DIZABILITATEA ESTE O STARE SOCIALA SI NU O CONDITIE MEDICALA

In ceea ce priveste o definitie a dizabilitatii la nivel national trebuie mentionat faptul ca in legislatia romaneasca este inca prezenta sintagma de persoana cu handicap in locul sintagmei de persoana cu dizabilitate. Legea numarul 448 din 6 decembrie 2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, modificata si completata in septembrie 2010, cea mai importanta lege in domeniul dizabilitatii reglementeaza in privinta persoanelor cu handicap, nu a persoanelor cu dizabilitati. (Descarca legea in format PDF) In momentul de fata, noile tendinte pe plan mondial impun termenul de persoana dizabilitata (de catre societate) in locul celei de persoana cu dizabilitati, tocmai pentru a sublinia faptul ca dizabilitatea nu este un atribut al persoanei ci este un atribut al relatiei persoana mediu. Mediul neadaptat este cel care dizabiliteaza o persoana datorita barierelor arhitecturale pe care acesta le intampina. Potrivit Organizatiei Internationale a Persoanelor cu Dizabilitati (DPI), dizabilitatea este definita ca fiind rezultatul interactiunii dintre o persoana care are o infirmitate si barierele ce tin de mediul social si atitudinal de care ea se poate lovi. Organizatia Mondiala a Sanatatii propune urmatoarea definitie a dizabilitatii: Dizabilitatea este reprezentata de orice restrictie sau lipsa(rezultata in urma unei infirmitati) a capacitatii (abilitatii) de a indeplini o activitate in maniera sau la nivelul considerate normale pentru o fiinta umana. La nivelul Uniunii Europene, dizabilitatea este vazuta ca o problema a ntregii societati. Aceasta presupune pregatirea si adaptarea continua n toate sferele vietii, pentru primirea si mentinerea acestor persoane n curentul principal al vietii sociale.

MODELELE DIZABILITATII
Un model reprezint un cadru pentru nelegerea informaiei primite. Exist dou modele ale dizabilitii, cu viziuni opuse:

modelul social al dizabilitatii (coincide cu viziunea actuala a Uniunii Europene).

modelul medical al dizabilitatii (predominant in trecut)

Modelul Social al Dizabilitii Acest model a fost creat chiar de ctre persoanele cu dizabilitai. El s-a constituit n primul rnd ntr-un rezultat al rspunsului pe care societatea l-a dat nevoilor lor, dar i ca urmare a experienelor trite de ele n cadrul sistemului sanitar si de

asigurri sociale care le determina s se simt izolate i oprimate din punct de vedere social. Negarea anselor, restricionarea alegerii i a autodeterminrii precum i lipsa controlului asupra sistemelor de sprijin din viaa lor le-au determinat s pun la ndoial prezumiile subiacente care asigurau dominaia tradiional a modelului medical. n cadrul modelului social, dizabilitatea este neleas ca fiind o relaie inegal n cadrul unei societi n care nevoilor persoanelor cu infirmiti li se acord adesea prea puin atenie sau deloc. Modelul Medical al Dizabilitii n cadrul modelului medical, dizabilitatea este neleas ca fiind o problem individual. Dac o persoan are o infirmitate vizual, de mobilitate sau auditiv de exemplu, incapacitatea sa de a vedea, merge sau auzi, este perceput ca fiind dizabilitatea sa personal. Modelul medical este uneori, de asemenea, cunoscut drept modelul tragediei personale pentru c privete dificultile prin care trec persoanele cu infirmiti, ca fiind provocate de modul in care sunt formate trupurile lor i de experiena pe care o au n a face anumite lucruri.