Mnemonica. Informatia, cunostintele, encilopedismul.

Memoria reprezinta procesul psihic cognitiv superior ce consta in intiparirea, pastrarea si

reactualizarea selectiva a informatiilor. Memoria este cel mai studiat si cunoscut process psihic,
aspecte datorate n primul rnd importanei acesteia n cadrul sistemului cognitiv i respectiv
existenei unei metodologii adecvate i relativ simple de cercetare a sistemelor menzice.
Caracteristici:

Memoria nu este o capacitate exclusiv umana,nu este apanajul strict al omului in sensul
ca exista forme ale memoriei si in randul animalelor ,chiar si in randul materiei (ex.

Memoria calculatoarelor);
Memoria este o capacitate psihica absolut necesara intrucat ea face legatura intre trecut,
prezent si viitor. Fara a avea disponibile informatiile din trecut nu ne-am descurca in
prezent. Un exemplu elocvent l reprezint cazurile de amnezie, cnd informaiile stocate
nu mai sunt disponibile reactualizrii. Amnezia mbrac mai multe forme: imaginndu-ne
o ax a timpului, putem distinge ntre amnezia retrograd (amnezie de reactualizare), n
care individul nu-i mai poate aminti informaiile din trecut, dar are n schimb capacitatea
de a ntipri informaii noi i respectiv amnezia anterograd (amnezie de fixare), n care
informaiile anterioare sunt neafectate, ns individul nu mai poate ntipri noi date. n
fine, ntr-o form extrem putem ntlni amnezie antero-retrograd, dar de cele mai multe
ori cazuistica ntlnit n practic prezint aa-zisa amnezie de sector. Literatura de
specialitate asupra patologiei memoriei atest dificultile cu care se confrunt persoanele
afectate de diferitele forme de amnezie: incapacitatea de a-i aminti numele propriu, a
profesiei pe care o are ori a adresei de domiciliu (n cazul amneziei de reactualizare),
respectiv necesitatea de a rememora fiecare informaie survenit dup momentul
instalrii amneziei (n cazul formei anterograde). Un aspect interesant este faptul c nu

sunt afectate deprinderile subiectului, limbajul i nici memoria de lucru a acestuia.

Memoria se afla in stransa interactiune si interdependenta cu toate celelalte procese,
insusiri, activitati si insusiri psihice. De exemplu memoria si imaginatia se afla intr-o
foarte stransa legatura: cu cat ai mai multe inforamtii in memorie cu atat combinatorica
imaginative dispune de un arsenal mai bogat. Orice demers al imaginatiei are la baza
informatia stocat n memorie. n plus, output-urile imaginatiei (idei, planuri, produse,
inovaii etc), sunt la rndul lor stocate tot n memorie.

Caracteristici ale memoriei

Caracterul activ i dinamic al memoriei se refera la faptul ca in cadrul memoriei asistam

la o serie de modificari atat la nivelul informatiilor memorate, cat si la nivelul subiectului
care memoreaza. Memoria nu este o simpla inmaganizare de informatie, cci informatiile
stocate sunt supuse unor transformari, unui proces dinamic. De exemplu, chiar dac
amintirile legate de un eveniment recent sunt foarte vii i exacte, n timp o parte din
elementele acesteia se subactiveaz; astfel, nu ne mai amintim cu precizie toate detaliile,
apar confuzii n cronologia evenimentelor care tind s devin schematice, treptat
pstrndu-se doar ideea de baz. Sunt relativ frecvente i cazurile n care caracterul activ
i dinamic al memoriei nu rezid n degradarea amprentei mnezice, ci dimpotriv n
suplimentarea acesteia, n completarea ei cu informaii externe, fr nici o legatur cu
evenimentul ntiprit iniial. Vorbim aici despre aa-zisele amintiri false / distorsionate,
situaii n care se relateaz un eveniment fr ca acesta s aib un corespondent n
realitate, subiectul fiind pe deplin convins de adevrul celor susinute. Fenomenul are
implicaii practice importante n domeniul Psihologiei judiciare, atunci cnd o persoan
este chemat s depun mtrurie n faa unei instane judectoreti. Aadar, spre deoesbire
de memoria calculatoarelor, n care o informaie odat salvat (ntiprit) ntr-o anumit
form rmne n acelai format (pn la o eventual intervenie ulterioar), memoria

uman este supus unor transformri continue.

Caracterul selectiv al memoriei se refera la faptul ca nu retinem toate informatiile care
vin spre noi si nu putem reactualiza toate informatiile retinute. Sistemul cognitiv uman
are capaciti limitate. Dup unele calcule, se estimeaz c n medie, n fiecare secund a
vieii suntem bombardai cu aproximativ 100 000 bii de informaie; din acetia, se pare
c putem procesa contient doar 25 pn la 100 bii. Decalajul este evident i el justific
imposibilitatea retenie ntregului volum de informaii receptat de analizatori. Pentru
explicarea acestui fenomen, psihologii au postulat existena unor filtre menite a decela
ntre datele relevante i cele irelevante ntr-o anumit sarcin (pentru mai multe detalii, a
se vedea capitolul Atenia). Constatm aadar faptul c selectivitatea memoriei se
manifest nc de la nivel de input (de la nivelul intrrilor n sistemul cognitiv).
Fenomenul ns continu i la nivelul stocajului mnezic sub forma uitrii. Aceasta nu se
manifest global, dup principiul totul sau nimic, ci dimpotriv, informaia este

subactivat selectiv i sectorial.

Caracterul situational se refera la faptul ca acuratetea memoriei este dependenta de
particularitatile externe ale contextului situational in care s-a produs memorarea si de
particularitatile interne ale subiectului din acel moment (de exemplu, starea sa afectiv).
Studiile asupra memoriei atest faptul c simultan cu reinerea unei informaii reinem i

contextul n care aceasta a fost dobndit, iar compatibilitatea / similaritatea dintre

contextul dobndirii i cel n care ncercm reactualizarea informaiei respective are un
impact semnificativ asupra eficienei memoriei. O informatie este mult mai accesibil
atunci cnd ne aflm n acelai context (fizic i /sau neuropsihic) ori intr-unul similar cu
cel n care am dobndit-o.

Ilustrativ n acest sens este un experiment realizat de psihologul britanic Alan Baddeley.Acesta a
cerut unei echipe de scafandri s memoreze o list de cuvinte: jumtate dintre acetia au fost pui
s memoreze la suprafa, iar cealalt jumtate sub ap, la adncimea de 20 m. Dup un interval
de timp, respondenii au fost rechemai cerndu-li-se s reproduc itemii din liste. Interesa
masura n care similaritatea contextului fizic dintre faza de studiu i faza test influeneaz
acurateea reactualizrii. Pentru a verifica ipoteza, fiecare grup a fost din nou mprit n dou
loturi: o parte au reprodus cuvintele la suprafa, iar ceilali sub ap la -20 m. Rezultatele au
artat c scafandri care au memorat informaia la suprafa au avut performae mai bune dac au
i reprodus-o tot la suprafa. Similar, cei care au memorat cuvintele sub ap au avut performane
mai bune tot n aceleai condiii, schimbarea contextului fizic ntre cele dou etape ale
experimentului (faza de studiu i faza test) asociindu-se unor performane mai slabe. n
concluzie, similaritatea contextului fizic are implicaii directe asupra acurateii memoriei: mediul
fizic activeaza informaiile dobndite n acel context sau n contexte similare, fcndu-le mai
accesibile i deci mai uor de reactualizat.

Particularitile interne ale subiectului au i ele un impact semnificativ asupra funcionrii

memoriei. O informatie dobandita pe un fond afectiv este reactualizata mai bine pe acelasi fond
afectiv. De exemplu, atunci cnd suntem triti ne sunt activate din memorie informaiile
congruente cu starea noastr, date dobndite n situaii similare, cu caracter negativ, n forme
extreme individul putnd ajunge la concluzia (nerealist) c viaa sa a fost un lung ir de eecuri.
Acest proces de distorsionare mnezic pe fond afectiv este unul din mecanismele prin care
specialitii explic etiologia tulburrilor emoionale (de exemplu a depresiei).
Caracterul mijlocit al memoriei este atestat de funcionarea mai eficace a memoriei
atunci cnd apelm la diferite tehnici menite a facilita ntiprirea, stocarea de durata i
reactualizarea informaiilor. Un exemplu frecvent folosit n trecut este nodul la batista,
care i amintea persoanei n cauz c e ceva n agenda sa ce trebuie ndeplinit. Literatura
de specialitate prezint numeroase aa-zise tehnici de memorare eficient. O categorie
special a acestora sunt mnemotehnicile, cum sunt metoda loci, metoda cuvntului cheie,

metodele tip cuier sau tehnica narrii unei povestiri, procedee utilizate n scopul evitrii
memorrii mecanice. Mecanismul de baz al acestora const n intercalarea ntre input
(informaia ce trebuie reinut: denumiri geografice, date istorice, liste de cuvinte, nume
de persoane, numere de telefon etc.) i output (reactualizarea acelor informaii) a unor
elemente mediatoare create de subiect, care funcioneaz ca un liant ntre cei doi poli.
Caracterul inteligibil al memoriei in sensul ca informatiile stocate in memorie au o
semnificatie.

Formele memoriei
Dupa prezenta intentiei de a memora si depunerea de efort volutar n acest sens distingem ntre:
memorie involuntara;
memorie voluntara;
Memoria involuntara se realizeaza automat fara ca subiectul sa intentioneze retinerea
informatiilor receptate. Este o forma cea mai simpla si naturala a memoriei, apparent
nesistematica si dezorganizata, insa avand rol fundamental in dinamica psihicului uman.
Eficienta memoriei involuntare este dependenta in principal de gradul de corespundere dintre
informatia prezentata si interesele, dorintele, preocuparile ori temerile subiectului. Un alt factor
ce conditioneaza eficenta memoriei involuntare il reprezinta profunzimea interactiunii dintre
subiect si informatia prezentata: cu ct un material este procesat mai profund, cu att ansele ca
el s fie reinut (involuntar) sunt mai mari; invers, dincolo de bunele noastre intenii, de
motivaia asumat i de voina declarat, lecturarea i repetarea superficial a unui text se
soldeaz adeseori cu insuccese. Sintetic spun, adncimea procesrii bate intenionalitatea
memorrii. Un exerciiu util pentru verificarea afirmaiei de mai sus este de a nu v propune s
nvai acest curs; facei n schimb analiza gramatical a textului, mprind fiecare fraz n
propoziii, identificnd tipul fiecreia i raportul dintre ele (schema frazei) i analiznd sintactic
i morfologic fiecare cuvnt. Avantajul memoriei involuntare rezida in economicitate, in sensul
unor costuri energetice foarte reduse, iar principala limita e data de imposibilitatea selectiei
materialului ce va fi retinut. De pild, retinem involuntar versurile unui cantec, ns acest lucru
nu ne va ajuta neaparat in activitatea noastr profesionala
Memoria voluntara se distinge prin faptul ca subiectul isi propune deliberat, isi asuma actul
memorarii, depune un efort voluntar in acest sens si utilizeaza anumite procedee speciale menite
a-i asigura o retentie mai trainica. Este o forma mai organizata si implicit mai productiva a
memoriei prin prisma faptului ca subiectul alege deliberat continuturile ce vor fi memorate.

Dintre factorii de care e dependenta memoria voluntara cei mai importanti sunt constientizarea
scopului activitatii de memorare si utilizarea unor procedee speciale cum sunt:

numarul si dozarea repetitiilor;

constituirea unui plan sau schita a informatiilor;
stabilirea de asociatii, legaturi cu alte informatii;
integrarea informatiilor vechi in ansamblul celor noi si invers;

Dincolo de utilitate, memoria voluntara presupune costuri ridicate in materie de consum

energetic, senzatie de efort subiectiv si oboseala.
n funcie de nelegerea sau nu a coninuturilor memorate distingem:

memorie mecanica;
memorie logica;

Memoria mecanica presupune intiparirea informatiilor fara a intelege semnificatia acestora, fara
a avea o perspectiva inteligibila asupra lor. Ea se bazeaza pe asociatii de natura fonetica (cum
suna informatiile respective ) obtinute prin simpla repetare a informatiei. Din acest motiv ea
conduce la o invatare formala, superficiala a formei,dar nu si a continuturilor logice. Desi uneori
se soldeaza cu succes, in majoritatea cazurilor memoria mecanica este ineficienta, fara
durabilitate. ntiprirea mecanica dureaza mult iar cunostintele nu sunt temeinice. Din acest
punct de vedere memoria mecanica ar trebui combatut. Dincolo de aceste neajunsuri, existena
i utilizarea memoriei mecanice este absolut necesar n cteva situaii cum sunt: (i) atunci cnd
materialul de memorat nu are o structur logic intern; de exemplu, n retinerea denumirilor
geografice, a datelor istorice, a numelor de persoane, a numerelor de telefon etc. (ii) la copii, la
care mecanismele gndirii sunt nc insificient dezvoltate pentru a permite memorarea logic.
Ca un mecanism de compensare, copii dispun de o capacitate de memorare mecanic superioar
adulilor.
Memoria logic presupune intelegerea continutului asimilat, descifrarea sensurilor,a
semnificatiei,a implicatiilor acestuia . Ea asigura o invatare autentica utilizabila in practica si
foarte flexibila ( presupune capacitatea de a utiliza cunostintele in contexte diferite).
Dup durata pastrarii distingem intre:

memorie senzoriala;
memorie de scurta durata;
memorie de lunga durata;

Memoria senzoriala consta in retentia informationala pentru intervalul de timp necesar

parcurgerii la de catre stimularea senzoriala a drumului de la receptor la cortex. Prezumtiv,
fiecarui analizator ii corespunde un tip distinct de memorie senzoriala, insa cele mai studiate si
implicit mai cunoscute forme ale acesteia sunt memoria senzorial vizuala (memoria iconica) si
memoria senzoriala auditiva (memoria ecoic). Durata acestora este una foarte scurta (de ordinal
milisecundelor) i au o capacitate in principiu nelimitat. Memoria de scurta durat reprezinta
retinerea informatiilor pentru o perioada de ordinal secundelor (aproximativ pn la 18-20 de
secunde). Ea are un volum cuprins intre 5 si 9 elemente( 7 +/- 2). De exemplu, citesc un numar
de telefon din agenda si ma duc in celalat colt al camerei, unde se afla telefonul, sa-l formez. Tin
minte numarul pana il formez, dar daca suna ocupat si trebuie sa-l formez din nou nu mi-l mai
pot aminti, deci trebuie sa consult iar agenda. Memoria de scurta durata are deci o durata limitata
si volum limitat. Memoria de lunga durata presupune retinerea informatiei pentru intervale de
timp foarte mari ajungand pana la intreaga viata. Aceasta are o durata prezumtiv nelimitata si un
volum nelimitat. Nu putem spune ca memoria umana se umple. Calculatorul are o meorie
limitata,dar in cazul memoriei umane o asemenea situatie nu este cu putinta.
Dupa nivelul de activare al informaiilor distingem intre :

memorie de lucru;
memorie de lunga durata;

Memoria de lucru reprezinta acea parte a informatiilor stocate in sistemul cognitiv care sunt
activate temporar in scopul realizarii unei sarcini. Aceleasi continuturi informationale pot intra
in campul memoriei de lucru daca sunt activate temporar, respectiv in campul memoriei de
lunga durata daca se afla in stare de subactivare temporara. Studiile arata ca, referitor la
prelucrarea informatiei, important este nivelul de activare. Noi avem o multitudine de informatii
in memorie dar nu le folosim simultan pe toate. In acelasi timp cand vorbim despre ceva, avem
in memorie si alte informatii,dar care nu ne sunt necesare n sarcina curent. In memoria noastra
are loc o dinamica permanenta.

Dupa gradul de integrare spatio-temporal a informaiilor distingem intre:

memorie episodica;
memorie semantica;

Memoria episodic include informatii a caror dobandire poate fi localizata in timp si spatiu. Pe
langa informatia in sine, retinem astfel si locul / contextul i momentul n care am dobandit-o. O
parte semnificativa din memoria noastra dispune de integrare spatio-temporara, dar dispunem si

de multe informatii pe care nu avem nici o idee de unde le stim. De exemplu,cand am aflat
prima oara ca apa e incolora? Integrarea spatio-temporal s-a pierdut. Vorbim n acest caz
despre memoria semantic ce cuprinde informatii care, fiind utilizate in mod frecvent, i-au
pierdut intergarea spatio-temporal. Sintetic, memoria episodic include informaii cu caracter
strict personal, episoade din existena individului puternic amprentate subiectiv, iar memoria
semantic este specializat n reinerea informaiilor generale despre lume i via. Initial toate
informatiile intra in memoria episodica, insa in timp, prin pierderea intergrrii spaio-temporale,
acestea tind sa migreze catre memoria semantica. Distinctia dintre cele doua are i puternice
argumente neurofiziologice: cazurile de traumatisme cranio-cerebrale soldate cu amnezii arat
c n general informaiile din memoria episodic se pierd n timp ce memoria semantic rmne
intact.
Dupa gradul de constientizare a informatiilor distingem intre:
memoria explicita (constient);
memoria implicita (inconstient);
Conceptul de cunotine a fost analizat de-a lungul mai multor secole i apare chiar n lucrrile
filosofilor greci din antichitate, potrivit crora cunotinele au aprut odat cu oamenii. Platon,
de exemplu, a avansat teoria potrivit creia o idee corect poate fi transformat n cunotine
prin intermediul raiunii sau cazualitii. Aristotel credea c a avea cunotine despre un lucru
nsemna s-i nelegi necesitate. n lucrrile filosofilor din vest, cunotinele sunt considerate
abstracte, universale, impariale i raionale . Aceast accepiune a afectat destul de mult natura
primelor instrumente de management bazat pe cunotine care au aprut n anii 90. Majoritatea
instrumentelor i modelelor de management bazat pe cunotine au considerat cunotinele mai
degrab un artefact, dect un element adnc nrdcinat n nelegerea uman, comportamentul
uman sau n relaiile i interaciunile sociale de la locul de munc. Potrivit specialitilor,
majoritatea instrumentelor de management bazat pe cunotine de prim generaie nu i-au
atins, sau nu au atins n totalitate obiectivele, datorit insuficientei focalizri pe factorii umani.
Cunotinele au o natur mai complex dect datele i informaiile i necesit o contribuie
activ din partea oamenilor pentru gestionarea i coordonarea lor. De aceea, este necesar s
evideniem nc de la nceput principalele diferene dintre date, informaii i cunotine, pentru a
implementa corespunztor managementul bazat pe cunotine.
Comunitatea academic a alocat timp i resurse pentru a clarifica diferenele dintre date,
informaii i cunotine. Definirea acestor concepte precum i terminologia utilizat variaz de la
un autor la altul n funcie de pregtire i obiectivele concrete ale fiecruia.

Relaia dintre informaii, cunotine i nelepciune poate fi reprezentat sub forma unei
piramide. Baza piramidei o reprezint datele, urmate de informaii, apoi cunotine, iar
nelepciunea se afl n vrful piramidei.
Informaiile: sunt date nzestrate cu relevan i scop. Au o anumit semnificaie i sunt
organizate pentru anumite scopuri. Informaiile, de exemplu, constituie o colecie de date i
explicaii asociate, interpretri etc despre un obiect, eveniment sau proces.
Cunotinele: reprezint o combinaie fluid de experiene, valori, informaii contextuale i
intuiie care ofer cadrul pentru evaluarea i ncorporarea unor noi experiene i informaii.
Cunotinele apar i se aplic n mintea oamenilor. n organizaii, cunotinele sunt ncastrate nu
doar n documente i n depozite, ci i n procesele, practicile i normele organizaionale .
Cunotinele au la baz informaii care sunt conspectate, sintetizate sau organizate pentru a mri
gradul de nelegere i comprehensiune. Cunotinele reprezint premisa pentru deciziile i
aciunile unei persoane, unui grup de persoane sau unei organizaii. Cunotinele pot suferi
modificri n timpul procesului de nvare, care determin schimbri n modul de nelegere,
decizii i aciuni. O definiie vizual asociaz cunotinele cu o muctur dintr-un mr rou
trebuie luat o muctur (de informaii) i trebuie mestecat, digerat etc astfel nct s devin
cunotine .
ntrebrile tipice referitoare la date sunt cine?, ce?, unde? i cnd?, n timp ce ntrebrile
specifice cunotinelor sunt cum? i de ce?.
nelepciunea: este abilitatea de a identifica adevrul i de a face raionamente corecte pe baza
cunotinelor, experienei i intuiiei. n cadrul unei organizaii, capitalul intelectual sau
nelepciunea organizaional se obin prin aplicarea cunotinelor colective.