MEMORIA

1. DEFINIRE ŞI CARACTERIZARE GENERALĂ

Memoria reprezintǎ acea capacitate psihicǎ absolut necesarǎ,
fǎrǎ de care viaţa ar fi practic imposibilǎ: am trǎi într-un prezent
continuu, fǎrǎ trecut şi fǎrǎ viitor, incapabili sǎ înregistrǎm
schimbǎrile.
Memoria este procesul psihic care asigurǎ întipǎrirea, stocarea şi
reactualizarea experienţei anterioare:

• întipǎrirea (fixarea, encodarea, engramarea) – se referǎ la

“intrǎri” în sistemul memoriei şi depinde de stimularea senzorialǎ;

• stocarea – se referǎ la procesul prin care informaţia senzorialǎ

este reţinutǎ în memorie;

• reactualizarea – se referǎ la “ieşiri” prin care informaţiile

stocate sunt recunoscute sau reproduse.
 Memoria este un proces :
activ - deoarece faptele memorate, pǎstrate şi
reactualizate
suportǎ modificǎri importante;

inteligibil – presupune înţelegerea informaţiilor

memorate ;

selectiv – omul reţine şi reactualizeazǎ informaţiile ce

prezintǎ o anumitǎ semnificaţie pentru el.
3
 2. FORMELE MEMORIEI
Din punctul de vedere al duratei păstrării imaginii sau ideii
percepute, se descriu 3 forme de bază:
• memoria de foarte scurtă durată,
• memoria de scurtă durată şi
• memoria de lungă durată
Memoria de foarte
scurtă durată - Durează până la 0,25-0,50 dintr-o secundă.
Datorită ei, când mergem, nu vedem toate
obiectele din jur clătinându-se;

4
Memoria de scurtă durată - 15-20
secunde
- asigură o mai îndelungată păstrare a
imaginii, dar, în afara unor condiţii
speciale, impresia dispare după 18 secunde.
- memoria de scurtă durată nu este limitată
numai în ce priveşte durata conservării, ci
şi în ce priveşte volumul ei. G. Miller, în
articolul său despre „numărul magic", a
arătat existenţa unei limite a memorării la 7
+ 2 elemente (fie litere, numere fie figuri
simple).
5
Memoria de lungă durată (MLD) cuprinde
totalitatea informaţiilor receptate, care pot fi
păstrate ore, zile, ani şi chiar întreaga viaţă.
MLD, se presupune, are o capacitate nelimitată
şi fixează tot sau aproape tot ce ni se întâmplă:
evenimentele zilnice, cunoştinţele din cărţi şi
reviste, din spectacole; de asemenea reţine
emoţiile, sentimentele, visele, gândurile ... tot
ceea ce trăim; conservă atât evenimentele
personale, cât şi pe cele sociale..

6
 În funcţie de prezenţa sau
absenţa scopului, a intenţiei de a
memora se pot diferenţia:

Memoria
Memoria involuntară voluntară
(incidentală) – se (intenţionată) – este
realizează automat, fără organizată,
un scop şi un efort sistematică,
special, fiind dependentă productivă şi se
de particularităţile acelui manifestă mai ales în
stimul care a provocat-o. activităţile dificile,
monotone.
7
În funcţie de prezenţa sau absenţa gândirii, înţelegerii
sensului celor memorate, a unor asociaţii logice,
deosebim:

Memoria logică -
Memoria
mecanică (fără a
bazată pe înţelegerea
înţelege conţinutul) şi descifrarea
– presupune sensurilor,
învăţarea semnificaţiilor
informaţiei prin mai materialului
multe repetiţii. memorat.
8
 În funcţie de conţinutul memorării şi specializarea
proceselor psihice implicate în procesarea
informaţiei există:

Memorie motorie – constă în asimilarea

deprinderilor motorii şi a mişcărilor.
Memorie afectivă – păstrează sentimente, emoții

9
 CALITĂȚILE MEMORIEI
 Rapiditatea – înscrierea informaţiei în cortex are loc rapid, cu
puţin efort volitiv şi fără multe repetări.

 Volumul – reflectă cantitatea informaţiei memorate (reţinută, conservată,

reprodusă).

 Elasticitatea, mobilitatea, supleţea – capacitatea de a memora cunoştinţe

noi, de a le şterge din memorie pe cele inutile.

 Trăinicia – păstrarea informaţiei necesare conservate pentru o perioadă de

timp.

 Promptitudinea – reactualizarea rapidă a recunoaşterii şi reproducerii

imediat după stimulare.

 Exactitatea – reactualizarea celor memorate indică gradul de precizie,

corectitudine şi acurateţe a recunoaşterii şi reproducerii.
 4. FACTORI DE OPTIMIZARE A MEMORIEI
a) motivaţia subiectului, scopul memoriei
b) necesitatea cunoaşterii efectelor, a rezultatelor învăţării,
c) înţelegerea materialului de învăţat, prelucrarea sa logică, recurgându-se la
memoria semantică,
realizarea unor legături cu cunoştinţele anterior asimilate.
d) voinţa, intenţia de a ţine minte.
Eficienţa memorării are următoarea ierarhie :
- memorare involuntară şi mecanică - cea mai slabă;
- memorare voluntară şi mecanică;
- memorare involuntară şi inteligentă;
- memorare voluntară şi inteligentă - cea mai eficace.
e) repetarea cunoştinţelor.
f) Fixarea şi conservarea cunoştinţelor poate fi facilitată ori, dimpotrivă,
îngreuiată
11 în funcţie de existenţa unei interacţiuni între cunoştinţe şi priceperi.
Interacţiunea poate avea o influenţă pozitivă, şi atunci vorbim de transfer, dar
poate avea un efect negativ numit interferenţă (sau inhibiţie).
 Modul de organizare optim al învăţării:
familiarizarea cu textul, presupunând o lectură rapidă a
întregului material, pentru orientare.
aprofundarea ideilor: se fragmentează cursul după
principalele teme şi se urmăreşte deplina înţelegere şi
sistematizare a primei teme.
reluarea fiecărei teme în vederea unei memorări
analitice, când memorăm ceea ce încă n-am reţinut şi
revedem fişele, subliniind ceea ce ne interesează.
în ansamblu, când recapitularea întregului material este
însoţită de întocmirea unor scheme: câteva idei
principale pe o foaie de hârtie, sintetizând esenţa fiecărei
lecţii.
în ajun de examen se impune recapitularea acestor
scheme care ne ajuta să putem aborda subiecte de
12 sinteză presupunând cunoştinţe din diferite lecţii.