MEMORIA

DEFINITIA, ROLUL SI CARACTERISTICILE MEMORIEI

! Memoria este procesul psihic cognitiv care realizeaza intiparirea, pastrarea si

reactualizarea informatiei.

Memoria are un rol central in viata psihica deoarece stabileste legatura dintre trecut, prezent si
viitor, adica asigura continuitatea vietii psihice. Toate functiile psihice utilizeaza informatiile stocate
in memorie. Memoria este esentiala pentru recunoasterea obiectelor percepute, intelegere,
rezolvarea de probleme, constientizare etc.

Memoria are un caracter selectiv si activ. Noi nu memoram toate informatiile receptionate, si nu
reactualizam informatiile exact asa cum le-am inregistrat. Informatiile sufera modificari pe
perioada pastrarii.

Multi cercetatori au facut experimente pentru a stabili care sunt factorii care selecteaza si modifica
informatiile inregistrate. Dintre acesti factori fac parte:

a. limbajul - denumirile care insotesc stimulii, intrebarile prin care sunt solicitate relatari
despre evenimentele trecute influenteaza amintirile;

b. gandirea - memoria modifica amintirile astfel sa le faca mai inteligibile si sa le puna in

concordanta cu parerile, conceptiile persoanei;

c. emotiile - de ex. daca suntem intr-o stare depresiva, trista ne amintim de evenimente triste.

Memoria are 3 faze (etape): memorarea, pastrarea si reactualizarea.

Memorarea este prima etapa in care are loc intiparirea (fixarea) informatiilor.

Memorarea, in functie de absenta sau prezenta intentiei de a memora poate fi memorare

involuntara sau voluntara.

Memorarea involuntara (neintentionata): in acest caz intiparirea se produce intamplator, fara

stabilirea prealabila a scopului de a memora si fara utilizarea unor procedee speciale pentru
memorare. Cele mai multe informatii sunt memorate involuntar. Memoram chiar fara sa vrem ceea
ce se repeta frecvent, ceea ce este in legatura cu interesele, dorintele, preocuparile noastre, ceea
ce ne impresioneaza profund.

Memorarea voluntara (intentionata) se caracterizeaza prin prezenta scopului de a memora,

depunerea uni efort voluntar pentru realizarea acestui scop, utilizarea unor tehnici de memorare
(de ex. repetitia).

Memorarea, in functie de prezenta sau absenta intelegerii informatiilor poate fi memorare logica
sau mecanica.

Memorarea logica se bazeaza pe intelegerea informatiilor memorate. Cunostintele memorate

logic sunt pastrate mai mult timp si ajuta intelegerea noilor informatii.

Pentru ca o persoana sa poata memora logic un material este necesar sa dispuna de cunostinte de
care sa lege materialul respectiv. Din aceasta cauza profesorul, inainte de a preda o lectie noua,
trebuie sa le reaminteasca elevilor cunostintele invatate anterior, care sunt in legatura cu noile
cunostinte. Pentru a memora logic, elevul trebuie sa aiba capacitatea de a sesiza esentialul, de a
organiza materialul pe unitati logice, de a stabili relatii intre partile materialului. Capacitatea de a
memora logic se dezvolta datorita dezvoltarii gandirii, acumularii cunostintelor, insusirii unor
metode eficiente de invatare.

Memorarea mecanica: in acest caz memorarea are loc fara ca materialul sa fi fost inteles. In
acest fel sunt memorate numele de persoane, numerele de telefon, denumirile geografice, datele
istorice, cuvintele in limbi straine, dar si in aceste cazuri uneori se pot face asociatii logice. Tot in
acest fel memoreaza elevii definitiile sau lectiile pe care nu le inteleg. Memorarea mecanica in
aceste cazuri este ineficienta, deoarece cunostintele memorate fara a fi fost intelese nu vor putea
fi utilizate in viitor, pentru a intelege noile cunostinte.

MEMORIA SENZORIALA SI MEMORIA DE SCURTA DURATA

Informatiile sunt pastrate un timp mai scurt sau mai lung. In functie de durata pastrarii vorbim
despre memoria senzoriala, memoria de scurta si de lunga durata. Relatiile dintre ele sunt
prezentate in fig. nr. 8.

Stimulii care actioneaza asupra analizatorilor produc o stare de excitatie care nu dispare imediat
dupa ce dispare stimulul, ci se mentine cateva sutimi de secunde. Aceasta retinere a informatiilor
senzoriale pentru acest interval foarte scurt este realizata de catre memoria senzoriala. O parte
a informatiei stocate in memoria senzoriala este transmisa memoriei de scurta durata (Baddeley,
1998, p.15, Miclea, 1999, p. 189).

In memoria de scurta durata se afla informatiile pe care le prelucram in prezent; din aceasta cauza ea se
numeste si memorie de lucru.

MEMORIA DE LUNGA DURATA

Memoria de lunga durata este "depozitul" care pastreaza informatiile timp de cateva minute, ore, zile, luni sau chiar
toata viata. Unii psihologi considera ca memoria de lunga durata are un volum nelimitat si fixeaza aproape toate
experientele de viata. Cu toate acestea nu putem reactualiza totul, deoarece nu putem regasi toate informatiile. Unele
informatii pot fi reactualizate numai in conditii deosebite, de ex. sub hipnoza.

Memoria de lunga durata pastreaza:

amintirile privind evenimentele prin care a trecut individul. Aceasta parte a memoriei se numeste memorie episodica
(biografica);

amintirile privind intentiile, planurile de viitor; acestea sunt pastrate de memoria prospectiva;

semnificatiile notiunilor si relatiile dintre notiuni (relatiile de sub- si

supraordonare, relatiile de cauzalitate) se afla in memoria semantica.

In memoria de lunga durata informatiile sunt pastrate sub forma unor reprezentari. Acest termen are doua
acceptiuni: una mai restransa si una mai extinsa.

In sens restrans prin reprezentari intelegem imaginile mintale ale unor obiecte, persoane, situatii pe care nu le
percepem in prezent.

5. REACTUALIZAREA SI UITAREA

Reactualizarea este etapa in care informatiile memorate si pastrate sunt utilizate. Pentru aceasta informatiile sunt
readuse din memoria de lunga durata in memoria de scurta durata. Reactualizarea se poate realiza prin recunoastere
sau reproducere.

Recunoasterea are loc in prezenta obiectului sau situatiei memorate si consta in identificarea acestuia. Recunoasterea
este mai frecventa si mai usoara decat reproducerea. Recunoastem persoanele pe care le-am mai intalnit, locurile in
care am mai fost, lectia pe care am mai citit-o.

Reproducerea are loc in absenta materialului memorat. Reproducerea implica gandirea, limbajul, eventual miscarile,
desenul.

Uitarea se manifesta prin "pierderile" care se produc in timpul pastrarii. Intre anumite limite, uitarea este un proces
natural si necesar, deoarece memoria se elibereaza de informatiile care au devenit inutile.

Psihologii au cautat cauzele uitarii si au gasit diferite explicatii. Unii explica uitarea prin inhibitia supraliminara sau cea
de stingere. Uitarea poate fi explicata si prin interferenta dintre cunostinte. Daca cunostintele noi se aseamana prin
ceva cu cele vechi, atunci cunostintele vechi ingreuneaza insusirea celor noi.

Teoriile psihanalitice explica uitarea prin mecanismul refularii. Unele evenimente care au produs psihotraume puternice
si a caror amintire ar produce foarte multa anxietate sunt refulate, reprimate in inconstient, si nu pot fi reactualizate
decat in situatii deosebite (hipnoza, diferite metode utilizate in sedintele psihanalitice).Cea mai grava forma a uitarii este
cea determinata de unele imbolnaviri ale creierului. In aceste cazuri vorbim despre amnezie.