UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA

Facultatea de Psihologie

Memoria

Student: Benchea Daniel-Laurentiu

UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA

Facultatea de Psihologie

1.Abstract

Memoria este suma totala a ceea ce ne amintim, este capacitatea de a invata si de a adapta
experientele anterioare la situatiile prezente. Memoria este abilitatea creierului de a codifica,
stoca si de a reaminti ulterior informatii, senzatii, sentimente atunci cand sunt necesare, in mod
automat sau constient. Altfel spus, este capacitatea de a utiliza situatii invatate sau experimentate
din trecut pentru a rezolva si anticipa evenimente din prezent, respectiv viitor. Memoria
influenteaza comportamentul si este parte din procesul continuu de adaptare la mediu cu tot ce
presupune acesta.In aceasta lucrare o sa descoperim ce este memoria si cum functioneaza, tipurie
de memorie,cum functioneaza memoria,cele mai frecvente cauze ale turburarilor de memorie. În
esență, memoria este procesul prin care datele și informațiile cu care intrăm în contact sunt codificate,
stocate și reactualizate. Astfel, poți păstra informații relevante pentru o perioadă mai lungă de timp și le
poți folosi în deciziile pe care le iei, activitățile pe care le desfășori și viitorul pe care dorești să ți-l
construiești.

2.Introducere
Ce este memoria si care este rolul ei
Etimologic, cuvantul memorie vine din latinescul memoria. Este vorba despre un proces
cognitiv, logic, reprezentand capacitatea creierului uman de a codifica, stoca, pastra si apoi
aminti informatii dobandite si experiente trecute. Este esentiala pentru dezvoltarea omului si
depinde de procesele de invatare, pentru ca asocierea datelor va stimula si perfectiona procesul
de memorare.
Pe de o parte, memoria depinde de invatarea constienta, dar exista si in absenta acesteia. Pe de
alta parte, invatarea depinde de memorie, dar si de capacitatea exceptionala a creierului de a face
conexiuni intre experientele traite si cele invatate. De exemplu, invatam constient cuvintele dintr-
o limba straina, dar atunci cand le folosim, utilizam memoria pentru a le reproduce. Memoria
este legata de procesul de invatare, dar difera de ce este in sine mecanismul prin care omul
dobandeste cunostinte prin actiunea constienta a invatatului.
Abilitatea oamenilor de a apela la amintirile trecute pentru a-si imagina viitorul si pentru a stabili
cursul viitoarelor actiuni a fost elementul esential care a dus la dezvoltarea omului ca specie
inteligenta. Fenomen si stare in egala masura, este intangibila, fiind un concept care se refera la
procesul de amintire, proces complex si complicat.De asemenea, memoria contribuie la
experientele individului si ii stimuleaza imaginatia
UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA

Facultatea de Psihologie

Unii au descris memoria ca fiind un dulap cu dosare, altii ca un supercomputer in creier. Mai
aproape de adevar este ideea ca memoria este un proces continuu (inclusiv in timpul somnului),
care se deruleaza in fiecare moment la nivelul intregului creier. Memoria umana stocheaza,
creeaza, prelucreaza informatii, pentru a oferi ceea ce este gandirea coerenta.
Amintirile sunt cele care ne fac capabili sa citim, sa conducem o masina, sa rezolvam probleme
de matematica si tot ele sunt cele care ne fac sa avem o identitate. Un exemplu: daca ne gandim
la un obiect, un stilou, sa zicem, creierul preia numele obiectului, forma, functia, iar fiecare
detaliu vine dintr-o alta parte a creierului. Imaginea este reconstruita aproape instantaneu si
uneori este insotita de momentele care au legatura cu acest obiect, totul asociat cu imagini,
emotii si senzatii. Tot acest proces, pe care nu-l intelegem inca pe deplin in toata complexitatea
lui, este memoria.

3. Abordare teoretica
Dacă vom căuta definiții mai specifice vom găsi: „Memoria se referă la păstrarea informației în
timp: este capacitatea de a procesa, stoca și recupera informația” (De Beni, 1994) sau este
descrisă ca fiind „produsul a trei momente distincte: o primă fază a dobândirii, în care
persoanelor le sunt prezentați stimulii ce trebuie învățați; o fază de reţinere, în timpul căreia au
loc schimbări, în urmele de memorie, mai mult sau mai puțin substanțiale, neidentificabile în
mod direct, și, la sfârșit, faza de recuperare, care corespunde reproducerii materialului” (Zucco,
2001). Prima definiție pare să coincidă cu o idee a memoriei văzută ca o serie de evenimente și
experiențe discrete care pot fi sau nu readuse în conștiință. Deci, pe undeva ar trebui să existe un
fel de „depozit”, din care să se preia și să se aducă la lumină informațiile şi experiențele aşa cum
s-au petrecut în trecut.
Tipuri de memorie
Exista mai multe tipuri de memorie, in functie de modul in care se manifesta, de reactiile si de
efectele produse la nivelul creierului. La baza clasificarii sta o teorie ce dateaza din anii 1968,
formulata de psihologul Richard Atkinson si de medicul Richard Shiffrin, care au identificat trei
tipuri diferite de memorie: memoria senzoriala, memoria pe termen scurt si memoria pe termen
lung. Este o clasificare simplificata, dar sta la baza teoriilor actuale, mult mai complexe.
Memoria senzoriala
Se mai numeste memorie imediata si este capacitatea de a retine senzatii provocate de stimuli
vizuali, auditivi sau tactili, pentru un timp scurt, chiar dupa ce sursa excitatiei a incetat sa mai
actioneze. Aceasta memorie functioneaza in afara campurilor constiente (vedem, auzim,
intelegem, simtim, dar nu suntem constienti de asta), iar informatiile sunt stocate pentru un
interval de timp foarte scurt. Stimulii care activeaza memoria senzoriala sunt permenent inlocuiti
de altii noi, dar daca ceva este important si capteaza atentia, acest fapt trece imediat in planul
constient si intra intr-o alta zona de memorie.
UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA

Facultatea de Psihologie

Memoria senzoriala functioneaza ca un selector. Lucram, citim sau ne uitam la un film si in jur
sunt o multitudine de stimuli, la care nu reactionam, pentru ca acestia nu ajung in campul
constient, dar putem deveni imediat atenti daca auzim alarma propriei masini, de exemplu, sau
daca plange copilul, adica reactionam la un stimul care este important pentru noi sau care ne
atrage atentia.
Sunt mai multe tipuri de memorie senzoriala:
Iconica - ce retine pentru foarte scurt timp o imagine;
Echoic - este memoria senzoriala care stocheaza pentru cateva secunde un stimul auditiv;
Tactila - cu referire la stimulii tactili.
Memoria de scurta durata
Este numita si memorie de lucru, avand capacitatea de a retine o cantitate mica de informatii, pe
termen scurt. Este separata de memoria senzoriala si de cea pe termen lung. Capacitatea de a
retine anumite secvente depinde de efortul constient pe care il face individul.
Fara repetitie si intretinere activa, informatia este retinuta doar cateva secunde . De exemplu,
pentru a intelege ceea ce citim, trebuie sa tinem minte inceputul frazei in timp ce o parcurgem
pana la capat. Memoria pe termen scurt are o capacitate limitata in ceea ce priveste cantitatea de
informatii pe care le poate rula si se descompune rapid.
Repetarea informatiei activeaza memoria de lunga durata, dar procesul depinde de intervalul de
timp in care este stimulata memoria de lucru si de cantitatea de detalii. Procesul de transfer de la
memoria pe termen scurt la cea pe termen lung presupune codificarea si consolidarea datelor, de
unde nevoia de a repeta o informatie, pentru a o retine pe termen lung. Continutul emotional al
informatiei contribuie la activarea memoriei pe termen lung, caz in care vorbim despre o
componenta aparte a memoriei de lunga durata, numita memorie afectiva.
Memoria de lunga durata
Memoria pe termen lung este etapa finala, semi-permanenta a memoriei. Spre deosebire de
memoria senzoriala si de cea pe termen scurt, memoria pe termen lung are o capacitate teoretic
infinita de a retine si stoca informatii si cuprinde tot ceea ce stim la un moment dat, de la ceea ce
am invatat in clasa I, la vechile adrese, la ceea ce am facut ieri. Unele amintiri pot dura din
momentul in care sunt create pana cand murim. Amintirile sunt fie semantice (memoria
semantica este cea care ajuta intelegerea, semnificatiile si cunostintele care nu au legatura cu cele
acumulate prin experienta), fie episodice (bazate pe fapte sau pe evenimente specific).
Memoria de lunga durata se mai numeste si memorie de referinta si este impartita in doua mari
categorii: memorie explicita si implicita.
Memoria explicita este memoria constienta, implica fapte, concepte si evenimente care sunt
aduse in mod voluntar in campul constientei. Ne gandim la momentele unui concediu consumat
UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA

Facultatea de Psihologie

cu ceva timp in urma, la ceea ce s-a intamplat cand am dat un examen, cand ne-am casatorit si
asa mai departe, iar evenimentele sunt rememorate. Memoria explicita are o componenta
semantica, ce se refera la date abstracte (de exemplu, cunostintele pentru a rezolva un test sau
formulele care ne ajuta sa calculam volumul unui cilindru ori faptul de a sti ca Bucurestiul este
capitala Romaniei etc.), si o memorie episodica, ce se raporteaza la date personale sau
autobiografice, contextualizate si asociate cu senzatii, emotii.
O componenta speciala este memoria asociata unor evenimente majore personale sau colective.
Toata lumea stie detaliile personale asociate zilei de 11 septembrie 2001 sau pe cele petrecute in
ziua nuntii ori la inmormantarea bunicii (memorie episodica)4.
Memoria implicita este cea inconstienta, procedurala si se dezvolta prin practica in timp.
Aptitudinile atletice, mersul pe bicicleta, sofatul sunt exemple de memorie implicita. Sunt zeci de
activitati zilnice pe care le putem realiza pe baza memoriei implicite, de la legatul sireturilor, la
tastarea literelor pe computer. Toate acestea sunt accesate inconstient (nu ne mai gandim unde
este o litera anume pe tastatura sau maneta care actioneaza stergatoarele de parbriz), fiind
transformate automat in actiuni.
Amintirile implicite difera de cele explicite: de cele mai multe ori, acestea implica miscare si
coordonare motorie, in timp ce memoria explicita este legata mai mult de comportament, emotii
si reactii afective.
Cum functioneaza
Memoria este un proces continuu prin care sunt pastrate informatiile acumulate, fiind vitala
pentru a intelege realitatea prezenta, dar si pentru a planifica viitorul. Cum functioneaza?
Memoria este un proces dual in cursul caruia gandirea inconstienta, automata, interactioneaza cu
procese de gandire constiente, voluntare, analitice. Cele doua procese se combina, se sustin
reciproc si participa la procesul de invatare.
Un exemplu: cand omul invata o abilitate noua - sa citeasca, sa mearga pe bicicleta sau sa
conduca o masina, totul este un proces activ, astfel ca este constient de fiecare miscare pe care o
face, pe de o parte, pentru a intelege cum se face, pe de alta, pentru a o face corect. In momentul
in care deprindem noua abilitate, nu va mai fi vorba de un proces voluntar, ci de unul intuitiv,
automat.
Modul in care functioneaza memoria este caracterizat de trei procese esentiale: inregistrarea sau
codificarea informatiilor, stocarea (procesul prin care informatia este inregistrata in memoria de
lunga durata) si actualizarea sau reamintirea informatiei prin care aceasta este adusa in campul
constientei.
Inregistrarea informatiei
Este procesul prin care informatiile sunt intelese, asimilate si invatate, fiind: vizuale (cum arata
ceva), acustice (cum suna ceva), semantice (ce inseamna) si tactile (cum se simte ceva). Acestea
ajung sa fie memorate trecand prin unul sau mai multe din aceste canale senzoriale. Sunt stocate
UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA

Facultatea de Psihologie

de memoria imediata, trec in campul memoriei de scurta durata, sunt repetate si devin date in
memoria de lunga durata, daca sunt importante, necesare si daca in mod constient stim ca trebuie
retinute.
Stocarea informatiilor
Se refera la modul in care, unde si cat timp se pastreaza informatiile. Initial, sunt stocate in
memoria pe termen scurt si, daca sunt repetate, sunt transferate in memoria pe termen lung 5.
Timpul si neatentia pot determina uitarea informatiilor stocate, dar, cu toate acestea, memoria pe
termen lung are o capacitate de stocare imensa, iar datele, experientele si emotiile acumulate in
memoria de lunga durata raman acolo la nesfarsit. In memoria de scurta durata, datele intelese
sunt preluate in ordinea in care au fost primite (de exemplu, o lista cu nume), in timp ce in
memoria de lunga durata sunt combinate, asociate, sintetizate (de exemplu, ne amintim unde am
lasat masina in parcare, dar si regula de trei simpla, pe care am invatat-o in scoala gimnaziala).
Avem 86 de miliarde de neuroni, fiecare are in medie conexiuni cu sute de alti neuroni.
Conexiunile si combinatiile sunt esenta memoriei de lunga durata4.
Reamintirea informatiei
Aceasta este functia principala a memoriei. Exista doua tipuri de reamintire: amintirea cautata in
mod voluntar si recunoasterea. In primul caz, vorbim despre amintiri pe care le aducem voluntar
in campul constientei, le derulam in minte, verbal ori in scris. Recunoasterea este generata de un
stimul care este cunoscut, familiar si care aduce la suprafata un eveniment, o situatie, o
informatie, o stare.
Unul din fenomenele care insotesc reamintirea este interferenta. Exista un „amestec” de date noi
cu cele anterior stocate in memorie. Poate sa fie proactiva, cand amintirile trecute pot inhiba
stocarea noilor informatii (nu putem retine un numar nou de telefon, pentru ca numarul vechi
este cel pe care ni-l amintim in primul rand). Interferentele pot sa fie retroactive, cand informatia
recenta le activeaza pe cele vechi.
Uitarea
Nu putem vorbi despre memorie fara sa luam in calcul procesul natural al uitarii. Memoria nu
este perfecta si nici statica. Stocarea si gasirea informatiei necesare nu este un proces perfect.
Sunt implicate procese biologice, neurologice si psihologice complexe, multe insuficient
intelese. Unele reactii pot avea loc eronat sau deloc. In consecinta, unele amintiri sau date dispar
din memorie, acesta fiind un proces care este pana la un punct normal si necesar.
Modul in care ne amintim un eveniment, o informatie sau cunostinte invatate depinde de un
numar mare de variabile, principale fiind emotiile (pozitive sau negative) si importanta pentru
sine a evenimentului.
Unul din principalele motive pentru care uitam, dincolo de posibilele cauze patologice, este
faptul ca informatiile stocate nu sunt frecvent utilizate sau interfereaza cu cele noi.
UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA

Facultatea de Psihologie

Cele mai frecvente cauze ale tulburarilor de memorie

 A intelege ce este si cum functioneaza memoria reprezinta cea mai buna cale prin care putem
imbunatati aceasta functie esentiala.
Uitarea este fireasca si, atata vreme cat nu aduce prejudicii si nu intra in sfera afectiunilor, nu
este o problema. Omul are capacitatea de a cauta datele pierdute si de a depasi eventualele
lapsusuri.
Tulburarea de memorie nu inseamna uitarea unor amanunte ocazional, ci incapacitatea de a stoca
si actualiza informatiile. Exista cauze care pot afecta capacitatea de memorare si procesele de
amintire, cele doua aspecte fiind mereu interdependente.
Una din principalele cauze pentru care uitam este aceea ca ne concentram pe intelegerea
prezentului si pe anticiparea viitorului, si nu pe amintirea momentelor trecute. Uitarea ne ajuta sa
depasim momentele neplacute si traumele. Memoria este selectiva, iar uitarea este necesara
pentru a face mai eficienta reamintirea detaliilor importante. Uitam unde am parcat ieri masina
sau parola veche de la un cont, ori ce am mancat acum trei zile, pentru ca sunt neesentiale.
Majoritatea lucrurilor, detaliilor, emotiilor pe care le uitam fac parte din procesele normale ale
memoriei.
Dar uitarea poate fi frustranta, ducand la rezultate dezamagitoare la examene, de exemplu.
Uneori, ne pune in situatii stanjenitoare. In momentul in care aceste procese devin o problema,
cand ne afecteaza viata de zi cu zi, se poate vorbi de tulburari de memorie.
Activitatile stresante, oboseala, consumul de alcool, depresia, anumiti factori de mediu
(altitudinea, mediul poluat), care pot conduce la dificultate in oxigenarea creierului, unele reactii
emotionale la traume, imbatranirea creierului si afectiunile asociate cu pierderile de memorie
(dementa senila, accidentele vasculare cerebrale, unele boli psihice) pot duce la tulburari de
memorie.
Boala Alzheimer este cea mai frecventa tulburare de memorie progresiva. Alte tulburari
progresive ale memoriei le includ pe cele asociate cu boala cerebrovasculara, boala Lewy Body,
dementa asociata cu boala Parkinson si afectiunile degenerative ale lobilor cerebrali frontali si
temporali (locul unde sunt stocate informatiile memoriei de lunga durata).
Sunt circa 46 de milioane de oameni care sufera de tulburari grave de memorie, in lume, si se
estimeaza ca numarul va creste pana la peste 130 de milioane, pana in 20507.
Problemele legate de tulburarile de memorie din sfera patologica apar ca urmare a efectului
combinat al obiceiurilor de viata si al riscului mostenit. Modificarile patologice ale tesutului
cerebral, asociate cu boala Alzheimer, de exemplu, pot incepe sa se dezvolte cu zeci de ani
inainte ca boala sa poata fi diagnosticata, astfel ca trebuie acordata o atentie speciala factorilor de
risc (tensiunea arteriala crescuta si netratata, nivelul ridicate ale colesterolului din sange, lipsa de
activitate fizica, obezitatea, apneea in somn, fumatul, consumul de droguri si alcool).
UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA

Facultatea de Psihologie

In replica, o dieta echilibrata, activitatea fizica regulata, intretinerea functiei cerebrale prin
diferite activitati pot preveni aparitia acestor probleme.

Concluzie
Memoria, in ansamblul ei, arata cine suntem, este esenta pentru statutul de fiinte umane
inteligente si unice. Memoria reprezinta biografia fiecaruia, traseul urmat in viata si sursa
deciziilor viitoare. Fara memorie, ne pierdem identitatea, locul si scopul pe care il avem in
familie si in societate.
Aproape fiecare aspect al vieții noastre este asociat cu nevoia de a memora ceva. Acest lucru se
datorează faptului că totul în lumea noastră este evaluat în termeni de timp. Dacă nu am avea
memoria, atunci toată viața ar fi un cadou nesfârșit, strâns la dimensiunea unui singur moment,
care trece în momentul prezent și dispare în neant. Fără memorie, o persoană nu ar avea nici
individualitate, nici experiență, nici capacitatea de a acumula cunoștințe în procesul de învățare.
Memoria dă integritate gândurilor și acțiunilor noastre, o folosim constant: gândirea, compararea,
evaluarea, alegerea, luarea deciziilor sau atragerea ceva în imaginația noastră. Toate aceste
acțiuni se bazează pe capacitatea creierului de a acumula informații valoroase și, dacă este
necesar, se referă la aceasta. Majoritatea dintre noi nu realizăm ce rol imens joacă memoria în
viața noastră. La fel ca în cazul sănătății, nimeni nu o observă până nu începe să funcționeze
defectuos. Și numai atunci când o persoană descoperă că memoria sa nu poate reține tot ceea ce
este necesar, începe să fie interesat de modul în care funcționează și cum poate fi îmbunătățita.
UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA

Facultatea de Psihologie

Bibliografie

1. https://human-memory.net/what-is-memory/
2. https://elearningindustry.com/memory-types-facts-and-myths
3. https://sites.google.com/a/york.org/psych/7-memory/7-1-types-memory
4. https://courses.lumenlearning.com/boundless-psychology/chapter/types-of-
memory/
5. https://bokcenter.harvard.edu/how-memory-works
6. https://www.verywellmind.com/explanations-for-forgetting-2795045
7. https://thl.fi/en/web/chronic-diseases/memory-disorders