Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de Psihologie

Psiholingvistică

Dobândirea limbajului la copii

Teoria lui Noam Chomsky

Vîlcu Ioana
An I, ID, grupa 4
 Există multe domenii de interes pentru lingvistică și psiholingvistică, însă achiziția limbii
și însușirea limbajului ocupă un loc central și a reprezentat un subiect de interes pentru mulți
teoreticieni.

Față de alte sisteme de comunicare, limbajul uman este un sistem complex ce conține zeci de mii
de cuvinte ce formează vocabularul. Astfel, un vorbitor de orice limbă prin folosirea și
combinarea cuvintelor poate construi o cantitate infinită de fraze atunci când comunică cu alții.

Dată fiind complexitatea limbajului uman, este remarcabilă modalitatea prin care un copil
își poate însuși limbajul într-o perioada de doi și cinci ani.1

În primii ani de viață, asimilarea limbajului de către un copil este văzută drept o realizare și cu
siguranță niciun părinte nu poate uita primul cuvânt pronunțat de copilul lor.

De obicei, în timpul celui de-al doilea an de viață, un copil începe să vorbească și în relativ puțin
timp poate folosi un vocabular prin care să-și exprime nevoile sau să interacționeze cu ceilalți.

Curios este faptul că acest fenomen are loc cu o inițiere minimă sau chiar absentă din partea
părinților sau a celor din jur.

De exemplu, copiii de trei ani pot construi și înțelege propoziții complexe și pot stăpâni sistemul
de sunet al limbii native fără nicio instrucție directă.2

Cum pot acumula copiii un sistem atât de complex într-un timp atât de scurt?

Pentru a răspunde la această întrebare am ales să prezint în continuare modul în care copiii
dobândesc limbajul pornind de la teoria lui Noam Chomsky.

Avram Noam Chomsky, profesor american de lingvistică, publică în 1959 Syntactic Structures
prin care formulează o nouă teorie asupra dobândirii limbajului, numită teoria ineistă.

În opinia sa, ”copiii sunt programaţi biologic de a învăţa, aşa încât mult din ceea ce ei învaţă se
datorează acestei capacităţi înnăscute. ”3

Odată născuți și plasați într-un mediu lingvistic, ei încep imediat să acumuleze o limbă. Structura
limbii este însă una foarte complexă și sistemul cognitiv al unui copil nu ar putea să o acumuleze

1
Jackendoff, R, Patterns in the Mind: Language and Human Nature; 1994, New York: Basic Books, p. 103
2
O’Grady, W; How children learn language (5th ed.), 2008, Cambridge, UK: Cambridge University Press, p. VI
3
Mielu Zlate, Psihologia mecanismelor cognitive, 1999, Ed. Polirom, Iasi, p. 331
2
în urma predării sau descoperiii individuale, ci copiii folosesc unicul instrument disponibil lor și
anume gramatica mentală înnăscută, numită de Chomsky gramatică universală.4

Această gramatică universală conține un set de principii gramaticale împărtășite de toate limbile
în mod universal. De exemplu, așa cum toate limbile au categorii lexicale precum substantiv și
verb, această gramatică poate funcționa după același aspect.

Totodată, gramatica universală ar avea un set de parametri care indică ce aspecte gramaticale
trebuie ajustate în funcție de specificul limbii învățate.

Fiecare limbă are aspecte specifice după care funcționează, iar copiii au capacitatea de a-și
modela și adapta gramatica universală înnăscută pe baza ascultării unor fraze cheie pentru
fiecare limbaj.5

Prin această gramatică universală, nou-născuții își pot însuși orice limbă existentă în lume. Fie că
vorbim de limba engleza, română sau japoneză, copilul va realiza o conexiune între limba la care
este expus și gramatica universală și astfel va deveni limba lui nativă.

Această expunere la un mediu lingvistic specific nu presupune însă o imitare a limbajului celor
din jur, ci copilul își dezvoltă singur mecanisme de învățare și structurii proprii.

De exemplu, când un copil ajunge la vârste cuprinse între 12 – 18 luni, apare o gramatică în
limba lor. Odată ce acest lucru se întâmplă, copiii își însușesc fără asistență cea mai mare parte a
structurilor sintactice și a regulilor gramaticale ale limbii lor. 6

Mecanismul de însușire al limbii constă într-o separare inconștientă pe care copilul o realizează
față de sunetele pe care le aude în exterior și le împarte în secvențe gramaticale sau
negramaticale. Mai mult decât atât, pe parcurs copilul va fi capabil să înțeleagă structura și să
creeze expresii lingvistice infinite, iar când a atins potențialul maxim de cunoaștere al gramaticii
universale va utiliza un limbaj fluent și complex.7

Cu siguranță, există și o contribuție a mediului înconjurător în dobândirea limbajului, însă

se susține că ei nu învață prin instruire parentală, iar procesul de imitație este redus, în funcție de
copil la 5 – 40% din conversațiile cu adulții. 8

4
Noam Chomsky, Knowledge of Language as a Focus of Inquiry apud Lust, B., & Foley, C (eds). First language
acquisition: The essential readings (pp. 15 24); 2004, Malden: MA: Blackwell Pub, p. 17
5
Caroline Rowland, Understanding Child Language Acquisition, Abingdon, Oxon, 2014, Ed. Routledge, p. 235
6
O’Grady, W. Archibald, J., & Katamba, ; Contemporary Linguistics (2nd ed.), 1997 Essex, England: Pearson
Education Limited, p. 476
7
Noam Chomsky apud Lust, B., & Foley, p. 35
8
O’Grady, W; How children learn language (5th ed.), 2008, Cambridge, UK: Cambridge University Press, p. 175
3
Chiar dacă cei mici ar putea încerca să imite discursul unui adult, și-ar însuși un limbaj
incomplet și neadecvat. Nu există nicio modalitatea prin care adulții ar putea furniza copiilor
toate structurile lexicale și gramaticale existente în limba lor (în medie 50, 000 – 250, 000 de
cuvinte).9 De asemenea, greșelile pe care copiii le fac la început în folosirea limbajului sunt
naturale și fac parte din procesul lor de învățare.

Prin urmare, însușirea limbajului este mai degrabă o demonstrație a spiritului creativ și a
resurselor copilului.

Carolina Rowland în Understanding Child Language Acquisition emite trei afirmații ce

pot fi aplicate tuturor limbilor existente.10

În primul rând, creierul uman este capabil să-și însușească orice limbă. În al doilea rând, toți
copiii sănătoși pot învăța și procesa orice limbă, susținând astfel teoria lui Chomsky privind
existența unei gramatici universale. Nu în ultimul rând, deși limba este universală, numai
oamenii și nu alte vietăți pot învăța orice limba în condiții normale.

Revenind la studiul lui Chomsky, lingvistul susține că această gramatică universală este
disponibilă pentru copil înainte ca acesta să fie expus la un mediu lingvistic, în faza incipientă a
învățării unei limbi.11

Prin urmare, trebuie să existe niște componente biologice specifice speciei umane ce ne permite
dobândirea oricărei limbi.

Afirmația poate fi susținută prin numeroasele exemple de copii ce au fost desprinși din mediul
nativ în care s-au născut și s-au integrat fără probleme în alte medii culturale, sociale și
lingvistice.

Sa luăm drept exemplu ipotetic un copil asiatic, născut în China și adoptat încă din primele
săptămâni de viață de către o familie din România. Cu toate că diferențele lingvistice sunt
semnificative, copilul asiatic își va însuși limba română drept limbă maternă și va vorbi la fel de
fluent ca orice alt copil cu origini în România.

Dovada acestui fapt sunt numeroasele studii făcute pe cazurile de adopții internaționale.

9
Lust, B, Child Language Acquisition: Acquisition and Growth, 2008. Cambridge: Cambridge University Press, p.
28
10
Caroline Rowland, op. Cit., p. 233
11
Noam Chomsky apud Lust, B., & Foley, C (eds), p. 17

4
 Pinker și Jackendoff au emis o teorie foarte apropiată de conceptul de gramatcă
universală a lui Chomsky pe care l-au văzut drept ”un kit ce oferă o selecție de instrumente prin
care să ne construim limba”.12

Ceea ce caracterizează teoria lui Pikner și Jackendoff este ideea că multe din mecanismele
necesare învățării unei limbi sunt: specific umane, ce au evoluat în specia noastră și nu în altele
și specifice limbii, cu scopul de a a servi scopul comunicării.13

Teoria ineistă a lui Noam Chomsky și-a găsit adepți în rândul lingviștilor, însă au existat
deopotrivă și specialiști care au adus argumente împotriva viziunii lui.

Încă de la apariție, abordarea sa a fost controversată, primul oponent fiind Skinner.

Skinner, adept al behaviorismului, susținea că limbajul la copii se însușește prin contactele cu

părinții ce modelează rostirile copilului până când acestea se apropie de vorbirea adultului.

În timp ce Chomsky critică teoria skinneriană, susținând existența unei capacități înnăscute a
copilului care deține responsabilitatea învățării propriului limbaj, pe de altă parte Skinner îl
acuză pe Chomsky de o lipsa de cunoștinte ale perspectivei behavioriste.

Mai târziu, Chomsky își va găsi primul adversar serios în persoana lui Jean Piaget cu care
s-a angajat într-o dezbatere privind nucleul.

Atât Chomsky cât și Piaget sunt de orientare nativiști și cred că abilitatea copiilor de a învăța
limbajul provine dintr-o genetică moștenită. Totuși, dezacordul dintre ei apare privind aspectele
specifice (numite în dezbaterile lor: nucleul) cogniției copilului în privința însușirii limbajului.14

Piaget nu este de acord că abilitatea copiilor de dobândire a limbajului este limitată de un nucleu
fix (Universal Grammar), ci consideră că însușirea și dezvoltarea limbajului are loc prin procese
de transformare și evoluție. El afirmă că învățarea limbii de către copii se realizează în paralel cu
dezvoltarea gândirii logice și a raționamentului.15

Pe de o parte, Piaget susține existența unei legături între dobândirea limbajului și dezvoltarea
ontologica a operațiilor gândirii. Gândirea autentică și fluența limbajului nu sunt date a priori și

12
Jackendoff apud Caroline Rowland, Understanding Child Language Acquisition, Abingdon, Oxon, 2014, Ed.
Routledge, p. 75
13
Pinker & Jackendoff apud Caroline Rowland, p. 204
14
Piaget, J. & Chomsky, N; Language and Learning: The Debate between Jean Piaget and Noam Chomsky. In
Lust, B., & Foley, C., (eds.); 2004 First Language Acquisition: The Essential Readings. pp. 64-97. Malden, MA:
Blackwell Pub, pp. 65-66
15
Idem
5
nu apar instant după naștere, ci parcurg o cale lunga de evoluție, niște stadii cu caracter
ascendent și o orientare dintre exterior către interior.16

Pe de altă parte, Chomsky descrie dezvoltarea cognitivă drept o maturizare constantă a nucleului
fix (gramatica universală) și susține că nu există nicio experiență relevantă care să ateste
construirea treptată de cunoștințe lingvistice. În opinia lui, copiii trebuie să aibă niște
predispoziții lingvistice înnăscute ce sunt declanșate odată cu intrarea în contact cu mediul
înconjurător.17

Prin urmare, dezbaterea dintre Piaget și Chomsky a rezultat dintr-un dezacord privind
ipotezele dezvoltării limbajului la copii, iar în timp ce pentru Piaget explicația constă într-un
proces de expunere la mediul în conjurător și asimilare, pentru Chomsky explicația rezidă din
abilitățile înnascute ale copiilor.

Totuși, analizând teoriile celor doi, se pare că abordările nu sunt complet diferite, întrucât
amandoi oferă un loc central activităților interne ce au loc în creierul copilului.

În concluzie, critica împotriva abordării lui Chomsky se ridică asupra naturii și existenței
gramaticii universale. Însă, cu toate că a fost ținta criticilor, Chomsky a găsit susținători printre
biologi și neurologi, iar teoria sa a fost apreciată în spațiul științific.

În opinia mea, teoriile dobândirii limbajului la copii nu ar trebui privite drept contradictorii, ci
complementare. Consider că omul se naște înzestrat cu anumite predispoziții pentru învățarea
limbii, ceea ce îl și diferențiază de alte vietăți, dar apreciez drept important și mediului exterior
ce poate influența calitatea și ritmul evoluției lingvistice a copilului.

16
Mihai Golu, Fundamentele Psihologiei, Vol. I, editia a V-a, 2007, Ed. Fundației România de mâine, București,
465
17
Piaget & Chomsky, op. cit
6
 BIBLIOGRAFIE:

1. Caroline Rowland, Understanding Child Language Acquisition, 2014, Abingdon, Oxon,

2014, Ed. Routledge
2. Chomsky, Noam, Knowledge of Language as a Focus of Inquiry in Lust, B., & Foley, C
(eds). First language acquisition: The essential readings (pp. 15 24), 2004, Malden: MA:
Blackwell Publications
3. Jackendoff, R, Patterns in the Mind: Language and Human Nature, 1994, New York:
Basic Books.
4. Mihai Golu, Fundamentele Psihologiei, Vol. I, editia a V-a, 2007, Ed. Fundației România
de mâine
5. O’Grady, W., How children learn language (5th ed.); 2008, Cambridge, UK: Cambridge
UniversityPress
6. O’Grady, W. Archibald, J., & Katamba, F.; Contemporary Linguistics (2nd ed.);
1997.,Essex, England: Pearson Education Limited