Teoria psihodinamica:

Radacinile abordarii psihodinamice in counselling se regasesc in teoriile lui Freud (1933/1973). Odata ce metodele si lucrarile lui Freud au devenit cunoscute, numerosi scriitori si terapeuti i-au dezvoltat si modificat teoriile iar mai multi terapeuti au incercat sa-i utilizeze teoriile, desi nu erau practicanti. Printre directiile principale ale psihodinamicii se numara ipoteza conform careia problemele oamenilor isi au originea in experientele copilariei, faptul ca oamenii pot sa nu fie constienti de ceea ce ii maneaza in actiuni si utilizarea in terapie si consiliere a interpretarii contratransferului.

Nivele ale constientului Freud a sustinut faptul ca oamenii au constientul impartit in trei
nivele. Astfel, gandurile de care sunt constienti, se spuen ca s-ar situa in constientul mintii. In contrast, inconstientul este acea parte a vietii mintale ce se afla dincolo de ceea ce suntem constienti. Cel de-al treilea nivel preconstientul contine gandurile ce ar putea intra in constient, dar de a caror existenta nu stim. Totodata, Freud a vazut mintea ca fiind impartita in trei regiuni: id, ego si supraego. Id este acea zona a psihicului care contine instinctele, nevoile noastre primare. Ego-ul este partea constienta, preocupata in mare parte de legaturile cu exteriorul. Supraego-ul se dezvolta prin intermediul interactiunilor sociale, in special cu parintii, si reprezinta constiinta. De multe ori, calitatea restrictiva a egoului vine in contradictie cu cerintele id-ului. Modelul de personalitate al lui Freud este unul dinamic, cu ego-ul incercand sa managerieze cerintele conflictuale ale id-ului si supraego-ului.

Mecanisme de aparare o activitate importanta in counselling-ul psihodinamic este

identificarea si analiza rezistentelor si apararii. Mecanismele de aparare tind sa opereze la un nivel inconstient si servesc apararii ego-ului de diferite amenintari. Acestea pot fi funtionale (utile) reducand anxietatea precum si disfunctionale, pentru acei indivizi ce nu pot controla mecanismele ajungand astfel la o perceptie distorsionata a realitatii. Negarea indivizii nu sunt capabili sa constientizeze ca un anumit eveniment s-a intamplat. In consiliera vocationala consilierii psihodinamici, considera o perioada ce nu poate accepta faptul ca nu mai este nevoie de serviciile sale ca fiind in perioade de negare. Refularea are loc atunci cand o amintire sau o perceptie amenintatoare devine indisponibila la nivel constient, drept urmare individul uitand evenimentul. Proiectia ca mecanism defensiv, consta in a vizualiza un fapt si a-l relata hiperbolizand de obicei se refera la aspectele negative cum ar fi tendinta de a critica comportamentele celorlalti. O alta latura a proiectiei este tendinta de a prezenta o situatie ambiguu, lasandu-i pe ceilalti sa-si foloseasca imaginatia. Drept exemplu servesc testele de completat propozitii sau testul petei de cerneala Rorschach. Introiectia cumva o varianta in oglinda a proiectiei, ce consta in faptul ca,felul in care o persoana se vede poate fi influentat de modul in care este vazuta de ceilalti. Deplasarea are loc atuncic and ne canalizam emotiile negative, nu asupra sursei starii ci asupra altei persoane (ex. nu asupra sefului ce ne-a scos din minti ci asupra unui subordonat fie si pentru o greseala minora) Rationalizarea incercarea de a explica esecul Formatiunea reactionala are loc atunci cand individul nu vrea sa isi recunoasca un anumit comportament, astfel incat actioneaza in contradictie cu ceea ce simte. Regresia comportament copilaresc in fata unei probleme (baby voice, autoimbratisare)

Relatia terapeut client Freud a semnalat faptul ca intre terapeut si client au loc varii
fenomene. Unele sunt de dorit ajutand procesul terapeutic altele in schimb, sunt de evitat ingreunand procesul. Acesta este si motivul pentru care terapeutii ce folosesc aceasta metoda, trebuie sa desfasoare in pararel si o autoterapie. Introiectia are loc atunci cand terapeutul incepe sa dezvolte sentimente similare cu cele ale clientului sau. ?Rezistenta are loc atunci cand clientul evita evenimentele amenintatoare Transferul clientul vede in terapeutul sau o persoana importanta a vietii sale un tata. Astfel, chiar daca uneori va parea ca pacientul se cearta cu terapeutul sau, in realitate acesta i se adreseaza tatalui sau. In psihanaliza acesta este vazut drept un punct critic: o etapa binevenita, pentru a putea ajuta clientul sa sa-si aminteasca, sa inteleaga si sa proceseze o parte din reactiile fata de tatal sau. Contratransferul procesul invers transferului, in cazul de fata, pacientul amintindu-i terapeutului de o persoana importanta. Contratransferul impiedica buna desfasurare a terapiei, astfel incat, terapeutii psihodinamici sunt sfatuiti sa identifice cat mai repede situatia si sa apeleze la un alt terapeut care sa-i supervizeze.

Este teoria psihodinamicii valida?

masura in care teoria psihodinamica poate reprezenta un model de natura umana, ce poate fi validat in mod empiric, a fost un subiect dezbatut multi ani la rand. Pentru a-i putea testa validitatea, ar trebui ca intreaga teorie sa poate fi transpusa in propozitii testabile. Din nefericire, multe dintre concepte sunt definite vag sau facand referire la alte parti ale teoriei in consecinta, este dificil sa transpui teoria in evenimente observabile. Multe scrieri s-au folosit de acest fapt pentru a spune ca aceasta teorie este nula din punct de vedere al unei abordari stiintifice psihologice (Eysenck, 1972). Pe de alta parte, poate fi pus in valoare faptul ca, validitatea sa are la baza observatii atente asupra experientelor si comportamentelor pacientilor in situatii clinice totusi, acesta este un mo periculos de a construi o teorie. Lucrarile lui Freud au fost bazate in mare parte pe munca depusa la o clinica din Austria, unde maoritatea pacientilor sai erau bolnavi mintali astfel incat, comportamnetul acestora nu poate fi generalizat asupra intregii omeniri. Totusi, atata timp cat terapia psihodinamica ajuta oameni, discutia referitoare la validitatea sa, nu isi are rostul.

Implicatii asupra consilierii vocationale teoria psihodinamica este printre cele mai
putin folosite de catre consilierii vocationali totusi, anumite concepte derivate din aceasta pot fi utile. Watkins si Savickas (1990) au scos in evidenta relevanta psihodinamicii in consilierea vocationala, punand in discutie cateva tehnici si metode derivate din aceasta. De exemplu, au argumentat ca aceasta teorie inglobeaza perspectiva subiectiva cu cea obiectiva.. Perspectiva obiectiva ii permite consilierului sa-si compare clientul cu alte persoane (dpdv al trasaturilor de caracter), in timp ce perspectiva subiectiva ii determina sa inteleaga temele vietii fiecarui client ca fiind unice. Astefel, integrarea celor doua perspective ajuta clientul sa coreleze realitatea sa interioara cu cea exterioara. Watkins si Savickas (1990) au sugerat ca ar fi patru tipuri de clienti asupra carora teoria ar fi utila. Prima categorie ar fi cea a oamenilor indecisi, nehotarati sau naivi. Cea de-a doua ii cuprinde pe dificili acestora, abordarea psihodinamica oferindu-le noi perspective, o libertate mai mare in dezvoltarea carierei. A treia categorie include adulti ce au deja o viziune obiectiva asupra intereselor si obiectivelor lor, in timp ce a patra categorie include persoanele cu o cultura diferita ce nu pot fi ajutate de o perspectiva strict obiectiva (ce traseaza viziuni asupra vietii diferite de cele proprii lor). Unul din scopurile consilierii vocationale psihodinamice este identificarea temelor vietii, consilierii trebuind sa fie capabili sa vada rutinele pacientilor pentru a putea stabili natura

temelor; interviurile structurate si tehnicile proiective pot fi folosite pentru aflarea acestora. Totusi, este discutabil daca terapeutii trebuie sa fie practicanti ai psihodinamicii pentru a putea desfasura acest proces.Mai multi terapeuti adoptand o viziune eclectica aupra muncii lor folosindu-se de diverse perspective si tehnici.

Compararea teoriei axate pe persoana cu cea psihodinamica

Teoria axata pe persoana adopta o abordare fenomenologica, ce nu ia in calcul experientele trecute. Totusi, chiar si in aceasta teorie este recunoscuta importanta unui sprijin neconditionat din partea parintilor in copilarie. Accentul se pune pe constienta de sine si autoevaluare, ideea de congruenta in dezvoltare fiind extrem de de importanta. In contrast, teoria psihodinamica se concentreaza in pare parte pe experientele trecute , in special cele din primii ani ai copilariei. Existand o accentuare si pe dezvoltarea psihosexuala. Ca si similitudine, intre ideea de conflict psihic si notiunea de incongruenta de la teoria axata pe persoana, exista cateva asemanari. In ceea ce priveste tehnicile folosite de consilierii si terapeutii adepti ai celor doua abordari, trebuie mentionat faptul ca, la teoria axata pe persoana, tinta este de a facilita insightul (puterea de intelegere) pentru a putea produce o schimbare accentul cazand de egalitatea relatiei dintre client si terapeut dezvauirile personale ale terapeutului (self disclosure) fiind incurajate. Totodata, orice interpretare este realizata pe baza experientelor clientului. Si consilierii psihodinamici pun accentul pe relatia client terapeut doarc a aceasta este mai putin egala rolurile fiecaruia fiind strict interpretate. Si aici este important client insight-ul doar ca acesta se realizeaza folosind tehnici psihodinamice dezvaluirile personale ale terapeutului pierzandu-si din importanta. In cazul acestei teorii, accentul cade pe mecanismele de aparare si procesele de transfer interpretarile ducandu-se dincolo de constientul clientului. Owen(1999) a scris mai multe lucrari pe tema asemanarilor si deosebirilor dintre cele doua abordari argumentand ca ambele teorii se bazeaza pe comunicarea empatiei. In literatura psihodinamica, acest proces este analizat in contextul apararii impotriva anxietatii si a sentimentelor neplacute. Pe de alta parte, teoria axata pe persoana, se apleaca asupra masurii in care terapeutul poated ezvolta si transmite empatie clientului. Interesant este faptul ca ultimele scrieri ale lui Rogers contureaza idei referitoare la inconstient. Astfel, intr-o lucrare din 1986, citata de Owen in 1999, Rogers spunea ca: Poate ma aflu intr-o oarecare stare de constienta alterata... Intelectul meu constient prea controlul. Stiu, inconstient, mult mai multe lucruri decat cele de care mintea mea este constienta. Nu imi creez constient raspunsurile, pur si simplu imi apar din perceptia inconstienta asupra lumii celorlalti. Owen vede empatia ca o proiectie , in termeni psihodinamici. Este un sentiment venit din interior si oferit unei alte persoane (1999, 174). El sustinand ca, in locul unei atitudini pozitive fortate vis-a-vis de clienti, terapeutii ar trebui sa-si noteze reactiile atat pozitive cat si negative fata de clienti, utilizand contratarnsferul intr-o maniera utila si plina de respect.