Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad

Facultatea de Știinţe Socio-Umane și Educație Fizică și Sport

Consiliere genetica :
Tema 1: Eseu pe marginea filmului Gattaca
Tema 2: Pedigri

Hompot Andrei, masterand Anul I

 CONSILIERE GENETICA

ESEU GATTACA 1997

Nu stiu sigur ce m-a impresionat mai tare la acest film: ambitia personajului principal,
de a demonstra de ce poate fi in stare, cedarea personajului secundar, care s-a lasat invins de
ideile preconcepute ale unui sistem gresit, si/sau muzica superba.
Actiunea filmului se petrece intr-un viitor foarte apropiat, as spune, in care poti afla
foarte multe despre oricine. Si pentru asta iti trebuie destul de putin: un fir de par, o mostra de
saliva recoltata dupa un simplu sarut, o geana. Poti obtine metri de hartie pline de informatii
numai din atata lucru.
Vincent Freeman (interpretat de Ethan Hawke) se naste intr-o lume unde exista un
nou mod de discriminare: mostenirea genetica. In lumea lui Vincent Freeman erai catalogat
inca de la nastere dupa gene. La nastere te puteau cataloga dupa durata vietii, bolile la care
erai predispus sau procentul de violenta pe care il puteai avea. Daca erai 99% predispus la o
boala, nici nu mai era luat in considerare acel 1% ca nu puteai avea boala respectiva.
Ghinionul lui Vincent a fost cand parintii acestuia au hotarat sa-l conceapa natural,
fara interventii genetice: "un copil al Domnului". Cu stupoare, cei doi tineri au aflat la
nasterea fiului lor, prin analiza ADN-ului, ca acesta este predispus, pe langa alte defecte de
tot felul, sa moara la o varsta timpurie de 31 de ani. Total dezamagiti de rezultatul obtinut de
fiul lor, se hotarasc sa mai conceapa un copil, de data aceasta prin metoda devenita deja
traditionala: fertilizare in vitro prin modificarea genetica a embrionului, astfel incat sa obtina
un copil cat mai perfect cu putinta. Si astfel se naste Anton Freeman.
Este lesne de inteles competitia continua dintre cei doi frati, competitie cu rezultante
deprimante pentru bietul Vincent. Cea mai incitanta intrecere pentru cei doi era cand inotau
in mare. Si cum de fiecare data intrecerea se termina prost pentru Vincent, acesta devenea din
ce in ce mai deprimat. Asta pana intr-o zi cand s-a hotarat sa nu se lase si sa inoate pana nu
mai poate, chiar de-ar fi sa-si dea sufletul in final. A fost prima intrecere pe care a castigat-o
si in acest fel s-a hotarat sa plece pe un alt drum decat cel ales de familia lui. A fost
momentul hotarator pentru el cand a decis sa nu se mai lase infrant de legile absurde ale
societatii in care traia.
 “I never saved anything for the swim back”
Destinat din naştere să nu atingă performanţele fratelui său considerat mai “perfect”,
Vincent ȋl ȋnvinge a doua oară pe fratele său Anton ȋn cursa de ȋnot spre largul mării. Citatul
de mai sus e secretul său, pe care ȋl aflăm spre finalul filmului.
Imaginea ȋnotului spre “celălalt capăt al mării” de care vorbeşte Vincent e o metaforă:
la un moment dat, măcar o dată ȋn viaţă, trebuie să trecem dincolo de linia a ce cred ceilalţi
despre noi, sau dincolo ce ştim noi despre noi, pentru a ne descoperi.
Odată ce am ȋnceput să ȋnotăm singuri ȋnspre capătul celălalt al mării, oriunde am
ajunge, nu vom ajunge decât dacă ştim foarte clar că nu ne vom mai ȋntoarce niciodată. De la
un moment dat, ȋn călătoria prin tine ȋnsuţi, nimeni nu te mai poate ajuta cu sfaturi şi idei.
Sentimentul de frică pe care ȋl ȋncerci atunci când ȋnoţi doar la câţiva centimetri
dincolo de geamandură poate fi foarte mare, dar sentimentul de frică pe care ȋl simţi atunci
când nimeni nu ȋţi mai poate da sfaturi este uneori şi mai mare. Ȋn acel moment, citatul de mai
sus este singurul sfat posibil, deosebit de preţios: la fel ca şi alţii, trebuie să mergi pur şi
simplu până la capăt, spre locul pe care doar singur ȋl poţi descoperi.
Şi pe care nu l-ai fi descoperit dacă nu ai fi sacrificat orice rezervă pentru a ajunge
acolo.
Vincent Freeman avea un profil genetic extrem de scazut, fiind parca un fel de paria al
societatii, si era numit "invalid". El gaseste un tanar, Jerome Eugene Morrow (interpretat de
Jude Law), care, desi era catalogat cu o mostenire genetica mult superioara (aproape ca putea
trai vesnic), i-a dovedit ca in viata asta nu este de ajuns.
Nereusitele din viata , nerezistand la pretentiile mari care erau asteptate de la el, il
aduc in stare pe Eugene sa se sinucida. Acestei tragice incercari ii supravietuieste ajungand
invalid pe viata. Si astfel, Jerome Eugene Morrow isi imprumuta identitatea lui Vincent
Freeman in incercarea acestua de a-si indeplini visul de a calatori in spatiu, vis destinat doar
celor cu gene perfecte. Dar "pentru spiritul uman nu exista gena"!
Acest film doreste sa ne arate ca totul in viata este sa vrei ca sa reusesti. Bineinteles ca
in incercarea de a reusi, in indeplinirea viselor, persoanele care tin la tine si prietenii
adevarati sunt vitali.
Superb film, superba muzica si interesanta viziune si punct de vedere al regizorului
Andrew Niccol! Un film de pastrat in arhiva!
 PEDIGREE
Hompot Andrei

Bunicul din partea tatalui meu a fost un om anxios si frustrat. A trait in timpul
comunismului si i-a fost demolata casa. Aceasta frica de ne-avutie i-a fost transmisa si tatalui
meu si apoi implicit mie ca trauma transgenerationala. Avand un temperament instabil, cu
explozii de furie anxioasa puternica si-a tinut familia intr-o constanta teama de a-l supara.
Copii se comportau constant intr-un mod ca si cum “calcau pe coji de oua”.
Bunica din partea mamei a fost o femeie autoritara, crescuta intr-un stil de viata
mediu spre sarac. In tinerete, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, familia ei s-a
mutat de la Oradea la deva. Aici s-a ocupat cu agricultura si cresterea celor trei copii. Ea fiind
casnica se ocupa cu gospodaria cand bunicul meu era plecat la munca.