Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea de Psihologie
Departamentul de învățământ la distanță
MODUL:
PSIHOLINGVISTICĂ
- 2013 -
CUPRINS
Cuprins 2
Introducere 3
Bibliografie 77
2
INTRODUCERE
Materialul de studiu este adresat studenţilor din anul I de studiu ce urmează cursurile
ID ale Facultăţii de Psihologie .
Scopul cursul este acela de a prezenta conceptele de bază cu care operează
psiholingvistica , precum şi problematicii acesteia.
Obiective generale
1. Familiarizarea cu conceptele şi problematica psiholingvisticii.
2. Analiza şi explorarea cadrului conceptual al psiholingvisticii.
Obiective specifice
1. Caracterizarea generală a psiholingvisticii.
2. Evidențierea obiectivelor cursului de psiholingvistică.
3. Reliefarea aspectelor legate de facultățile gândirii.
4. Discutarea aspectelor legate de intelect sau inteligență.
5. Realizarea inteligenței prin operații psiho-gnoseologice și practice.
6. Diferențierea stărilor de fapt după cele cinci simțuri.
7. Caracterizarea tipurilor de comunicări instinctive și intelective.
8. Discutarea aspectelor legate de semne, simboluri și scriere simbolică.
9. Limbajul simbolic vizual.
10. Inteligența preverbală la copiii nou-născuți.
2.Cerinţe preliminare
Se impune ca studentul să-şi fi însuşit, cel puţin la nivel mediu, conceptele de bază
ale disciplinelor psihologie generală, sociologie, istoria psihologiei, concepte
precum procesele psihice, structura psihicului, individ, societate, teorii generale ale
psihologiei.
3
Unitate de studiu 1: Caracterizarea generală a psiholingvisticii
Psiholingvistica este ştiinţa care studiază relaţiile dintre procesele psihice prin
care se exercită facultăţile gândirii, în special intelectul sau inteligenţa, raţiunea şi
speculaţiunea, şi limbajele specifice prin care acestea sunt exprimate în funcţie de
domeniile ontice la care se referă.
Există două metode prin care ar putea fi studiate fazele prin care s-a ajuns, la
începutul secolului trecut, la instituirea limbajului simbolic vizual, ca formă
perfecţionată de exprimare intelectivă a stărilor de fapt şi a situaţiilor obiectuale: una
care să facă apel la descoperiri istorice şi alta făcându-se cercetări asupra populaţiilor
considerate primitive. Ambele metode ne conduc însă la rezultate neconcludente
pentru perioadele de început ale exprimabilităţii intelective.
4. Recomandări de studiu
OBIECTIVE
CUNOȘTINȚE
PRELIMINARE
6
RESURSE
BIBLIOGRAFICE
DURATA MEDIE DE
PARCURGERE A
UNITĂȚII DE STUDIU
EXPUNEREA TEORIEI
AFERENTE UNITĂȚII
REZUMAT
CUVINTE CHEIE
TESTE DE
AUTOEVALUARE
RĂSPUNS CORECT
CONCLUZII
7
5. Recomandări de evaluare
8
UNITATEA 1
Obiective 10
Cunoștințe preliminarii 10
Rezumat 13
Cuvinte cheie 13
Teste de autoevaluare 13
Concluzii 14
9
Obiective
- definească psiholingvistica
- arate caracterul interdisciplinar al psiholingvisticii, să o pună în
legătură cu lingvistica, teoria generală a comunicării, defectologia,
logopedia, psihologia limbajului, filosofia limbajului (în trei discipline
importante: ontologia, gnoseologia, logica).
Cunoștințe preliminarii
10
Definiţia psiholingvisticii
Psiholingvistica este ştiinţa care studiază relaţiile dintre procesele psihice prin
care se exercită facultăţile gândirii, în special intelectul sau inteligenţa, raţiunea şi
speculaţiunea, şi limbajele specifice prin care acestea sunt exprimate în funcţie de
domeniile ontice la care se referă.
11
c) Legătura psiholingvisticii cu defectologia constă în studiul acelor limbaje
neverbale utilizate de persoane cu deficienţe, în special auditive şi vizuale, care sunt
nevoite să comunice şi prin limbaje neverbale, dar nu le studiază decât în măsura în
care pot fi utilizate şi de către persoane fără deficienţe în anumite situaţii concrete.
12
Rezumat
Psiholingvistica este ştiinţa care studiază relaţiile dintre procesele psihice prin
care se exercită facultăţile gândirii, în special intelectul sau inteligenţa, raţiunea şi
speculaţiunea, şi limbajele specifice prin care acestea sunt exprimate în funcţie de
domeniile ontice la care se referă.
Cuvinte cheie
lingvistică
defectologie
logopedie
Teste deautoevaluare
1. Ce este psiholingvistica?
13
Concluzii.
Caracterul interdisciplinar al psiholingvisticii rezidă în legăturile specifice pe care le
are cu disciplinele ştiinţifice enumerate, fără a se identifica însă cu vreuna dintre ele.
14
UNITATEA 2
Obiectivele cursului de psiholingvistică
Obiective 16
Cunoștințe preliminarii 16
Rezumat 19
Cuvinte cheie 19
Teste de autoevaluare 19
Concluzii 19
15
Obiective
Cunoștințe preliminarii
16
Studiul psihologic al facultăţilor gândirii.
17
c) Diferenţierea după trăsăturile de caracter accentuate (hiperexact,
hiperperseverent, emotiv, demonstrativ, nestăpânit).
d) Teste de raţionalitate
18
Rezumat
Cuvinte cheie
generalizare
abstractizare
comparaţie
clasificare
intuiţie
Teste deautoevaluare
Concluzii.
19
UNITATEA 3
Facultățile gândirii
Obiective 21
Cunoștințe preliminarii 21
Facultățile gândirii 22
Rezumat 23
Cuvinte cheie 23
Teste de autoevaluare 24
Concluzii 24
Obiective
20
Cunoștințe preliminarii
1.aplicarea unor cunoştinţe generale problematicii dezbătute în curs şi
specifice, dobândite şi prin parcurgerea simultană a altor discipline (cum
sunt Bazele psihologiei generale, Psihologia personalității) ;
2.demonstrarea unor abilităţi de analiză, sinteză şi evaluare critică a informaţiei
prin diferite modalităţi de evaluare .
Probleme istorice
22
5. Caracterizarea lingvistică a facultăţilor gândirii.
Rezumat
Identificarea gândirii cu Divinitatea are la bază absolutizarea caracterului
creativ al gândirii (Anaxagoras). Apariţia termenului de logos cu semnificaţia de
gândire şi vorbire şi cea de „raţiune”, de gândire care instituie ordinea în Univers
Cuvinte cheie
rațiune
meditație
revelație
logos
poieticos
Teste deautoevaluare
5. fenomene de bilingvism
24
UNITATEA 4
Intelectul sau inteligența
Obiective 26
Cunoștințe preliminarii 26
Rezumat 30
Cuvinte cheie 30
Teste de autoevaluare 31
Concluzii 31
25
Obiective
- definească inteligenţa
Cunoștințe preliminarii
1.aplicarea unor cunoştinţe generale problematicii dezbătute în curs şi
specifice, dobândite şi prin parcurgerea simultană a altor discipline (cum
sunt Bazele psihologiei generale, Psihologia personalității) ;
2.demonstrarea unor abilităţi de analiză, sinteză şi evaluare critică a informaţiei
prin diferite modalităţi de evaluare .
26
Inteligenţa şi sensibilitatea
1) obiecte;
2) proprietăţi;
3) relaţii;
Există însă şi relaţii între stările de fapt (între două sau mai multe stări de
fapt); ele se numesc situaţii. De exemplu, situaţia Germaniei din al doilea Război
Mondial, faptul că se găsea în relaţie de război cu Anglia şi faptul că se găsea în
relaţie de război cu Franţa. Sau faptul că Aristotel era mai tânăr decât Platon şi faptul
că Platon era mai tânăr decât Socrate, înseamnă că şi Aristotel era mai tânăr decât
Socrate, ceea ce alcătuieşte situaţia în care se găseau Socrate, Platon şi Aristotel.
28
Componente sensibile şi inteligibile ale faptelor.
Acelaşi lucru este valabil şi în legătură cu relaţiile dintre cel puţin două
obiecte. Să zicem, dintre două mere. Le percepem pe amândouă împreună cu mediul
înconjurător, dar nu ştim dacă au fost culese din acelaşi pom sau din aceeaşi livadă şi
nici dacă aparţin sau nu, ambele sau numai unul, aceluiaşi soi de mere etc.
Definiţie. A înţelege înseamnă a avea o reprezentare cât mai clară asupra unui
fapt (stare de fapt sau situaţie) astfel încât fiecărei părţi componente a stării de fapt
să-i corespundă o parte componentă a reprezentării.
Probleme anatomo-fiziologice.
29
système nerveux (1810) şi Sur les fonctions du cerveau (1822), urmate de lucrarea
Phrenologie (1826) a continuatorului său J.C. Spurzheim. Cu toate că frenologia a
fost discreditată în forma iniţială datorită unor exagerări, cercetările anatomo-
fiziologice de localizare a structurilor corespunzătoare facultăţilor psihice continuă
până în zilele noastre, considerându-se însă că nu există localizări precise mai ales
pentru facultăţile complexe, ca inteligenţa, care se referă şi la toate tipurile de
percepţii.
Rezumat
Cuvinte cheie
proprietăți
relații
inteligență
facultăți psihice
30
Teste deautoevaluare
1. Ce este inteligenţa?
7. Ce înseamnă „a înţelege”?
Concluzii.
Studiul copiilor sălbatici, crescuţi de anumite animale, a dovedit însă faptul că,
depăşind vârsta de 3-4 ani, copiii sălbatici nu mai pot fi educaţi. Ceea ce înseamnă
că, dotaţi ereditar sau nu, fără educaţie corespunzătoare la timpul potrivit, inteligenţa
nu se mai poate manifesta.
31
UNITATEA 5
Realizarea inteligenței prin operații psiho-gnoseologice și
practice
Obiective 33
Cunoștințe preliminarii 33
Rezumat 36
Cuvinte cheie 36
Teste de autoevaluare 36
Concluzii 37
32
Obiective
Cunoștințe preliminarii
33
În orice accepţie, reprezentările intelective sunt considerate reprezentări
generale, adică reprezentări cu un mare grad de generalitate, referitoare nu numai la
una sau la mai multe percepţii (de obiecte sau proprietăţi), ci la toate percepţiile
posibile de acelaşi gen. Garanţia posibilităţii de aplicare a stărilor de fapt în situaţii
cât mai diferite este asigurată de existenţa structurilor psihice respective, indiferent
dacă acestea sunt ereditare sau nu. Dar pentru a fi eficiente, ele trebuie să fie exersate
în cât mai multe cazuri.
34
de locul pe care îl ocupă componenta mai elevată sau mai puţin elevată decât
cealaltă.
35
Rezumat
Cuvinte cheie
generalizare
comparație
analiză
sinteză
Teste de autoevaluare
1. Ce este generalizarea?
3. Ce este comparaţia?
5. Ce este analiza?
6. Ce este sinteza?
36
Concluzii.
Intelectul sau inteligenţa este prin excelenţă o facultate activă a gândirii. Este
gândirea intuitivă (noesis) şi activă (poieticos) despre care vorbea Aristotel.
Intelectul este în permanenţă acţiune (intellectus agens). El s-a născut din practică şi
în vederea practicii. Când se spune despre om că este vieţuitorul care gândeşte,
aceasta înseamnă, în primul rând, că înţelege, că posedă reprezentări clare şi distincte
despre stările de fapt şi despre situaţiile din mediul înconjurător, pe care le poate
transforma în folosul său şi poate să producă altele şi mai folositoare pentru el, dar
adesea şi dăunătoare pentru ceilalţi şi chiar pentru mediul în care trăieşte.
37
UNITATEA 6
Diferențierea stărilor de fapt după cele cinci simțuri
Obiective 39
Cunoștințe preliminarii 39
Rezumat 43
Cuvinte cheie 44
Teste de autoevaluare 44
Concluzii 44
38
Obiective
Cunoștințe preliminarii
39
Pe baza operaţiilor psiho-gnoseologice se formează sau sunt activate structuri
psihice corespunzătoare celor cinci simţuri, prin care sunt înţelese stări de fapt şi
situaţii vizuale, auditive, tactile etc., respectiv relaţiile dintre componentele acestora.
Suntem tentaţi adesea să dăm prioritate stărilor de fapt vizuale, care sunt într-adevăr
importante, dar nu trebuie să uităm de celelalte, de simţul tactil, de exemplu, exersat
chiar înainte de naştere, şi a cărui deteriorare parţială poate să conducă la moarte, pe
când pierderea văzului, nu.
În cazul fiecărui tip de fapte pot fi puse în evidenţă cele cinci relaţii: (1) între
obiecte şi proprietăţi; (2) între obiecte; (3) între obiecte şi clase de obiecte; (4) între
clase de obiecte şi (5) între clase de clase de obiecte, fiecare dintre ele avându-şi
propria sa importanţă şi fiind exersată mai mult sau mai puţin conştient. În cadrul
defectologiei sunt studiate în mod special posibilităţile de suplinire a unor tipuri de
fapte prin altele, a stărilor de fapt vizuale prin stări de fapt auditive, în cazul
deficienţelor vizuale, sau invers, în cazul deficienţelor sau anomaliilor auditive.
1) Stările de fapt tactile sunt cele mai importante pentru viaţa şi sănătatea
oamenilor. Ele presupun relaţii directe între mediul exterior şi corpul uman, relaţii de
contiguitate, de atingere a obiectelor cu exteriorul şi interiorul corpului uman. Ele
sunt fie permanente, cum este relaţia dintre învelişul cutanat şi aerul înconjurător;
temporare, când este vorba de mediul lichid sau solid. Suntem atât de obişnuiţi cu
acestea încât nu le mai observăm în mod special, decât în situaţii deosebite, de frig,
de căldură excesivă, de obiecte care ne stânjenesc sau ne produc leziuni. Reacţiile
noului născut faţă de aceste relaţii se manifestă prin sunete şi mişcări de plăcere sau
neplăcere (plânsul), pe care le înţeleg cei care îl îngrijesc şi care ameliorează
situaţiile neplăcute. Cu timpul încep să le înţeleagă şi copiii (normali) care şi reuşesc
treptat să le îndrepte singuri.
Cele mai obişnuite sunt relaţiile dintre obiecte şi proprietăţi, dintre obiecte, să
zicem, care produc căldură sau răcoare, umiditate sau uscăciune. Aparatele care
înlătură sau ameliorează anumite proprietăţi ale aerului se bazează pe înţelegerea
relaţiilor multiple dintre obiecte şi proprietăţile lor calorice, detectabile direct prin
40
învelişul cutanat (cazul mişcării unui evantai în apropierea feţei) sau cu ajutorul unor
aparate (termometre). Ceea ce este valabil şi în cazul unor relaţii referitoare la
temperatura corpului şi starea de sănătate sau de boală, pe care le înţelege terapeutul
şi uneori chiar şi bolnavul. Durerile interne, localizabile la unele organe, sunt
proprietăţi ale acestora prin care se manifestă starea lor. Palpările medicului stabilesc
de asemenea relaţii între organele interne şi aspectele lor faţă de simţul tactil al
mâinii.
41
sau de împrejurări. Relaţia dintre un obiect mirositor şi alte obiecte (grupuri, clase),
de plante, de vieţuitoare etc.
42
înconjuraţi de zgomote şi sunete, care se intercalează unele cu altele şi contribuie la
orientarea noastră în spaţiu. În cazul nevăzătorilor ele îşi dobândesc o însemnătate şi
mai mare.
Relaţiile vizuale par cele mai evidente şi pentru faptul că pot fi desenate,
fotografiate sau filmate şi deci expuse vizual în aceeaşi relaţie, pe când toate celelalte
sunt de scurtă durată, chiar dacă sunetele, de exemplu, pot fi înregistrate, nu pot fi
percepute simultan. Relaţiile de apartenenţă a unui obiect (lucru, fenomen,
vieţuitoare) la o clasă de obiecte, ca şi relaţiile de incluziune dintre clase se
realizează de regulă fără perceptivitatea simultană a celor două sau mai multe
componente ale relaţiilor.
Rezumat
43
Cuvinte cheie
auditiv
vizual
tactil
gustativ
Teste de autoevaluare
Concluzii.
44
UNITATEA 7
Tipuri de comunicări instinctive și intelective
Obiective 46
Cunoștințe preliminarii 46
Rezumat 49
Cuvinte cheie 50
Teste de autoevaluare 50
Concluzii 50
45
Obiective
Cunoștințe preliminarii
46
Complexitatea existenţei cosmice şi terestre, cel puţin în faza actuală, se
manifestă prin grupări de corpuri, începând cu cele galactice sau metagalactice, care
au în comun anumite proprietăţi (fizice, statice sau dinamice; chimice, anorganice
sau organice şi, pe Terra, biotice) şi anumite legături. Într-un fel sau altul, ele
comunică (din lat. communico = a avea raporturi, a fi în legătură cu ceva).
3. Comunicarea în lumea animală este mult mai diversă. Ea are loc între
animale din specii diferite sau din aceeaşi specie. Între specii diferite există mijloace
de atracţie (vizuală, olfactivă, gustativă) atât în mediul acvatic, cât şi în cel terestru,
sau mijloace de respingere, de retragere, de camuflare etc. În cadrul aceleiaşi specii
apar adesea situaţii asemănătoare comunicării umane prin sunete: cântecul păsărilor,
semnale sonore şi avertizare în caz de primejdie, de atragere sau de respingere
(lătratul, urletul, mugetul, nechezatul, mieunatul etc.). La mamifere, cele mai
frecvente sunt comunicările olfactive. Uneori apare şi impresia că ar fi vorba de
47
înţelegerea unor stări de fapt sau situaţii care este comunicată prin diferite tipuri de
semnale (olfactive sau sonore). În realitate, este vorba de comunicări, respectiv de
legături instinctuale între indivizii aceleiaşi specii, care, în măsura vârstei potrivite
sau a sănătăţii reacţionează toţi în acelaşi fel.
48
Mesajele intelective se referă la stări de fapt şi situaţii. Ele sunt reprezentări
mentale ale acestora, mai precis ale relaţiilor dintre obiecte şi proprietăţi, dintre
obiecte, dintre obiecte şi clase de obiecte şi dintre clase de obiecte şi clase de clase de
obiecte. Toate au la bază scheme specifice ale imaginaţiei sau structuri psihice
intelective completate cu reprezentări (proprii celor cinci simţuri) corespunzătoare
componentelor perceptive ale stărilor de fapt. În acestea constă caracterul inteligibil
al mesajului transmis de emiţător şi interceptat de către receptor.
Rezumat
emiţător
mesaj
semnal
receptor.
Teste de autoevaluare
Concluzii.
50
UNITATEA 8
Despre semne, simboluri și scriere simbolică
Obiective 52
Cunoștințe preliminarii 52
Rezumat 57
Cuvinte cheie 58
Teste de autoevaluare 58
Concluzii 59
51
Obiective
Cunoștințe preliminarii
Semnele naturale sunt produse ale unor obiecte, fenomene, vieţuitoare, care
desemnează sau semnifică (termenii aceştia sunt derivaţi din „semn”) alte asemenea
produse naturale şi între care există relaţii inteligibile. Altfel, aceste produse sunt
obiecte obişnuite. Semnele au un caracter relativ. Dacă un obiect este un semn pentru
53
altul, şi ultimul poate fi, în alte împrejurări, un semn pentru primul. Ca şi în cadrul
unui şir de fenomene succesive în care primul este un semn pentru al doilea, iar
acesta pentru al treilea ş.a.m.d.
54
Există şi simboluri artificiale, care nu mai sunt părţi ale unor obiecte,
vieţuitoare etc., ci doar le reprezintă pictural sau sculptural. Răbojul era o
reprezentare prin crestături ale unui număr de obiecte sau animale. Tatuajul
semnifică originar apartenenţa la o anumită grupare, clasă de vârstă, cult etc. Totemul
reprezintă originea comună a unor populaţii. În genere, s-a mers pe linia reprezentării
miniaturale a obiectelor. Unele simboluri artificiale sunt cu totul convenţionale, adică
nu mai au nici o asemănare cu obiectele pe care le semnifică. Stemele, blazoanele
sau stindardele nu mai sunt reprezentative decât pentru cei care le înţeleg relaţiile
istorice sau convenţionale cu anumite ţări, familii, partide etc.
56
5) Scrierea hieroglifică (de la gr. hieros = sfânt şi graphe = scrierea), utilizată
la început pentru a semnifica divinităţi, provine din scrierea pictografică. Iniţial au
fost preluate desene simplificate, care pot fi recunoscute de către oricine: barză,
şarpe, vultur, copac, soare. Apoi prin simbolizare de tipul pars pro toto (partea
pentru întreg) au fost reţinute numai capetele, soarele devenind un cerc mic cu punct
la mijloc. Scrierea egipteană veche, numită hieroglifică, pentru utilizarea de figuri
simplificate a evoluat spre scriere fonetică. Figurile simplificate nu mai simbolizau
obiecte, ci cuvintele prin care erau numite acestea într-o anumită limbă. Să zicem
„copac” pentru un desen simplificat, care a fost apoi folosit ca literă pentru sunetul
„e” (de la începutul cuvântului). Scrierea fonetică nu mai este simbolică, căci
desenele simplificate se referă la sunete fără semnificaţie. Pentru a distinge scrierile
hieroglifice fonetice de cele simbolice, ultimele au fost numite scrieri ideografice.
Scrierea egipteană veche evoluată era hieroglifică fonetică, pe când scrierea
hieroglifică chineză este ideografică. Ultima poate fi citită de către oricine în limba
lui. Condiţia este de a înţelege relaţia dintre semnele provenite din desene şi ideile
despre obiectele desenate. Hieroglifa „om” provine dintr-un desen simplificat de om
... t l. Cifrele romane şi arabe, ca şi operaţiile (adunarea şi scăderea) provin din
scriere ideografică (prin alăturare de beţe şi diferite poziţii ale acestora. Runele
reprezintă o scriere ideografică şi hieroglifică prin excelenţă, căci semnele se
refereau la idei (victorie, noroc etc.) şi la divinităţi (celeste sau acvatice).
Rezumat
57
Cuvinte cheie
semn
simbol
hieroglifă
scriere pictografică
Teste de autoevaluare
58
Concluzii.
Semnele naturale sunt produse ale unor obiecte, fenomene, vieţuitoare, care
desemnează sau semnifică (termenii aceştia sunt derivaţi din „semn”) alte asemenea
produse naturale şi între care există relaţii inteligibile. Altfel, aceste produse sunt
obiecte obişnuite. Semnele au un caracter relativ. Dacă un obiect este un semn pentru
altul, şi ultimul poate fi, în alte împrejurări, un semn pentru primul. Ca şi în cadrul
unui şir de fenomene succesive în care primul este un semn pentru al doilea, iar
acesta pentru al treilea ş.a.m.d.
59
UNITATEA 9
Limbajul simbolic vizual
Obiective 61
Cunoștințe preliminarii 61
Rezumat 65
Cuvinte cheie 65
Teste de autoevaluare 65
Concluzii 66
60
Obiective
Cunoștințe preliminarii
1.aplicarea unor cunoştinţe generale problematicii dezbătute în curs şi
specifice, dobândite şi prin parcurgerea simultană a altor discipline (cum
sunt Bazele psihologiei generale, Psihologia personalității) ;
61
Scrierea simbolică a fost utilizată în perioadele de început ale ştiinţelor, atât
pentru a desemna entităţile de bază (numerele în matematici prin cifre; substanţele în
chimie prin litere; tot prin litere conceptele fizicii: viteza cu V, spaţiul cu S ş.a.m.d.),
cât şi pentru a desemna relaţiile inteligibile dintre ele: adunări, scăderi, egalităţi,
proprietăţi (valenţe în chimie). Primele sunt numite operaţii şi sunt notate prin
hieroglife: +, –, x, etc., ultimele sunt relaţii propriu zise: egal cu (=), mai mare
decât (), mai mic decât ().
Situaţiile sunt relaţii între cel puţin două stări de fapt şi se numesc „relaţii
factuale”. Cele mai obişnuite sunt: egalitatea, conjuncţia, disjuncţia, implicaţia.
Egalitatea se redă prin hieroglifa „=” (două segmente orizontale egale); conjuncţia se
redă prin hieroglifa fonetică „&”, pentru et (şi); disjuncţia se redă prin litera iniţială a
cuvântului latinesc vel (sau), iar implicaţia prin hieroglifa „” pentru „a trece de la
ceva la altceva” sau „a urma ceva după altceva”. În felul acesta pot fi redate diferite
situaţii: A(a) & B(a), care înseamnă că obiectul a are proprietăţile A şi B sau [A(a) &
B(a)] C(a), adică „din faptul că obiectul a are proprietatea A şi proprietatea B
urmează faptul că are şi proprietatea C.
I II III
aa
apoi între ele şi, în limbajul simbolic, între literele care semnifică obiecte (lucruri,
vieţuitoare). De regulă însă hieroglifele pentru relaţiile inteligibile dintre obiecte sunt
notate cu R şi respectiv R1, R2, R3, ... Rn, când este vorba despre mai multe relaţii.
63
aR1b şi aR2c desemnează stări de fapt, iar (aR1b) & (aR2c) o situaţie; cunoscuta
situaţie în care două cantităţi egale cu a treia sunt egale între ele: [(a=c) &
(b=c)](a=b) sau [(ab) & (bc)] (ac).
în care se atrage atenţia asupra unui obiect dintr-o mulţime, simplificat „...” sau „”.
Obiectul a aparţine clasei M devine aM.
Mulţimile, notate cu M1, M2, M3, ... Mn, reprezintă stări de fapt: M1 M2; sau
situaţii: [(M1 M2) & (M2 M3)]( M1 M3).
64
lor, nu apar niciodată transpuse în limbajul acesta simbolic decât în cărţile de logică.
Dar el reprezintă pentru corectarea psiholingvistică criteriul de apreciere al genezei
gândirii intelective, al fazelor prin care aceasta trece filogenetic (în cursul istoriei) şi
ontogenetic (în cursul vieţii umane).
Rezumat
Scrierea simbolică a fost utilizată în perioadele de început ale ştiinţelor, atât
pentru a desemna entităţile de bază (numerele în matematici prin cifre; substanţele în
chimie prin litere; tot prin litere conceptele fizicii: viteza cu V, spaţiul cu S ş.a.m.d.),
cât şi pentru a desemna relaţiile inteligibile dintre ele: adunări, scăderi, egalităţi,
proprietăţi (valenţe în chimie). Primele sunt numite operaţii şi sunt notate prin
hieroglife: +, –, x, etc., ultimele sunt relaţii propriu zise: egal cu (=), mai mare
decât (), mai mic decât ().
Cuvinte cheie
filogenetic
ontogenetic
hieroglifă
Teste de autoevaluare
3. Simbolizaţi „situaţiile”.
66
UNITATEA 10
Inteligența preverbală la copiii nou-născuți
Obiective 68
Cunoștințe preliminarii 68
Rezumat 74
Cuvinte cheie 75
Teste de autoevaluare 75
Concluzii 75
67
Obiective
Cunoștințe preliminarii
1.aplicarea unor cunoştinţe generale problematicii dezbătute în curs şi
specifice, dobândite şi prin parcurgerea simultană a altor discipline (cum
sunt Bazele psihologiei generale, Psihologia personalității) ;
2.demonstrarea unor abilităţi de analiză, sinteză şi evaluare critică a informaţiei
prin diferite modalităţi de evaluare .
68
Există două metode prin care ar putea fi studiate fazele prin care s-a ajuns, la
începutul secolului trecut, la instituirea limbajului simbolic vizual, ca formă
perfecţionată de exprimare intelectivă a stărilor de fapt şi a situaţiilor obiectuale: una
care să facă apel la descoperiri istorice şi alta făcându-se cercetări asupra populaţiilor
considerate primitive. Ambele metode ne conduc însă la rezultate neconcludente
pentru perioadele de început ale exprimabilităţii intelective.
Din punct de vede ontic, se poate considera că primul stadiu este acela de
cunoaştere a proprietăţilor sau însuşirilor pe care le exercită mediul înconjurător
nediferenţiat asupra organelor de simţ. Dar noul născut are şi alte reflexe senzorio-
motorii ereditare fiziologice, cel mai important fiind reflexul de supt. Acesta se
manifestă faţă de toate obiectele înconjurătoare, bazându-se pe simţul tactil al
70
buzelor, gustativ al cavităţii bucale şi olfactiv al cavităţilor nazale. Dovada că, iniţial
se manifestă doar senzaţiile proprietăţilor, rezidă şi în exercitarea reflexului de supt
mai ales asupra unor obiecte cu învelişul asemănător cu pielea omului sau cu sânul
matern (propriile degete sau ale altor persoane), chiar fără satisfacţia gustativă a
laptelui.
Acesta este primul pas în direcţia formării structurilor sau schemelor mentale
corespunzătoare înţelegerii relaţiilor dintre obiecte şi proprietăţi. Este primul pas, în
sensul că trebuie să treacă mai multe luni de „experimentare” a acestor situaţii, căci
altfel, dobândirea obiectului atârnat, adică apucarea lui, urmează traiectoria tactil-
gustativă. Acum sunt necesare cât mai multe obiecte intangibile, care să fie doar
văzute şi respectiv auzite, până în faza ulterioară, cu variaţiuni în timp destul de
diferite, în funcţie de mediul educaţional, în care copilul atinge obiectul sau îl apucă
pentru a-l privi şi apoi îl scutură pentru a produce sunete, fără să-l ducă la gură.
Aceasta, după numeroase încercări în care i-a fost interzis acest lucru. În felul acesta
se diversifică, se divide mediul înconjurător în obiecte cu proprietăţi şi se activează
sau se formează structurile mentale corespunzătoare relaţiilor dintre obiecte şi
proprietăţi.
72
A fi mai sus sau mai jos, respectiv tangibil sau nu cu mâna, apoi a fi mai
aproape sau departe, înainte sau într-o parte presupune deja posibilitatea deplasării
copilului, a trecerii de la un obiect la altul, a parcurgerii şi aprecierii distanţelor şi a
poziţiilor.
73
Trecerea treptată spre aceste faze se face prin amestecuri iniţiale de obiecte diferite.
Din această cauză şi aici contează mediul educaţional, care îi poate oferi copilaşului
cât mai multe grupuri de obiecte cu forme geometrice, dimensiuni, culori etc.
diferite.
Rezumat
Există două metode prin care ar putea fi studiate fazele prin care s-a ajuns, la
începutul secolului trecut, la instituirea limbajului simbolic vizual, ca formă
perfecţionată de exprimare intelectivă a stărilor de fapt şi a situaţiilor obiectuale: una
care să facă apel la descoperiri istorice şi alta făcându-se cercetări asupra populaţiilor
considerate primitive. Ambele metode ne conduc însă la rezultate neconcludente
pentru perioadele de început ale exprimabilităţii intelective.
74
Cuvinte cheie
inteligență senzorio-motorie
inteligență preverbală
relații de apartenență
relații de incluziune.
Teste de autoevaluare
Concluzii.
75
stadii sau etape, corespunzătoare înţelegerii, începând din stadiul al treilea, relaţiilor
din cadrul diferitelor stări de fapt şi a relaţiilor dintre stările de fapt.
76
BIBLIOGRAFIE
78