Dependența

1. Ce este dependența.
2. Cum funcționează ea.
3. De ce se ajunge la dependență. Care este cauza ei.

1. Ce este dependența sau adicția?

Dependența este o BOALĂ, nu un viciu.
„Adicția este un comportament sau o substanță în care o persoană găsește
plăcere temporară și după care tânjește, dar care care au rezultate negative pe
termen lung și la care persoana respectivă nu poate sau nu vrea să renunțe, în
ciuda acestor efecte negative”. – dr. Gabor Maté.
În ciuda credinței populare, dependența nu este provocată doar de
substanțe precum alcoolul, țigările sau drogurile, ci și de jocuri de noroc, sex,
cumpărături, muncă, pornografie, internet, telefon, mâncare etc.
Dependența schimbă modul de funcționare al creierului, întâi prin
subminarea modului în care creierul înțelege plăcerea, apoi prin alterarea altor
procese normale ca învățarea și procesul de motivare personală.
Astăzi recunoaștem dependența ca fiind o boală cronică care produce
schimbări atât în structura fizică a creierului, cât si asupra funcțiilor acestuia. Așa
cum bolile cardiovasculare afectează inima si diabetul deteriorează pancreasul,
adicția schimbă creierul. Acest lucru se întamplă în timp ce creierul trece printr-o
serie de schimbări, începând cu recunoașterea plăcerii și sfârșind cu dorința
incontrolabilă către un comportament în care individul se simte constrans a
acționa sub efectul unei forțe interne obsesionale, amenințat de angoasă și de
culpabilitate.
La sfârșitul prezentării o să ajungem și la înțelegea cauzei dependenței.

2. Ce se întâmplă în creierul unui dependent

Dependența exercită o influență lungă și puternică asupra creierului și se
manifestă în trei moduri distincte:
 - Pofta nestăpanită și continuă pentru ceea ce a creat dependența.
- Pierderea controlului asupra consumului.
- Continuarea obiceiurilor, în pofida consecințelor negative.
Timp îndelungat, experții au crezut că doar alcoolul și drogurile puternice
pot crea dependență însă tehnologiile de neuroimagistică împreună cu alte
cercetări recente, au arătat că anumite activități plăcute, precum jocurile de
noroc, shoppingul și sexul, pot și acestea să modifice raspunsul normal al
creierului. Cu alte cuvinte ele sunt multiple moduri de exprimare a aceluiași
proces și au o cauză comună.

2.1 Principiul plăcerii

Creierul nostru înregistrează toate tipurile de plăcere la fel, indiferent dacă
provin de la o recompensă financiară, de la droguri, dintr-un act sexual sau o
masă gustoasă. În creier, plăcerea are o semnătură clară: eliberarea
neurotransmițătorului dopamină în nucleul accumbens, un grup de celule
nervoase situate sub cortexul cerebral.
Eliberarea dopaminei în nucleul accumbens este atât de puternic asociată
cu senzația de plăcere, încât neurologii se referă la această regiune ca fiind
centrul de plăcere al creierului.
Drogurile sau comportamentele care dau dependență oferă o scurtatură
către sistemul de recompensare din creier, inundând nucleul accumbers cu
dopamina. Hipocampusul reține amintirea acestei senzații rapide de plăcere și
amigdala creează un răspuns condiționat la acei stimuli.

2.2 Procesul de învățare

Cercetările mai recente au arătat că situația este mai complicate de atât.
Dopamina nu doar contribuie doar la experiența plăcerii, dar deasemenea joacă
un rol în procesul de învățare și memorie – două elemente cheie în tranziția de la
a-ți plăcea ceva la a deveni dependent.
Astfel, dopamina inteacționează cu un alt neurotransmițător, glutamatul, ca
să preia controlul asupra sistemului de învățare bazat pe recompense. Acest
sistem are un rol crucial în susținerea vieții pentru că leagă activitățile necesare
supraviețuirii (precum hranirea și sexul) de plăcere și recompensă. Expunerea
repetată la o substanță sau un comportament adictiv face ca celulele nervoase din
nucleul accumbens și cortexul prefrontal (acea parte a creierului implicată în
planificarea și executarea sarcinilor) să comunice într-un mod care leagă plăcerea
cu dorința, astfel determinându-ne să vrem acel ceva.
 2.3 Dezvoltarea toleranței
În timp, creierul se adaptează într-un mod care face ca substanța sau
activitatea cautată să fie mai puțin plăcută.
În natură, recompensa vine doar în timp și cu efort. Drogurile care dau
dependență, de exemplu, pot elibera până la 10 ori mai multă dopamină decât
recompensele naturale și o fac mai repede și mai eficient. La o persoana
dependentă, receptorii din creier sunt copleșiți. Creierul răspunde prin a elibera
mai puțină dopamină sau prin a elimina receptorii de dopamină – o adaptare
similară cu a da volumul mai încet când zgomotul devine prea puternic.
Rezultatul acestor adaptări este că dopamina va avea un impact redus
asupra centrilor de recompensă din creier. Persoanele care dezvoltă o
dependență descoperă ca substanța dorită sau comportamentul nu le mai oferă la
fel de multă placere. Ei trebuie să consume mai mult pentru a obține același efect,
pentru că creierul lor s-a adaptat – un efect cunoscut ca toleranță.

2.4 Constrângerea preia controlul

În acest punct, constrângerea preia controlul. Plăcerea asociată cu
substanța sau comportamentul în cauză, dispare. Cu toate că amintirea efectului
dorit și nevoia de a-l recrea (dorința) persistă. Este ca și cum mecanismul normal
de motivare nu mai funcționează.
Procesul de învățare menționat mai sus intră și el in joc. Hipocampusul și
amigdala înmagazinează informații despre indicii din mediu asociați cu substanța
sau comportamentul dorit, pentru a fi gasite din nou. Aceste amintiri ajută la
crearea unui răspuns condiționat – o poftă intensă- oriunde persoana întâlnește
acele indicii în mediul său.
De exemplu, un alcoolic care vede o sticlă de whisky, un dependent de
jocurile de noroc care vede un casino sau un dependent de pornografie care
ajunge pe un site porno nu se pot abține.

3. De ce se ajunge la dependență. Care este cauza ei

„Problema adicției nu este comportamentul sau substanța, ci relația

dependentului cu acestea, modul cum se raportează la ele.” – dr. Gabor Maté
La baza oricărei adicții stă o traumă. Durerea, suferința, trauma sunt cele
care îi duc pe oameni pe drumul dependenței. Dependența este doar un răspuns
la traumă. Unul din multele răspunsuri posibile. Este o acoperire temporară a
traumei, a durerii, a suferinței și este eficient tocmai pentru că este foarte
puternic neuronal.
„Nu orice persoană care a fost traumatizată devine dependentă, dar orice
persoană dependentă a suferit o traumă” - dr. Gabor Maté
Fundamentul dependenței este reprezentat, de fapt, de sentimentul
trecător de a nu fi dependent. Persoana dependentă tânjește după absența stării
de tânjire. Pentru o clipă, este eliberată de gol, de plictis, de dorință, de durere.
Este liberă.

„Every addiction arises from an unconscious refusal to face and move

through your own pain. Every addiction starts with pain and ends with pain.
Whatever the substance you are addicted to --alcohol, food, legal or illegal
drugs, or a person -- you are using something or somebody to cover up your
pain. That is why, after the initial euphoria has passed, there is so much
unhappiness, so much pain in intimate relationships. They do not cause pain and
unhappiness. The bring out the pain and unhappiness that is already in you. Every
addiction does that. Every addiction reaches a point where it does not work for
you anymore, and then you feel the pain more intensely than ever. ”
- Eckhart Tolle (The Power of Now pg152-153)