Universitatea “ Tibiscus “ din Timisoara

Facultatea de Psihologie

Psihoterapia tulburarilor de personalitate

Student : Benchea Daniel-Laurentiu

Timisoara

2022
Universitatea Tibiscus
Facultatea de Psihologie

Studiu de caz – Sarcini de lucru

Pentru acest caz tratamentul principal este psihoterapia. Dar este important să setam corect
obiectivele și așteptările. Doar așa se poate preveni întreruperea prematură a tratamentului și
dezamăgirea. Pentru noi, personalitatea este baza, pilonul care dă caracter percepției noastre despre
lume și funcționării noastre în ea. Dacă este necesar să intervenim în structura sa, este întotdeauna
un proces pe termen lung. Psihoterapia pe termen mediu sau scurt ajută persoanele cu tulburări de
personalitate să depășească momentele de criză. Stabilizatorii de dispoziție, antidepresivele sau
dozele mici de antipsihotice sunt folosite ca medicație pentru tulburările de comportament. Nu se
recomandă utilizarea pe termen lung, scopul este de a evita deteriorarea temporară a stării psihice.

Obiective

1.Scoaterea pacientului din criza existentiala in care se afla

2.Reducerea sau eliminarea simptomelor

3.Intarirea eului si a capacitatiilor integrative ale subiectului

4.Rezolvarea conflictelor intrapsihice ascunse

5.Reducerea sau inlaturarea daca este posibil a acelor conditii de mediu care produc sau mentin
acest tip de comportament bulimic.

6.Modificarea atitudinilor si opiniilor subiectilor cu privire la ei insisi sau la lumea inconjuratoare.

Diagnosticarea tulburării borderline este adesea dificilă, din cauza similitudinii unora dintre
simptome cu cele ale altor boli. Diagnosticarea se face de către medicul psihiatru, tot el fiind și cel
care stabilește medicația necesară și face evaluările periodice. Diagnosticarea presupune mai multe
ședințe, în care medicul investighează în profunzime istoricul medical al pacientului și nuanțează
foarte bine simptomele, așa încât să diminueze riscul – ridicat – de eroare. Din nefericire, destul
de des, tulburarea borderline este subdiagnosticată sau greșit diagnosticată.

Odată diagnosticată, tulburarea borderline implică obligatoriu psihoterapie, care este, de altfel, și
principalul tratament în acest caz.

Terapiile recomandate sunt:

Universitatea Tibiscus
Facultatea de Psihologie

Terapia cognitiv-comportamentală. Aceasta ajută la schimbarea convingerilor, comportamentelor

și percepțiilor nesănătoase cu privire la propria persoană și la alte persoane. Prin acest tip de
terapie, persoana borderline învață să dezvolte metode corecte, sănătoase de a reacționa la stările
de neliniște, supărare sau nesiguranță.

Terapia dialectic-comportamentală. Prin intermediul acesteia, persoana învață cum să își

conștientizeze propriile gânduri, comportamente și cum să răspundă în mod sănătos la acestea.
Acest tip de terapie reduce comportamentele abuzive, de auto-vătămare, depresia, abuzurile de
alcool și alte substanțe.

Terapia centrată pe scheme. Aceasta este bazată pe ideea că tulburarea borderline provine dintr-o
imagine de sine distorsionată și disfuncțională, concentrându-se astfel pe reconstruirea modului în
care persoana respectivă se percepe pe sine.

Bulimia nervoasă implică perioade de alimentație incontrolabilă, urmată de purjare (eliminarea

alimentelor, cum ar fi vărsăturile sau utilizarea laxativelor). Persoanele care suferă de bulimie
nervoasă se pot simți supraponderale, indiferent de greutatea lor reală. La fel ca și în cazul
anorexiei, pacienții care suferă de bulimie nervoasă se gândesc adesea la greutatea corporală și o
folosesc pentru a-și măsura valoarea de sine.

Problemele de sănătate cauzate de bulimia nervoasă pot include probleme renale, deshidratare și
probleme digestive. Vărsăturile repetate pot afecta adesea dinții, gura și gâtul.

Motivare:

Netratată, tulburarea borderline are efecte negative importante asupra vieții, printre care:

• Incapacitatea de a atinge diferite obiective, ca urmare a instabilității comportamentului;

• Performanțe slabe la locul de muncă sau chiar pierderea acestuia;

• Colaps financiar;

• Izolare socială;

• Dificultate în menținerea relațiilor, prin urmare, frecvente separări sau divorțuri;

Universitatea Tibiscus
Facultatea de Psihologie

• Leziuni rezultate în urma încercărilor de suicid;

• Depresie;

• Anxietate;

• Tulburări de alimentație;

• Tulburare bipolară;

• Abuz de alcool și/sau alte substanțe;

• Implicarea în relații abuzive, toxice;

• Moarte prin suicid sau în urma unor accidente cauzate de teribilismul comportamental.

Trebuie sa incercam sa reducem simtomatologia de bulimie, sa rezolvam acest conflict care acum
se afla doar in interiorul ei;increderea in oameni ,in special in persoanele de sex masculin.
Redobandirea increderii in propria persoana. Eliminarea cosmarurilor .

Instrumente evaluare borderline

Două aspecte sunt foarte importante atunci când dorim să stanilim un diagnostic de tulburare de
personalitate borderline: atât observarea atentă a individului in timpul interviului, dar și
coanamneza (informarea cu privire la comportamentul subiectului din surse apropiate- rude,
aparținători) pentru că este important să putem valida informațiile pe care ni le dă subiectul.
Testarea psihologică este de asemenea foarte importantă și aceasta se face prin diverse teste puse
la dispoziție de psihologia clinică, exemplu: Interviul Clinic structurat pentru Tulburările de
personalitate, SCID-5, dar și teste proiective ca Rorschach și TAT.

Din cauza instabilității emoționale cât și ambivalenței pe care un pacient cu tulburare de

personalitate de tip borderline le manifestă, procesul de diagnosticare poate fi deosebit de dificil.
El își manifestă toate acestea și în relația cu clinicianul. Pentru a fi un câștig, relaționarea dintre
cei doi trebuie să fie controlată de clinician. Clinicianul trebuie să formuleze întrebări deschise, să
nu fie directiv pentru că dacă atitudinea acestuia este directivă, îl poate bloca și chiar duce în
angoasa de abandon pe pacientul border .
Universitatea Tibiscus
Facultatea de Psihologie

Practic clinicianul trebuie să adopte o atitudine ”de mijoc” în care să gestioneze cu grijă relația,
nici prea permisiv, dar nici prea intruziv, să aibă tot timpul în vedere instabilitatea emoțională
patologică a pacientului și să țină tot timpul cont de aceasta. Doar în felul acesta pacientul se poate
deschide și se poate crea relația terapeutică.

INTERVIU CLINIC STRUCTURAT PENTRU TULBURĂRILE DE PERSONALITATE DSM-

5 (SCID-5-PD)

Acest interviu clinic oficial al Asociației Americane de Psihiatrie (APA) este o actualizare a
Interviului clinic structurat pentru tulburările de personalitate DSM-IV Axis II (SCID-II), dar este
foarte similar. Acesta ajuta sa gasim diagnosticul punându-vă întrebări legate direct de criteriile
pentru BPD enumerate în DSM-5.

Acest instrument de screening are, de asemenea, un chestionar opțional de auto-raportare cu 108

întrebări la care pacientul răspunde, dar nu toți clinicienii care aleg SCID-5-PD vor folosi acest
lucru.

INSTRUMENTUL DE SCREENING MCLEAN

Instrumentul de screening McLean pentru tulburarea de personalitate la limită (MSI-BPD) este o

măsură de 10 elemente utilizată în mod obișnuit pentru a selecta BPD. Această măsură a fost
dezvoltată ca un test foarte scurt pe hârtie și creion pentru a detecta posibilele BPD la persoanele
care caută tratament sau care au antecedente de tratament.

MSI-BPD a fost dezvoltat de Dr. Mary Zanarini și colegii săi de la spitalul McLean. Testul constă
din 10 itemi care se bazează pe criteriile de diagnostic ale Manualului de diagnosticare și statistic
al tulburărilor mintale pentru tulburarea de personalitate la limită. Primii opt itemi ai MSI-BPD
reprezintă primii opt criterii de diagnostic DSM-IV / 5 pentru BPD, în timp ce ultimele două itemi
evaluează criteriul final DSM-IV / 5, adică criteriul paranoia / disociere.

Dificultati :

Consider ca principala dificultate care o sa o intampin in tratamentul acestei cliente este faptul ca
pacienta are sentimentul unei nesigurante fata de cine este ea. Acest lucru inseamna ca imaginea
de sine a acesteia sufera schimbari rapide si repetate, si ne va fi destul de greu in procesul de
tratament sa schimbam treptat acest lucru.
Universitatea Tibiscus
Facultatea de Psihologie

Cel mai probabil pacienta este blocata la nivelul emotional de 16 ani, momentul in care a fost
abuzata, si trebuie sa parcurgem un drum destul de lung pentru a ajuge la varsta emotionala
potrivita.

Avand cosmarului, si bulimie prezenta , trebuie sa luptam cu gandurile suicidale care pot rezulta
din haosul creat in viata pacientei, si chiar daca acestea nu exista momentan trebuie sa le prevenim.