CONDIȚII GENERALE ALE

ACTIVITĂȚII PSIHICE UMANE

LIMBAJUL
Concepte specifice:
 Limbajul este activitatea de utilizare a limbii sau a altui sistem de semne-
simbol în raporturile cu ceilalți oameni cu funcția de exprimare și
comunicare a gândirii prin utilizarea de semne care au aceeași valoare pentru
toti indivizii. (Norbert SILLAMY )
 Limba este suportul și instrumentul comunicării ce constă într-un sistem de
semne și reguli logico-gramaticale elaborat social-istoric, care servește ca
instrument de codificare si transmitere a informației în procesul real al
comunicării.
 Comunicarea este procesul de transmitere a informatiilor. Cea mai simpla
schema de comunicare, între două persoane, cuprinde urmatoarele elemente:
a. emițătorul - cel care produce și transmite mesajul;
b. receptorul sau destinatarul - cel care recepționează mesajul;
c. canalul de comunicare – veriga care mijlocește ajungerea mesajului de la
emițaător la destinatar: aerul, apa etc.;
d. semnalul – entitate fizică prin care se obiectivează mesajul: sunete,
semne grafice, lumini etc.;
e. codul – un sistem de semne prin care se semnifică ceva, adică se
recepționează sau se transmite un mesaj informațional.
Funcțiile limbajului

1. de comunicare – constă în asigurarea transmiterii informației de la o persoană la

alta;
2. de cunoaștere – se referă la direcționarea și fixarea activițății de cunoaștere;
facilitează și mediază operațiile de abstractizare și generalizare; permite explorarea
și investigarea realității, îmbogățirea și clarificarea cunoștințelor;
3. simbolică de reprezentare – de substituire a unor obiecte, fenomene, relații prin
formule verbale sau alte semne;
4. expresivă sau afectivă – facilitează exteriorizarea și transmiterea ideilor sau
trăirilor complexe prin intonație, ritmul vorbirii, pauze, accente, mimică, gestica,
etc.;
5. persuasivă sau de convingere – de inducere a unor stări de afect, atitudini,etc.;
6. de reglare sau de determinare – de conducere a conduitei altei persoane sau a
propriului comportament;
7. ludică sau de joc – presupune asociații verbale de efect, ritmică, ciocniri de sensuri
etc.;
8. dialectica sau de formulare și rezolvare a contradicțiilor sau a conflictelor
problematice – prezentarea de argumente pro și contra unei teze, în cadrul unei
dezbateri colective;
9. de detensionare nervoasă, cathartică – se realizează prin modalițăți specifice care
țin cont de tipurile de personalitate implicate.
Forme ale limbajului:
I. Limbaj verbal
a) Limbajul oral -este modul natural și primordial de realizare a limbajului
verbal. În ontogeneză, el este primul care se constituie și va sta la baza
limbajului scris. Comunicarea se desfășoară totdeauna în situații concrete și
beneficiază de un ansamblu de mijloace de expresivitate (gestică, mimică,
intonație, timbrul vocii, accentul, alegerea cuvintelor,etc.). In funcție de
modul în care este structurată rețeaua de comunicare, limbajul oral îmbracă
urmatoarele forme:
- monologul - în care subiectul vorbitor are rol numai de emițător. El
constă în adresarea unei persoane catre un auditoriu, motiv pentru care
monologul trebuie sa fie atent elaborat în funcție de particularitățile auditoriului,
de regulile gramaticale și logice, să fie fluent și modulat în latura lui expresivă
pentru a ușura înțelegerea și connvingerea auditoriului. Monologul trebuie sa se
adreseze minții, dar și inimii, incitând atat latura intelectuală, căt și pe cea
emoțională, feed-back-ul realizandu-se numai prin priviri, mimică, prin
manifestarea atenției sau a nerăbdării.
Monologul oral absolut (în absența oricarei persoane) constituie o
raritate și depașește normalul. Se poate vorbi însă de un monolog interior care
poartă caracteristicile unei conversații a subiectului cu sine însuși.
 - dialogul - în care rolurile de emițător și de receptor se schimbă
succesiv. Fiind față în față, forma și conținutul acestei comunicări se pot
modifica și pe parcurs, în raport cu planul inițial, în funcție de reacția
interlocutorului cu care subiectul se află într-un permanent feedback. În cazul
dialogului, se pot distinge două forme ale limbajului:

 limbajul situativ - care poate fi inteles numai daca subiectul se află în

situația la care se referă interlocutorul. Este întâlnit în cazul copiilor cu
vârste de până la șase-șapte ani, ei inchipuindu-și că ceilalti "văd" ca și ei
persoanele și împrejurările vizate;

 limbajul contextual- este accesibil fără a se recurge la date percepute,

întrucât propozițiile și denumirile sunt suficiente pentru imaginarea corectă a
situațiilor și a evenimentelor avute în vedere.
b) Limbajul scris apare și se dezvoltă, în ontogeneză, mai târziu decât
cel oral, numai printr-un proces organizat de învațare. Este mult mai
pretențios din punct de vedere al regulilor comunicării optime,
elaborarea lui realizându-se, relativ, lent. Cu toate acestea, se
constata ca nivelurile individuale de elaborare și funcționare a
limbajului scris sunt diferite de cele ale limbajului oral (procentul
celor care ajung să stăpânească un limbaj scris superior dezvoltat este
inferior celor care posedă un limbaj oral bine elaborat). Fiind destinat
unui receptor absent în momentul dat sau a unuia necunoscut,
limbajul scris trebuie sa fie: corect alcătuit structurat-logic, explicit,
complet și accesibil. Limbajul scris permite o reflectare mai fidelă a
gândirii, a capacițăților intelectuale, deoarece presupune o elaborare
mai atentă.
II. Limbaj paraverbal

Informația este codificată și transmisă prin elemente

prozodice și vocale ce însițesc cuvântul și vorbirea în general
și care au semnificații comunicative aparte. În această
categorie se înscriu: caracteristicile vocii (comunică date
despre interlocutori bărbat-femeie, tânar-bătrân, alintat-
hotarât, energic-epuizat,etc.), particularitățile de pronunție
(oferă date despre proveniența interlocutorilor urban-rural,
zonă geografică, gradul de instrucție, etc), intensitatea
rostirii, ritmul și debitul vorbirii, intonația, pauzele,etc.
III. Limbaj non-verbal
Informația este codificată și transmisă printr-o diversitate de semne legate direct de
postura, mișcarea, gesturile, mimica, înfățisarea partenerilor. Gesturile mimice sau corporale se
constituie ca suport in comunicarea uzuală cu sau fara intenția de a comunica.
-expresorii sunt gesturi mimice care însoțesc trăirile subiecților. Au o puternică
determinare biologică și ca atare o exprimare standard. Semnificația lor interculturală este
extrem de largă. Tristețea, dezgustul, amenințarea, neliniștea, groaza, triumful, se exprimă
aproximativ la fel la popoare diferite ,îndepartate geografic și cultural.Expresorii sunt prezențe
primare în ontogeneza gestualității unii chiar la națtere: surîsul, încruntarea, dezgustul, ceea ce
facilitează construcția relației de comunicare copil-adult.
-regulatorii sunt mișcări care permit și mențin schimbul verbal dintre interlocutori
apropierea de partener, postura de ascultare, de solicitare a cuvântului, de modificare a ritmului
și intensității verbale, etc.
-ilustratorii sunt mișcări ce facilitează, susțin și completează comunicarea verbală.
Sub aspectul conținutului ilustratorii indică direcția (sus, acolo, departe), dimensiunea (mare -
mic),forma (dreptunghi, spirală), persoana (mie, tu), ritmul acțiunii(rapid, incet) ,etc.
-emblemele sunt gesturi cu semnificaíe clară, cu echivalent lingvistic cert: mișcările
capului pentru da și nu, clipitul complice din ochi, semnul victoriei, gestul care indică nebunia,
cel pentru liniște, etc.
-adaptorii sunt gesturi observabile de timpuriu în ontogeneză având rol de descărcare
psihică și echilibrare.Apar sub forma manipulărilor de obiecte-pixul, foile de scris, cravata,
haina și a automanipulărilor-răsucirea șuviței de păr, mișcatul ritmic al piciorului, atingerea
nasului, rosul unghiilor, etc
Bibliografie / surse:
1. Psihologie: manual pentru clasa a X-a Elena Lupșa, Victor Bratu - Deva,
Editura Corvin 2005
2. Psihopedagogie pentru examenela de definitivat și grade didactice:curs
elaborat în tehnologia învățământului deschis la distanță / Bogdan Balan,
Ștefan Boncu, Andrei Cosmovici, coordonator Constantin Cucoș – IAȘI: ed.
Polirom 1998
Alte surse:
http://www.youtube.com/watch?v=ozbW52xQfts&feature=related
http://www.marian-rujoiu.ro/video-limbajul-non-verbal-studii-de-caz-si-
exemple/
http://www.cio.com/article/facial-expressions-test
http://www.bbc.co.uk/science/humanbody/mind/surveys/smiles/

Realizator: Prof. Marian LUCA