Sunteți pe pagina 1din 8
Procesele memoriei – encodare, stocare, reactualizare Demeter Vicentiu, grupa I, seria I 1

Procesele memoriei – encodare, stocare, reactualizare

Procesele memoriei – encodare, stocare, reactualizare Demeter Vicentiu, grupa I, seria I 1

Demeter Vicentiu, grupa I, seria I

Definirea memoriei

Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut.

Memoria definește dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent, viitor.

• Exista trei procese principale de intrare în functiune a mecanismelor mnezice:

- endodarea

- stocarea

- reactualizarea

1. Encodarea

• Encodarea este procesul prin intermediul caruia informatia este tradusa într-o forma care-i permite patrunderea în sistemul mnezic. Computerul transforma informatia în semnale electronice, omul în imagini sau în unitati cu sens.

în sistemul mnezic. Computerul transforma informatia în semnale electronice, omul în imagini sau în unitati cu

2. Stocarea

• Stocarea informatiilor este procesul de pastrare in memorie a informatiilor pana cand vom avea nevoie din nou de ele si le vom reactualiza. Principala problema pe care le ridica stocarea sunt durata si forma ei.

• Dupa durata se clasifica in:

- stocarea de scurta durata (SSD)

- stocarea de lunga durata (SLD) fiind de doua feluri:

- vizuala

- verbala

• S-a remarcat in urma unor experimente ca diverse litere erau mai rapid uitate de subiecti daca acestora li se cerea sa faca e serie de calcule mintare, fapt care le-a permis sa considere ca informatia stationeaza un timp oarecare in minte apoi se sterge.

4

“Transferul” de informatii din memoria de scurta durata in memoria de lunga durata

• Fara memorie, omul ar trai un continuu prezent, viata sa psihica ar fi haotica, spontana fara stabilitate durabilitate si finalitate in timp.

• Informatiile importante sunt “transferate” gradual din memoria de scurta durata in memoria de lunga durata. Cu cat informatia este repetata mai mult sau folosita, cu atat sunt sansele mai mari ca acestea sa fie stocate.

• Oamenii retin mai usor daca stiu ceva despre acel lucru. Informatia are astfel un inteles si poate fi conectata mental la alte date referitoare, care se afla deja in memoria pe termen lung. Din acest motiv persoanele cu o memorie bogata retin mai repede.

care se afla deja in memoria pe termen lung. Din acest motiv persoanele cu o memorie

3. Reactualizarea

• Reactualizarea informatiilor, numita si reamintire, consta in scoaterea la iveala a informatiilor memorate si pastrate in vederea utilizarii, valorificarii lor.

• Ea se realizeaza prin recunoasteri si reproduceri, prima se realizeaza in prezenta obiectului, iar a-2-a in absenta lui. Recunoasterea presupunand procese de perceptie, cealalta implicand interventia unor procese de gandire.

Uitarea

• Multe procese din datele experientei anterioare se diminueaza, se degradeaza, dispar din mintea noastra, aici intervine fenomenul uitarii, fenomen natural, normal si mai ales relativ necesar. E un fenomen negativ dar si pozitiv pentru ca uitatea treptata, graduala a anumitor intormatii contribuie la echilibrarea sistemului cognitiv al individului.

• Exista 3 forme ale uitarii:

1. Uitatea totala (stergerea, disparitia datelor memorate si pastrate

2. Recunoasterile si reproducerile partiale

3. Lapsusul

Bibliografie
Bibliografie
• http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/Proc esele-memoriei65712.php, 09.12.2010 •
• http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/Proc
esele-memoriei65712.php, 09.12.2010
• http://www.descopera.org/procese-psihice-
memoria/, 09.12.2010
• Zlate, M. - Fundamentele Psihologiei,
Editura Polirom, Iasi