Universitatea de Vest „Vasile Goldis” Arad

Facultatea de Stiinţe Socio-Umane si Educație Fizică și Sport

Tema proiect: Neuropsihologia Memoriei

Hompot Andrei, student Anul I

Neuropsihologia Memoriei

Memoria un proces psihic care prin care se intiparesc, recunosc si se reproduc senzatii,
sentimente, miscari, cunostinte etc. din trecutul omului.
Nici un proces psihic nu isi poate gasi explicatia altfel decat pe baza memoriei. Ea este
atat nucleul primordial al dezvoltarii psihicului pe scara animala cat si mecanismul fundamental
care asigura functionarea orientata a individului in timp si spatiu prin prisma acumularii
selective a experientei dobandite.
Rezultatul memoriei este crearea unei lumi interioare, personle care adesea ruleaza ca un scop
in sine. Fara memorie EU-ul nu ar avea continuitate in timp si am trai doar prezentul clipei, in
permanaenta pusi in situatii noi pentru care nu am avea uneltele necesare nici procedee
elaborate de abordare si rezolvare doar incercari si erori, defapt adaptarea ar devenii practic
imposibila.
In formarea si recuperarea memoriei sunt trei procedee din punct de vedere a procesarii
inforatiei:
Codificare, inregistrare –informatia este primita, combinata si prelucrata in felul in care sa
poata fi stocata.
Pastrare, depozitare – informatia „codata” este stocata, este creata o inregistrare permanenta
a informatiei.
Regasire, preluare, rechemare sau amintire – informatia stocata este readusa ca raspuns la
unle nevoi de utilizare intr-un proces sau activitate.
I.M. Secenov in cartea sa „Reflexele creierului” a subliniat ca „Memoria este piatra
unghiulara a dezvoltarii psihichului, conditia fundamentala a vietii psihice"

Memoria se delimiteaza in 3 feluri pe baza temporala :

1. Memoria senzoriala sau de lucru – memoria iconica – vizual

- memoria auditiva
- memoria tactila

2. Memoria de scurta durata

3. Memoria de lunga durata – Memoria explicita, declarativa – Episodica
- Semantica
- Memoria implicita – procedurala

1. Memoria senzoriala sau de lucru este memoria care tine o informatie destul timp
pentru a lucra pe moment cu ea. In aceasta memorie informatia ramane foarte putin timp si
deobicei este conrtolata cognitiv si folosirea ei este automata. Consta in parcurgerea drumului
de către excitaţia provocata de organele de simt pana la nivelul cortexului, drum a cărui durată
este intre 0.20-0.30 sec. Se referă la scurta inerţie a simulării.

2. Memoria de scurta durata permite amintirea unor informatii pentru cateva secunde
pana la un minut , fara repetitie. Estimarile fata de capacitatea de memorare a memoriei de
scurta durata sunt de 4-5 elemente. Aceasta memorie se bazeaza pe un cod acustic in mare
parte, ajutat si de un mod de codare vizual pentru a mentine informatia disponibila in acest
scurt timp.
Memoria da scurta durata lucreaza prin modele de tranzit nepermanente intre retelele
neuronale din regiuni ale lobului frontal si cel parietal.

3. Memoria de lunga durata reprezinta tot ce ne amintim ca s-a intamplat acum cateva
minute in spre trecut. Informatiile din memoria de lunga durata se pot pastra doar cateva zile
sau multi ani de la eveniment.
Acest tip de memorie ne da posibilitatea de a ne aduce aminte de un eveniment , o
procedura sau un fapt can avem nevoie de el. Informatia din memoria de lunga durata nu este
constanta. La informatia existenta se pot alatura alte informatii sau revizuiri dealungul timpului,
primite din alte surse, alti oameni care povestesc despre un anume eveniment. Ca rezultat
aminirile noaste nu sunt intotdeauna constante si nu putem si siguri ca ne putem baza pe ele.
Sunt diferite forme de memorie de lunga durata. Aceste memorii nu sunt formate si stocate in
aceleasi parti ale creierului ci procesul de creare si stocare de memorii si intinde pe mai multe
regiuni al creierului nostru. Doua mai subdivizii sunt memoria explicita si memoria implicita.
Memoria explicita sau declarativa necesita amintire constienta deoarece informatiile
din ea sunt stocate si extrase, redate explicit. Aceasta memorie este cea despre care oamenii
discuta in general cand e vorba de memorie. Memoria explicita este deobicei asscociativa,
creierul leaga memorii impreuna si deobicei o memorie atrage una sau mai multe dupa ea.
Memorie explicita este compusa din memorie episodica si memorie semantica.
Memoria episodica este numita sau echivalenta a memoriei autobiografice. Aici se
regasesc informatii cruciale ale expreientei noastre. Ea ne permite sa ne aducem aminte
evenimentele traite in spatiu si timp iar acestor inormatii li se adauga si detalii despre locuri si
evenimente cum ar fi senzatii, emotii, asociatii senzoriale personale. Cat de bine se
inregistreaza aceste memorii depinde de factorii, stimulii care le urmeaza. De exemplu un
eveniment incarcat cu emotii si energie multe se va intiparii mai bin in memorie decat unul mai
putin stimulant.
Aceste tipuri de memorie sunt localizate in Hippocamp ajutat in mare parte de cortexul
cerebral.
Memoria semnatica este locul unde se stocheaza informatii nepersonale, abstracte
despre lume. Cunostinte generale despre care nu mai stim exact cand le-am invatat si unde. De
exemplu stim ca zebra are dugi, ca Roma este capitala Italiei etc. Oamenii de stiinta nu stiu
exact , inca, unde anume in creier sunt prelucrate aceste tipuri de memorie. Unii zic ca in
Hippocamp si zonele adiacante, altii zic ca in toate zonele din creier, fiecare avand contributia
ei. Memoria explicita rezista mai mult timp inaintarii in varsta decat memoria episodica.
Memoria episodica fiind cea mai vulnerabila in timp ce inaintam in varsta.
 Un alt tip de memorie apartinand memoriei de lunga durata este Memoria Implicita sau
procedurala.
Acest timp de memorie nu are nevoie de gandire constienta fiind in contrast cu
memoria explicita. Aceasta memorie nu este usoara de verbalizat deoarece ne urmeaza fara
efort actiunile. Aici se regasesc cunostintele acumulate, nondeclarative, adica aptitudini,
deprinderi ale individului. Ea nu se bazeaza pe informatii amintite constient ci pe invatarea in
sine, prin abilitati motorii repetate. O caracterizare de memorie procedurala este ca informatiile
amintite la nevoie sunt imediat traduse in actiuni si deci este greu de deosebit descris sistemul
acesta de memorie.
Cand facem bine o sarcina datorita repetitiei , nu se formeaza amintiri noi explicite si accesarea
se va face inconstient din experientele anterioare.
Cateva exemple de memerie procedurala includ abilitatile motorii, abilitatea de a merge
pe bicicleta, de a ne lega sireturile, tot ce facem fara sa fim constieni de acesta.
O parte din memoria implicita o ocupa si memoria care functioneaza pe baza repetarii
informatiei in timp nedefinit. Ea lucreaza pe baza de pre-pregatire. In engleza se numeste
„priming” pregatire. Creierul este pregatit prin experiente trecute. Daca ai auzit de mai multe
ori numele de Chicago, vei raspunde mai usor cu acelasi nume cand ti se cere sa numesti un
oras care incepe cu CH.

Proprietăţile memoriei

Memoria are anumite proprietăţi care se manifestă diferit la persoane diferite:

 Volumul - se referă la cantitatea de informaţie ce poate fi stocată. Aceasta diferă de la

o persoana la alta.

 Mobilitatea - se referă la capacitatea de a acumula cunoştinţe noi, de a le corela cu alte

cunoştinţe, de a le modifica.

 Rapiditatea fixării - vizează uşurinţa întipăririi, efortul supus pentru realizarea ei.

 Fidelitatea redării - se referă la măsura in care informaţia actualizata corespunde cu cea

întipărită .

 Rapiditatea actualizării - se referă la viteza cu care reuşim să actualizăm un material

învăţat.

Aceste proprietăţi se concretizează diferit la fiecare individ. Uneori, atunci când trăsăturile sunt
foarte puternice sau foarte slabe, ele pot deveni elemente distinctive în descrierea
personalităţii noastre.

Produsul memoriei
În plan subiectiv, memoria este trăită ca amintire. În termeni psihologici, vorbim despre
reactualizarea informaţiilor. Reactualizarea se realizează în două forme: recunoaşterea şi
reproducerea. Recunoaşterea se realizează în prezenţa informaţiilor originale, care trebuie
recunoscute între alte informaţii. Este o formă simplă de reactualizare, ce presupune mai ales
implicaţii de ordin perceptiv şi ale procesului reprezentării. Reproducerea este forma complexă
şi superioară a reactualizării, ea realizându-se în absenţa informaţiei originale. Este mult mai
dificil de realizat, implicând mai ales reprezentarea şi gândirea. Reproducerea poartă
întotdeauna amprenta subiectului, a stilului său cognitiv, a experienţei sale, a complexităţii
procedeelor mintale folosite, precum şi a procedeelor mnemotehnice.

Studiu de caz.

Putem vedea importanta memoriei in cazul lui Clive Wearing, muzician, tenor si pianist
din Mare Britanie. La varsta de 47 de ani a contractat un virus herpetic care i-a atacat sistemul
nervos central. Din aceasta clipa el nu a mai putut sa inmagazinze informatii noi si deasemenea
nu si-a mai putut controla sau sa asocieze memorii efectiv. Toate acestea s-au intamplat din
pricina faptului ca i-a fost afectat Hippocampusul, partea de creier care permite ca amintirile,
informatiile sa fie transferate din memoria de scurta durata in cea de lunga durata.
Asadar el a ramas in incapabilitate de a-si forma amintiri, memorii de lunga durata.
Totusi lui Clive i-a ramas neafectata partea a creierului care retine informatia de scurta durata,
respectiv intre 7 si 30 de secunde traind aproape fiecare moment al vietii sale ca intr-un „limbo”
.
Clive Wearing sufera de simptomul de amnezie anterograda dar si de amnezie
retrograda, in masura mai putina, insemnand ca i-au disparut din memorie detalii precum
numele copiilor lui sau faptul ca nu stie de ce este in starea aceasta. Daca este intrebat despre
starea lui, ce gandeste, ce simte, el devine nervos si suparat, simtindu-se ca si cum ar fi
interogat. Cu toate acestea amintirile lui despre sotia sa si iubirea, atasamentul fata de ea nu s-
au diminuat deloc. De fiecare data cand isi vede sotia , Clive o saluta foarte fericit si o
imbratiseaza ca si cand ea ar fi fost plecata de mult timp, chiar dacaea a mers doar pana in
bucatarie sa aduca un pahar de apa..
Totusi Wearing poate sa invete practici si indeletniciri noi, nu sub forma de memorie
episodica sau inregistrare ci prin invatare procedurala, memorie implictita,care lucreaza la nivel
inconstient repetand o actiune pana cand toate sitemele neurale vor incepe sa lucreze
impreuna pentru a produce actiune in cauza. De Ex, Clive, vazand acelasi clip video de repetare
ori zile in sir, a putut sa anticipeze diferite parti din el dar fara sa isi aminteasca cand a vazut
filmuletul sau de unde are cunostintele desre ce va urma in film.

8:31 AM : Sunt chiar, complet treaz

9:06 AM : Sunt perfect, coplesit de treaz.
9:34 AM : Acum sunt chiar treaz dupa....multi ani !.
9:40 AM: Inca traiesc !.
 Inscrieri de genul apar in carnetelul lui, dar el nu isi aminteste cand au fost scrise sau de
catre cine, cu toate ca isi recunoaste propriul scris. Vrand sa inregistreze clipa cand se trezeste
pentru prima oara, el chiar si in 2007 inca isi nota in carnetele, la mai mult de 20 de ani de cand
a contractat virusul herpetic.
Clive nu are ganduri, nu are vise, intre zi si noapte nu exista diferenta totul e o pagina
goala totusi nu a uitat sa cante la pian.

Asadar putem vedea importanta memoriei si a diferitelor tipuri de memorie care

lucreaza la unison pentru a ne garanta o viata psihica normala.
Bibliografie

Theodule Ribot - Memoria si Patologia Ei.

Wikipedia
Oxford Presents – Brain Scene investigation – Clive Wearings Fleeting Memory.
Larry R. Squire – The Neuropsichology of Human Memory