Delicventa in adolescenta

Toti copiii ar trebui educati si mai atent supravegheati, pentru ca, mai tarziu, in loc sa-si petreaca timpul studiind sau distrandu-se cu prietenii, sa nu treaca granita faradelegii si sa ajunga obiectul muncii politistilor, procurorilor si judecatorilor. Desi familia si scoala ar trebui sa fie locurile unde copiii sa invete bunele maniere si spiritul civic, de multe ori acestea devin lagarele delincventei juvenile. Pentru ca in zilele nostre ne intalnim cu tot mai multe cazuri de delicventa la adolescenti mi-am propus, ca cu ajutorul documentarii sa vedem care sunt cauzele si care ar putea fi modalitatile de a inlatura delicventa inca de la aceasta varsta pentru ca de bunul mers al societatii depinde si si niveleul nostru de trai. Dictionarul Limbii Romane explica conceptul de delicventa ca fiind un fenomen social care consta in savirsirea de delicate. Savirsirea delictelor tine de totalitatea actelor infractionale, la un moment dat, intr-un anumit mediude catre o persoana de o anumita virsta. Delicventul este persoana care a savirsit un delict penal. La rindul sau delictul penal este fapt nepermis de legea penala, infractiune care se sanctioneaza cu amenda sau privatiune de libertate. Dictionarul Larrouse, delicventa este perceputa ca fiind totalitatea infractiunilor in raport cu legile sociatatii. In viziuna psihologilor, delicventa vine din acele perturbari ale sistemului nervos central, care la un moment dat nu poate controla actiunile. Psihologii afirma faptul ca delicventa juvenila vine din gradul mare de inclinatie a agresivitatii,care este bazata pe un fond de negare a valorilor socialmente acceptate de intreaga societate. O alta caracteristica de natura psihologica este instabilitatea emotional, care este generate de carentele educationale si de fragilitatea eului-care duce la o inadaptare sociala pentru individ. In acceptiunea psihologica, delicventa juvenila vine din insecuritate, unde individul este impus de mai multe ori sa-si schimbe domiciliul sau, asftel vagabondind el evita formele de organizare a vietii si a activitatilor sociale din cadrul mediului in care traieste. Adolescenta reprezinta cea mai complexa etapa de dezvoltare a tinarului in drumul sau spre maturitate. Aceasta etapa ridica mari dificultati in procesul educativ, datorita frecventelor perturbari fiziologice, dezichilibre afective, perturbari caracteriale si tulburari de conduita care insotesc adeseori maturizarea.Adolescenta si problemele acesteia sunt in vizorul parintilor,

statului , a organizatiilor regionale si international , de aceea tema cu privire la delicventa juvenila este una actuala si pentru rezolvarea eficienta a problemelor aparute pe parcursul acestei perioade este nevoie de a studia aceasta tema. Dupa cum cunoastem comportamentul delicvent este oglinda unei structure mentale organizate pe o mentalitate nociva ce porneste din disocialitate(perturbarea legaturii sociale ce determina deformarea constiintei morale. Specifitatea si diversitatea delicventei juvenile, precum si miza mare pusa in joc viitorul tinerilor autori de acte delictuale- impun o pluritate de raspunsuri ferme si rapide cu un puternic caracter educativ ,care sa aiba in vedere protejarea tinerilor si stabilirea pentru acestia a unor repere clare de conduita si integrare sociala*1. Astazi delicventa juvenila reprezinta fenomenul care evidentiaza gama de abateri sociale ale minorului , care sunt clasate ca deviante in urma caruia se aplica o pedeapsa administrativa sau penala. Este o problema discutata inca din toate timpurile,o problema actuala in majoritatea tarilor lumii. . In conditiile cresterii ingrijoratoare a delicventei juvenile, lupta pentru combaterea acestiu fenomen contistituie o preocupare comuna pentru toate tarile. Orice stat indiferent de pozitia sa geografica, de nivelul de dezvoltare, de marimea teritoriala se confrunta cu infractionalitatea minorilor. Chiar si organizatiile international au in vizor aceasta problema incercind sa aduca mai multe posibilitati de ameliorare si de prevenire a delicventei juvenile, astfel o politica publica coerenta de combatere a delicventei juvenile trebuie sa dispuna de o veritabila retea de prevenire al carei rol sa se realizeze prin interventia simultana si reciproca a familiei, scolii, a sociatatii, precum si insusi a statului. Referatul reprezinta unele aspect ale legislatiei referitoare la prevenirea si combaterea delicventei juvenile din unele tari din Europa Occidentala si din Europa Centrala si de Est. In aceasta lucrare vom studia minutios cauzele aparitiei delicventei juvenile, metodele de combatere, politicile de lupta ale tarilor impotriva infractionalitatii minorilor, precum si actualitatea temei in Republica Moldova, deasemenea vom analiza atent procesul dat pe arena internationala,cum influienteaza acesta dezvoltarea sociatatii si oferirea cauzelor acestui proces precum si a metodelor de rezolvare a acesteia. Sunt 1,2 miliarde pe Terra. Se numesc ADOLESCENI, iar pe vremuri nimeni nu tia c exist. Erai tnr i att. Pn te cstoreai, apoi urma vrsta adult i btrneea. UNICEF a dat publicitii un raport privitor la problemele tinerilor ntre 10-19 ani. Prima problem este chiar

numrul lor. Ei reprezint 18% din populaia lumii i peste jumtate triesc n Asia. India st cel mai bine (243 de milioane), iar China vine puternic din urm (200 de milioane). Ecuaia e urmtoarea: cu ct o ar este mai slab dezvoltat cu att are mai muli adolesceni; cu ct gradul de civilizaie i industrializare crete, cu att are mai puini. n fond, cred c este vorba de rata ridicat a natalitii din acele pri ale lumii. A doua problem este moartea i nu oricum: violent. Cauza principal este moartea n urma accidentelor rutiere (1,4 milioane), urmnd apoi complicaii la natere, HIV sau violene de grup. Delicvena pare a fi cuvntul de ordine n viaa multora dintre ei, iar mediul din anumite ri nu-i descurajeaz. Delincventa este un fenomen tot mai des intalnit in randul tinerilor, care se ocupa in special cu talharii, consum si trafic de droguri, prostitutie, furturi. Conform organizatiei Salvati Copiii, aproximativ 7% din totalul infractiunilor comise in anul 2000 au avut autori minori. Majoritatea, 70%, au fost infractiuni impotriva proprietatii. Delincventa nu este un fenomen pe care sa-l tratati cu usurinta, chiar daca sunteti convinsi ca adolescentul dumneavoastra n-ar face asa ceva. Stiti probabil ca multi dintre tinerii delincventi provin din familii unite, cu o situatie materiala si sociala peste medie. CAUZELE, ACTIVITATEA SI REFORMELE DE PREVENIRE SI COMBATERE A DELICVENTEI JUVENILE IN VIZORUL STATELOR EUROPENE. Comportamentele indivizilor permit o evaluare corecta a personalitatii si sunt usual folosite expresii de tipul <face bine tot ceea ce face> sau <orice ar face tot prost ii iese>.**** Activitatea de prevenire si combatere a delicventei juvenile a constituit si constituie o preocupare permanenta de politica penala a statelor moderne in general, si a statelor membre U.E., in particular. Fenomenul infractional in randul minorilor ridica probleme specifice de prevenire si de combatere, datorita unei multitudini de factori care conduc la adoptarea unui comportament infractional de catre minori - segment al populatiei deosebit de vulnerabil, aflat in etapa formarii personalitatii, usor influentabil, si receptiv la stimulii externi (pozitivi sau negativi).* 7 Principalii factori care contribuie la aparitia si dezvoltarea fenomenului delincventei juvenile sunt: lipsa de repere a minorilor, lipsa de comunicare, lipsa de respect pentru principiile etice si morale si de evidentiere a unor modele adecvate in cadrul familiei din care provin, din cauza absentei frecvente a parintilor, problemele psihopatologice asociate cu abuzul fizic si sexual din partea unor persoane din anturaj, netransmiterea de catre sistemele educationale a valorilor etice si sociale, precum si saracia, somajul, excluderea sociala, si rasismul*8. De

asemenea, alti factori determinanti in adoptarea de catre minori a unei conduit necorespunzatoare cu normele legale si de convietuire sociala, sunt tendinta pronuntata spre mimetism pe care o au tinerii in procesul de formare a personalitatii lor, tulburarile de personalitate asociate cu consumul de alcool si droguri, si prezentarea de catre mijloacele de informare in masa si de paginile de internet a unor modele de violenta absurda, excesiva si nejustificata, care conduc la banalizarea violentei . Problema cauzalitatii delicventei juvenile poate fi privita ca o interactiune genetica a sistemelor de factori interni si a sistemelor de factori externi sau, cu alte cuvinte, ca o impletire a sistemelor de factori de personalitate a infractorilor minori cu sistemele de factori ce tin de mediul social determinant . In urma examinarii Raportului privind delincventa juvenila, rolul femeilor, al familiei, si al societatii, Parlamentul European a adoptat la data de 21 iunie 2007 Rezolutia privind delincventa juvenila: rolul femeilor, al familiei, si al societatii (nr. 2007/2011(INI)).*9Deoarece studiile efectuate atat la nivel national cat si la nivel comunitar au relevat faptul ca delicventa juvenila a inregistrat o crestere alarmanta in ultimele doua decenii, atingand in present proportii de masa, s-a ajuns la concluzia necesitatii reformarii si armonizarii politicilor penale nationale, in vederea combaterii fenomenului infractional in randul minorilor. In aceste conditii, statele europene au subliniat faptul ca fenomenul delincventei juvenile poate fi combatut in mod eficient numai prin adoptarea unei strategii integrate la nivel national si la nivel european, care va cuprinde trei principii directoare: preventia, masurile judiciare si extrajudiciare, si integrarea sociala a delincventilor minori*10. Cu ocazia seminarului international stiintifico practic: Experienta implementarii justitiei juvenile in tarile din fostul lagar socialist, desfasurat in perioada 16-17 ianuarie la Kiev, expertii in domeniu au discutat despre realizarile obtinute de catre tarile lor in ultima perioada, in ceea ce priveste implementarea justitiei pentru minori, problemele ce apar in acest domeniu in contextual prevederilor europene datorate gradului scazut de armonizare a legislatiei nationale cu cea comunitara, garantarea accesului la justitie al minorilor, rolul sistemului judiciar national in procesul de implementare a justitiei juvenile, etc. In cadrul acestor discutii, s-a remarcat necesitatea impulsionarii procesului de instituire a sistemelor de justitie pentru minori, motivand delimitarea stricta a acesteia de cea pentru persoanele majore, si aplicarea de noi metode eficiente la capitolul respectiv (asa numitele

tehnologii juvenile), si s-a constatat ca problemele existente sunt comune pentru marea majoritate a tarilor din fostul lagar socialist, solutiile care trebuiesc gasite fiind, de asemenea, comune. Cauzele care-l determina pe minor sa adopte un comportament delincvent sunt greu de clasificat la modul absolut, deoarece evolutia personala, cea care-l conduce la tipuri de comportamente deviante si, in final, delincvente, se explica in fiecare caz printr-un context individual specific,care corespunde propriei experiente de viata si nucleelor de baza in jurul carora se dezvolta fiecare copil si adolescent, si anume: familia, scoala, anturajul propriu si, pe un plan mai general, mediul socio economic in care traieste minorul *11. Pentru realizarea acestui scop, autoritatile nationale, societatea civila in ansamblul sau, si fiecare persoana in parte, trebuie sa se implice in conceperea unei strategii de combatere a delicventei juvenile, pe plan social, familial, si educativ, care sa contribuie la transmiterea catre minori a valorilor sociale si civice necesare formarii acestora in spiritul respectarii legilor, a normelor de conduita si de convietuire sociala general acceptate. In cadrul Retelei europene de prevenire a infractiunilor, infiintata in anul 2001, a fost creat un grup de lucru special pentru combaterea delincventei juvenile, care a inceput sa elaboreze un studiu comparativ detaliat in cele 27 de state membre, studiu care va sta la baza viitoarelor evolutii ale politicii Uniunii Europene in acest domeniu In tara noastra, se remarca din partea autoritatilor o lipsa de preocupare continua si activa, cu privire la cresterea ingrijoratoare a fenomenului delicventei juvenile, accentul trebuind pus pe prevenirea savarsirii de infractiuni de catre minori, prin politici ancorate in prezent si adecvate, si care sa implice intreaga societate in procesul de formare a personalitatii minorilor, si de adoptare de catre acestia a unui comportament conform cu normele juridice si sociale actuale. Un pas important in directia combaterii infractionalitatii la minori a fost facut prin adoptarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului , act normativ care reprezinta cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului ( art. 1 alin. 1). In practica, este necesara insa punerea in aplicare a programelor europene de prevenire si combatere a delincventei juvenile, intreaga activitate trebuind sa fie guvernata de principiile directoare trasate prin tratatele si conventiile internationale referitoare la protectia drepturilor minorilor.

Preocuparile comunitare in activitatea de combatere a delicventei juvenile trebuie sa isi gaseasca aplicabilitate si in Republica Moldova, dezideratul realizarii unei strategii europene comune trebuind sa intereseze fiecare stat al Europei, prin investigarea colectiva si difuzarea rezultatelor politicilor nationale, organizarea de conferinte cu participarea unor experti nationali, si promovarea comunicarii si a informarii intre autoritatile competente si organismele U.E..*12 In condiiile creterii ngrijortoare a delincvenei juvenile, lupta pentru combaterea acestui fenomen constituie o preocupare comun pentru toate rile europene. Este greu de presupus ca poti intalni copii sau adolescenti care sa nu fi comis cel putin o fapta nedorita. Intr-adevar nu toate faptele nedorite conduc neaparat la delicventa juvenila, dar ele sunt comise de majoritatea copiilor si a adolescentilor. Factorii de risc pentru comportamentul deviant al minorului sunt rezultatul influentei factorilor prenatali cat si a lucrurilor ce se petrec in viata minorului dupa nastere si care pot influenta intr-un mod nedorit comportamentul. Copiii mamelor adolescente sunt mult mai dispusi sa devina delincventi. Aceste mame au tendinta de a folosi metode de educatie neadecvate si insuficiente, iar copiii lor, deseori, lipsesc perioade mari de timp de la scoala si comit fapte ce vizeaza incalcarea legii. Prezenta tatalui sau a unui model masculin are un efect de protectie si diminueaza mult faptele negative ale copiilor Consumul de droguri, alcool si tigari pe timpul sarcinii vor avea o influenta negativa asupra dezvoltarii ulterioare a copilului. Mama care fumeaza in perioada celor 9 luni este supusa riscului de a da nastere la copii cu deficiente. Performantele scolare ale acestora fiind mult diminuate. Consumul excesiv de alcool duce la nasterea unor copii care vor fi predispusi la hiperactivitate, cu inteligenta scazuta si cu o vorbire defectuoasa. Hiperactivitatea incepe inainte de implinirea varstei de 5 ani, uneori chiar inaintea varstei de 2 ani, apoi va marca momente de progres in peperioada copilariei, tinzand sa persiste chiar si in anii adolescentei. Aceasta este asociata cu stari de neliniste, impulsivitate si atentie dificila, de aceea, momentul este consemnat ca sindromul hiperactivitate-impulsivitate-atentie dificila (HIA). Sindromul HIA presupune ca cei care il au este de asteptat ca pe viitor sa aiba comportamente care sa cada sub incidenta legii penale. Un grup de cercetatori suedezi a descoperit ca hiperactivitatea la 13 ani prezice infractiuni violente la 25 de ani, fapt confirmat si de alte studii. Inteligenta scazuta este un factor important care duce la comiterea de delicate si poate fi identificat foarte devreme in decursul vietii, castigand tot mai mult teren printre alte

numeroase cauze care stau la baza comiterii de infractiuni. Inteligenta scazuta la varsta de 3 ani ar putea sa reflecte predispozitia pentru comiterea de delicte in jurul varstei de 30 ani. Este destul de riscant sa te raportezi separat la deficitul cognitiv fara a lua in calcul si performantele scolare destul de slabe. Inteligenta verbala scazuta este asociata cu performantele scolare slabe, toate acestea avand valoare predictiva, ridicata asupra comportamentului deviant al minorului. Delincventii obtin rezultate mai bune la testele de performanta non-verbala, decat la cele verbale, deoarece ei gasesc mai usor sensul obiectelor concrete decat cel al conceptelor abstracte. Despre rolul pe care il are familia in educarea tinerilor s-a vorbit destul de mult, iar societatea romaneasca cei sapte ani de acasa a devenit un criteriu unanim acceptat, atunci cand in comportamentul unor indivizi se manifesta carente grave in ceea ce priveste educatia. Supravegherea insuficienta a parintilor este principala cauza a delictelor comise de tinerele fete, iar pentru baieti a fost a doua cauza: severitatea parintilor practicata intr-un mod haotic a dus la cresterea numarului de infractiuni comise de copiii in cauza in loc sa conduca la o diminuare a ratei criminalitatii in randul acestora. In general, prezenta in educatia copiilor a unor factori care se adauga celor parintesti (gen anturaj dubios, prieteni nepotriviti, etc) dubleaza riscul de a comite delicte mai tarziu. Comportamentul parintilor poate constitui unul dintre principalii factori care duc la comiterea delictelor. Este important sa se tina seama si de transmiterea genetica a comportamentului violent de la parinti la copii. Problema de baza, care trebuie inteleasa la nivelul autoritatilor romanesti, este aceea de a nu se astepta pana cand comunitatea are probleme reale si copiii ajung in strada, ci sa faca tot posibilul ca acestia sa fie indrumati catre scoala. La noi in tara, acest demers intampina numeroase dificultati, existand serioase semne de intrebare cu privire la profesionalismul si chiar, bunacredinta a celor implicati in sistemul de protectie a copilului. De cele mai multe ori copii cad prada propriilor prieteni care au anturaje dubioase si care la randul lor au fost racolati sau au cazut in capcana asa zisilor prieteni. In majoritatea tarilor unde economia nu merge, protectia copilului este lasata la urma listei de prioritati. Societatea nu poate schimba doar copilul, ci trebuie sa lucreze la fel de mult si cu familia. Marea majoritate a copiilor strazii se prostitueaza pentru a supravietui si refuza sa vorbeasca despre abuzurile la care sunt supusi. In jur de 10% dintre fetele care traiesc pe strada se prostitueaza de la varste foarte fragede, noua-zece ani. Pedofilia este din ce in ce mai des intalnita in randul copiilor strazii. Majoritatea studiilor intreprinse in legatura cu influenta

dezmembrarii familiilor si separarii cuplurilor asupra comportamentului deviant al minorului fost focalizate mai mult pe pierderea tatalui, fiindca, pur si simplu, pierderea acestuia se intampla mult mai des. O familie dezmembrata, dar unde mama este afectuoasa nu reprezinta un factor criminologic mai important decat o familie cu conflicte intre parinti, dese sau foarte dese. Mai mult, o mama iubitoare poate fi capabila intr-un anumit sens de a compensa lipsa tatalui. Copiii din familiile dezmembrate prin divort au un risc potential mult mai crescut sa inceapa sa comita infractiuni la varsta de 21 ani, in comparatie cu cei din familiile unite, iar in familiile care s-au destramat in timp ce copiii aveau 0-4 ani, acestia erau mult mai predispusi la delincventa fata de copiii carora, de exemplu, li se dezmembrau familiile la varsta de 11-15 ani. Recasatoria este asociata cu un risc crescut de delincventa, fapt care ar putea sugera un posibil efect negativ al parintelui vitreg. Copiii din clasele de jos traiesc sub cultura delincventei acestora, deoarece, pentru ei standardele clasei de mijloc sunt de neatins. De aceea, ei recurg la incalcarea legii doar pentru a ajunge la un nivel mai ridicat. La nivelul societatii romanesti, unde saracia aproape ca sa generalizat, delincventa juvenila nu este neaparat legata de prestigiul occupational si educativ al parintilor. Aici, problema pare a fi mult mai complicata deoarece parintii, multi cu studii superioare, au o instructie care ii determina sa-si supravegheze si sa-si educe copiii intr-un alt alineat decat cel al crimei. Privarea parintilor de un statut socio-economic adecvat este asociata deseori si cu o posibilitate largita, oferita copiilor de a comite infractiuni. Dupa ce copilul creste si se dezvolta, se mai poate inca observa in comportamentul sau, care este unul normal, obisnuit, privarea socio-economica pe care a avut-o in copilarie. O mare parte din copiii observati, cu varste intre 15-18 ani, au suferit condamnari cand nu erau angajati si mult mai putin atunci cand aveau o slujba. Comiterea de delicate variaza si in functie de scoala unde invata copilul. Exista scoli care au o ridicata rata a delincventei si unde se instaleaza un inalt nivel de neincredere intre profesori si elevi. Delicventa juvenila s-ar putea diminua considerabil daca atat parintii cat si societatea care ii formeaza pe tineri ar colabora si nu in ultimul rand daca noi toti am comunica deschis cu copii nostri, i-am asculta si indruma pe cele mai bune cai.

Bibliografie
Dinca, M., Adolescenta si conflictul originalitaii, Editura Paideia, Bucuresti, 2002 Ministerul Educatiei al Republicii Moldova, Universitatea de Stat din Moldova, Referat Delicvanta Juvenila, Popescu Victoria si Lect. Frunza Veronica, Chisinau, 2010