Depresia este una dintre tulburările afective (ale dispoziției) definită de o dispoziție tristă în

majoritatea timpului, pierderea interesului pentru activități și a energiei. Din păcate, tulburările
depresive nu sunt doar specifice persoanelor trecute de o anumită vârstă și cu anumite greutăți în
viață, ci pot apărea de la vârste foarte mici, inclusiv la copii de vârstă școlară. De aceea este
important ca părinții să poată recunoaște și diferenția tristețea, o emoție normală pe care o trăim
cu toții, de depresia copilului, o stare care scade funcționarea și afectează calitatea vieții. În plus,
către vârsta adolescenței, riscul de suicid poate fi unul major.

Descrierea depresiei la copii și adolescenți

Depresia la copii și adolescenți poate îmbrăca mai multe forme, în funcție de vârstă. Specific
copiilor este prezența iritabilității în loc de acea tristețe evidentă a adultului. Practic, copilul
poate deveni, aparent foarte motiv, foarte ușor de supărat și enervat, pare a nu avea chef să facă
nimic, orice remarcă sau interacțiune îl deranjează. Acestea pot fi însoțite de o creștere a
agresivității, copilul “supărat” răspunzând verbal sau fizic mai accentuat la situații care nu sunt
amenințătoare. Lipsa poftei de mâncare și aspectul de oboseală permanentă sunt și ele frecvente.

Adolescentul cu depresie poate părea familiei retras, iritabil, fără chef sau în mod evident trist,
plângând mai frecvent și fiind mai ușor de supărat. Perioada adolescenței fiind una mai
secretuoasă față de familie, părinții pot să nu observe din start că ceva este în neregulă. În această
perioadă, pot apărea gândurile sau actele de auto-vătămare (tăiere cu obiecte ascuțite, ingestie de
medicamente) și cele de suicid.

Cauze ale depresiei

Ca și în cazul altor tulburări psihiatrice, cauzele depresiei sunt complexe si incomplet cunoscute.
Există numeroase ipoteze, cea mai utilă la momentul actual fiind interacțiunea dintre o
predispoziție genetică și factorii de mediu precipitanți. Practic, un copil care are deja membri
ai familiei cu depresie, anxietate și alte probleme de sănătate mintală, are din start un risc mai
mare. Cu toate acestea, tulburarea se dezvoltă sub influența factorilor de mediu. Mediul de acasă
conflictual, ostil sau nesigur, dificultățile socio-economice, evenimentele de viață dificile pot
declanșa apariția unui episod depresiv. Alteori, aceasta poate apărea “din senin” și acest lucru se
datorează faptului că depresia este, la bază, o tulburare biologică.

Sistemele biologice implicate în depresie sunt complexe și implică în principal

neurotransmițători din creier. Acestea sunt substanțele care realizează comunicarea între neuroni
și sunt responsabile pentru dispoziție, energie, memorie, atenție, somn și altele. Disfuncția
serotoninei la nivelul creierului este mecanismul cel mai bine cunoscut în depresie.

Este foarte important ca părinții și copilul să înțeleagă faptul că depresia nu este “lene”,
“încăpățânare” sau alte trăsături ce au de-a face cu caracterul. Sfaturi precum “bucură-te mai
mult” nu ajută persoana în suferință, ci doar îi cresc sentimentul de vinovăție că nu pot fi cum și-
ar dori.
Simptome și diagnostic în depresia la copii

Diagnosticul de Episod depresiv la copil și adolescent se stabilește de către medicul psihiatru

pediatric. Consultația poate fi solicitată de către părinți sau adolescent, dar primele observații
despre o dispoziție tristă, timp îndelungat sau o lipsă de “poftă de viață”, pot veni de la medicul
de familie sau pediatru, psiholog, profesor sau altcineva din familie.

În cadrul consultației, se efectuează și un istoric familial și personal pentru varii afecțiuni,

inclusiv psihiatrice, fiind cunoscut că depresia are o componentă genetică și se poate însoți de
alte dificultăți. Pe lângă anamneză, semne, simptome și evaluare fizică, se pune accent pe mediul
social, familial și școlar al copilului, evenimentele negative putând fi factori declanșatori.
Psihiatrul va întreba întotdeauna despre gânduri negative, comportamente de autovătămare sau
intenția de a-și lua viața. Este important pentru părinți să înțeleagă că aceste lucruri, deși
înspăimântătoare, trebuie cunoscute și manageriate corespunzător, pentru a evita o tragedie.

Analizele de laborator de rutină și altele mai complexe, în funcție de situație, sunt solicitate
pentru a exclude alte probleme de sănătate care pot mima depresia.

Principalele criterii de diagnostic pentru depresia la copii sunt formulate în manualul ICD-10 de
clasificare a bolilor și DSM-5, manual specific pentru tulburările psihiatrice și includ:

 Dispozitiție tristă în majoritatea zilei, mai mult de 2 săptămâni; la copil, dispoziția poate
fi predominant iritabilă;
 Scăderea energiei, oboseală necaracteristic de rapidă;
 Scăderea interesului pentru activități plăcute;
 Dificultăți cu menținerea atenției și cu a lua decizii simple
 Scăderea poftei de mâncare și în greutate
 Gânduri pesimiste despre viitor, lipsă de speranță
 Idei de suicid și autovătămare
 Insomnii

În funcție de datele obținute, odată stabilit diagnosticul de Episod depresiv, se stabilește o

severitate, care va decide modalitatea de abordare.

Semne pentru părinți

Episoadele depresive sunt mai comune după vârsta pubertății și părinții pot observa că
adolescentul depresiv manifestă unele din următoarele simptome:

 Adolescentul pare plictisit tot timpul, nu vrea să facă activități care înainte îi plăceau
 Este retras în cameră, nu comunică nici cu prietenii
 Pare obosit, fără chef, trist, plânge frecvent
 Doarme puțin, sau se trezește în mijlocul nopții și nu mai poate adormi
 Are rezultate mai scăzute la școală decât în perioada anterioară
 Este brusc iritabil, face acte antisociale (lipsit de la școală, agresivitate)
  Exprimă idei de inutilitate, are o stimă de sine scăzută
 Are cicatrici sau răni pe care nu le poate explica

De cele mai multe ori, depresia este o stare izolantă, înspăimântătoare, care vine împreună cu
multă vinovație pentru persoana tânără. Părinții trebuie să fie în mod deosebit vigilenți dacă
observă comportamente dintre cele menționate și să solicite un consult medical.

Țineți cont că, deși infrecvent, depresia îi poate afecta și pe cei mai mici, de vârstă școlară, care
par fără chef, obosiți tot timpul, iritabili, fără poftă de mâncare și plâns frecvent, au dureri
inexplicabile – aici, tulburarea poate fi mai “zgomotoasă” și mai ușor pentru părinți să observe că
ceva nu este în regulă.

Tratamentul în depresia la copii

Tratamentul tulburarilor depresive depinde de copil și părinți, severitatea episodului (și

episoadelor anterioare, dacă au existat). Principalele arme sunt psihoterapia și medicația
antidepresivă, care sunt întotdeauna însoțite de consilierea familiei și adaptarea la dificultățile
tânărului.

Psihoterapia in depresie, în special tehnicile cognitiv comportamentale și interpersonale, este

eficientă de una singură, pentru episoadele ușoare până la medii. În medie, sunt necesare 12-20
ședințe și reevaluarea simptomelor de către psihiatru se face lunar.

În episoadele medii la care nu a funcționat psihoterapia, se recomandă inițierea medicației. În

România și în majoritatea lumii, se utilizează inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină
(SSRI) pentru persoanele tinere. Acestea au profilul de siguranță/ eficiență cel mai optim pentru
această categorie de vârstă, însemnând că efectul benefic este mult mai mare decât potențialele
efecte adverse. Medicația este prescrisă de către psihiatrul pediatric și se monitorizează frecvent
eficiența și siguranța lor. Dacă este util, tratamentul se continuă câteva luni, pentru a evita un nou
episod.

În cazurile de depresie la copii sub formă severă, când apar idei de suicid activ sau deja o
tentativă, poate fi recomandată spitalizarea, pentru a păzi siguranța vieții. Aceasta se face pe
durata minim necesară pentru a începe un tratament eficient și a securiza tânărul.

Evoluție

Din numeroasele studii din ultimele decenii, știm că unele episoade depresive pot “trece de la
sine” în 6-9 luni. Totuși, riscul asupra vieții, cât și scăderea calității vieții în această perioadă nu
justifică lăsarea lor netratate. În plus, cu cât mai mult trece dintr-un episod netratat, cu atât mai
multe șanse sunt ca tânărul să facă un nou episod, cu durată mai lungă. Există și episoade care se
prelungesc și cronicizează, durând peste 2 ani, situație numită distimie.  

Tratată, depresia la copii si adolescenti poate însemna un episod unic, mai ales dacă a avut
legătură cu un eveniment de viață negativ și nu există istoric familial încărcat. Acesta se poate și
repeta de-a lungul vieții, astfel încât este important ca familia să fie conștientă de risc și să se
intervină de la primele semne, pentru a preveni un nou episod cu risc de severitate.