata (prin diminuare sau prin amplificare) Dupa durata variabila a stocarii pot fi diferentiate diferite forme de memorie: memorie de scurta durata, memorie dedurata medie, memorie imediata sau operationala, memorie de lunga durata, memorie tactica, similara celei de durata medie, si memorie strategica, similara celei de lunga durata. Unii psihologi vorbesc de o stocare permanenta, uitarea datorandu-se incapacitatii de a gasi informatia si nu degradarii sau disparitiei ei. Informatia care nu poate fi reactualizata la un moment dat va fi disponibila altadata. Uitarea este momentana si se explica prin esecul regasirii informatiei, esec care are un caracter tranzitoriu si nu prin pierderea difinitiva a informatiei. Alti psihologi considera ca uitarea este provocata de memorarea altor informatii care iau locul celor memorate anterior (fenomen provocat de anumiti terapeuti- sindromul falselor amintiri). Mecanismele stocarii sunt:asocierea (prin contiguitate in timp si spatiu, prin asemanare, prin contrast chiar se vorbeste de memorie asociativa), consolidarea (presupune doua aspecte correlate:cresterea fortei traseelor mnezice odata cu trecerea timpului si diminuarea vulnerabilitatii acestor trasee) si organizarea (organizare categoriala, organizare logic seriala, organizare in retea sau in ciorchine, organizare in retele semantice). Factorii stocarii sunt

natura informatiilor (materialul cu sens si materialul fara sens, material textual si idei principale); semnificatia si utilitatea informattiilor; caracteristicile memoriei subiectului, caract determinate genetic dar depasite prin exercitiu; caracterul personal al evenimentelor supuse encodarii si stocarii. Diminuarea, degradarea, stergerea materialului memorat are ca mecanism uitarea. Semnele uitarii sunt: imposibilitatea reamintirii unor informatii totala sau partiala, recunoasteri si reproduceri aproximative sau chiar eronate, lapsusul. Uitarea se manifesta in diverse forme diferentiate dupa continut sau cauze sau mijloace sau mecanisme: uitarea banala (cotidiana), uitare represiva (evenimente si amintiri neplacute generatoare de suferinta si discomfort psihic; se mai numeste si uitare motivate, fiecare dintre noi dispunem de o criptomnezie sau memorie sparta), uitare provocata sau uitare traumatica (generate de un soc, traumatism, accident cerebral, interventie neurochirurgicala- dispar evenimente recente, informatii complexe, se diminueaza reflexele conditionate), uitarea prin simultaneitate (dispar unele dintre evenimentele care s-au petrecut concomitent cu altele), uitarea regresiva, iutarea dirijata, voluntara, uitarea dependenta de imprejurari. Ritmul uitarii este f mare imediat dupa memorare apoi se diminueaza treptat (3,6, 9); legea identificata de Ebbinghaus. Explicarea uitarii este realizata intuitiv de Ebbinghaus si, apoi, de teoria declinului traseelor mnezice(traseele mnezice slabesc si chiar se sterg datorita trecerii timpului si neutilizarii informatiilor- intai detaliile), teoria interferentei (retoactiva si proactive)si teoria encodarii inadecvate (sunt teorii ale disponibilitatii ele apreciaza ca informatia este pierduta din memoria de lunga durata) si teorii ale accesibilitatii (teoria absentei indicilor de recuperare si teoria motivationala-informatia nu este total pierduta, ci greu de recuperat). Uitarea poate fi un proces negativ care trebuie prevenit si eliminat prin tehnici de memorare (se recomanda invatarea activa, constienta, continua, sistematica, permanenta, inovativa, sistematizari si resistematizari, motivatie cognitiva cu o intensitate optima, recapitulari/repetitii active, constiente realizate in forme diverse, esalonate sau comasate care indeplinesc nu numai

functia de recuperare ci sic ea de control) dar si un proces pozitiv, necesar care indeplineste functii de reglare si autoreglare a sistemului mnezic, de asigurare a unui caracter suplu si dinamic acestui sistem (mecanismul antiredundant al memoriei). Reactualizarea sau recuperarea este procesul de scoatere la iveal a informatiilor pentru a fi valorificate in functie de solicitari si necesitati. Se realizeaza sub forma de recunoastere si reproducere care pot fi intentionate sau neintentionate. Recunoasterea este o reactualizare in prezenta stimulului; mai simpla decat reproducerea, necesita doar procese de perceptie: imaginea perceptive se suprapune peste informatia encodata si stocata in mintea subiectului; se realizeaza dupa principiul totul sau nimic. Reproducerea se realizeaza in absenta materialului. Mai complexa si mai dificila decat recunoasterea, presupune participarea gandirii care permite subiectului sa confrunte modelele aflate in mintea sa si sa aleaga pe cel adecvat. Utilizam diferite modalitati de reproducere: reproducerea libera, reproducereaseriala, reproducerea ghidata, reproducerea in lant. Se realizeaza treptat: necunoscutul este redus la cunoscut, ceea ce este ambiguu si nestructurat se reduce treptat la ceea ce este prcis si structurat, nefamilarul este redus la familiar. Atat recunoasterea cat si reproducerea presupun grade diferite de precizie (fenomenele dj vu si jamait vu) Recunoasterea si reproducerea sunt mecanisme ale reactualizarii. Conditiile (factorii) recuperarii: distinctivitatea codurilor din memorei (codul semantic este mai distinctive decat cel al combinarilor de litere sau sunete, pentru copil codul intuitive este mai distinctiv decat cel verbal, inceputul si sfarsitul materialului sunt mai distinctive decat mijlocul, codurile agreabile sunt mai distinctive decat cele neagrebile si cele indiferente) indicii de recuperare, contextualitatea cu encodarea, metamemoria. Strategii de recuperare: str directa de recuperare, str de plauzibilitate, str detalierii adanci a informatiei, str rezolvarii de probleme.

Modalitati de opimizare a memoriei: intensificarea interactiunii dintre subiect si materialul care va fi memorat si folosirea unor procedee de memorat (sublinieri, adnotari, comparatii, intabelari, scheme, culori diferite);

stabilirea unor repere, puncte de sprijin, scheme de memorat; metamemoria fixarea constienta a scopului prcis si diferentiat, a datei in care va fi recuperate materialul (a duratei stocarii) si a gradului de precizie a recuperarii; ordonarea, clasificarea, sistematizarea celor memorate; utilisarea sistemului motivational si atitudinal al subiectului utilizarea unor actiunu cognitive (citim, observam, spunem, ascultam, actionam). Calitatile memoriei: volumul memoriei, flexibilitatea memoriei, rapidetatea encodarii, trainicia stocarii, fidelitatea recuperarii, promptitudinea recuperarii. Diferente interindividuale (se datoreaza caracteristicilor mostenite ale activitatii nervoase superioare si ale analizatorilor, exersarii prin invatare si prin antrenarea memoriei in diferite actiuni care necesita m): dupa registrul informational senzorial: m vizuala (iconica), m auditiva (ecoica), m tactila, m kinestezica; acest registru pastreza informatia pana cand alte procese cognitive devin capabile sa o preia; are o durata f scurta (0,5 sec); dupa durata procesarii: m de scurta durata (informatii imediate, recente, marunte, banale, curente, cotidiene, poate semnificative momentan; este fragila, are capacitate limitata; putin productiva, dureaza 15-20 de secunde; dispune de o productivitate momentana; se degradeaza usor datorita degradarii traseelor mnezice ca urmare a absentei repetitiei; prelungirea stocarii se realizeaza prin repetarea fara incetare, numita repetitie de metinere; reactualizarea se datoreaza procesarii seriale a informatiilor; este directa si imediata si dispune de putine capacitate adaptative; asigura consistenta si continuitatea clipei;este localizata in hipocamp; se mai numeste si m de lucru sau operationala.); m de lunga durata (cuprinde totalitatea informatiilor care au fost encodate si pot fi stocate o perioada mare de la ore, zile, ani, intreaga viata; are o capacitate de lucru f mare:retine aproape toate informatiile encodate si mai ales pe cele importante, semnificative, utile ptr individ; prelungirea stocarii se realizeaza prinrepetirtie elaborate; recuperarea se realizeaza printr-o procesare paralela; este trainica, extrem de productiva predispusa la extindere si intarire, indirecta si laborioasa; da consistenta si continuitate vietii psihice; dispune de o mare capacitate adaptativa; este localizata in ariile parieto-occipitale stangi;

dupa continutul memoriei: m cognitiva (intuitiv plastica si verbal logica), m afectiva, m motrica; dupa durata encodarii, stocarii, recuperarii. Este necesar ca omul sa-si cunoasca specificul m (caracteristicile m si ale proceselor ei, modalitati mnezice care il favorizeaza) si sa se antreneze cu precadere in activitati care sa necesite acel specific. Se impune insa sa-si cultive m utilizand anumite tehnici.

Forme de memorie:
vezi cele de sus; m senzorio- motorie sau biologica (retine senzatiile si miscarile, exista si la animale; se disociaza ultima), m sociala (este specific umana; bazata pe rationalitate, implica ordine, reprezentari colective, universale, impersonale si stabile; este inseparabila de recunoasterea si cunoasterea trecutului ca atare; se afla in varful piramidei si se destructureaza prima) si m autistica (se manifesta in somn sub forma visului si prin delirul; omul, desi traieste scenele trecutului nu il recunoaste ca trecut, ci il considera prezent; se subordoneaza dinamismului inconstient, este subiectiva, influientata de trairile affective care devin mecanisma ale asocierilor libere; apare la 3 ani si treptat ofera loc m sociale; se afla intre cea sociala sic ea senzoriala m explicita (este m constienta, performanta active necesita reactualizarea constienta a experientei anterioare, utilizeaza in recuperare metode directe)si m implcita (inconstienta, indirecta, involuntara; utilizeaza in recuperare metode indirecte Intre procesele memoriei ca si intre m emorie si uitare sunt relatii de interdependenta.