Sunteți pe pagina 1din 101

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

PSIHONEUROFIZIOLOGIE
Curs pentru învăŃământ la distanŃă
- Partea a II-a -

Prof. univ. dr. Leon Dănăilă

2005
PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI FRONTAL

Problema locului şi rolului lobului frontal în ansamblul sistemului mecanismelor


cerebrale a fost şi continuă să fie şi astăzi foarte controversată.
S-a creeat o situaŃie cumva paradoxală: pe de o parte, această întinsă regiune a
hemisferelor cerebrale a permis să se determine primele zone precis delimitate ca
specializare funcŃională (zona Broca), iar pe de altă parte, tot în această regiune
explorările cu stimulare electică locală au dezvăluit existenŃa unor arii total areactive care
au fost denumite zone mute ale creierului.
Aşa se face că până în urmă cu patru decenii rolul lobilor frontali era redus, cu
precădere la integrarea şi comanda mişcărilor voluntare şi a vorbirii. Treptat a început să
se contureze ideea potrivit căreia, lobul frontal nu este o formaŃiune omogenă, nici sub
raport structural, citoarhitectonic şi nici funcŃional.
Este logic să admitem că leziuni ale diferitelor zone din cadrul acestor formaŃiuni
afectează componente ale organizării psihocomportamentale.
În 1930, Kleist a realizat o primă sinteză a simptomelor psihice produse de
leziunile lobului prefrontal, pe care le-a reunit sub denumirea de tulburări alogice ale
gândirii. Ele constau în pasivitatea şi inerŃia proceselor intelectuale, în imposibilitatea de
a conecta şi folosi structurile raŃionamentului logic, în tulburarea capacităŃii de mobilizare
activă a spiritului critic, în dezorganizarea sintezelor psihice superioare şi în abolirea
capacităŃii de predicŃie a cursului viitor al evenimentelor.
Gravitatea deficitelor depinde de întinderea leziunii. Astfel, leziunile unilaterale
provoacă tulburări neînsemnate, iar leziunile bilaterale provoacă tulburări evidente.
Aceasta arată că în segmentul anterior al creierului, fenomenul de dublare a funcŃiilor, de
redundanŃă (exces, surplus) este mai puternic exprimat decât în celelalte formaŃiuni.
Cu cât focarul patologic este situat mai posterior şi mai profund, cu atât
tulburările devin mai severe şi mai pregnant individualizate.
În cazul leziunilor unilaterale, tulburările au un caracter mai pronunŃat şi mai bine
diferenŃiat când focarul se localizează în emisfera diminuată.
În general, în cazul afectării lobului frontal, întâlnim următoarele modificări:
1) Tulburări ale sintezei eferente- manifestate prin deficite motorii. După cum
ştim, la nivelul lobului frontal în circumvoluŃia frontală ascendentă (aria 4) se situează
capătul cortical al analizatorului motor. Aici are loc integrarea modelului informaŃional
intern al schemei corporale ca organizare dinamic-chinestezică. În cadrul acestei scheme
este reprezentat fiecare segment osteomuscular al corpului la o adresă sau număr de cod
precis, corespunzător importanŃei pe care o are în realizarea mişcărilor instrumentale, a
praxiei. Aceasta face posibilă conştientizarea strict diferenŃiată a mişcării fiecărui
segment şi producerea independentă, prin comenzi centrale voluntare, a celor mai variate
mişcări instrumentale. Prin urmare, la nivelul zonei menŃionate, există centrii nervoşi
specializaŃi de comandă, adică de declanşare a mişcărilor voluntare. Ei sunt repartizaŃi
simetric în ambele hemisfere, dar comanda aparatelor de execuŃie se realizează încrucişat.
Leziunile localizate la nivelul acestor zone vor afecta posibilitatea de a efectua
mişcări intenŃionate cu un segment sau altul al corpului. În formele clinice slabe, în care
se păstrează posibilitatea efectuării unor mişcări ale membrului afectat, avem de-a face cu
hemipareza.
O a doua grupă de tulburări care pot fi generate de afectarea sintezei eferente a
lobului frontal o formează praxiile.
Foarte importantă pentru desfăşurarea eficientă a comportamentului şi a activităŃii
este şi autoreglarea mişcărilor voluntare instrumentale. La nivelul lobilor frontali, în ariile
premotorii 6 şi 8 se închide feedbackul chinestezic, mecanism de corectare – optimizare a
caracteristicilor mişcărilor (amplitudine, direcŃie, traiectorie, formă, viteză, flexibilitate,
tempou şi coordonare simultană succesiv-alternativă).
Leziunile situate la nivelul regiunii premotorii provoacă dereglări şi alterări de
fineŃe ale actului motor (desincronizări, încetiniri sau precipitări ale tempoului,
distorsiuni ale traiectoriei, deviaŃii, tremor, perseveraŃii, interferenŃe), care fac dificilă sau
imposibilă adecvarea mişcărilor la specificul situaŃiei şi al obiectului ce urmează a fi
atins.
2) Tulburări ale vorbirii. Acestea se manifestă sub trei forme principale: afazie
motorie, perturbarea fluxului şi dinamicii vorbirii, afectarea rolului reglator al cuvântului
în cadrul comportamentului.
Afazia motorie – are la bază leziuni ale piciorului celei de-a treia circumvoluŃii
frontale a hemisferei dominante.
Perturbarea fluxului, ritmului, tempoului şi dinamicii vorbirii este produsă de
leziuni ale ariei motorii suplimentare. Vorbirea este sacadată, lipsită de expresivitate, de
modulaŃie şi cu omitere de sunete.
Afectarea rolului reglator al cuvântui este determinată de lezarea ariilor verbale
propriu-zise şi de lezarea zonelor mai anterioare ale lobului frontal din hemisfra
dominantă. Bolnavul reŃine instrucŃiunile şi comenzile dar ele nu sunt integrate în schema
operaŃională a comportamentului. Fenomenul a fost denumit disocierea limbajului de
acŃiune. În comportamentul bolnavilor cu leziuni frontale apar şi reacŃii impulsive
pretimpurii, omisiuni şi perseveraŃii.

3) Tulburări ale proceselor de cunoaştere. În leziunile întinse ale lobilor


prefrontali apar diverse tulburări ale structurilor şi capacităŃilor cognitive. Acestea
vizează percepŃia, memoria şi gândirea.
a)Tulburările percepŃiei vizează reducerea semnificativă a câmpului vizual, a
selectivităŃii şi mobilităŃii, a activismului în explorarea stimulilor, prin dezorganizarea
acŃiunilor perceptive, a strategiilor de inspecŃie, a verbalizării şi a semnificaŃiei
instrumentale a perceptului. Ele pot fi decelate prin probe psihologice speciale constând
din sarcini de identificare a unui anumit obiect într-un ansamblu de alte obiecte din
aceeaşi clasă, în sortarea şi clasificarea stimulilor după o anumită însuşire, în
reconstituirea imaginii obiectului din părŃile sale componente prezentate dispersat, în
discriminarea şi identificarea obiectelor prezentate în imagini suprapuse şi în anticiparea
transformărilor la care este supus în momentul actual un obiect sau imaginea lui. Bolnavii
cu leziuni prefrontale obŃin performanŃe foarte slabe. Este evident că tulburările
percepŃiei sunt de tip secundar, ele manifestându-se pe fondul altor tulburări primare ale
limbajului, praxiei, memoriei şi atenŃiei.
b) Tulburările de gândire din cadrul sindromului frontal, ating grade diferite de
gravitate fiind de tip primar şi secundar. Primtre cele mai semnificative sunt alterările
structurii conceptuale (categoriale) şi operaŃionale. Se poate vorbi de o adevărată
destrămare a piramidei noŃiunilor ca urmare a blocării sau abolirii capacităŃii (operaŃiilor)
de abstractizare-generalizare. În faŃa sarcinilor care reclamă definirea sau operarea cu
noŃiuni general-abstracte, relevarea sensului şi interpretarea unor aforisme, maxime,
proverbe, sesizarea inadvertenŃelor şi absurdităii unor judecăŃi, formularea ipotezelor şi
construcŃiilor ipotetico-deductive, formularea predicŃiilor etc. Bolnavii cu sindrom
prefrontal se coboară la un nivel intuitiv-concret, orientându-se după aspectele de
suprafaŃă, nesemnificative, nereuşind să depăşască limitele perceptive ale situaŃiei.
Totodată, gândirea îşi pierde discursivitatea şi coerenŃa logică interioară, dobândind un
caracter fragmentar, lacunar şi necritic. Pacientul manifestă tendinŃa impulsivă de a
obŃine rezultatul dintr-o dată, ceea ce face extrem de dificilă sau chiar imposibilă
rezolvarea sarcinilor multifazice care persupun parcurgerea unor transformări prealabile
pregătitoare, deplasarea pe traiectorii ocolite şi trecerea de la un procedeu la altul. În
cazul tulburării primare a limbajului oral (afazie motorie) şi a memoriei sunt afectate şi
structurile gândirii, acestea pierzându-şi în primul rând dimensiunea lor general-abstractă.
De aici rezultă că limbajul reprezintă suportul şi instrumentul principal al funcŃiilor
superioare de abstractizare şi generalizare, al mişcării gândirii pe verticală de la particular
la general şi de la general la particular.
c) Tulburările de memorie se instalează ca urmare a leziunilor lobului frontal,
localizate antero-inferior. Cel mai serios este afectat procesul reactualizării (ecforarea) şi
memoria imediată. Când suprafaŃa de întindere a leziunilor este mare, ecforarea din
memoria de lungă durată se dovedeşte aproape total compromisă. Este profund alterată şi
funcŃia de engramare, de la o repetare a materialului la alta, bolnavul nerealizând o
creştere semnificativă a ratei de memorare.
4)Tulburări ale sferei afectiv-emoŃionale. Tulburările de ordin afectiv se
caracterizează prin îngustarea registrului trăirilor emoŃionale. Se produce o regresiune a
întregii vieŃi afective, coborârea ei de la stări mai slab diferenŃiate, difuze, o disociere
între conŃinutul şi sensul trăirii şi semnificaŃia obiectelor stimul. Trăirile devin
nespecifice, nedirecŃionate, desfăşurându-se în sine, detaşat de sarcinile şi scopurile
activităŃii.
Cel mai uşor se dezintegrează nivelul structurilor afective superioare condiŃionate
sociocultural. Bolnavul manifestă indiferenŃă, placiditate afectivă, exacerbarea
tendinŃelor narcisiste de autoadulare şi supraevaluare, îngustarea bazei pentru trăirile
orientate spre extereior, euforice cu starea de bună dispoziŃie şi exaltarea afectivă
nemotivată. Lipsa simŃului autocritic se asociază cu dezinhibiŃia comportamentelor
instinctive (sexuale şi alimentare – bulimie), cu euforie puerilă, cu glume deplasate, cu
schimbări bruşte de dispoziŃie. Ansamblul acestor tulburări a fost denumit de către
Jastrowitz “moria”.
Instabilitatea emoŃional-afectivă, fără nici un motiv obiectiv se manifestă prin
trecerea de la o extremă la alta: de la râs şi veselie la plâns şi depresie şi invers.
Serios dezorganizată poate să apară şi sfera motivaŃională. Primul afectat este
segmentul proiectiv-prospectiv, reprezentat de idealuri, nivelul de aspiraŃie şi de absenŃa
liniei de perspectivă. Asemenea pacienŃi trăiesc cu precădere în prezent, neaspirând şi
nenăzuind la nimic deosebit în viitor. Sfera de legătură şi de inserŃie a bolnavului cu
leziuni frontale în realitatea socială se îngustează considerabil prin dezorganizarea
succesivă a intereselor de cunoaştere, estetice, distractive etc. El nu simte nici imboldul
interior de a se implica direct în desfăşurarea evenimentelor, nici curiozitatea de a afla şi
a fi la curent cu ceea ce se petrece în jurul său. Pot fi alterate în sens hipo- sau hiper- şi
structurile motivaŃionale primare (biologice). Gatismul urinar şi stercoral, somnolenŃa se
întâlnesc frecvent în leziunile frontale asociate cu tulburări ale stării de conştienŃă.
5)Tulburările de tip molar (global) includ destructurările care nu ating conŃinutul
şi dinamica unui proces psihic anume, ci organizarea de ansamblu a comportamentului.
Astfel se produce o disociere între principalii vectori care definesc comportamentul:
- vectorul propensiv (ansamblul motivelor care împing la acŃiune).
- vectorul instrumental (ansamblul capacităŃilor reale de care dispune subiectul pentru
performarea diferitelor sarcini).
- vectorul evaluativ (feedbackul de la rezultatul acŃiunii la mecanismul central de
comandă care face posibilă autoreglarea).
- vectorul circumstanŃial (ansamblul condiŃiilor restrictive şi permisive care determină
traiectoria şi parametrii externi ai acŃiunii).

Bolnavul cu sindrom frontal nu este în stare să realizeze un raport adecvat între


complexitatea şi dificultatea sarcinilor pe de-o parte, şi posibilităŃile sale de a le rezolva,
pe de altă parte, între acŃiune şi contextul obiectiv în care se desfăşoară ea, între ceea ce
s-a obŃinut şi ceea ce trebuia să se obŃină.
Ca urmare, comportamentul său îşi pierde caracterul adecvării şi selectivităŃii,
devenind în multe puncte bizar sau chiar stupid. În sindromul frontal este frecvent şi
puternic afectată capacitatea de anticipare-planificare a activităŃii. Bolnavii cu leziuni
frontale nu-şi dau seama de eventualele erori comise şi nu întreprind independent nimic
pentru a le corecta.
La bolnavii cu leziuni ale lobului frontal din emisferul dominant, etapa orientării şi
analizei prealabile a sarcinii, şi cea a analizei evaluative postefectorii sunt maximal
reduse, ele încetând practic să-şi îndeplinească rolul ce le revine în desfăşurarea optimă a
comportamentului. Leziuni sau rezecŃii bilaterale mai întinse ale lobului frontal produc
coborârea structurală a organizării comportamentului la stadii inferioare, regresive,
infantilizarea ei. Aceasta se evidenŃiază şi în sfera structurilor intelectului care este redus
cu 2-3 trepte valorice.
Tulburările de tip molar foarte importante sunt constituite din disocierea funcŃională
dintre verigile aferente şi efernte, dintre planul codurilor imagistic-intuitive şi cele
simbolic-abstracte, dintre faza decodării (înŃelegerii) instrucŃiunilor şi sarcinilor şi cea a
convertirii lor în programe executive, fie mintal-interne, fie motorii-externe.
În general, bolnavii cu sindrom frontal sunt puternic handicapaŃi în contextul relaŃiilor
sociale, în adecvarea propriilor atitudini, opinii acŃiuni, la cerinŃele celor din jur, la
desfăşurarea şi semnificaŃia evenimentelor. RelaŃiile lor interpersonale devin lipsite de
selectivitate şi finalitate, iar sistemul răspunderilor şi îndatoririlor familiale, profesionale,
sociale etc. este puternic dezorganizat. Este vorba în ultimă instanŃă de o atenuare
considerabilă a dimensiunii conştiente a integrării comportamentului, alterându-se atât
conştiinŃa lumii externe cât şi conştiinŃa de sine.
6)Tulburările vegetative (termice, pilomotorii, pupilare, vasomotorii, hipertensive,
digestive, sfincteriene etc.) pot apărea în cazul afectării ariilor 49, 10, 11, 12, 13, 14, de la
nivelul lobului frontal, arii care conŃin proiecŃii vegetative corticale.
PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI PARIETAL

Ca şi lobul frontal, lobul parietal se caracterizează printr-o organizare structural-


funcŃională, complexă, eterogenă legată atât de sensibilitate cât şi de praxii şi gnazii.
Sensibilitatea este legată de proiectarea capătului cortical al analizatorului senzitiv
pe ariile 3, 1 şi 2 din parietala ascendentă precum şi pe ariile 5 şi 7.
Câmpurile 39 şi 40, care au conexiuni cu cortexul frontal, occipital şi temporal
(aria auditivă) au rol în integrarea aferenŃelor care permit formarea imaginii corporale la
nivelul emisferului nedominant. În cazul emisferului dominant aceste câmpuri menŃin
proxia şi funcŃia senzorială a limbajului.
Prin poziŃia topografică pe care o are în cadrul telencefalului, lobul parietal devine
un centru de convergenŃă a informaŃiei de la toate modalităŃile gnoziei senzitive şi
senzoriale şi de transformare a diverselor genuri de coduri-imagini (vizuale, auditive,
tactile, proprioceptive) în constructe mintale de ordin superior, plurimodale şi
generalizate. În interacŃiune cu lobul frontal şi temporal, lobul parietal alcătuieşte
mecanismul principal de integrare a proceselor cognitive superioare (reprezentarea,
imaginaŃia şi gândirea).
Întrucât şi la acest nivel se manifestă asimetria funcŃională interhemisferică, va
exista o deosebire de conŃinut şi de grad între tulburările provocate de leziunile
parietalului stâng şi drept sau între tulburările provocate de leziunile unilaterale şi cele
bilaterale.
Tulburările produse de lezarea acestui lob sunt complexe şi depind de localizarea,
profunzimea şi întinderea leziunii. Ele constau din:
1)Tulburări de sensibilitate
2)Tulburări ale orientării în spaŃiu şi a constructivităŃii obiectuale
3)Tulburări ale operaŃiilor logico-gramaticale
4)Tulburări ale operaŃiilor de calcul şi sindromul aculculiei
5)Tulburări ataxice de echilibru, vestibulare, vizuale, de gust şi trofice
1)Tulburările de sensibilitate apar controlateral în cazul lezării parietalei
ascendente (câmpurile 3, 1 şi 2) unde se află veriga corticală terminală a analizatorului
somestezic şi unde se desăvârşeşte procesul de prelucrare a excitaŃiilor determinate de
proprietăŃile mecanico-fizice ale stimulilor externi şi se integrează imaginea psihică
cutanato-tactilă de presiune, atingere, apăsare, temperatură, ca fapt de conştiinŃă.
Prin intermediul acestei modalităŃi obŃinem informaŃii despre cele mai importante
însuşiri ale obiectelor externe (asperitate, duritate, formă, măriume, volum, greutate).
InformaŃia tactilă se include în calitate de conexiune inversă în praxia obiectuală
(mişcările voluntare de operare şi vehiculare cu lucrurile materiale din jur).
Lezarea acestei zone provoacă tulburări ale sensibilităŃii şi percepŃiei cutanato-
tactile în jumătatea opusă a corpului (hemihipoestezie). În cazul leziunilor iritative pot
apare crize jacksoniene senzitive, localizate sau extinse la întregul hemicorp opus.
Tulburările afectează forma superioară a sensibilităŃii cutanate, adică sensibilitatea
epicritică sau discriminativă când afectează ariile 5-7. În aceste cazuri, bolnavul deşi
simte şi realizează bine senzaŃia propriu-zisă de atingere şi de apăsare, nu poate
recunoaşte figura sau cifra trasată pe suprafaŃa pielii (dermolexia) şi nici nu poate localiza
cu precizie atingerea (alloestezie sau alocheirie). Bolnavul nu recunoaşte obiectele după
pipăit (astereogenozie) deşi vizual le identifică. Nu recunoaşte formele (amorfognozie),
nu recunoaşte textura şi aspectul suprafeŃelor (ahilognozie) şi nu poate descrie un obiect
fără să-l poată vedea (asimbolie tactilă).
Agnozia tactilă sau astereognozia are la bază modificări psihofiziologice
complexe ale sensibilităŃii care constau în creşterea pragului senzorial, în pierderea
experienŃei tactile şi tactil-chinestezice anterioare a operaŃiilor logice de comparare,
combinare şi integrare într-o configuraŃie unitară a secvenŃelor informaŃionale extrase
succesiv. Aceste fenomene ne amintesc de îngustarea atenŃiei. Destrămarea complexului
informaŃional tactilo-perceptiv duce la tulburarea severă a capacităŃii de localizare a
segmentelor corpului propriu sau a altor persoane (asomatognozie).
Aceste tulburări de schemă corporală (somatognozice) diferă după lobul parietal
afectat.
În cazul leziunilor parietale drepte apar în hemicorpul stâng hemiasomatognozia
(bolnavul nu-şi recunoaşte şi nici nu-şi foloseşte membrele de partea opusă), anozagnozia
(pacientul ignoră deficitul motor), anozodiaforia (nepăsare faŃă de boală), anozomelia
(neagă apartenenŃa membrelor de partea stângă) şi halucinaŃii chinestezice (impresia
mişcării normale a membrelor paralizate).
Toate aceste simptome date de leziuni parietale întinse care cuprind şi câmpurile
39-40 pot fi încadrate în sindromul Anton-Bahinski. Sindromul Dejerine (senzitiv-
cortical) sete reprezentat de alterarea simŃului de atitudine, a topognoziei, a discriminării
tactile, lărgirea cercurilor Weber şi de tulburări stereognozie.
În leziunile parietale stângi care interesează ariile 39 şi 40 şi girumul angular,
apare sindromul Gerstmann care constă din agnozie digitală (imposibilitatea de a denumi
sau alege un deget), indisctiminare dreapta-stânga (confundă dreapta cu stânga), acalculie
şi agrafie pură. Uneori, bolnavul pierde posibilitatea de descriere sau localizare a
diferitelor părŃi ale corpului, tulburare bilaterală care poartă denumirea de
autotopoagnozie. În cadrul sindromului de lob parietal stâng poate apare şi asimbolia
pentru durere sau indiferenŃă faŃă de durere.

Tulburarea orientării în spaŃiu şi a constructivităŃii obiectuale.

Orientarea în spaŃiu este una din cerinŃele esenŃiale ale desfăşurării normale
optime a comportamentului, activităŃii şi a adaptării la situaŃiile mediului ambiant. Ea are
la bază mecanisme şi procese psihofiziologice complexe. Leziunile angulare şi
supramarginale realizează un sindrom caracterizat prin percepŃia spaŃiului vizual. În astfel
de cazuri, bolnavul nu poate determina poziŃia în spaŃiu, în relaŃie cu el însuşi a unor
obiecte şi nici nu poate aprecia dimensiunile unor obiecte.
Orientarea în spaŃiu presupune perceperea, diferenŃierea şi evaluarea
dimensiunilor metrice ale obiectelor: formă, mărime, volum. Aceasta se realizează pe
baza a trei modalităŃi principale ale recepŃiei senzoriale: tactilă, chinestezică, vizuală.
Apoi orientarea spaŃială presupune perceperea şi evaluarea distanŃelor şi raporturilor
poziŃionale dintre obiecte. Pe această bază se realizează aşa numita hartă mintală a
spaŃiului în cadrul căreia sunt plasate şi localizate obiectele concrete după anumite
coordonate de distanŃă şi poziŃie (puncte cardinale, raporturi de simetrie-asimetrie, sus-
jos, faŃă-spate). Datele de mai sus presupun participarea mecanismelor integrative ale
lobului parietal.
În al treilea rând, orientarea spaŃială are şi o bază conceptuală constituită prin
abstragerea şi generalizarea proprietăŃilor de formă, simetrie, proporŃionalitate,
dimensionalitate. Prin intermediul acesteia se asigură operarea mintală, discursivă şi
anticipativă cu determinaŃiile generale ale spaŃiului ca mod de existenŃă a oricărui obiect
real şi planificarea acŃiunilor nu numai în timp ci şi în spaŃiu. Şi în elaborarea nivelului
conceptual al orientării în spaŃiu, lobului parietal îi revine un rol esenŃial sau chiar
determinant. Lezarea circumvoluŃiilor postcentrale dau tulburări în percepŃia tactilo-
chinestezică a spaŃiului.
Leziunile parietale superioare duc la dezorganizarea componentelor mintale ale
orientării în spaŃiu a schemelor şi conceptelor spaŃiale. Astfel de bolnavi întâmpină
serioase dificultăŃi în reglarea comportamentului locomotor în concordanŃă cu
coordonatele spaŃiale. Ei prezintă confuzii şi ratări în tentativele de orientare şi deplasare
în ambianŃa obişnuită de acasă.
Bolnavii cu leziuni parietale posterioare eşuează curent în reproducerea unor
hărŃi, localităŃi familiare sau în alcătuirea unor schiŃe de locaŃii. Dificile şi insurmontabile
sunt şi sarcinile de recompunere a obiectelor din parŃi componente prezentate disparat,
construirea figurilor geometrice, a literelor şi cifrelor. Prin urmare, praxia constructivă,
praxia ideomotorie, praxia de îmbrăcare şi schemele logico-operaŃionale de vehiculare a
simbolisticii spaŃiale, sunt afectate în leziunile parietale posterioare şi parieto-occipitale.

Tulburarea operaŃiilor logico-gramaticale

Tulburările schemelor logico-gramaticale devin evidente în leziunile regiunii


inferioare a lobului parietal (ariile 39-40 stângi) asociate cu cele ale lobului temporal. Ele
se concretizează prin fenomene de agramatism (morfologic şi sintactic), acuitate verbală
şi agrafie în producerea căreia intervine angozia digitală şi dezorientarea dreapta-stanga.
Semnificativă este afazia semantică (dificultatea bolnavului de a denumi obiectele
prezentate). Ea are la bază disfuncŃia mecanismului de asociere între imaginea obiectului
văzut şi semnul lui verbal stocat în memoria de lungă durată. Sprijinul examinatorului
ajută la găsirea răspunsului în sfera amnestică.

Tulburarea operaŃiei de calcul şi sindromul acalculiei

În leziunile lobului parietal asociate cu cea a lobului occipital, apar tulburări


majore de calcul care au o strânsă legătură cu reprezentările şi schemele spaŃiale.
Valoarea numerică a cifrelor este determinată nu numai de forma semnului (6, 9,
3, 5) ci şi de poziŃia din cadrul şirului.
Este explicabil atunci de ce dezorganizarea sintezelor spaŃiale provocate de
leziuni parietale duc şi la afectarea capacităŃii de calcul. Întrucât orice calcul se
circumscrie în anumite coordonate spaŃiale, destrămarea acestora îl face imposibil. În
leziunile parietale tulburările structurilor de calcul se extind şi asupra semnificaŃiei
semnelor aritmetice şi a transformărilor care le corespund. Putem conchide că
destrămarea sistemului relaŃiilor matematice, conjugate cu dezorganizarea structurilor
seriale a numerelor, constituie tabloul esenŃial al adevăratei acalculii parietale.

Tulburări ataxice, de echilibru, vestibulare, vizuale oculomotorii, de gust şi


trofice.
Tulburările motilităŃii produse de extinderea leziunii spre circumvoluŃia frontală
ascendentă sau spre fibrele de proiecŃie din profunzime, pot fi agravate de ataxie aparută
ca rezultat a perturbării sensibilităŃii profunde, de apraxie sau de deficitele de schemă
corporală.
Tulburările de echilibru şi vestibulare descrise frecvent ca datorate leziunilor
parietale se manifestă prin fenomene ataxice date de tulburarea sensibilităŃii profunde, de
interceptarea fibrelor cortico-ponto-cerebeloase sau a celor cerebelo-talamo-corticale.
Tulburările vestibulare se datorează faptului că lobul parietal are un rol important în
integrarea supravestibulară. Ele pot fi paroxistice (sindromul de automatoza Zingerle),
senzoriale (cu caracter pur vestibular sau optico-vestibular) şi permanente (diminuarea
excitabilităŃii labirintului controlateral leziunii).
Tulburările vizuale sub formă de hemianopsie omonima controlaterală se
datorează lezării radiaŃiilor lui Gratiolet. Aceasta hemianopsie omonimă debutează cu
deficit în cadranul inferior.
Tulburările oculomotorii se manifestă prin devierea conjugată permanentă a
privirii sau prin pierderea reflexului de privire spre partea opusă leziunii.
Tulburarile de gust apar ori de cate ori leziunea interesează partea posterioară a
operculului rolandic.
Tulburarile trofice pot interesa muşchii (amiotrofii), tegumentele (edeme,
vezicule, hipersudoratie) şi fanerele (unghii striate, sfaramicioase, căderea părului de pe
mâini).
Regiunile limbii, faringelui şi laringelui au reprezentare bilaterală Homunculus-ul
senzitiv situat cu capul în jos, este disproportionat ca întindere, deoarece aria feŃei, gurii
şi mâinii, în special a policelui şi indexului ocupă în raport cu importanŃa lor funcŃională
suprafaŃa cea mai întinsă. Aria de reprezentare a mâinii şi în special a degetelor ocupă o
zonă aproape egală cu cea a trunchiului şi a restului membrelor.
Sensibilitatea vezicii urinare, a regiunii rectală şi genitală este localizată în
porŃiunea inferioară şi medială a girului postcentral. Regiunile feŃei, trunchiului şi
proximale ale trunchiului sunt conectate cu cele de partea opusă prin intermediul fibrelor
comisurale ce străbat corpul calos.
PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI TEMPORAL

Lobul temporal reprezintă o regiune destul de eterogenă atât sub raport structural
cât şi funcŃional.
Din punct de vedere histologic, aici întâlnim: a) structuri filogenetice vechi
(allocortexul) cu organizare mai simplă situate în partea bazală şi inferioară şi b) structuri
filogenetice noi, situate în jumatatea superioara (neocortexul).
Asemenea diversitate anatomostructurală are şi un corespondent pe plan
funcŃional. Astfel s-a demonstrat că allocortexul, prin hipocamp şi amigdală, coordonează
importante funcŃii vegetative (viscerale), participă la desfăşurarea unor reacŃii
fundamentale afectiv-emoŃionale şi motivaŃionale, reglează funcŃia oro- alimentară şi cea
sexuală şi are un rol principal în memoria de fixare.
Neocortexul temporal reprezintă capătul cortical al analizatorului acustic şi
vestibular. Fiecare cohlee se proiectează pe ambele hemisfere cerebrale prin fibre
acustice homo şi heterolaterale. Deasemeni el are un rol important în desfăşurarea
proceselor psihice şi de limbaj.
Leziunile lobului temporal generează tulburări complexe de recepŃie auditivă, de
recunoaştere vizuală, tulburări ale sferei afective, motivaŃionale şi a altor funcŃii psihice
(mnezice, de atenŃie, de gândire), tulburări vestibulare, olfactive, gustative, ale ritmului
somn-veghe, viscero-vegetative, de câmp vizual, precum şi epilepsia temporală.

Tulburări ale recepŃiei auditive

Afectarea recepŃiei auditive diferă după cum leziunile sunt iritative sau
distructive. În cazul leziunilor iritative, apar halucinaŃii auditive elementare de tipul
acufenelor (vâjâituri, pocnituri, zgomote) şi halucinaŃii auditive complexe (voci, melodii).
În cazul leziunilor distructive, afectarea recepŃiei auditive diferă ca profunzime,
după localizarea concretă a leziunii în cadrul reprezentanŃei corticale a analizatorului
auditiv, după întinderea leziunii, după afectarea uni sau bilaterală a acesteia şi după
localizarea leziunii în zona audiosenzorială primară (ariile 41, 42) sau secundară (aria
22). Datorită proiecŃiei bilaterale a căilor auditive, lezarea unui singur lob temporal nu
produce tulburări evidente de auz, ci cel mult o moderată hipoacuzie la urechea opusă.
Leziunile bilaterale pot determina apariŃia unei surdităŃi corticale.

Surditatea corticală

Ca şi în cazul analizatorului vizual, în cazul analizatorului auditiv, tulburarea cea


mai gravă se produce atunci când leziunea afectează bilateral ariile 41 si 42 Brodman din
circumvolutia Heschl. În acest caz este suprimată sensibilitatea auditivă primară, tradusă
prin pierderea capacităŃii de a avea senzaŃii auditive elementare.

Tulburarile provocate de leziunile ariilor auditive secundare

Cel mai frecvent întâlnite în clinică sunt: agnozia acustică; afazia senzorială;
amuzia; afazia amnestică. Astfel, tulburările sintezei aferente secundare sunt
semnificative, mai des întâlnite decât cele ale sintezei aferente primare.

Agnozia acustică

Agnozia acustică constă în tulburarea funcŃiei calificate a analizatorului auditiv de


a diferenŃia şi evalua identitatea sunetelor verbale şi muzicale, auzul ca funcŃie
psihofiziologică bazală fiind conservat în limite aproximativ normale.
În procesul învăŃării şi elaborării sistemului auzului verbal şi muzical, se
constituie coduri specifice de comparare şi evaluare a semnificaŃiei şi funcŃiei pe care
sunetele particulare o au în cadrul seriilor logice structurate ale cuvintelor şi respectiv
melodiilor.
Destrămarea codului fonematic din agnozia acustică atrage dupa sine şi tulburarea
procesului sintezei verbale de rang superior a cuvintelor şi sintagmelor (propoziŃiilor).
Asemenea tulburări se înregistrează cel mai frecvent în cazul leziunilor localizate în ariile
auditive secundare din emisfera dominantă (stanga la dreptaci).
Întregul complex al deficitelor care alcătuiesc sindromul afaziei senzoriale
temporale are la bază destrămarea schemelor funcŃionale ale auzului fonematic.

Afazia senzorială

În cadrul afaziei senzoriale putem delimita două grupe de tulburări: tulburări care
Ńin de latura sonoră sau fonetică a limbajului şi tulburări care afectează latura semantică a
limbajului.
Tulburările din prima grupă constau din: incapacitatea de a discrimina sunetele
verbale şi de a le releva şi identifica fonemele în cadrul cuvintelor, dificultatea de a
pronunŃa corect sunetele verbale (parafazia), dificultatea sau imposibilitatea de a efectua
corect analiza componentei acustice a cuvintelor prezentate oral sau scris. În asemenea
situaŃii, bolnavii fie că scriu cu multe greşeli, substituind, omiŃând sau dublând literele,
fie că înşiră grupuri de litere şi cuvinte la întâmplare din care nu se poate desprinde un
înŃeles logic unitar.
Apropiate sunt şi tulburările din planul citirii textelor mai grele, cu cuvinte mai
puŃin uzuale sau în depistarea şi identificarea în cadrul textului dat a unor cuvinte
individuale, iar în cadrul cuvintelor a unor silabe sau sunete. Prin urmare, citirea capătă
un caracter lacunar, unele cuvinte sau secvenŃe ale textului nefiind recunoscute fonetic,
bolnavul surprinzând doar în mare, global sensul celor citite.

Tulburările care vizează latura semantică a limbajului se concretizează în


reducerea sau pierderea capacităŃii de înŃelegere a conŃinutului informaŃional al cuvintelor
şi propoziŃiilor. Destrămarea conturului duce şi la abolirea adresabilităŃii sale obiectuale.
În cel mai bun caz, semnificaŃia nu se pierde complet, dar devine foarte vagă, slab
definită, extinzându-se asupra unui întreg domeniu.
Legată de tulburarea laturii semantice a limbajului, în afazia senzorială este
alterată şi memoria verbală. Memoria verbală nu poate fi privită ca o simplă colecŃie de
cuvinte izolate, constituită după principiul grămezii, ci ca o organizare sistemică, în
interiorul căreia cuvintele formează combinaŃii cu determinaŃii semantice specifice de tip
emergent. Fără asemenea conexiuni ar fi imposibil să operăm cu semnificaŃia cuvintelor
detaşate de obiectele pe care le desemnează, iar funcŃia de abstractizare-generalizare a
limbajului ar fi aproape nulă.
Aşadar, întelegerea adecvată a vorbirii celor din jur ca şi a propriei vorbiri
presupune o bună funcŃionare a memoriei verbale sistemice, integrată ca ansamblu de
conexiuni logico-gramaticale.
Leziunile lobului temporal provoacă şi dezorganizări în sistemul structurilor
verbale. Astfel că, în sindromul afaziei senzoriale se corelează şi se condiŃionează
reciproc, tulburările structurii interne a cuvintelor şi cele ale memoriei verbale atât sub
aspectul fixării cât şi al reactualizării. Bolnavul are dificultăŃi în memorarea şi
reproducerea chiar a unui numar mic de cuvinte (3-5).

Amuzia
În principiu, logica tulburărilor structurilor verbale determinate de dezorganizarea
auzului fonematic este transferabilă şi la analiza tulburărilor structurilor muzicale
determinate de dezorganizarea auzului muzical.
Tulburarea acestei funcŃii este mai pregnantă în cazul în care leziunea se
localizează la nivelul ariei 22 din emisfera subdominantă. Aceasta face ca afazia
senzorială să nu fie însoŃită de amuzie şi invers.
În cazul amuziei, alterarea codului indicilor de discriminare-identificare a
înalŃimii sunetelor, a raportului de înalŃime dintre ele şi a liniei melodice a seriilor
sunetelor muzicale, bolnavul nu este în stare nici să sorteze sunetele după înalŃime, nici să
recunoască identitatea melodică a unor secvenŃe sonore şi nici să le reproducă. Totul se
transformă într-o sonoritate vag-difuză, lipsită de contur, din care bolnavul nu poate să
extragă nici încarcătura ideaŃională, nici pe cea emoŃională.

Afazia amnestică
Afectarea segmentelor inferioare şi mediale ale regiunii temporale (aria 21 si 37)
provoacă afazia amnestică, afazia transcorticală senzorială, afazia nespecifică.
Principala caracteristică a acestei forme de afazie senzorială rezidă în aceea că în
cadrul ei auzul fonematic rămâne mai mult sau mai puŃin conservat.
Aceşti bolnavi se descurcă bine în sarcinile de discriminare şi identificare a
sunetelor verbale, a fonemelor şi silabelor opuse, de reproducere a silabelor izolate şi de
scriere după dictare. DificultăŃile încep să apară în sarcinile de memorare a seriilor
verbale şi de reproducere a lor. Repetările nu ajută.
Se încearcă o compensare prin perseveraŃii (reproducerea de mai multe ori a
aceluiaşi cuvant) şi confabulaŃii (reproducerea unor cuvinte care nu au figurat în seriile
stimul). Mai slabe sunt performanŃele în memorarea şi reproducerea şirului de propoziŃii
simple.
O tulburare caracteristică este şi modificarea ordinii de reproducere a cuvintelor
date spre memorare. Bolnavii cu afazie amnestică înŃeleg relativ bine semnificaŃia
cuvintelor. Totuşi, în seriile verbale lungi încep să apară tulburări atât în realizarea
sensului de ansamblu al comunicării (discursului), cât şi în raportarea obiectuală a unor
cuvinte. Se produce aşa numita fragmentare semantică a fluxului verbal. Cuvintele
prezentate la intervale scurte unul de altul îşi anulează reciproc adresabilitatea sau
raportarea semantică.

Tulburări în recunoaşterea vizuală

Leziunile temporale inferioare provoacă tulburări în procesul integrării percepŃiei


vizuale complexe şi în recunoaşterea vizuală a obiectelor.
Kluver si Bucy (1938) au arătat că ablaŃia lobului temporal determină un sindrom
caracterizat prin tulburări în învăŃarea şi memorarea sarcinilor vizuale, prin exagerarea
tendinŃei orale (duce totul la gură), prin indiferenŃă (placiditate) şi hipersexualitate.
Rezultă că lobul temporal participă prin regiunile sale medio-inferioare la folosirea şi
integrarea informaŃiei vizuale şi comportamental-instrumentale, în învăŃarea unor
patternuri noi în raport cu noi soluŃii. Emisfera stangă joacă rolul principal în
recunoaşterea şi reglarea comportamentului în raport cu stimulii vizuali obişnuiŃi,
cotidieni; iar emisfera dreaptă se dovedeşte mai direct implicată în discriminarea şi
recunoaşterea stimulilor vizuali mai puŃin uzuali.

Tulburări ale sferei afective şi motivaŃionale

În leziunile temporale inferioare apar tulburări ale afectivităŃii şi motivaŃiei.


Dintre tulburările afective, mai pregnante sunt: scăderea tonusului emoŃional general,
reducerea agresivităŃii, intensificarea emoŃiei de frică şi spaimă.
Stimularea la om a convexităŃii lobului temporal provoacă tristeŃe, teamă de
moarte iminentă, simtamantul singurătăŃii.
Stimularea complexului amigdalian provoacă anxietate şi teamă însoŃite de dureri
epigastrice.

Tulburarea altor funcŃii psihice

Prin poziŃia sa de nod- releu în ansamblul organizării cerebrale, lobul temporal


este implicat direct sau indirect în realizarea unei game întinse de funcŃii şi procese
psihice. În afara tulburărilor descrise vom lua în consideraŃie şi tulburarea funcŃiei
mnezice, tulburarea atenŃiei, tulburarea gândirii.
Leziunile temporale stângi dau tulburări semnificative ale memoriei şi
reproducerii materialului verbal simbolic.
Leziunile temporale drepte provoacă tulburări severe ale procesului de
recunoaştere.
Lobectoniile temporale bilaterale cu implicarea hipocampului produc tulburări de
memorie persistente şi de durată.
Leziunile hipocampice bilaterale determină deficitul cel mai mare de memorie.
Lobectoniile temporale drepte provoacă un deficit mai puŃin sever decat cele
stângi.
Bolnavii cu leziuni temporale în hemisfera dominantă stângă şi cu afazie
senzorială, deşi în mare îşi păstrează capacitatea de abstractizare-generalizare, nu reuşesc
să efectueze în minte serii succesive de operatii care presupun o permanentă susŃinere şi
mediere verbală. DificultăŃi apar şi în rezolvarea sarcinilor nonverbale, în ordonarea
logică a unor imagini, în texte nonverbale de inteligenŃă şi în sarcinile de calcul mintal.
În cazul leziunilor temporale drepte înregistrăm tulburări semnificative în
rezolvarea acelor tipuri de situaŃii problematice care reclamă operarea cu concepte
figurale, cu scheme şi relaŃii spaŃiale. Tulburările respective se accentuează când leziunile
temporale se conjugă cu cele parietale şi occipitale.

Tulburări vestibulare

Aceste tulburări se datorează proiecŃiei fibrelor vestibulare în lobul temporal. Ele


se manifestă prin vertije permanente sau proxistice, cu senzaŃie de rotire sau deplasare în
plan vertical. Stimularea circumvoluŃiei temporale superioare poate produce ameŃeli.
În cazul leziunilor temporale apar şi tulburări de echilibru, tranzitorii sau
permanente cu diminuări bruşte şi de scurtă durată a tonusului muscular sau crize de
hipertonie unilaterală.

Tulburări olfactive

Astfel de tulburări manifestate sub formă de hiposmii, parosmii şi halucinaŃii


olfactive pot fi întâlnite în cadrul epilepsiei temporale. Penfield şi Perot (1963) au descris
răspunsuri olfactive la om prin stimularea uncusului hipocampic şi a porŃiunii inferioare a
circumvoluŃiei parietale ascendente.

Tulburări gustative

Tulburările gustative apar foarte rar, sub formă de halucinaŃii însoŃite uneori de
mişcări oro-masticatorii inconştiente, în cadrul epilepsiei temporale.
Tulburarea ritmului somn-veghe

Această tulburare însoŃită de hipersomnii, uneori de tip narcoleptic, alteori cu


aspect de mutism akinetic este rar întâlnită.

Epilepsia temporală

Simptomele paroxistice din cadrul epilepsiei temporale sunt extrem de polimorfe


datorită particularităŃilor morfofuncŃionale ale lobului temporal. Ele se manifestă prin
halucinaŃii auditive simple şi complexe, halucinaŃii olfactive, halucinaŃii vizuale
complexe, stări de vis cu alterarea conştiinŃei cu privire la lumea exterioară, tulburări
paroxistice de vorbire.
În acest timp, bolnavul retrăieşte ca în vis, câteva minute, scene din viaŃa sa
anterioară, sau crede că este în altă localitate, are halucinaŃii vizuale şi uneori olfactive.
Alteori, criza epileptică se manifestă prin halucinaŃii vestibulare, stări depresive,
anxietate, euforie, automatisme simple (mişcări de sugere, masticaŃie, frecarea mâinilor)
sau complexe (automatisme ambulatorii, deplasarea pe distanŃe diferite cu starea de
conştiinŃă aparent normală dar cu amnezia retrogradă a faptelor, tulburări paroxistice
vegetative, manifestări critice erotice etc.
PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI OCCIPITAL

Lobul occipital care reprezintă 1/10 din volumul total al creierului are câmpuri
arhitectonice care se dispun concentric în jurul scizurii calcarine. În imediata sa apropiere
se găseşte aria 17 Brodmann la care sosesc aferenŃe de la corpul geniculat extern
homolateral, prin intermediul radiaŃiilor optice.
Astfel aria 17 sau aria striată reprezintă nucleul analizatorului care realizează
integrarea primară a capacităŃii de a avea senzaŃii vizuale.
Ariile 18 (peristriate) şi 19 (prestriata) care se găsesc în jurul ariei 17 sunt prin
excelenŃă asociative. Câmpul 19 are conexiuni cu câmpurile 17 si 18 homo şi
controlaterale, precum şi cu ariile prefrontale, motorii 6 şi 8, cu ariile senzitive 3, 1, 2, 5
şi 7 şi cu ariile auditive 22, 21 şi 39.
Prin integrarea secundară, obiectuală şi sintactică, ariile asociative 18 şi 19 au un
rol de prim ordin în organizarea imaginii optice, în sintetizarea percepŃiilor şi în
recunoaşterea vizuală a lumii exterioare.
Tot la nivelul zonelor asociative se realizează şi integrarea de tip propoziŃional,
discursiv, constând în perceperea relaŃiilor dintre obiectele prezentate simultan sau
succesiv şi în sistematizarea generalizată, prin intermediul cuvântului şi al informaŃiei
obiectuale particulare.
Împreună cu ceilalŃi lobi (frontal, parietal şi temporal), lobul occipital participă la
integrarea şi realizarea modalităŃilor superioare de codificare a informaŃiei, cum este de
pildă codificarea prin intermediul sistemului semnelor grafice din cadrul limbajului scris.
Leziunile localizate la nivelul acestui lob pot determina fie tulburări de câmp vizual
(afectarea ariei 17), fie un sindrom psihovizual (afectarea ariilor asociative 18 şi 19)
format dintr-o gamă variată de tulburări gnozice vizuale, iluzii vizuale (imagini
perceptive deformate) şi halucinaŃii vizuale (apariŃia unor imagini de tip perceptiv în
absenŃa unor obiecte sau fenomene reale).
Tulburări ale senzorialităŃii vizuale şi ale integrării primare

În lumina psihoneurologiei contemporane sensibilitatea modală înalt diferenŃiată


şi specializată, cum este cea vizuală este o funcŃie integrată multinivelar la nivel periferic,
la nivel subcortical şi la nivel cortical, trebuind interpretată ca expresie a activităŃii
unitare a întregului analizator. Lezarea oricăreia dintre verigile analizatorului vizual va
afecta parŃial sau total sensibilitatea specifică.
În ceea ce priveşte veriga corticală, tulburările propriu-zise de sensibilitate se
înregistrează atunci când leziunea se localizează în zona care formează nucleul
analizatorului.
În cazul analizatorului vizual, această zonă nucleul este reprezentată de aria 17
Brodmann. În funcŃie de întinderea leziunii, de localizarea ei şi de situarea unilaterală sau
bilaterală, se produc forme şi grade diferite de tulburare a câmpului vizual.

Tulbnurări de câmp vizual.

Leziunile parŃiale uni sau bilaterale ale lobului occipital duc la îngustarea sau
fragmentarea câmpului vizual. În percepŃie, tulburările de câmp vizual se manifestă prin
reducerea volumului, adică a numărului de obiecte sesizabile şi conştientizabile, fiind
omise cele dintr-o jumătate sau alta a câmpului vizual. AferenŃele cele mai importante ale
câmpului 17 vin de la corpul geniculat lateral homolateral prin intermediul radiaŃiilor
optice. Pe buza superioară a scizurii calcarine se proiectează fibrele nervoase din partea
superioară a retinei deci câmpul vizual inferior.
La nivelul buzei inferioare a scizurii calcarine sosesc proiecŃiile din partea
inferioară a retinei deci câmpul vizual superior. În partea posterioară a câmpului 17 se
proiectează majoritatea fibrelor musculare. Tulburarea câmpului vizual reprezintă
simptomul major al leziunilor occipitale.
Ea se datorează lezării radiaŃiilor optice şi a ariilor de proiecŃie. În leziunile
occipitale tulburările de câmp vizual pot fi rar paroxistice. Unul din simptomele cele mai
frecvente de afectare a câmpului vizual în cazul leziunilor occipitale unilaterale este
hemianopsia homonimă laterală.
În cazul legării buzei superioare sau inferioare a scizurii calcarine apare o
hemianopsie unilaterală caracterizată prin afectarea jumătăŃii inferioare sau superioare a
câmpului vizual, limita orizontală fiind de regulă nulă în timp ce limita verticală este de
obicei variabilă. Lezarea unei singure buze a scizurii calcarine dă o tulburare de câmp
vizual în cvadrant.
Lezarea occipitală bilaterală provoacă o hemianoprexie laterală homonimă
bilaterală cu conservarea vederii centrale.

Cecitatea corticală

Cecitatea corticală, rar întâlnită se datorează atingerii bilaterale a câmpului 17.


Extinderea leziunii la verigile anterioare duce la apariŃia şi a unui agnozii asociate. Ea se
manifestă prin pierderea totală a vederii, prin nedistingerea formei şi culorilor pe care
bolnavul le ignoră uneori. Reflexele de clipire la ameninŃare şi iluminare sunt abolite.
Papila nervului optic şi reflexele pupilare sunt normale.
HalucinaŃiile vizuale elementare şi complexe sunt frecvente.

Reducerea acuităŃii vizuale

La bolnavii cu leziuni ale anumitor zone din aria proiecŃiei primare se poate
produce şi o diminuare a contrastului dintre figură şi fond şi de aici o estompare a
contururilor obiectelor. Aceasta face dificilă identificarea lor şi orientarea în spaŃiu.

Tulburarea sensibilităŃii cromatice.

Lezarea anumitor porŃiuni din aria 17 Brodmann provoacă tulburări majore în


discriminarea şi recunoaşterea culorilor.
Treptele se situează între nesesizarea tonurilor cromatice şi cecitatea cromatică
centrală (pierderea completă a sensibilităŃii cromatice).
Tulburarea sensibilităŃii luminoase

RecepŃia şi discriminarea luminii, relevarea deosebirilor de intensitate dintre


stimulii luminoşi, diferenŃierea luminii de întuneric, constituie funcŃia de bază, filogenetic
cea mai veche a analizatorului vizual. Ea reprezintă însăşi capacitatea de a vedea. De
aceea, afectarea ei apare în leziunile ariei 17 Brodmann, ca un deficit major, care atrage
dupa sine tulburări grave şi la nivelul structurilor superioare ale percepŃiei vizuale.
Afectarea sensibilităŃii luminoase ca şi a celei cromatice înregistrează grade diferite de
profunzime:creşterea pragului senzorial inferior, în care caz, pentru provocarea unei
senzaŃii de lumină este necesară o intensitate semnificativ mai mare a stimulului decat în
mod normal;creşterea pragurilor diferenŃiale, astfel ca pentru a putea fi deosebiŃi şi
individualizaŃi doi stimuli luminoşi, diferenŃa de intensitate dintre ei trebuie să fie de
câteva ori mai mare decat normal (Gregory 1973) ; scăderea generală a nivelului
sensibilităŃii până la apariŃia fenomenului de amblopie; cecitatea corticală totală, cu
pieredere propriu-zisă a capacităŃii de a vedea, fenomen care apare în cazul lezării
bilaterale a ariei 17 Brodmann. Unii din aceşti bolnavi nu recunosc că nu văd, iar la
întrebările care li se adresează evită să se angajeze în discuŃie, încercând să se comporte
ca şi cum ar vedea.

Tulburări ale percepŃiei obiectuale

PercepŃia vizuală este una dintre formele cele mai complexe ale gnoziei senzoriale
fiind totodată şi cea mai bogată din punct de vedere informaŃional. Leziunile lobilor
occipitali prezintă o mare importanŃă pentru psihologie prin faptul că oferă date esenŃiale
pentru elaborarea unei teorii generalizate a percepŃiei.

Tulburarea integralităŃii şi structuralităŃii

Cercetătorii şcolii gestaltiste au stabilit că principala caracteristică a percepŃiei în


genere şi a celei vizuale îndeosebi o constituie structurabilitatea sau integralitatea.
Aceasta rezidă în reflectarea şi conştientizarea obiectelor ca entităŃi unitare, integrale,
ireductibile la elementele sau părŃile care le copmun. Leziunile lobului occipital localizate
la nivelul ariilor asociativ-integrative 18 şi 19 Brodmann duc în primul rând la afectarea
structuralităŃii imaginii perceptive. Lezarea unilaterală a unei zone întinse a lobului
occipital provoacă o dezintegrare primară unilaterală a percepŃiei.
Extinderea leziunii asupra zonei simetrice contralaterale, duce la destrămarea
globului a structuralităŃii percepŃiei, fenomen denumit agnozie optică.
În formele mai grave, bolnavul nu poate recunoaşte nici obiectele cele mai simple
deşi le recunoaşte la pipăit sau prin auz. Aceasta nu se datorează defectelor de memorie ci
destrămării structuralităŃii percepŃiei.
În cazul lezării cortexului vizual stâng şi a substanŃei albe subiacente, agnozia se
extinde şi asupra cititului. Pacientul cu alexie agnozică sau alexie fără agrafie (agnozie
vizual-verbală) este incapabil de a citi litere, cuvinte sau fraze deşi păstrează capacitatea
de a le copia. Din cauza hemianopriei pacientul este orb pentru câmpul său vizual drept,
informaŃiile vizuale pătrunzând numai în emisferul drept prin câmpul vizual stâng.
Agnozia pentru culori este definită ca o tulburare de identificare a culorilor în
lipsa vreunei discromatopsii, afazii sau degradări intelectuale. La bolnavii cu leziuni
occipitale stângi când pacientul se află în imposibilitatea de a denumi culorile obiectelor
perfect recunoscute şi identificate, avem de-a face cu o anomie şi nu cu o agnozie.
Agnozia spaŃială se manifestă prin tulburări de percepŃie, reprezentare şi
înŃelegere a spaŃiului prin tulburări de manipulare a datelor spaŃiale, prin pierderea
memoriei topografice, prin pierderea posibilităŃii de localizare a obiectelor, prin
imposibilitatea de a compara mărimi măsurate şi prin pierderea vederii stereocopice.
Tulburarea manipulării spaŃiale constă în neglijarea unui hemispaŃiu în
imposibilitatea de a se orienta pe o hartă, prin neputinŃa de a reprezenta un plan bine
conturat şi prin incapacitatea subiectului de a recunoaşte locurile familiare deşi le poate
descrie.
Prin urmare în condiŃiile păstrării acuităŃii vizuale agnoziile vizuale se manifestă
printr-o tulburare de recunoaştere şi identificare vizuală a obiectelor, imaginilor,
scrisului, fizionomiilor (prosopagnozie),aspectelor mimice , a culorilor şi a spaŃiului.
Tulburarea percepŃiei formei, dimensiunilor şi mişcărilor obiectelor

Structuralitatea reprezintă o determinare intrinsecă a obiectelor care face ca ele să


fie ceea ce sunt şi care stă la baza identificării lor perceptive.
Forma, mărimea şi mişcarea sunt însuşiri particulare, care în percepŃie se relevă ca
atare şi care chiar în condiŃii normale pot suferi anumite modificări, denaturări (în iluzii)
Leziunile lobilor occipitali provoacă alterări serioase ale acestor însuşiri care face dificilă
sau imposibilă recunoaşterea obiectelor.

Iluziile şi halucinaŃiile vizuale sunt întâlnite frecvent în sindroamele psihovizuale.


Fenomenologic, iluziile vizuale au fost reunite sub denumirea de metamorfopsie. În
cadrul acestora, tulburarea percepŃiei vizuale se referă la forma, mărimea şi mişcarea
obiectelor. După Critchley (1949) metamorfopsiile pot fi divizate în 7 clase:
1)Denaturări ale mărimii şi dimensiunii obiectelor: macropsie, micropsie,
deformarea după o singură dimensiune (alungire, turtire, îndoire etc).
2)Oblicizarea liniilor sau dimensiunilor verticale sau orizontale.
3)Inversiunile (perceperea ca în oglindă).
4)Alterarea conŃururilor obiectelor
5)Denaturarea culorilor obiectelor (acromatopsie)
6)Fragmentarea conŃururilor obiectelor.
7)Tulburarea percepŃiei mişcărilor. La acestea Critchley a mai adaugat teleopsia
(obiectele sunt percepute îndepărtate şi mici); pelopsia (fenomen opus teleopsiei obiectele
sunt percepute mai mari şi mai aproape de subiect); pierderea dimensiunii stereoscopice
(obiecte sunt percepute plat); perseveraŃiile (prelungirea exagerată a imaginilor
consecutive);. aloestezia optică (obiectul este perceput în câmpul vizual opus celui în care
este prezentat); poliopsia (multiplicarea obiectului, bolnavul percepând obiectul în mai
multe ipostaze sau situaŃii).
Tulburătile combinate optico-motorii în care încadrăm sindromul Balint. Acest
sindrom apare în leziunile occipitale şi cuprinde trei simptome principale : paralizia
psihică a privirii, ataxia optică, inatenŃia vizuală.
Paralizia psihică a privirii se caracterizează prin dezorganizarea programelor
executive ale mişcărilor oculare voluntare, de inspecŃie şi explorare a câmpului perceptiv
extern, cu conservarea mobilităŃii oculare reflexe.Aceasta determină serioase tulburări ale
percepŃiei şi aprecierii distanŃelor şi reducerea câmpului vizual până la a cuprinde un
singur obiect. Privirea bolnavului vagabondează la întâmplare pe obiectele din jur,iar
când se fixează asupra unuia celelalte dispar complet din sfera percepŃiei.
Ataxia optică constă în perturbarea coordonării optico-manuale în dificultatea
bolnavului de a apuca obiectul pe care îl fixează cu privirea.
InatenŃia vizuală rezidă în îngustarea considerabilă a sferei de cuprindere a
atenŃiei. Bolnavul este atent doar pe axa de fixare a privirii. Simptomele care alcătuesc
sindromul Balint pun şi mai pregnant în evidenŃă rolul componentelor oculo-motorii în
percepŃia obiectuală complexă. Acestea îndeplinesc două funcŃii esenŃiale: de inspecŃie,
fixare şi explorare a obiectului şi de calchiere şi reproducere după principiul asemănării
izomorfice a punctelor modale care determină conturul şi forma obiectului. Alterarea
oricărei dintre aceste două funcŃii atrage după sine tulburarea serioasă a percepŃiei vizuale
obiectuale.

Cecitatea psihică

Cecitatea psihică rezidă în imposibilitatea recunoaşterii obiectelor şi a


întrebuinŃării lor care altminteri bolnavul le percepe clar şi le poate descrie sau desemna.
Asemenea tulburări apar cel mai fregvent în cazul emisferei nedominante şi se manifestă
îndeosebi în perceperea fizionomiilor. Persoanele familiare, cunoscute devin pentru
bolnav străine. Bolnavul poate reproduce după model un obiect, dar nu reuşeşte să facă
acest lucru din memorie. Aici ar fi afectat mecanismul de proiectare sau aplicare a
mulŃimii informaŃionale actuale pe repertoriul patternurilor integrative din tezaurul
memorativ.
ASPECTE DE PRINCIPIU ÎN APARIłIA TULBURĂRILOR DE TIP CORTICAL

Dezvoltarea funcŃiilor psihice superioare este legată de dezvoltarea scoarŃei


cerebrale. La om, localizarea este aproape absolută neexistând practic nici o funcŃie
reflexă care să nu fie reprezentată şi controlată de scoarŃa cerebrală.
Realizarea proceselor psihice de tip conştient nu poate fi concepută în afara
scoarŃei cerebrale. Ea reprezintă nivelul integrativ cel mai înalt unde se desăvârşeşte
prelucrarea semnalelor informaŃionale provenite din mediul intern şi cel extern, se
elaborează produse psihice finale (percepŃii, reprezentări, scheme, concepte, trăiri
emoŃionale, dorinŃe, aspiraŃii, scopuri), se constituie analiza critică a rezultatelor obŃinute
şi se stabilesc modalităŃi de perfecŃionare şi optimizare ulterioară a activităŃii. ScoarŃa
este sediul unui mecanism informaŃional care asigură asimilarea de către individ, în
cursul evoluŃiei sale ontogenetice, a experienŃei socioculturale elaborate istoriceşte.
Ea devine organul care face posibilă socializarea şi umanizarea în plan
psihocomportamental a individulul.
Este logic în acest caz, că afecŃiuni difuze sau în focar ale scoarŃei cerebrale să
provoace tulburări severe ale proceselor psihice superioare şi ale calităŃilor
comportamentului specific uman. În analiza tulburărilor de tip cortical se impune să
Ńinem seama de următoarele aspecte de principiu:
a)EsenŃială în producerea unei tulburări psihocomportamentale este nu numai
localizarea leziunii ci şi întinderea ei. Localizarea poate determina modalitatea tulburării
(senzorială, motorie, de limbaj sau gândire) iar întinderea acesteia – gravitatea tulburării.
b)Orice leziune, oricât ar fi de localizată sau circumscrisă provoacă două genuri
de tulburări: primare, legate de afectarea zonei propriu-zise care participă direct la
integrarea funcŃiei psihice respective şi secundare, produse de întreruperea unor circuite,
de comprimare a zonelor vecine sau mai îndepărtate
c)Tulburările au un caracter dimanic după cauza care le produce. Ele pot debuta
brusc (hemoragie cerebrală) sau lent (evoluŃia unei tumori). FuncŃiile simple se pot
restabili spontan, iar funcŃiile complexe se restabilesc mai greu.
d)Leziunile la nivel cortical pot provoca tulburări psihocomportamentale specifice
şi nespecifice. Tulburările specifice se circumscriu unei anumite funcŃii: (senzorială,
motorie, limbaj, etc). În clinică ele sunt grupate în câteva sindroame principale: agnazii,
apraxii, afazii (pure şi complexe), asimbolii şi amuzii.

Agnoziile

Agnoziile sunt produse de afecŃiuni sau leziuni ale sistemelor sintezei aferente şi
mecanismelor memoriei obiectuale. Ele se caracterizează prin dificultatea sau
imposibilitatea bolnavului de a recunoaşte obiectele externe sau părŃi ale propriului corp
în ciuda faptului că funcŃia sensibilităŃii modale specifice şi structura de ansamblu a
intelectului sunt bine conservate.
În agnozie este compromisă activitatea integrativă nu a zonelor de proiecŃie
primară ci a celor asociative secundare. Nerealizarea recunoaşterii poate avea la bază o
destrămare sau o blocare a modelelor informaŃionale individuale sau generalizate ale
obiectelor la nivelul memoriei de lungă durată, precum şi disfuncŃii ale blocurilor
interpretative. Prin urmare, agnoziile nu sunt generate în exclusivitate de afecŃiuni ale
zonelor cortexului cerebral. Dacă imaginea psihică a obiectului perceput este rezultatul
activităŃii unitare a întregului sistem aferent – eferent (analizator) atunci lezarea oricărei
verigi componente a acestora poate avea ca efect final pierderea capacităŃii de
recunoaştere a obiectelor percepute.

Apraxiile

Apraziile reunesc tulburările capacităŃii de a performa în mod adecvat activităŃile


motorii complexe subordonate unei intenŃii sau unui scop. Pentru îndeplinirea unor
sarcini, pentru atingerea unor obiective este necesară elaborarea unor programe acŃional
motorii adecvate şi derularea lor în comformitate cu o anumită logică. Aceste programe
includ mişcări particulare a diferitelor grupe de muşchi. Fiecare mişcare devine o
secvenŃă operaŃională subordonată schemei de ansamblu a acŃiunii ce trebuie performată.
Când se dă comanda de execuŃie trebuie activat programul în ansamblul său iar nu doar
secvenŃele izolate ale lui. Apraxia apare ca o consecinŃă a dezorganizării acestei scheme
logice de execuŃie, fără a manifesta vreun deficit motor şi fără a fi destrămat modelul
mintal al actului motor. Bolnavul nu este în stare să realizeze acŃiunile cerute în vederea
atingerii unui obiectiv sau scop. Dificultatea majoră nu constă în efectuarea mişcărilor în
general ci în selectarea şi legarea logică a acestora în timpul execuŃiei, potrivit cerinŃelor
sarcinii ce trebuie rezolvată.
Pentru a se produce o apraxie este uneori necesară existenŃa a două sau mai multe
leziuni localizate bilateral în ambele emisfere. Adesea o singură leziune chiar dacă este
localizată în zona principală nu provoacă asemenea sindroame. Evident, apraxia se referă
numai la tulburarea programelor de execuŃie a acŃiunilor motorii învăŃate şi nu la cele
reflexe, necondiŃionate înnăscute. În general se disting trei feluri de apraxii: apraxia
ideatorie, apraxia ideomotorie, apraxia motorie.
Apraxia ideatorie se caracterizează prin imposibilitatea de a executa o serie de
mişcări complexe, în vederea îndeplinirii unei act. Bolnavul nu posedă formula mişcărilor
pe care trebuie să le execute pentru a îndeplini un act. Exemplu: seria complexă de
mişcări pentru aprinderea unei lumânări cer chibritul Fiecare mişcare în parte este
posibilă, dar seria complexă de mişcări în vederea executării acestui act este imposibilă.
Apraxia ideomotorie de obicei unilaterală constă în faptul că bolnavul, deşi
posedă formula mişcărilor şi că fiecare mişcare în parte poate fi executată, bolnavul nu
poate îndeplini actul ordonat. Un bolnav se putea alimenta numai cu mâna stângă, deci
posedă formula mişcărilor.
Apraxia motorie se caracterizează printr-o inhibiŃie a iniŃiativei motorii fără ca
muşchii respectivi să fie paralizaŃi. Mişcările fixate prin obişnuinŃă: a bea, a stinge o
lumânare nu sunt posibile. Aici intră şi lipsa coordonării muşchilor buzei, limbii,
laringelui, în vederea obŃinerii limbajului articulat.
În funcŃa proxică intervine activitatea mai multor zone din emisfera dominantă. Se
poate vorbi mai bine de predominarea unei apraxii asupra celeilalte.
Regiunea care produce apraxie se întinde din regiunea parietală până în regiunea
frontală. Apraxiile ideatorie şi ideomotorie sunt produse mai ales de leziunile parietale,
pe când cea motorie apare în cazul lezării regiunii frontale (piciorul F3, F2).
Apraxia constructivă se produce prin lezarea lobilor parietali şi a circumvoluŃiilor
învecinate din lobul occipital. Bolnavul nu poate construi din beŃe de chibrit un pătrat, un
romb, etc.
Apraxia de îmbrăcare constă în imposibilitatea de a aplica la corpul propriu
formula spaŃială de a se îmbrăca. Ea este produsă de lezarea lobului parietooccipital al
hemisferei minore.
Agrafia ar fi tot o formă de apraxie constructivă. Ea este produsă de lezarea
piciorului F2.
Afazia subsumează ansamblul tulburărilor sistemului general al limbajului, a
posibilităŃii de a exprima gândirea în cuvinte sau propoziŃii sau de a înŃelege, de a recepta
ideile altora exprimate în cuvinte sau propoziŃii, produse de leziuni localizate la nivelul
scoarŃei cerebrale, cu conservarea intactă a aparatelor periferice sau de execuŃie. Vom
face deci distincŃie între afazii şi alte tulburări de limbaj de origine periferică.
Limbajul este o funcŃie complexă cu organizare sistemică, presupunând
interacŃiunea coordonată a mai multor verigi: de recepŃie, de decodificare, de engramare,
de exprimare, de combinare.
În cazul leziunilor cerebrale pot fi afectate parŃial sau total una sau câteva
asemenea verigi. În virtutea caracterului său sistemic, afectarea chiar şi a unei singure
verigi se repercutează negativ asupra sistemului limbajului în ansamblu. Una din cele mai
acceptate clasificări este următoarea: afazia Broca (motorie, expresivă), afazia Wernicke
(senzorială, receptivă), afazia globală, anomia, afazia de conducere, afazia transcorticală
motorie, afazia transcorticală senzitivă, sindromul de izolare a ariei vorbirii.
Afazia expresivă Broca (motorie) are ca tulburare dominantă dezorganizarea
funcŃiei articulatorii. În cazuri grave, bolnavul nu poate emite sau scrie nici un cuvânt. În
afazia motorie cronică, pacienŃii au leziuni care se extind şi dincolo de aria Broca. Ariile
implicate în afazia Broca persistentă sunt: porŃiunea posterioară a F3 şi porŃiunea
inferioară a circumvoluŃiei centrale.
Afazia Wernicke, senzorială sau receptivă, cu deficit cognitiv constă în tulburarea
severă a capacităŃii de decodare semantică a cuvintelor auzite, deci de înŃelegere a
limbajului vorbit, scris şi citit. PacienŃii cu o asemenea afazie substituie sunetele, le
inversează, cuvintele apărând fonetic denaturate (parafazie adică înlocuirea unui cuvânt
prin altul apropiat ca pronunŃare dar cu sens diferit)-ex: sare în loc de mare sau tos în loc
de cos.
Jargonafazie constă în utilizarea de către bolnav a unor cuvinte noi inexistente,
formate de ei, fără semnificaŃie. Exemplu: nu mă tasă în loc de nu mă lasă. Ea apare în
cazul lezării părŃii posterioare a primelor două circumvoluŃii, temporale a girusului
angular şi supramarginal şi a ariei 37. Jargonafazia persistentă şi parafazia se datorează
lezării girusului supramarginal.

Afazia anomică
Caracteristica primară a afaziei anomice, constă în dificultatea generală de a
denumi obiecte în prezenŃa înŃelegerii auditive intacte, a exprimării gramaticale corecte, a
articulării bune şi a fluenŃei. Afazia anomică este adesea cea mai uşoară formă de afazie,
reprezentând uneori punctul terminal al recuperării altor forme de afazie. Ea poate
caracteriza şi stadiul de început al afaziei progresive primare. Bolnavul cu anomie, spre
deosebire de cel cu afazie anomică nu recurge la perifraze şi evită să se angajeze în
comunicare.
Afazia globală apare în cazul leziunilor extinse care implică aria Broca şi
Wernicke. Ea are efecte dăunătoare asupra prognosticului, similar unei hemisferectomii
(tehnică folosită în trecut la pacienŃii cu epilepsie intratabilă, care a fost abandonată în
ultimii ani). Individul care manifestă afazie globală poate reproduce o vorbire serială sau
automată (ex. poate să numere, să reproducă zilele saptămânii, să spună o rugăciune,
etc.).În general, afazia globală apare în cazul leziunilor cerebrale extinse, adică din
ambele hemisfere.
La copii deficitul poate fi recuperat în oarecare măsură. Infarctele cerebrale de la
nivelul substanŃei albe periventriculare duc la o afazie globală ireductibilă.
Afazia de conducere apare în situaŃiile în care există o întrerupere a căilor de
comunicare dintre ariile Broca şi Wernicke apare deconexiunea celor două arii ducând la
un sindrom caracterizat prin limbaj spontan aproape normal, cu rare greşeli parafazice şi
performanŃe cognitive foarte bune. Însă, în momentul în care pacientul este pus să repete
după examinator cuvintele, de exemplu “şal”, este pronunŃat după mai multe încercări:
“val”, “mal”, “cal”, “pal”, uneori pacientul neajungând la forma corectă sau depăşind-o,
continuând să facă diverse combinaŃii fonetice apropiate de cuvântul iniŃial.
Leziunile sunt situate în operculul parietal posterior cu afectarea fasciculului
arcuat posterior, şi mai nou, prin studii RMM, s-a stabilit că apare şi după lezarea insulei.
Prognosticul acestor leziuni este favorabil, pacienŃii recuperând în general foarte bine
deficitul.
PacienŃii care nu înŃeleg limbajul examinatorului dar au o vorbire fluentă şi repetă
perfect cuvintele auzite, prezintă ecolalie sau afazie transcorticală senzitivă. MulŃi ani
această afecŃiune a fost considerată ca nelocalizată anatomic, mai ales că a fost descrisă la
pacienŃii cu boala Alzheimer. Studiile actuale au stabilit că sindromul se întâlneşte la
pacienŃii cu accidente vasculare cerebrale ischemic din teritoriul ariei cerebrale
posterioare, leziunea fiind predominant la nivelul liniei de demarcaŃie dintre lobul
temporal şi cel occipital, fără afectarea ariei Wernicke.

Afazia transcorticală senzitivă apare deci în cazul lezării prin ischemie sau
alte cauze ale teritoriului arterei cerebrale posterioare de la nivelul joncŃiunii
temporooccipitale stângi la dreptaci, fără afectarea ariei Wernicke.
Afazia transcorticală motorie,se caracterizează prin vorbire nonfluentă, repetiŃie
intactă, afectarea întelegerii auditive şi prin tendinŃa de perseverare şi substituire a
sunetelor şi cuvintelor. Aceasă simptomatologie se întâlneşte la pacienŃii cu leziuni
tumorale sau vasculare ischemice situate la nivelul ariei motorii suplimentare a lui
Penfield. Cel mai fregvent apar după ocluzii ale ramurilor arterei cerebrale anterioare,
mai ales când este afectată faŃa internă a lobului frontal. Lezarea bilaterală a arborelui
vascular cerebral anterior duce la abulie, pacientul devenind inert, fără dorinŃa de a vorbi
sau de a se mişca, putând ajunge până la mutism akinetic.
În cazul leziunilor mixte, atât frontale cât şi posterioare, când se asociază afazia
transcorticală motorie cu cea senzitivă, se produce un sindrom de izolare a ariei vorbirii.
Această situaŃie neobişnuită se poate întâlni în intoxicaŃiile cu monoxid de carbon, în care
leziunile cerebrale parcelare multiple bilaterale pot produce izolarea ariei vorbirii,
pacientul nefiind capabil să vorbească sau să înŃeleagă limbajul, ci numai să repete unele
cuvinte sau melodii, evident fără a le înŃelege sensul şi conŃinutul.
Amuziile

Amuziile sunt tulburări legate de structurile obiective ale muzicii. Ele sunt de
recepŃie şi de expresie. Ca şi în afazia senzorială, în amuzia de recepŃie, sunetele apar
lipsite de identitate şi într-un flux nestructurat. În amuzia expresivă bolnavul nu poate
reproduce melodiile cunoscute. Aceasta este cumva izomorfă afaziei expresive. Amuzia
de recepŃie apare în leziuni T1 stângi iar cea expresivă în leziuni frontale şi temporale
drepte. IntonaŃia şi modularea muzicală a vocii se află sub controlul emisferei drepte,
nedominante.
Asimboliile sunt definite ca alterări ale funcŃiilor de simbolizare în care sunt
incluse: alterarea operaŃiilor de decodificare a semnificaŃiei semnelor şi alterarea
operaŃiilor de combinare a semnelor în vederea obŃinerii unei structuri informaŃionale cu
caracter generalizat- abstract, alterarea operaŃiilor de calcul, de vehiculare şi transformare
a cantităŃilor, alterarea operaŃiilor de categorizare şi de elaborare a constantelor mintale.
Cu alte cuvinte, asimboliile trebuie considerate ca tulburări ale structurilor
cognitive suprioare, aici fiind afectată în primul rând gândirea.
Aceste tulburări nu sunt legate de lezarea unei singure zone, ci a unor zone
diferite din lobii parietali, frontali şi temporali. Aceste tulburări nespecifice nu se
circumscriu unei funcŃii psihice particulare, ci au un caracter oarecum generalizat, difuz.
Ele se exprimă într-o gamă foarte mare de simptome ca: reducerea tonului psihic (apatie),
scăderea capacităŃii de concentrare şi de lucru, încetinirea ritmului şi tempoului
proceselor mintale interne şi a reacŃiilor motorii externe, scăderea capacităŃii de învăŃare,
scăderea potenŃialului intelectual general, reducerea iniŃiativei, dezorganizarea
mecanismelor de autocontrol şi autoreglare a comportamentului. Toate acestea apar pe
fondul unor leziuni difuze, sau al celor cu arie întinsă de acŃiune situate la nivelul zonelor
asociative anterioare şi posterioare, al nodurilor conexionale dintre lobii cerebrali. În
examinarea psihologică trebuie realizat un tablou cât mai veridic atât al deficitelor
parŃiale specifice, cât şi a celor globale, nespecifice, cerinŃă necesară pentru stabilirea
unui diagnostic diferenŃial, precum şi pentru elaborarea modalităŃilor adecvate de
recuperare.
MECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE FUNCłIILOR ŞI
PROCESELOR PSIHICE

Aici vom analiza mecanismele neuronale ale percepŃiei, atenŃiei, memoriei,


limbajului, gândirii, afectivităŃii şi motivaŃiei.

MECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE PERCEPłIEI

Adaptarea optimă la realitatea externă reclamă reflectarea nu doar a unor


proprietăŃi şi dimensiuni izolate singulare ci şi a obiectelor şi fenomenelor în unitatea şi
multitudinea aspectelor lor.
O asemenea cerinŃă o satisface în bună parte percepŃia. Ea marchează saltul
calitativ pe continuumul cogniŃiei, de la modelele informaŃionale fragmentare,
unidimensionale, proprii senzaŃiei, la modele informaŃionale globale, totalizatoare,
multidimensionale, care fac posibilă conştiinŃa obiectualităŃii, prin raportarea specifică,
diferenŃiată la fiecare din mulŃimea obiectelor şi fenomenelor care stimulează organele de
simŃ şi prin reglarea şi integrarea în scheme funcŃionale unitare a mişcărilor de
vehiculare, în scopuri adaptative a obiectelor percepute.
Sistemele senzoriale ne permit atât nouă cât şi animalelor să recunoaştem, să
apreciem şi să determinăm unele aspecte ale lumii înconjurătoare, aspecte care sunt
necesare pentru adaptare şi pentru supravieŃuire. Deşi fiecare specie are posibilităŃi
distincte de a vedea lumea, procesele de bază care mediază realizarea perceptuală sunt
foarte asemănătoare.
Toate animalele, deci şi omul au părŃi specializate ale corpului care sunt sensibile
la anumite forme de energie. Aceste componente corporale numite receptori acŃionează
ca nişte filtre.
Ei (receptorii) răspund la anumiŃi stimuli, excluzându-i pe ceilalŃi. Mai mult, ei
convertesc energia în limbajul sistemului nervos: semnale electrice şi biochimice.
La orice animal, prelucrarea informaŃiei senzoriale se efectuează cu ajutorul unor
coduri dependente de intensitatea energiei şi de activitatea celulelor nervoase.
Experimentatorul ar trebui să poată decodifica aceste coduri prin analiza
aspectelor impulsurilor nervoase. Prin urmare, ar trebui să ştie ce gândeşte un individ la
un moment dat. Desigur, cunoştinŃe cu privire la aceste reguli de codificare şi
decodificare se capătă încet restrângându-se deocamdată la dimensiunile relativ simple
ale unui stimul.
O parte din complexitatea problemei provine din faptul că prelucrarea activităŃii
neurale senzoriale implică regiuni diferite ale creierului şi fiecare din ele poate utiliza
diferite moduri de transformare a semnalelor. Mai mult, modul în care un eveniment este
reprezentat în sistemul nervos poate fi diferit în diferite regiuni ale creierului, deoarece
fiecare din ele nu reflectă pasiv barajul de intrări neurale. Mai degrabă are loc o
prelucrare activă a acestora prin fenomenul de filtrare, abstractizare şi integrare. Toate
acestea se referă la modul în care evenimentele sunt reprezentate în creier.
Această prelucrare de informaŃii necesită circuite neurale extensive, iar evoluŃia
receptorilor senzoriali a dus la dezvoltarea regiunilor cerebrale corespunzătoare.
Examinând dimensiunile relative, numărul şi precizia componentelor regiunilor
senzoriale ale sistemului nervos de la o specie dată, putem indica gradul în care diferitele
simŃuri contribuie la adaptarea acelei specii la mediul său înconjurător.
Diferite tipuri de energie ca: sunetul, lumina, necesită receptori diferiŃi pentru
conversia energiei respective în activitatea neurală.
Interpretarea modernă a percepŃiei are la bază metodologia ciberneticii şi teoria
generală a sistemelor.
S-au conturat astfel un set de postulate şi principii generale, unanim acceptate,
care pe de-o parte alcătuiesc scheletul unei viitoare teorii psihologice explicative a
percepŃiei, iar pe de altă parte, constituie cadrul de referinŃă pentru conceperea şi
desfăşurarea cercetărilor concrete. Redăm în continuare în esenŃă conŃinutul acestor
principii şi postulate:
1)PercepŃia este prin excelenŃă un proces de tip comunicaŃional, realizându-se în
cadrul interacŃiunii individului cu realitatea externă.
2)Imaginea perceptivă este o rezultantă a corelării dinamice a operaŃiilor de
analiză şi sinteză.Ea constituie un nivel calitativ superior de integrare a informaŃiei,
comparativ cu senzaŃia, asigurând o edificare mai adecvată a subiectului asupra
individualităŃii specifice a obiectelor din jur. SenzaŃia determină numai o reacŃie de
orientare difuză, în timp ce percepŃia face posibilă o orientare cu adresă, un
comportament cognitiv mai complex bazat pe discriminare, identificare şi interpretare.
3)Perceptul nu este nici o copie mecanică, inertă a obiectului, nici un proces
autonom al aparatelor senzoriale şi neurale ale subiectului: el este un model izomorf sau
homomorf care traduce prin intermediul alfabetului-cod, propriu structurilor
neurofiziologice şi psihofiziologice ale subiectului, mulŃimea mesajelor despre stările şi
proprietăŃile obiectului. Între percept şi obiect există nu numai o corespondenŃă formală,
ci şi una de conŃinut.
4)PercepŃia nu este o organizare performantă şi predeterminată, ci una dobândită,
evolutivă. EvoluŃia ei se desfăşoară în două planuri: filogenetic şi ontogenetic. În ambele
planuri, evoluŃia duce la forme iniŃial difuze, slab diferenŃiate, slab specializate,
insuficient adecvate, la forme pregnant organizate, înalt diferenŃiate şi specializate.
PercepŃia reclamă explorări multidimensionale, înregistrarea şi evaluarea într-o imagine
de ansamblu a unui imens volum de însuşiri şi relaŃii distribuite pe intervale spaŃio-
temporale foarte întinse. MenŃinerea controlului asupra tuturor acestor secvenŃe şi
unificarea lor într-un sistem unitar presupun existenŃa şi dezvoltarea unor complicate
mecanisme de conexiune inversă (feedback).
5)Structurile perceptive se supun legii redundanŃei, ceea ce le asigură o bună
rezistenŃă la influenŃa factorilor perturbatori şi o înaltă capacitate asimilativă în raport cu
noile fluxuri informaŃionale.
RedundanŃa perepŃie se exprimă în următoarele laturi:
a)unul şi acelaşi obiect este tradus şi integrat subiectiv prin intermediul mai
multor “coduri-imagini” modale: vizual, auditiv, tactil, chinestezic, olfactiv, gustativ.
b)dublarea codurilor-imagine în cazul analizatorilor pereche (vizual, auditiv,
tactil-chinestezic); datorită acestui fapt, devine posibil ca obiectul perceput de un singur
ochi să fie recunoscut apoi fără dificultate când îl percepem doar cu celălalt ochi.
c)includerea în imaginea perceptivă a unei cantităŃi de informaŃie mai mari decât
este minim necesară pentru diferenŃierea şi identificarea obiectelor. În cazul obiectelor
percepute de mai multe ori, faza explorativă se reduce, iar recunoaşterea se realizează
doar pe baza câtorva însuşiri mai semnificative, imaginea completându-se cu elemente
evocate din memoria de lungă durată.
6)Diferitele componente şi însuşiri ale obiectului stimul posedă grade variate de
relevanŃă informaŃională. PercepŃia se desfăşoară ca proces de detectare şi integrare, cu
precădere a componentelor şi însuşirilor relevante, cele nerelevante fiind trecute pe plan
secundar.
RelevanŃa este condiŃionată nu numai de obiect, ci şi de dinamica structurilor
cognitive şi motivaŃional-afective ale subiectului. Astfel, câmpul perceptiv exterior
trebuie considerat sub două aspecte: potenŃial şi real.
Câmpul potenŃial reprezintă obiectul sau situaŃia stimul aşa cum există în afara
contactului cu subiectul.
Câmpul real, factual, este ceea ce acŃionează efectiv asupra subiectului, ceea ce
este înregistrat şi conştientizat. De aici rezultă că orice imagine perceptivă nu reproduce
decât parŃial obiectul, acesta neputând fi niciodată epuizat din punct de vedere
informaŃional (cognitiv) printr-un singur act de percepere. Astfel, percepŃia rămâne
întotdeauna susceptibilă de completare, de îmbogăŃire şi de optimizare.
7)Sub aspectul conŃinutului informaŃional, percepŃia nu poate fi reprezentată
printr-un punct, ci printr-o serie ierarhică de trepte sau secvenŃe. Ea se întinde de la
integrarea stimulilor modali singulari, ca de pildă percepŃia unui sunet, ca unitate a
intensităŃii, frecvenŃei, timbrului şi periodicităŃii, până la integrarea unor grupuri spaŃio-
temporare complexe de elemente, însuşiri şi relaŃii (de exemplu percepŃia structurilor
muzicale, percepŃia limbajului).
8)PercepŃia are o desfăşurare procesuală fazică: pe de o parte, ea se constituie ca
succesiune logică a unor secvenŃe operaŃionale relativ distincte (detecŃia, discriminarea şi
identificarea), pe de altă parte, informaŃia extrasă din obiect este integrată în coduri –
imagie de grade diferite de generalitate şi completitudine, alcătuind o organizare
ierarhică, multinivelară.
DetecŃia are la bază operaŃiile de explorare-investigare a spaŃiului perceptiv şi se
finalizează în conştientizarea existenŃei semnalului căutat sau aşteptat. DetecŃa are rolul
de a delimita obiectul percepŃiei de fondul percepŃiei.
Discriminarea reprezintă o fază superioară în realizarea actului perceptiv. Ea
presupune extragerea unei cantităŃi de informaŃie mai mari şi mai relevante despre stimul
decât detecŃia.Implică sensibilitatea diferenŃială şi operaŃiile de comparare globală sau
secvenŃială a stimulului detectat cu ceilalŃi stimuli din câmpul perceptiv şi conştientizarea
pe această bază a deosebirilor. Discriminarea se poate realiza la diferite grade de fineŃe,
aceasta depinzând de condiŃiile fizice (externe) ale percepŃiei şi de nivelul pragurilor
diferenŃiale.
După modul de prezentare a stimulilor, discriminarea poate fi simultană (atunci
când stimulii sunt prezentaŃi în acelaşi timp) şi succesivă (atunci când stimulii sunt
prezentaŃi unul după altul, la diferite intervale). EficienŃa discriminării depinde de durata
de expunere a stimulilor. Pentru fiecare tip de sarcină perceptivă există un anumit timp
optim de expunere ce trebuie respectat pentru a menŃine curba performanŃelor
(răspunsurilor) subiectului la nivel ridicat.
Criza de timp determină erori de substituŃie şi confuzie. Expunerea prea
îndelungată a unui stimul favorizează apariŃia fenomenului de adaptare senzorială,
reducând acuitatea pentru stimulii următori. Prin exerciŃiu se obŃine o creştere
considerabilă a acuităŃii şi a preciziei operaŃiilor de comparare-evaluare.
Identificarea reprezintă o formă superioară de realizare a percepŃiei. Ea reclamă
extragerea şi integrarea unei cantităŃi mai mari de informaŃie relevantă decât
discriminarea, pentru a se putea circumscrie cu exactitate stimulul (obiectul) dat în
contextul celorlalŃi stimuli. Ea face posibil răspunsul la întrebarea “ce este acesta”. Un
asemenea răspuns implică neapărat o operaŃie de raportare a imaginii actuale la un anumit
model etalon, reactualizat din tezaurul memoriei de lungă durată. În legătură cu
identificarea vom analiza modelele logico-formale care stau la baza integrării şi
recunoaşterii senzoriale.
Modelul integrării seriale şi paralele, postulează că identificarea se realizează prin
corelarea a două procedee de comparare a stimulilor: unul serial cu un operator terminal
care declanşează răspunsul diferit de îndată ce detectează o deosebire la una din
dimensiunile definitorii ale stimulului şi unul paralel cu un reporter de identitate, relativ
rapid care generează acelaşi răspuns ori de câte ori stimulii sunt identici.
Când numărul însuşirilor relevante este mic, timpul de reacŃie este mare, atestând
folosirea procedeului comparării seriale; când toate însuşirile sunt relevante timpul de
reacŃie se micşorează, ceea ce atestă utilizarea procedeului comparării în paralel.
Modelul stocării iconice postulează caracterul stadial al extragerii informaŃiei la
diferite niveluri: fiziologic şi cognitiv. Extragerea de însuşiri la nivel fiziologic este un
proces automat care nu este influienŃat nici de memorie, nici de învăŃare, nici de
expectaŃiile subiectului (performanŃele anterioare ale subiectului). Astfel obiectul este
integrat la nivel fiziologic, ca o mulŃime neordonată de însuşiri primare înregistrate de
unităŃile receptoare. Este necesar un timp suplimentar pentru ca subiectul să devină
conştient de însuşirile prezente în câmpul vizual, iar stocajul iconic persistă şi după
încetarea acŃiunii stimulilor.
Modelul schemei sau al integrării generalizate postulează că ori de câte ori există
o ordine în desfăşurarea comportamentului, un răspuns particular anume devine posibil
numai pentru că este raportat la alte răspunsuri similare, care au fost integrate într-o
succesiune logică, iar nu la elemente întâmplătoare.
Modelul pandemoniumului postulează necesitatea stabilirii unei corespondenŃe de
1/1 între numărul însuşirilor pe care le posedă obiectul şi detectorii din interiorul
mecanismelor neuronale ale recepŃiei. Fiecare detector extrage câte o singură însuşire ,
care este transmisă blocului unor operatori integratori, denumiŃi “demoni”. Se delimitează
patru grupe de astfel de operatori: operatori de imagine, operatori de însuşiri, operatori
cognitivi, operatori de decizie.
Primii au un rol simplu de înregistrare a imaginii iniŃiale a semnalului. Această
imagine este supusă apoi analizei de către operatorii (demonii) de însuşiri care extrag
fiecare câte o caracteristică individuală: o linie, un unghi, o curbă, o poziŃie etc.
Operatorii cognitivi coordonează activitatea operatorilor de însuşiri, realizând
recunoaşterea unui model concret (o literă a alfabetului, o figură geometrică). În final,
intră în acŃiune operatorul de decizie care alege răspunsul acelui operator cognitiv care
este cel mai bine întemeiat.
Demonii reprezintă modele stocate în mecanismele memoriei de lungă durată, iar
activitatea lor explică mecanismul de organizare şi selecŃie a elementelor informaŃionale
care sunt extrase de receptori din obiectul existent în câmpul perceptiv.
Modelul analizei prin sinteză se bazează pe postulatul ireductibilităŃii perceptului
ca ansamblu integral, la adiŃiunea simplă a însuşirilor detectate separat, una câte una.
Astfel, analiza obiectului stimul se realizează prin intermediul sintezelor perceptive
elaborate în cursul experienŃei anterioare. Pe măsura îmbogăŃirii experienŃei anterioare se
perfecŃionează şi identificarea perceptivă care se comută tot mai mult de la nivelul
integrării secvenŃiale la cel al analizei prin sinteză.
Perceptul odată constituit se include în momentul următor ca instrument al unei
noi operaŃii de analiză a obiectului. Se constitue astfel un sistem de recunoaştere
(identificare) care construeşte şi revizueşte în continu expectaŃiile în legătură cu ceea ce
se poate produce la intrare la nivelul receptorului.
OperaŃia de sinteză dirijează atenŃia spre componentele cele mai semnificative ale
mesajului şi spre caracteristicile cele mai relevante ale obiectului stimul.
Modelul simbolizării-designării se întemeiază pe admiterea caracterului universal
al operaŃiilor de simbolizare-designare în prelucrarea şi integrarea informaŃiei la nivelul
creierului. Există însuşiri care nu pot fi reflectate independent de celelalte. Astfel, datorită
particularităŃilor structural-funcŃionale a analizatorului vizual noi nu putem reflecta
independent dimensiunile metrice ale obiectelor sau mărimilor liniare ale mişcării.
Integrarea informaŃiei extrase din câmpul stimulator extern se realizează în coduri
imagine de diferite grade de complexitate. Putem astfel delimita trei asemenea tipuri de
imagini perceptuale: imagini de ordinul I parametrice ; imagini de ordinul II
configuraŃionale monomodale ; imagini de ordinul III configuraŃionale plurimodale.
Imaginile parametrice se integrează în cadrul zonelor de proiecŃie topică a scoarŃei
cerebrale în aşa numitele nuclee ale analizatorilor. Ele cuprind determinaŃii şi însuşiri
individuale ale obiectelor desprinse pe baza operaŃiilor de detecŃie şi analiză
discriminativă. Aceste coduri parametrice furnizează informaŃia de bază pentru fluxul
transformărilor ulterioare care duce la obŃinerea imaginilor monomodale şi plurimodale.
Imaginile configuraŃionale monomodale se înregistrează la nivelul zonelor de
asociaŃie secundare ale scoarŃei cerebrale. Aceste zone sunt dotate cu precădere cu
operatori de corelare-combinare-integrare. În urma operaŃiilor efectuate de ei apare
imaginea monomodală globală a obiectului perceput pe calea unui singur analizator. Între
imaginea monomodală integrală şi obiect se stabileşte un raport de izomorfism sau
homomorfism. La baza imaginii monomodale stau ansambluri neuronale organizate după
principii spaŃiale şi temporare. Pentru fiecare prototip (clasă)de obiecte se elaborează în
ontogeneză un anumit model neuronal, care realizează apoi integrarea informaŃiei actuale.
Imaginile configuraŃionale plurimodale rezultă din transcrierea informaŃiei din
imaginile monomodale într-un nou cod constând în legături semantice specifice între
zonele de asociaŃie a doi sau mai mulŃi analizatori. Aceste imagini asigură o reflectare
mai completă a obiectului şi stabilirea unor raporturi de designare-reprezentare între
elementele şi însuşirile lui. Nivelul plurimodal de integrare a informaŃiei senzoriale se
include ca mecanism supraordonat în desfăşurarea oricărui act perceptiv concret. El
facilitează operaŃia de cunoaştere şi identificare a obiectelor prin reducerea timpului de
explorare şi extragere a informaŃiei şi prin furnizarea unor criterii de testare a relevanŃei
informaŃiei.
Un rol esenŃial în elaborarea şi integrarea celor trei tipuri de imagini îl joacă
limbajul. Cuvântul este implicat în percepŃie ca instrument de analiză a obiectului, ca
factor de organizare şi reflectare a operaŃiilor de explorare-detectare, ca semn de fixare şi
reprezentare a produsului procesului de integrare.
PERCEPłIA SPAłIULUI, TIMPULUI ŞI MIŞCĂRII

Toate obiectele materiale din jur există în spaŃiu şi în timp; tuturor le este proprie
mişcarea, transformarea şi devenirea.
Desfăşurarea optimă a activităŃii noastre presupune relevarea şi evaluarea atât a
caracteristicilor spaŃio-temporare, cât şi a celor de mişcare.
Raportarea conştientă la realitate reclamă întotdeauna încadrarea în spaŃiu şi timp
a obiectelor şi fenomenelor, indicarea traiectorii generale a mişcării şi devenirii lor. Un
rol important în realizarea acestui proces îl joacă percepŃia.

PercepŃia spaŃiului

Caracteristica fundamentală a spaŃiului sensibil o reprezintă întinderea,


dimensionalitatea. Distingem astfel un spaŃiu bidimensional care circumscrie contururile
suprafeŃelor şi un spaŃiu tridimensional care circumscrie volumele.

Perceptia spatiului bidimensional

PercepŃia spaŃiului bidimensional are la bază diferenŃierea şi aprecierea


raporturilor dintre verticalitate şi orizontalitate, dintre lungime şi înălŃime sau lăŃime.
Principalele caracteristici care alcătuiesc conŃinutul imaginii perceptive a spaŃiului
bidimensional sunt: forma, mărimea, poziŃiile reciproce ale obiectelor şi distanŃele.
Forma se percepe ca o structură relativ stabilă, invariantă care conferă
individualitate specifică obiectelor materiale concrete sau imaginilor lor.
Când obiectele sunt percepute de la distanŃă, imaginea formei rezultă din
integrarea informaŃiei vizuale şi chinestezice.
Când obiectele sunt percepute prin pipăit, fără participarea văzului, rolul
predominant revine informaŃiei tactile şi chinestezice; când obiectele sunt percepute atât
vizual cât şi tactil vor fi corelate informaŃiile vizuale, chinestezice şi tactile.
Observăm că mişcările şi informaŃia chinestezică sunt indispensabile în elaborarea
imaginii formei. Un rol esenŃial revine mişcărilor mâinii şi globilor oculari. În percepŃia
pe cale tactil-chinestezică a obiectului, prima însuşire ce se urmăreşte a se identifica este
cea a formei. Prin experienŃe speciale s-a demonstrat că excluderea mişcării active de
explorare-palpare determină serioase denaturări ale imaginii tactile a formei, ducând la
recunoaşteri false. Şi atunci când forma obiectului este percepută vizual au loc mişcări
specifice ale globilor oculari care contribuie direct la constituirea imaginii. Este evident
că afecŃiuni cerebrale care dereglează coordonarea mişcărilor oculare generează serioase
tulburări ale percepŃiei formei obiectului. S-a demonstrat că nu toate punctele conturului
obiectului participă în mod egal la constituirea imaginii perceptive a formei. ImportanŃa
cea mai mare revine punctelor care marchează vârful unghiurilor, curburilor şi limitele
laturilor. În percepŃia formei este puternic exprimată proprietatea constantei. Schimbând
poziŃia obiectului sau mărimea lui, noi continuăm să-i recunoaştem şi să-i identificăm
corect forma. Acest fapt este posibil datorită influenŃei corectoare pe care o exercită
experienŃa anterioară asupra semnalelor actuale.
Identificarea formei este un proces informaŃional complex. Ea reclamă o corelare
dinamică a fluxului informaŃional actual ca un model relativ generalizat păstrat în
tezaurul memoriei.
Modelul respectiv funcŃionează ca un etalon care exprimă un invariant de
configuraŃie propriu unei clase mai mult sau mai puŃin întinse de cazuri individuale. De o
parte şi de alta se situează zona de compatibilitate. Dacă imaginea actuală intră în această
zonă, ea este integrată prin etalonul dat; dacă iese în afara limitelor ei pentru a fi integrată
reclamă fie reactualizarea altui model, fie formarea unui model neuronal nou şi fixarea lui
în memorie ca reprezentant al unui nou prototip sau al unei noi clase de obiecte.

PercepŃia mărimii

PercepŃia mărimii se realizează în diverse situaŃii; în contact direct cu obiectul, pe


cale vizuală (la distanŃă mică, medie sau mare de obiect). Ea reclamă corelarea
informaŃiei tactile şi chinestezice, a celei vizuale şi chinestezice sau a celei vizuale,
chinestezice şi tactile. Mişcarea reprezintă veriga funcŃională care efectuează măsura
dimensiunilor liniare ale obiectului. Şi în percepŃia vizuală a mărimii se manifestă legea
constant semnalele retiniene sunt supuse corecŃiei la nivel cortical, din partea modelelor
informaŃionale stocate în memorie. ConstanŃa mărimii se menŃine până la o distanŃă de
circa 50 m. Dincolo de această limită, mărimea obiectului perceput se micşorează
proporŃional cu pătratul distanŃei. PercepŃia mărimii se perfecŃionează în contextul
sarcinilor care reclamă comparări, precum şi operaŃiile de evaluare şi estimare de tip
conceptual.
În final se poate ajunge la o concordanŃă foarte înalta între datele experienŃei
subiective furnizate de percepŃia directă a mărimii şi datele experienŃei zise fizice,
furnizate de instrunentele obiective de măsură. Oricât de mult am exersa percepŃia
mărimii, nu reuşim să o aducem la nivel ideal de perfecŃiune şi exactitate. În afara ei apar
denaturări de tipul supraestimărilor sau subestimărilor, denumite iluzii de mărime. În
sfera percepŃiei vizuale prin centrarea preferenŃială a privirii asupra unor dimensiuni ia
naştere fenomenul de câmp ce duce la supraestimarea elementelor asupra cărora ne
fixăm. Cum câmpul vizual şi simetria spaŃială a corpului sunt organizate pe coordonate
verticală-orizontală, în percepŃia mărimii apare fenomenul de supraestimare a
dimensiunilor verticale.
De asemenea, segmentele circumscrise în unghiuri care se deschid spre interior,
sunt subestimate, în timp ce segmentele circumscrise în unghiuri care se deschid spre
exterior sunt supraestimate (iluzia optico-geometrică, Muller-Layer). Alt gen de iluzie
este determinat de fenomenul contrastului; un obiect mic inserat printre altele mai mari
va apărea în percepŃie ca fiind mai mic şi invers. Două persoane – una înaltă şi alta
scundă, privite alături vor fi percepute prima ca fiind şi mai înaltă, iar cea de-a doua ca
fiind şi mai scundă decât în realitate. În privinŃa culorii, acelaşi obiect colorat închis va
părea mai mic, iar cel colorat deschis va părea mai mare.

PercepŃia raporturilor spaŃiale

PercepŃia raporturilor spaŃiale constă în diferenŃierea şi aprecierea apropierii sau


îndepărtării obiectelor unele de altele, a caracteristicilor poziŃiei lor. InformaŃia despre
raporturile spaŃiale are o importanŃă desebită în dirijarea şi coordonarea mişcărilor
obiectuale şi locomotorii.
PercepŃia distanŃei

PercepŃia distanŃei se realizează prin interacŃiunea văzului şi chinesteziei.


Mărimea obiectelor acŃionează ca semnal al distanŃei lor faŃă de noi. Există tendinŃa de
supraestimare a distanŃelor populate de obicei şi de subestimare a celor lipsite de obiecte.

PercepŃia spaŃiului tridimensional

PercepŃia spaŃiului tridimensional presupune desprinderea, alături de formă şi


mărime, a volumului obiectelor. La baza ei stă interacŃiunea a două fluxuri
informaŃionale: informaŃia tactil-chinestezică şi cea vizual-chinestezică. În primul caz,
rolul principal îl joacă mişcările explorative ale mâinii care fixează punctele de articulaŃii
ale diferitelor feŃe şi caracteristicile conturului. În cazul al doilea, cel mai important este
mecanismul binocular (stereoscopic). Fiecare ochi înregistrează un obiect din alt unghi.
Ca urmare, vor lua naştere două imagini retiniene relativ distincte. Prin suprapunere ele
vor coinide parŃial. Dacă cele două imagini ar coincide integral, obiectul ar fi perceput
plat, lipsit de cea de-a treia dimensiune; dacă ele ar fi complet disparate obiectul ar fi
perceput dedublat (vedere dublă).
Mişcarea de acomodare şi convergenŃă asigură plasarea obiectului în limitele
zonei vizibilităŃii optime.
Globii oculari efectuează mişcări specifice de inspecŃie prin care se extrage
informaŃia despre raporturile de formă şi mărime dintre diferitele părŃi componente ale
obiectului. Această informaŃie integrată şi decodată la nivel cortical alcătuieşte conŃinutul
imaginii tridimensionalităŃii obiectului. Rolul esenŃial în diferenŃierea şi identificarea
volumului sau celei de-a treia dimensiune revine zonelor asociate ale analizatorului tactil-
chinestezic şi vizual-chinestezic.
Tridimensionalitatea fiind o caracteristică de tip relaŃional, nu poate fi codificată
decât configuraŃional, prin intermediul unor mozaicuri neuronale rezultate din intersecŃia
unor straturi orizontale şi a unor coloane. Acest mecanism de codificare se formează în
ontogeneză, în cursul primului an de viaŃă, ceea ce înseamnă că percepŃia volumului este
o funcŃie secundară, dobândită. IniŃial, ea se structurează în analizatorul tactil-chinestezic
şi apoi mai târziu în centrul analizatorului optico-chinestezic. PercepŃia spaŃiului
îndeplineşte o funcŃie reglatoare excepŃională. Ea stă la baza caracterului adaptativ al
tuturor comportamentelor noastre în raport cu obiectele externe:comportamentul
locomotor, sistemul mişcărilor obiectulale ,sistemul mişcărilor constructive ,sistemul
mişcărilor grafice .
Perceptia spaŃială este o latură importantă a inteligenŃei generale şi o
componentă esenŃială a structurii psihologice a unor aptitudini speciale: aptitudinea
pentru desen şi modelaj, aptitudinea tehnică, aptitudinea matematică.

PercepŃia timpului

Ca mod de existenŃă a materiei şi mişcării timpul este un continuum infinit. Pentru


a opera cu el în planul cunoaşterii şi activităŃii practice noi îl supunem segmentării
transformându-l în serii discontinui alcătuite din durate pline şi intervale vide în care nu
se întâmplă nimic. În percepŃie, putem surprinde doar segmentul prezentului, luat ,de
asemenea ca succesiune de durate pline şi intervale vide.
PercepŃia propriu-zisă nu se realizează decât în raport cu duratele şi intervalele
scurte până la 3-5 minute. Dincolo de această limită, nu mai avem de-aface cu percepŃia
timpului, ci cu evaluarea lui mentală, prin mijlocirea experienŃei anterioare şi a sistemului
unităŃilor de măsură: secunda, minutul, ora, ziua, săptănâna, luna, anul.
PercepŃia şi aprecierea timpului sunt puternic influenŃate de trăirea emoŃională şi
de saturaŃia în conŃinut a duratelor. Evaluarea duratelor şi intervalelor care nu se asociază
cu o trăire emoŃională este mai exactă decât cea în care intervine o asemenea trăire. Pe
fondul unei trăiri emoŃionale pozitive, timpul este subestimat. O trăire emoŃională
negativă duce la supraestimarea timpului. Duratele în care desfăşurăm o activitate sunt
subestimate , iar cele de aşteptare sărace în evenimente, sunt supraestimate.
ExistenŃa acestor oscilaŃii subiective în evaluarea timpului a dus la delimitarea
timpului real şi a celui psihologic. Acesta din urmă nu este decât o aproximare a celui
real. Folosirea unităŃilor de măsură şi a datelor comparative ne permite însă corectarea
erorilor perceptive şi sporirea gradului de obiectivitate a evaluărilor. Mecanismele
percepŃiei şi evaluării timpului au o alcătuire extrem de complexă şi eterogenă, după cum
complexă este şi esmnificaŃia factorului timp în viaŃa şi activitatea umană. Întreaga
noastră organizare are integrată în sine coordonata temporară: toate procesele şi
activităŃile noastre au o desfăşurare serială orientată, exprimându-se obiectiv ca funcŃie
de timp.
Măsurarea, cuantificarea şi controlul variabilei timp se impune ca o necesitate
obiectivă a reglării la mai multe niveluri: biologic, fiziologic, psihologic, social.
Corespunzător vor exista şi mecanisme diferite de percepere şi apreciere. Astfel,
distingem aşa numitul mecanism al ceasornicelor biologice, care funcŃionează de la
nivelul codului genetic (controlul bazal piramidal asupra bioritmurilor şi proceselor
metabolice) până la nivelul sistemului supraordonat al organismului (ciclurile biologice
globale, hormonale, somn-veghe). Aceste ceasornice mediază formarea mecanismelor
psihofiziologice de ordinul 2 de percepere a timpului. În cadrul acestor mecanisme rolul
principal revine analizatorului auditiv, urmând în ordine analizatorul vibratil, chinestezic
şi vizual. Prin intermediul mecanismelor primare şi secundare, se structurează
mecanismele terŃiare bazate pe asimilarea şi transformarea în structuri operaŃionale
interne a sistemului, unităŃii de măsură a timpului şi a codului semnificaŃiilor alfabetului
temporar.
Prin interacŃiunea dintre cele trei genuri de mecanisme se formează aşa numitul
orizont temporar al personalităŃii umane care structurează într-un mod specific dinamica
activităŃii şi comportamentului. Acest orizont se compune din trei segmente principale:
prezent, trecut şi viitor. În plan subiectiv, trecerile de la unul la altul se realizează cu
uşurinŃă ele fiind reversibile. Ponderea pe care un segment sau altul o ocupă în planul
trăirii conştientizate depinde de încărcătura în evenimente şi de vârstă. La adult,
întinderea cea mai mare revine prezentului, la bătrâni întinderea cea mai mare revine
trecutului, la adolescenŃi ponderea cea mai mare o are viitorul.

PercepŃia mişcării

La baza percepŃiei mişcării stă înregistrarea modificărilor succesive ale poziŃiei


obiectului dat faŃă de punctul iniŃial şi faŃa de reperele din jur. Aceste modificări sunt
înregistrate prin mişcările de întoarcere a capului ca semnale ale aparatului vestibular, şi
de mişcările de urmărire ale globilor oculari care asigură instalarea obiectului în zona
vederii centrale. Semnalele care iau naştere în acest mod furnizeaza principala informaŃie
despre mişcare. Noi nu percepem mişcarea propriu-zisă ci obiectele în mişcare.
Distingem direcŃia de depalsare a obiectului şi viteza.
Exactitatea aprecierii depinde de distanŃa la care ne aflăm de obiect şi de prezenŃa sau
absenŃa unor repere în spaŃiul în care are loc deplasarea. Astfel mişcarea va fi percepută
mai adecvat în cazul în care obiectul care se mişcă se află mai aproape de noi, iar spaŃiul
din jur este marcat cu diferite puncte de reper.
De asemenea mişcarea pe orizontală- la suprafaŃa solului se percepe mai corect decât cea
pe verticală sau decât cea orizontală care se desfaşoară la înălŃime. Aprecierea direcŃiei
este mai exactă decăt aprecierea vitezei.
Erorile cele mai mari se înregistrează în estimarea vitezelor foarte mici şi foarte mari.
Impersia mişcarii se poate provoca şi prin prezenŃa unor imagini în sine statice. Dacă
acestea se succed cu o viteză mai mare decât valoarea pragului de fuziune optică (1/16 s)
în locul unor secvenŃe statice vom percepe un tablou dinamic, în mişcare.
MECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE ATENłIEI

AtenŃia constă în orientarea şi concentrarea selectivă ale a activitaŃii psihice


asupra unor stimuli sau sarcini în vederea obŃinerii unei percepŃii optime şi a adaptarii
comportamentului la modalitatea condiŃiilor externe şi la dinamica motivelor şi scopurilor
interne.
Declanşarea stării de atenŃie orientată (focalizată) este concomitentă cu
declanşarea de către un obiect stimul sau de comanda voluntară a subiectului, a
percepŃiei, memoriei, gândirii, imaginaŃiei, praxiei etc.
Indiferent de controlul oricărui proces psihic sau act comportamental se realizează,
atenŃia pune în evidenŃă relativ aceleaşi trăsături sau calităŃi şi anume:
- concentrarea care se exprimă în planul performanŃial, în precizia şi corectitudinea
testelor zise de atenŃie ( de baraj, de substituŃie ) şi în rezistenŃa la influenŃa factorilor
distractivi (perturbatori);
- stabilitatea dată de durata de menŃinere a nivelului maxim sau optim de concentrare în
cadrul sarcinii sau activitaŃii date (opusul acestei activitaŃi fiind instabilitatea sau
fluctuaŃia);
- distributivitatea care rezidă în capacitatea de concentrare simultană a atenŃiei asupra a
două sau mai multe obiecte. Astăzi se apreciază că este vorba de comutarea foarte
rapidă la intervale de sutimi de secundă a centrului atenŃiei de la un obiect sau
element la altul;
- mobilitatea sau comutativitatea care exprimă rapiditatea proceselor de prelucrare a
informaŃiei şi de decizie, precum şi rapiditatea trecerii la elementele sau secvenŃele
următoare.
AtenŃia poate fi involuntară, pasivă sau reflexă, apărând în caz de schimbări neaşteptate,
bruşte, şi voluntară sau activă.
AtenŃia depinde de stimul (natura, viteza, şi durata acestuia, ea scăzând progresiv pe
măsura creşterii timpului consacrat îndeplinirii unei sarcini) şi de organism (vârstă, sex,
defecte senzoriale, starea de sănătate, timp de adaptare şi starea de trezire care atunci
când este medie, individul este foarte atent şi opereaza cu un nivel optim de randament,
iar când se ridică la un nivel foarte înalt duce la anxietate perturbând desfăşurarea
comportamentului.
Această reglare a sistemului de trezire precum şi anularea intrării altor informaŃii, se
optimizează printr-un joc continu-funcŃional între sistemul reticulat activator ascendent
(SRAA) şi sistemul reticulat inhibitor ascendent (SRIA) care prin mecanismele de feed-
back, fixează atenŃia către un stimul anumit în funcŃie de interes, voinŃă sau direcŃionare
voluntară.
SubiecŃii diferă după capacitatea de a-şi menŃine atenŃia asupra aceluiaşi stimul pentru o
perioadă mai mare sau mai mică de timp, precum şi după capacitatea de a-şi concentra şi
orienta atenŃia asupra unui anumit stimul, fără a fi distras de alŃi stimuli sau de alte
activităŃi.
Aceasta este controlată într-o mai mare măsură de către mecanismele nervoase şi de
starea organismului decât de atributele fizice ale sistemului.
Prin faptul că atenŃia se fixează pe stimuli semnificativi, ea este în strânsă legătură
cu motivaŃia. Pentru desfăşurarea procesului de atenŃie, reflexul de orientare este deosebit
de important. Fiind un reflex specific, acesta apare şi se manifestă după o creştere,
diminuare sau modificare calitativă a stimulului.
Prin prezentarea repetată a unui agent, apare fenomenul de stingere sau
obişnuinŃă. Prima prezentare a stimulului produce un răspuns generalizat, iar după un
număr de 20-30 de prezentări, răspunsul devine din ce în ce mai restrâns localizat EEC la
aria corticală motorie, celelalte răspunsuri fiind inhibate. Reflexul de orientare
corespunde unei stări alerte nespecifice pe când atenŃia este o stare de alertă specifică.

Baza neurofiziologică a atenŃiei

AtenŃia este legată de activitatea întregului sistem nervos, în special de funcŃia


receptorilor, a căilor aferente, a cortexului cerebral, a formaŃiunii reticulate şi a
conexiunilor inverse (feed-back).
Datorită fluxului informaŃional din ce în ce mai mare pe care omul trebuie să-l selecteze
şi să-l ordoneze, mecanismul de filtrare trebuie să constituie partea esenŃială a procesului
de atenŃie care să acŃioneze asupra mărimilor de intrare. Mecanismul de filtrare a
stimulilor interni sau externi, lasă să pătrundă în conştiinŃă şi stimuli nesemnificativi, care
perturbă activitatea mintală focalizată şi fluxul operaŃiilor motorii executive.
În astfel de cazuri percepŃia selectivă devine imposibilă, întrucât aspectele neesenŃiale ale
situaŃiei devin dominante.
FuncŃia de SRAA şi a SRIA împreună cu conexiunile lor inverse (feedback)este
determinantă în atenŃie.
Cortexul îşi păstrează rolul său dominant în prelucrarea mărimilor de intrare care de cele
mai multe ori ajung la el înainte de a trece prin sistemul reticulat, care execută ordinul de
închidere sau deschidere a accesului altor stimuli.
Stimulii repetaŃi îşi pierd efectul excitator.
În general există două tipuri de reacŃii de trezire: una mai scurtă ca durată şi
latenŃă denumită reacŃie fazică, şi se află cu latenŃă mai lungă şi persistentă, denumită
reacŃie tonică, ce continuă şi după distrugerea cortexului specific.
Autorii conchid că răspunsul tonic, persistent de trezire este legat de partea inferioară a
sistemului reticulat ascendent, pe când cel fezic, rapid şi diferenŃiat este legat de sistemul
nespecific de proiecŃie talmică şi de structurile senzoriale adiacente.
S-a constatat că potenŃialele evocate prin stimuli senzoriali (auditivi, vizuali) neutrii sunt
reduse în amplitudine, dar atunci când aceşti stimuli sunt asociaŃi cu factori având o
semnificaŃie biologică, potenŃialele evocate sunt facilitate atât la nivelul centrilor din
encefal, cât şi la nivelul organismului receptor şi al nucleului cohlear din bulb.
Există deci mecanisme intime, care controlează accesul stimulilor aferenŃi la diferiŃi
centrii encefalici, cu ajutorul conexiunilor feed-back, prin reducerea câmpurilor
perceptive în cursul atenŃiei.
Un aspect inportant al reglării transmisiei senzoriale constă în succesiunea rapidă a
influenŃelor SR AA şi SRIA care sunt implicate în facilitarea răspunsurilor organismului
la impulsurile senzoriale în trezire şi în menŃinerea stării de atenŃie.
Pentru atenŃia voluntară este necesară participarea căilor corticoreticulare, în special
frontale, pe când pentru atenŃia involuntară sunt solicitate numai structurile subcorticale
şi frontale.
Blocarea sau desincronizarea ritmului alfa este prezentată ca un indicator de atenŃie sau
trezire, ca rezultat al impulsurilor din SR care creşte nivelul de excitaŃie corticală.
Înregistrarea potenŃialelor evocate, direct sau prin intermediul scalpului, la oameni, a
confirmat constatările făcute pe animale privind suprimarea senzorială în timpul
distragerii atenŃiei de la stimulii-test.
Acelaşi fenomen se întâmplă când atenŃia subiectului este voluntar concentrată asupra
amintirii altor sarcini mintale sau când este abătută asupra altor stimuli auditivi, olfactivi,
dureroşi ori asupra unor operaŃii de calcul. În timpul distragerii s-a constatat o reducere
generală a amplitudinii activităŃi evocate.
Când atenŃia este concentrată asupra unui obiect, se produce o inhibiŃie parŃială
sau totală în căile senzoriale care nu sunt implicate direct, având loc excluderea unor
mesaje aferente în favoarea celor cu semnificaŃie mai mare.
S-a observat că potenŃialul evocat auditiv la om, creşte ca amplitudine, numai în cursul
unor eforturi discriminatorii dificile, nu şi în cursul unor teste uşoare. Prezentarea unor
numere luminoase ce alternează la fiecare trei sferturi de secundă cu un câmp alb
luminos, în timp ce individul este pus să rezolve probleme simple, a dus la constatarea că
potenŃialele evocate sunt mai mari la numere decât la stimulul alb a cărui intensitate era
de patru ori mai mare. Deci, mărimea potenŃialului evocat vizual este controlată mai de
grabă de mecanismele neurale ale atenŃiei decât de intensitatea fizică a stimulului. S-a
mai constatat că amplitudinea potenŃialelor evocate prin stimuli luminoşi înregistrate prin
electrozi implantaŃi în lobul occipital, variază în raport cu intensitatea stimulilor şi cu
gradul de atenŃie acordat acestora. Amplitudinea se reduce până la dispariŃie când
bolnavul îşi concentrează atenŃia în rezolvarea unor probleme aritmetice. Şi stimulii
auditivi, olfactivi distrag atenŃia, reducând mult din amplitudinea efectului stimulului
vizual.
Reducerea timpului reacŃiei de avertizare a fost dovedită de Lansing şi
colaboratorii (1959) la un individ care a fost pus să apese pe o cheie imediat ce vedea o
lumină, obŃinându-se un timp de latenŃă de 200ms. Dacă individul era pus în stare de
alertă printr-un stimul premergător auditiv, timpul de latenŃă se reducea la 106 ms.
Lindsley a numit timpul scurtat timp de decizie.
IntervenŃia S R în acest fenomen este certă deoarece după stimularea electrică a
FR la maimuŃe, înainte sau în timpul expunerii unor obiecte, timpul mediu de reacŃie se
scurta cu 80-100 ms, îmbunătăŃindu-se totodată şi numărul răspunsurilor corecte.
Tulburări ale atenŃiei

Tulburarea atenŃiei constitue un semn important pentru diagnosticul anumitor


leziuni cerebrale situate la diferite niveluri ale sistemului nervos. În prezent, cunoaşterea
patologiei atenŃiei este încă foarte limitată. AtenŃia nu poate fi studiată ca proces psihic
independent, ci numai prin intermediul efectelor sale asupra celorlalte procese psihice sau
a performanŃelor.
` O clasificare unanim acceptată a tulburărilor de atenŃie nu există încă. În general,
tulburările atenŃiei pot fi patologice, ca rezultat al unor leziuni cerebrale, şi funcŃionale ca
rezultat al epuizării, somnolenŃei, plictiselii, dezinteresului, neglijenŃei, etc. Bolnavii cu
leziuni cerebrale prezintă tulburări de atenŃie de tipul unei exagerări ale acesteia
(hiperprosexie), ca în sindromul de logoree şi hipechinezie sau de tipul distracŃiei şi
neatenŃiei cum se întâmplă în majoritatea proceselor expansive intracraniene, leziuni
vasculare, inflamaŃii etc. Bolnavii cu leziuni cerebrale unilaterale prelucrează mult mai
lent informaŃia oricăror stimuli care în mod normal se înregistrează de partea lezată, şi au
dificultăŃi în rezolvarea unui volum mai mare de date într-o anumită unitate de timp.
Numeroase observaŃii asupra pacienŃilor cu leziuni cerebrale au evidenŃiat nu
numai o distracŃie a atenŃiei ci şi o dificultate în menŃinerea ei timp mai îndelungat. La
aceştia, timpul de reacŃie este semnificativ mai mare decât la cei cu creier integru.
Şi ritmul de răspuns al pacienŃilor cu leziuni cerebrale este mult mai rar, iar testul
de reacŃie selectivă relevă performanŃe foarte slabe în sarcina de identificare a
semnalelor.
Aici intervine atât reŃinerea semnalului cât şi diferenŃierea lui perceptivă.
Anomaliile perceptive sunt expresia directa a unei afecŃiuni cerebrale, iar gravitatea
acestor deficienŃe de atenŃie este direct proporŃională cu gravitatea leziunilor cerebrale.
S-a ajuns la următoarele concluzii în ceea ce priveşte atenŃia la bolnavii cu leziuni
cerebrale: când stimularea este bilaterală şi simultamă, prelucrarea mai lentă a informaŃiei
în emisfera lezată ne-ar asigura că emisfera intactă a prelucrat energia senzorială înaintea
celei afectate. Aceste modificări în ritmul de prelucrare sunt cauza multor tulburări de
comportament observate la pacienŃii cu leziuni cerebrale. Deasemenea tulburările de
atenŃie pot fi conştiente (incapacitatea de a se concentra asupra unei sarcini) sau
inconştiente.
MECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE MEMORIEI

Memorarea este procesul de reŃinere pentru o anumită perioadă de timp a


informaŃiilor despre lume.
Memoria este un concept mai larg care cuprinde totalitatea aspectelor funcŃionale
şi structurale legate de învăŃarea şi de memorarea informaŃiilor, de regăsirea la nevoie a
informaŃiilor memorate, de consolidare a memoriei prin repetare, precum şi de uitare
parŃială sau totală a informaŃiilor memorate.

Tipuri de memorie

Se vorbeşte despre o memorie pozitivă, care corespunde memoriei propriu-zise şi


de o memorie negativă, reprezentată de fenomenul numit obişnuinŃă, adică de ştergerea
unor conexiuni ce leagă informaŃii care nu mai sunt necesare sau care au devenit
stânjenitoare pentru organism.
În funcŃie de domeniile cărora le aparŃin informaŃiile, precum şi de modul de
utilizare de către fiinŃele vii a acestor informaŃii, se poate vorbi de o memorie senzorială
ce reŃine date primite prin organele de simŃ şi de o memorie motorie pentru situaŃia în
care rezultatul este dobândirea unui anumit comportament sau a unui grad sporit de
îndemânare.
Memoria (învăŃarea) poate fi asociativă atunci când, alături de informaŃii se reŃin
şi legăturile dintre ele şi neasociativă atunci când este vorba de reŃinerea ca atare a
informaŃiilor.
AlŃi termeni utilizaŃi mai cu seamă atunci când este vorba de fiinŃele umane, sunt
cei de memorie implicită şi memorie explicită. Memoria implicită corespunde mai mult
sau mai puŃin memoriei neasociative, la fel cum memoria explicită corespunde memoriei
asociative. Memoria asociativă poate fi contiguă sau necontiguă. În primul caz, intervalul
de timp care separă evenimentele ce vor fi reŃinute asociativ nu depăşeste 60 s. Se pare că
numai oamenii sunt capabili de memorie necontiguă, numită şi memorie ştiinŃifică,
celorlalte vieŃuitoare rămânându-le doar şansa unor reflexe condiŃionate pavloviene.
Memoria poate fi de scurtă durată (MSD), ce reŃine informaŃiile timp de câteva
secunde, minute sau ore şi de lungă durată (MLD) care acŃionează zile, săptămâni, luni,
ani sau chiar toată viaŃa.
Unii autori împart MSD şi MLD în subclase de memorie cărora le dă alte limite
de timp. Alti autori adaugă la MSD şi la MLD un al treilea tip de memorie şi anume
memoria imediată care ar dura secunde sau minute şi s-ar baza în întregime pe modificări
funcŃionale de tipul formării circuitelor neuronale reverberante.
Conform unui alt tip de clasificare există o memorie de lucru şi o memorie de
referinŃă, prima corespunzând în linii mari MSD iar cea de-a doua fiind foarte apropiată
de MLD.
Deasemenea se mai vorbeşte de memoria episodică (reŃinerea doar a
evenimentelor observate) şi de memoria semantică ce pretinde un grad de abstractizare şi
prelucrare raŃională a informaŃiilor.
O deosebire importantă trebuie facută între memoria reflexivă şi cea declarativă.
Memoria declarativă include învăŃarea unor fapte şi întâmplări care pot fi raportate
verbal, în timp ce memoria reflexivă include forme ale învăŃării perceptuale şi motorii
care se manifestă în modificare sarcinilor de performanŃă care nu pot fi exprimate verbal.
Aici putem include abilităŃile şi aptitudinile.
Procesele de învăŃare şi de memorie pot fi abordate atat teoretic cât şi
experimental, la nivel psihologic, neurologic, fiziologic, anatomic, histologic, biologic,
biofizic şi evident cibernetic.
Memoria are stadii şi este în continuă modificare..
De mult este cunoscut faptul că traumatizaŃii cranio-cerebrali au pierderi selective
de memorie pentru evenimentele dinaintea traumatismului (amnezie retrogradă) şi pentru
cele care au loc dupa revenirea cunoştinŃei (amnezie anterogradă). Acest fenomen a fost
documentat pe animale cu ajutorul agenŃilor traumatici, a şocurilor electroconvulsive şi a
drogurilor care deprimă activitatea neuronală sau inhibă sinteza proteinelor cerebrale.
Deasemeni, datele de memorie recentă sunt rapid disrupte în timp ce memoria veche
rămâne aproape integră. Durata amneziei retrograde variază de la câteva secunde la
câŃiva ani.Acest fapt depinde de natura, trăinicia şi consolidarea învăŃării de specia
animală şi de severitatea fenomenului disruptiv.
Mc Gaugh şi colaboratorii (1989) au constatat că stricnina sau alte droguri
excitante pot ameliora retenŃia învăŃării la animale atunci când drogul este administrat
imediat după antrenament. Dacă drogul este dat la câteva ore după antrenament nu are
nici un efect asupra testelor de reŃinere a celor învăŃate.
Memoria pe termen lung poate fi reprezentată de modificările plastice ale
creierului.
Cum este înmagazinată informaŃia? Probabil că există mai multe forme de
memorie pe termen scurt.
Un tip foarte scurt de memorie pe termen scurt este dat de postimaginea retiniană care
urmează expunerii stimulilor vizuali. Aceasta se referă deci la evenimente vizuale şi
poartă numele de memorie iconică. Dacă o persoană este lăsată să privească scurt o
matrice formată din mai multe litere şi numere, ea poate reproduce cu acurateŃe
elementele specifice ale matricei; dar acurateŃea reproducerii diminuă extrem de rapid în
mai puŃin de o secundă.
Timpul poate fi extins prin creşterea luminozităŃii stimulilor vizuali. În această
postimagine vizuală, un rol important revine proceselor fotochimice din retină. Prin
urmare, forma foarte simplă de memorie pe termen scurt este codificată de către
modificările fizice tranzitorii de la nivelul organului receptor.
Memoria pe termen scurt, cu durată ceva mai lungă, ce persistă minute sau ore
poate fi mediată de o varietate de modificări plastice pe termen scurt ce au loc la nivelul
transmiterii sinaptice.
Un alt mecanism posibil de encodare a memoriei pe termen scurt, constă în
înmagazinarea informaŃiei în formele activităŃii neurale continui manifestate printr-o
conexiune feed-back excitatorie între neuroni (circuite neuronale). Acest tip de activitate
poate reverbera în circuite închise de neuroni şi poate fi menŃinută o anumită perioadă de
timp. Ideea circuitelor reverberante este interesantă deoarece ele nu implică nici o
modificare fizică de durată la nivelul celulelor nervoase. Memoria pe termen scurt pentru
evenimente este menŃinută în mod simplu prin această activitate neuronală continuuă.
ReŃeaua reverberantă este astfel alcătuită încât un anumit neuron să răspundă de
un număr infinit de ori atunci când un alt neuron este stimulat o singură dată.
ReŃeaua reverberantă pare a sta la baza memoriei imediate. Cu timpul, neuronii implicaŃi
vor contura căi preferenŃiale de circulaŃie a impulsurilor nervoase, ca urmare a unor
modificări funcŃionale şi structurale ale sinapselor, fapt care stă la baza memoriei de
scurtă durată şi a memoriei de lungă durată.
Dar cum este înmagazinată memoria pe termen lung? Care sunt modificările care
se menŃin ani de zile? Există două posibilităŃi:
Prima, puŃin probabilă, postulează că modificările dinamice provocate de
memoria pe termen scurt pot persista dând naştere la memoria pe termen lung.
A doua posibilitate relevă că memoria pe termen lung este legată mai mult de
modificările cerebrale plastice decât de cele dinamice. Acestea duc la apariŃia unei
modificări cerebrale funcŃionale persistente.
Un experiment simplu duce la deosebirea celor două alternative. Dacă întreaga
activitate neuronală este stopată temporar, datele de memorie încadrate în mecanismul
dinamic al circuitelor reverberante sunt predominant abolite. Activitatea neuronală poate
fi încetinită prin utilizarea anesteziei profunde, a anoxiei sau prin răcirea creierului. Când
se procedează în acest mod, memoria pe termen scurt sau recentă este disruptă în timp ce
memoria veche rămâne integră.
De aici se poate trage concluzia că cel puŃin memoria veche nu este mediată de
către modificările dinamice ci ea implică modificări cerebrale fizice.
Din cauza naturii de durată a memoriei, pare rezonabil a postula că uneori
modificările au la bază schimbări pe termen lung ale conexiunilor interneuronale.
Memoria pe termen lung se bazează pe sinteza unor noi proteine şi pe dezvoltarea
unor noi conexiuni sinaptice.
Facilitarea pe termen lung, care durează una sau mai multe zile implică sinteza
unor proteine noi. Acest mecanism inductiv este iniŃiat de protein kinaza A care este
translocată în nucleu unde se crede că fosforilează unul sau mai mulŃi activatori
transcripŃionali.
Kandel s-a concentrat asupra studiului modificărilor biochimice şi biofizice care
se produc la nivelul sinapselor în cazul învăŃării, cu consecinŃele sale: memoria de scurtă
durată (primară sau de lucru) şi memoria de lungă durată (secundară). Pentru
experimentele sale, Kandel a folosit un model animal foarte simplu, molusca de mare
aplysia al cărei sistem nervos conŃine circa 20000 de neuroni cu dimensiuni mari.
Molusca are un reflex protector al branhiilor care a fost utilizat în studiul mecanismului
de bază al învăŃării. Kandel a constatat că anumiŃi stimuli electrici produc o amplificare a
reflexului protector iar întărirea acestui reflex se menŃine câteva zile sau săptămâni prin
creşterea capacităŃii de învăŃare a animalului. Kandel a demonstrat că această creştere a
capacităŃii de învăŃare este în relaŃie cu amplificarea sinapselor care conectează celulele
senzoriale cu celulele nervoase în cadrul activităŃii învăŃării implicate în reflexul
protector al moluştei. Kandel a arătat că un stimul electric senzitiv de intensitate mică
poate genera o formă de memorie pe termen scurt care durează minute sau ore.
Mecanismul fiziologic, în acest caz, implică structura canalelor ionice, care sunt
modificate astfel încât cresc cantitatea de calciu care pătrunde în partea terminală a
nervului.
Procesul este datorat fosforilării proteinelor, anumitor canale ionice. Creşterea
concentraŃiei de calciu antrenează o cantitate sporită de neuromediator eliberat în sinapsă
şi în consecinŃă creşte intensitatea reflexului.
Dacă stimulul electric utilizat este de intensitate mai mare sau perioada de
stimulare este mai lungă, rezultă o memorie pe termen lung care poate dura până la
câteva săptămâni.
Stimulii puternici produc o creştere a nivelului intracelular de AMP ciclic şi ca o
consecinŃă o creştere paralelă a nivelului de protein Kinază. Aceste molecule reprezintă
semnele intracelulare care ajungând la nucleul celular unde influenŃează sinteza
proteinelor (pentru unele o accentuează, pentru altele o reduce) modificând astfel
concentraŃia proteică la nivelul sinapselor. Această plasticitate sinaptică se află la baza
capacităŃii de învăŃare pe termen lung. Prin urmare, memoria pe termen lung depinde de
sinteza de noi proteine.
Moleculele care bloghează această sinteză pot diminua capacitatea de învăŃare pe
termen lung fără ca memoria de scurtă durată să fie afectată.
Procesele nervoase de memorare sunt mult mai complexe.
FormaŃiuni cerebrale implicate în procesul învăŃării

Majoritatea evenimentelor sunt percepute în ariile corticale primare care se


conectează şi interacŃionează cu zonele asociative şi cu talamusul prin conexiuni
corticotalamice şi talamocorticale (circuite feed-back). Aceste circuite şi legături fac
posibilă selectarea informaŃiei şi integrarea ei pentru uzul ulterior. Diverse modalităŃi
selective ale memoriei pot fi abolite prin lezarea ariilor corticale corespunzătoare. S-a
arătat că în asemenea situaŃii sunt distruse anumite deprinderi din trecut, precum şi
capacitatea pentru o noua învăŃare.
Subiectul nu mai poate primi o cantitate de informaŃie de acelaşi gen, deficitul
memoriei fiind proporŃional cu cel de percepŃie, fapt care face pe pacient incapabil de a
raporta stimulii primiŃi la cunoştinŃele vechi.
Deci, orice leziune corticală care perturbă o funcŃie, perturbă şi memoria acelei
funcŃii prin distrugerea angramelor. Deficitul de memorie corticală este deci selectiv,
variînd după zona distrusă.
Neocortexul din jurul zonelor senzoriale primare este în raport cu memoria
imediată pentru modalitatea respectivă, iar la graniŃa cu ambele modalităŃi, de fapt o
amnezie de fixare de diferite grade, cu reducerea reŃinerii şi stocării, poate fi consemnată
în orice fel de leziune corticală cu caracteristici de localizare cunoscute. Este posibil ca
acest defect de înregistrare să rezulte dintr-o convergenŃă de factori diverşi care
stânjenesc memoria ca : instabilitate afectivă şi motorie, cefalee, tulburări de atenŃie,
apatie, iritabilitate, tulburări de percepŃie, de intelect, stare de disconfort etc.
În 1937 Papez elaborează modelul faimosului circuit care-i poartă numele, pentru
a explica baza neurofiziologică a memoriei. În alcătuirea acestui circuit intră formaŃiuni
filogenetice vechi: cornul lui Ammon, fornixul, hipotalamusul, corpii mamilari,
fasciculul lui Vicq D Azyr, nucleii anteriori ai talamusului.
Diversele leziuni cerebrale, însoŃite de tulburări de memorie, vin să infirme teza
după care memoria ar fi în strictă dependenŃă funcŃională de acest circuit. Totuşi se poate
admite că, cu cât se stabilesc mai multe conexiuni între cortex şi aceste formaŃiuni vechi
subcorticale, cu atât mai eficientă va fi fixarea şi cu atât mai uşoară evocarea. Prin
urmare, reproducerea unei acŃiuni nu este o simplă conexiune între elementul senzorial şi
cel motor prin zonele de asociaŃie, ci ea constituie rezultanta unui complex de axe
spaŃiale şi temporare ale funcŃionării creierului, fapt care constituie substratul constant al
activităŃii. Se poate deci afirma că întregul creier participă la procesul memoriei, dar
diferitele sale zone şi formaŃiuni nu joacă acelaşi rol.
Etapele mai importante privitoare la studiile asupra tulburărilor de memorie sunt
legate de sindromul descrid de Korsakov (1889).
O noua etapă a început odată cu descoperirea rolului SRAA de către Moruzzi şi
Magoun (1949). Nu mult după aceasta, dezvoltarea unor ştiinŃe de graniŃă ca
neuropsihologia, neurofiziologia şi în special neurocibernetica, au contribuit la elaborarea
conceptului stoc generalizat, comform căreia informaŃiile pot fi stocate în toate reŃelele şi
subreŃelele modulare ale sistemului nervos central.
Rosenblatt (1962) a adus noi dovezi în sprijinul acestui concept, elaborând o clasă
de reŃele teoretice (formale) capabile să înveŃe, dotate cu o memorie distributivă. Astăzi
este unanim admisă ipoteza că memoria creierului biologic, spre deosebire de cea a
creierelor artificiale (ordinatoare), are un caracter distribuit, nefiind strict localizată într-o
singură formaŃiune neuronală. Fiecare structură sau zonă care îndeplineşte o anumită
zonă posedă şi mecanismul memorativ al funcŃiei respective. Fără aceasta nu ar putea fi
concepută instruirea creierului. Trebuie admisă posibilitatea transferului informaŃiei
stocate de la o structură neuronală la alta, precum şi a constituirii unor mecanisme de
coordonare şi corelare a blocurilor memorative particulare modale.
MECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE MOTIVAłIEI

MotivaŃia reprezintă procesul psihic care se constituie prin reflectarea într-o formă
nespecifică (senzaŃii, reprezentări, trăiri) a nevoilor organismului, care apare ca rezultat al
oscilaŃiilor de la echilibrul optim. Ea se concretizează într-o gamă foarte variată de
componente, începând cu tendinŃele şi impulsurile care au un caracter relativ difuz, slab
structurat şi terminând cu interesele şi idealurile umane pregnant diferenŃiate,
individualizate şi structurate.
Explicarea comportamentului uman nu poate fi realizată numai prin motive
homeostazice de conservare. Se impune introducerea şi a altor categorii dinamice de
motive, prin care sitemul personalitaŃii să treacă de la o stare de echilbru mai simplă şi
pshihologic inferioară, la alta mai complexă şi psihologic superioară.
Astfel, dinamica personalităŃii umane are la bază şi motive de dezvoltare, de
autorealizare, de autodepăşire, de afirmare şi impunere a adevărului, de realizare a unui
bine general.
Ulitmele două tipuri de motive nu numai că ies mult din limitele ceriŃenlor
homeostaziei individuale, dar se şi opun lor, inclusiv aşa-numitului instinct de
autoconsevare.
Convertită în motivaŃie, cauzalitatea externă devine pârghie de autoreglare a
sistemului personalitaŃii, care dobândeşte astfel capacitatea de a acŃiona independent pe
cont propriu în baza motivelor sale interne.
Efectul major care se înregistrează în cazul diminuării sau abolirii motivaŃiei este
instalarea unei stari de totală pasivitate şi apatie, de indiferenŃă în raport cu ce se petrece
în jur şi cu propria persoană.
Se poate vorbi de o motivaŃie pozitivă care susŃine şi facilitează desfăşurarea
activităŃii date, şi de o motivaŃie negativă care contribuie la acumularea de tensiune
afectivă rejectivă (de eliminare) scăzănd performanŃa.
Motivul poate fi integrat atât la nivel conştient cât şi inconştient. În primul caz
subiectul poate constitui un control voluntar asupra intensitaŃii şi semnului motivului,
poate încerca să-l modeleze şi să-l transforme. În al doilea caz, motivul declanşază
acŃiunea automat, subiectul neputând relata de ce a săvârşit acŃiunea.
În genere, sistemul personalităŃii îşi elaborează în decursul timpului mecanisme
adecvate de reglare a raportulrilor şi dinamicii diferitelor motive. Oricum se stabileşte o
ordine perferenŃială de satisfacere: primele sunt satisfăcute stările motivaŃionale bazale
legate de asigurarea vieŃii şi integrităŃii individului (trebuinŃe biologice, trebuinŃe
fiziologice) şi abia după aceea stările motivaŃionale secundare legate de aspectele
axiologice – estetice, etice, cognitive etc.
Pot exista situaŃii în care omul să inverseze ordinea menŃionată şi chiar să
sacrifice satisfacerea trebuinŃelor bazale în favoarea satisfacerii trebuinŃeor de esnŃă
socio-culturală. Întrucat aproape nici o stare motivaŃională nu ne satisface imediat, de
îndată ce s-a activat, se creează un anumit decalaj între dorinŃa şi posibilitatea realizării.
De aici se naşte dimensiunea proiectivă a motivaŃiei, concretizată prin nivelul de
aspiraŃie. Aceasta pledează orientarea sistemului personalităŃii pe coordonatele viitorului
indicându-se astfel spre ce tinde să realizeze şi până la ce nivel.
Din nivelul de aspiraŃie este derivat nivelul de expectaŃie. Acesta reflectă la ce
anume se aşteaptă să obŃină subiectul în sarcina în care urmează să se angajeze. În sfârşit,
desfăşurarea ca atare a acŃiunii se finalizează cu obŃinerea unui anumit rezultat sau efect
care va reprezenta nivelul de realizare.
Între acestea trei pot exista raporturi poziŃionale pe curba valorică, foarte diferite:
a)nivelul de aspiraŃie în poziŃie superioară urmat de cel de expectaŃie şi de cel de
realizare, toate trei la distanŃe mici, rezonabile. Aceasta ar reprezenta formula integrativă
cea mai bună.
b)nivelul de aspiraŃie în poziŃie superioară, cel de expectaŃie în poziŃie mediană, imediat
după primul şi nivelul de realizare în poziŃie inferioară la mare distanŃă de primele două.
Aceasta este formula caracteristică celor ce se supraestimează, celor care năzuiesc şi-şi
propun mult mai mult decât le permit posibilităŃile obiective de realizare.
c)nivelul de realizare în poziŃie superioară, nivelul de expectaŃie în poziŃie mediană şi
nivelul de aspiraŃie în poziŃie inferioară, relativ la distanŃă mare de primele. Această
formulă este caracteristică celor ce se subestimează, celor care aspiră şi-şi propun mai
puŃin decât pot obiectiv să realizeze.
Componentele şi verigile motivaŃiei se localizează la niveluri diferite ale SNC şi
se realizează de către structuri şi zone neuronale diferite. Principiul de integrare este cel
de la inferior la superior. Cu alte cuvinte, componentele filo şi ontogenetic mai vechi şi
cu organizare internă mai simplă se vor integra la niveluri inferioare ale encefalului, în
vreme ce componentele mai noi şi mai complex structurate se vor situa la niveluri
superioare ale encefalului.
Potrivit datelor experimentale, se pare că la om nivelul cel mai de jos al sintezei
motivaŃionale (de prelucrare a semnelor informaŃionale corespunzătoare şi de
individualizare a unei stări de motivaŃie specifică) este reprezentat de formaŃiunile
diencefalice (talamohipotalamice). Hipotalamusul este sediul unor multiple mecanisme
de integrare şi control motivaŃional, îndeosebi în raport cu stările de necesitate de ordin
biofiziologic primar: alimentare, de repaus (somn), de apărare, sexuale etc.
Mecanismele respective au o alcătuire de tip binar-antagonic, ele incluzând o
verigă a cărei excitare determină activarea unei stări de motivaŃie şi prin ea a
comportamentului corespunzător de explorare-identificare-asimilare, şi o alta a cărei
stimulare, dimpotrivă duce la inhibarea şi anularea stării date de necesitate.
Cele două verigi funcŃionează alternativ: conectarea uneia duce la deconectarea
celeilalte; ieşirile uneia devin intrări inhibatorii pentru cealaltă.
Putem spune că o verigă se activează şi răspunde stării de necesitate, iar cealaltă
se inactivează şi corespunde stării de saŃietate. Această afirmaŃie este susŃinută de datele
unor experimente de laborator efectuate pe animale, precum şi de observaŃiile clinice pe
subiecŃi umani cu leziuni diencefalice.
Distrugerea nucleului ventromedial al hipotalamusului la şobolan, pisică şi câine
determină o exacerbare a stării de foame şi implicit un comportament de hiperfagie.
Dimpotrivă ablaŃia zonei hipotalamice laterale determină slăbirea nevoii alimentare,
hipofagie.
Un nivel superior în integrarea sferei motivaŃionale îl constituie scoarŃa cerebrală.
Aici se impune să delimităm două etaje: sistemul rinencefalic şi sistemul neocortical.
Rinencefalul este cumva izomorf cu hipotalamusul, el integrând cam aceleaşi
structuri motivaŃionale, de natură biofiziologică. Spre deosebire de hipotalamus
rinencefalul realizează sinteze mai complexe şi modele comportamentale mai bine
adecvate semnificaŃiei stimulilor şi contextului situaŃional, corelează o gamă mai variată
de semnale senzoriale şi asigură ierarhizarea lor în funcŃie de semnificaŃie. La nivelul
rinencefalului se constituie şi mecanisme de ordonare şi selecŃie a impulsurilor de
activare a diferitelor stări motivaŃionale.
Sistemul neocortical capătă la om o importanŃă deosebită. El cuprinde circuite
fronto-temporo-parietale ce integrează structurile motivaŃionale complexe, de natură
socio-culturală.
PorŃiunea anterioară a lobilor frontali, îndeosebi este tot mai fregvent invocată în
explicarea mecanismelor trebuinŃelor spirituale, a intereselor şi idealurilor. De la acest
nivel se exercită o influienŃă reglatorie asupra formaŃiunilor rinencefalice şi diencefalice
şi tot aici se stabileşte programul general de satisfacere a diferitelor motive, prin
raportarea şi circumscrierea lor în logica ierarhizării activităŃii.
Prin intermediul sistemului neocortical în derularea stărilor de motivaŃie, alături
de principiul hedonic al plăcerii pe care se întemeiază funcŃionarea mecanismelor
rinencefalo-diencefalice se introduce principiul realităŃii graŃie căruia satisfacerea
acestuia capătă un caracter condiŃionat fiind pusă în dependenŃă de anumite exigenŃe.
Totodată integrarea de la nivel neocortical asigură conştientizarea stărilor de
motivaŃie, analiza lor critică şi subordonarea controlului lor voluntar.
Aceasta face ca mecanismele motivaŃiei umane să se deosebească semnificativ de
mecanismele motivaŃiei animalelor, datele obŃinute în experimentele pe animal neputând
fi transferate fără nici o rezervă la om.
MECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE AFECTIVITĂłII

Afectivitatea constituie o componentă dinamico-energetică a sistemului psihic. Ea


reflectă în forma unor trăiri subiective, interne conştientizate gradul de concordanŃă sau
discordanŃă dintre dinamica sferei motivaŃionale interne şi desfăşurarea evenimentelor în
plan obiectiv extern. Pentru a provoca o trăire emoŃională, un stimul nou sau o situaŃie
externă trebuie să satisfacă două condiŃii principale: să prezinte un anumit grad de
noutate sau de “neaşteptat” şi să aibă o anuimită semnificaŃie pentru subiectul în cauză.
În funcŃie de aceşti doi indicatori, stimulii se împart în două categorii: afectogeni
şi neutrii.
Cei afectogeni se divid în pozitivi, a căror acŃiune contribuie la obŃinerea de
satisfacŃii şi la menŃinerea sau restabilirea echilibrului funcŃional intern al sistemului
personalităŃii, şi negativi a căror acŃiune provoacă tensiune şi perturbaŃie.
Şi trăirile emoŃionale dobândesc un caracter polar, împărŃindu-se şi ele în
pozitive şi negative.
În genere emoŃia pozitivă se asociază cu starea de confort psihic, de relaxare, de
elan vital, optimism, de satisfacŃie.
La rândul ei, emoŃia negativă se asociază cu starea de încordare, de apăsare, de
depresiune, de insecuritate, de suferinŃă psihică.
În multe situaŃii cei doi poli ai trăirii nu se exclud ci coexistă, subiectul încercând
o stare oarecum conflictuală ambivalentă de atracŃie-respingere, dragoste-ură.
AmbivalenŃa, în formă mai pregnantă se manifestă la copii; pe măsura maturizării
afective ponderea ei diminuează. Poate însă reapărea ca simptom patologic provocat fie
de focare organice cerebrale fie de focare psihogene.
O altă dimensiune importantă în evaluare trăirilor emoŃionale este intensitatea. Se
poate alcătui o scală în cadrul căreia putem determina urmatoarele 6 puncte (treptele) de
forŃă ale unei emoŃii: punctul 0 ar reprezenta absenŃa emoŃiei în planul conştiinŃei :1)
emoŃie foarte slabă,2) emoŃie slabă,3) emoŃie moderată, uşor controlabilă bine încapsulată
în schema logică a comportamentului adaptativ,4) emoŃie puternică, al cărei control
reclamă din partea subiectului încordarea efortului voluntar, 5)emoŃie foarte puternică,
imposibil de controlat, cu manifestări explozive şi cu efecte dezorganizatoare asupra
comportamentului. Ele sunt numite stări de afect. Intensitatea unei emoŃii poate fi
evaluată şi pe baza cuantificării corelaŃiilor ei fiziologice (expresii motorii, vegetative,
bioelectrice).
Intensitatea este factorul principal care determină rolul emoŃiei în cadrul
activităŃii. Indiferent de semnul lor, emoŃiile de intensitate medie au un rol reglator, de
potenŃare atât a activităŃilor de învăŃare cât şi a celor de muncă şi creaŃie, în vreme ce
emoŃiile foarte slabe şi foarte puternice exercită o influenŃă dezorganizatoare.
Cele foarte slabe pentru a nu asigura energia necesară menŃinerii şi finalizării
acŃiunilor; cele foarte puternice, pentru ca, punând în circulaŃie o cantitate prea mare de
energie, blochează funcŃionarea normală a mecanismelor de decizie şi autocontrol,
împingând la acŃiuni impulsive inadecvate.
A treia coordonată de analiză a proceselor emoŃional-afective o constituie durata
sau stabilitatea. Aceasta se referă la persistenŃa în timp atât a semnului cât şi a intensităŃii
unei emoŃii sau structuri emotionale. La un pol avem structurile emoŃional afective stabile
– persoane cu stabilitate emoŃională, iar la celălalt pe cele instabile. Limita superioară a
stabilităŃii este rigiditatea afectivă, iar limita inferioară a instabilităŃii este efemeritatea
afectivă, adică schimbarea excesiv de rapidă a stărilor emoŃionale în ciuda menŃinerii
nemodificate a contextului situaŃional-obiectiv. Optimă este acea structură afectivă a
cărei dinamică corelează şi concordă cu dinamica semnificaŃiei şi conŃinutului situaŃiilor
reale în care se include subiectul.
În sfârşit în analiza sferei afectivităŃii este obligatorie luarea în considerare a
dimensiunii genetice, evolutive. Din acest punct de vedere se delimitează două niveluri
integrative: a) nivelul integrativ al emoŃiilor primare şi b) nivelul integrativ al emoŃiilor
secundare.
Primul se structurează în raport cu stările motivaŃionale înnăscute-biologice şi
fiziologice şi se manifestă în forma emoŃiilor simple, necondiŃionate de tensiune sau
relaxare, de discomfort sau de echilibru biofiziologic, de frică, spaimă, euforie sau de
furie etc. Asemenea emoŃii încep să se manifeste din primele zile şi săptămâni după
naştere. Declanşarea lor se produce după mecanismul reflexului necondiŃionat multifazic
şi nu reclamă participarea conştiinŃei.
Treptat ele sunt conştientizate şi subordonate controlului voluntar.
Din punct de vedere neurofiziologic structurile afective primare se inserează la
nivelul formaŃiunilor subcorticale. Nivelul integrative secundar al afectivităŃii are un
caracter dobândit, el formându-se în cursul vieŃii individuale prin învăŃare. Structurile
afective secundare sunt de ordin socio-cultural. Ele se elaborează pe baza unor
semnificaŃii extrabiologice, etice, estetice, politice, filozofice etc. şi a unor motivaŃii
derivate din valorile socioculturale. Este evident că neurofiziologic componentele
afective secundare se integrează la nivel cortical. Fireşte, între cel două compartimente
(afectivitatea primară şi cea secundară) nu poate exista o opoziŃie absolută. CerinŃele
obiective ale adaptării optime impun realizarea, în ultima instantă a unei unităŃi
funcŃionale chiar dacă această unitate nu este plată, ci contradictorie, implicând atât
momente de concordanŃă cât şi momente de discordanŃă de conflict.
Din interacŃiunea şi cointegrarea celor două compartimente rezultă formula
generală a organizării afective, care caracterizează sistemul personalităŃii.
În clinică, trebuie supusă investigaŃiei tocmai această formulă pentru a putea
decala tulburările primare de cele secundare şi a trece de la un diagnostic global la unul
diferenŃial.

Teoriile emoŃiei

Până în prezent nu există o teorie unanim acceptată a emoŃiei. Cel mai vechi
model aparŃine lui James şi Lange (1899) care susŃine că trăirea emoŃională este rezultatul
proiectării în sfera conştiinŃei a modificărilor fiziologice din organism (tahicardie,
contracŃia muşchilor, vasodilataŃie sau vasoconstricŃie periferică) şi a reacŃiilor acestora la
incitările mediului. După afirmaŃiile modelului fiziologist- « sunt vesel pentru că râd »,
« mi-e frică pentru că fug »- emoŃia apare întotdeauna ca efect al unei transformări sau
reacŃii comportamentale, fiind plasată la sfârşitul seriei evenimentelor care au loc în
organism şi niciodată la începutul ei.

Modelul James Lange a fost infirmat deoarece modificările fiziologice de genul


celor menŃionate pot apare şi în absenŃa trăirilor emoŃionale specifice. Pe de altă parte, s-a
dovedit că pe fondul unor modificări fiziologice obiective asemănătoare se pot derula, la
diferiŃi subiecŃi, stări emoŃionale diferite nu numai ca intensitate, ci şi ca modalitate şi
semn. Teoria intelectualistă a lui Herbart 1925 o infirmă pe prima. Comform acesteia,
emoŃia este generată de tensiunea şi ciocnirea reprezentărilor mintale ale diferitelor
situaŃii (amintirea- reprezentare a decesului unei fiiniŃe dragi ne produce durere
sufletească). Deşi nu este integral greşită, această teorie nu reflectă decât o anumită latură
a dinamicii, în realitate mult mai complexă a producerii trăirilor emoŃionale. Ulterior s-a
produs o disjuncŃie între explicaŃiile psihologice şi cele fiziologice. Primele încercau să
demonstreze relativa autonomie şi ireductibilitate a emoŃiei, producerea ei fiind pusă pe
seama decodificării şi interpretării semnificaŃiilor situaŃiilor cu care se relaŃionează
subiectul corelând afectivitatea cu motivaŃia şi reflexia mintală. Cele din urmă
(fiziologice) se orientau în direcŃia identificării structurilor neuronale capabile să producă
prin ele însele stări emoŃionale. Dihotomia între direcŃia psihologică şi cea
neurofiziologică este relativă. Cunoaşterea şi explicarea unei funcŃii psihice nu se reduce
la dezvăluirea şi descrierea suportului său neuronal de integrare, dar nici nu pot fi
considerate complet înafara acestui suport. Prin urmare, cercetarea psihologică şi cea
neurofiziologică se cer a fi private în raport de complementaritate. Din acest punct de
vedere trebuie să distingem emoŃii provocate, emoŃii evocate şi emoŃii anticipative.
În primul caz, emoŃia se produce ca raspuns specific la acŃiunea directă a unui
stimul afectogen din mediul extern sau intern al organismului. Integrările se vor realiza
preponderant la nivel subcortical (talamo-hipotalamic) nu la nivel cortical.
Caracteristicile particulare ale emoŃiei provocate vor depinde nu numai de însuşirile
stimulului ci şi de experienŃa afectivă anterioară a subiectului, de profilul de ansamblu al
personalităŃii sale.
În cazul al doilea, starea emiŃională are ca agent declanşator amintirea sau
reprezentarea unei situaŃii sau eveniment perceput şi trăit anterior. Punctul de plecare al
mesajului de comandă se situează la nivel cortical în sfera conştiinŃei şi prin intermediul
memoriei afective de lung durată. Evocarea poate avea loc în mod voluntar sau în mod
involuntar, spontan.
În cel de-al treilea caz factorul declanşator al stării emoŃionale îl constituie
modelul mintal al obiectului sau situaŃiei ce urmează a fi percepute, model creat graŃie
funcŃiei anticipative a imaginaŃiei şi gândirii. Numai rareori omul se lasă surprins de
desfăşurarea evenimentelor, apărând în faŃa lor nepregătit. În mod normal el încearcă prin
diferite procedee să determine dinainte cursul evenimentelor, aşteptându-se la cele ce s-ar
putea întâmpla. În funcŃie de gradul de adecvare şi completitudine a reprezentării pe care
şi-o formează, el îşi constitue montajul general de întâmpinare a situaŃiei, care va include
şi o componentă afectivă: -de atracŃie sau repulsie ; de teamă sau frică ; de dominare ; o
trăire stenică, mobilizatoare sau o trăire astenică cu efect de blocaj. EmoŃiile anticipative
reflectă posibilul adică ceea ce urmează să se producă. ConcordanŃa sau neconcordanŃa
cu realitatea depinde de veridicitatea conŃinutului informaŃional al imaginii care o
declanşază şi de interpretarea pe care o dă subiectul acestui conŃinut. Mesajul de comandă
în declanşarea stării emoŃionale porneşte de la nivelurile integrative superioare ale SNC,
respectiv de la scoarŃa cerebrală, chiar dacă în calitate de executanŃi direcŃi ai reacŃiei
emoŃionale date, pot fi formaŃiuni subcorticale.
Problema producerii emoŃiei trebuie privită şi din perspectiva dinamicii activităŃii.
Fiind orientate în direcŃia atingerii anumitor scopuri, a satisfacerii anumitor stări de
motivaŃie, individuale sau sociale, activitatea include în mod necesar componente
emoŃional-afective. Dinamica afectivităŃii pune în evidenŃă o gamă întinsă de laturi şi
stări emoŃionale particulare, care reflectă nu numai complexitatea structurală a activităŃii
căreia se încorporează ci şi complexitatea şi mobilitatea mecanismelor integrative. În
principiu, de-a lungul traiectoriei activităŃii se reliefează trei tipuri de stări emoŃionale
(pregătitoare, însotitoare şi finale).
1)Stările emoŃionale pregătitoare, determinate de reprezentarea internă generală a
sarcinii ce trebuie îndeplinită şi de condiŃiile obiective în care este dată ea. Acestea pot fi
foarte diverse: de satisfacŃie, de bucurie, de nerabdare, de euforie, de entuziasm sau de
insatisfacŃie de tristeŃe, de teamă , de panică etc. Este evident că debitul activităŃii va fi
influenŃat pozitiv sau negative, în funcŃie de modalitatea emoŃiei premergătoare.
2)Stări emoŃionale însoŃitoare, operatorii, determinate de desfăşurarea propriu-
zisă a activităŃii de raportul dintre tentative şi reuşite, dintre reuşite şi eşecuri; de valoarea
rezultatelor parŃiale înregistrate după fiecare secvenŃă. În funcŃie de semnul şi intensitatea
lor acestea pot susŃine şi împinge înainte desfăşurarea activităŃii sau o pot frâna,
dezorganiza.
3)Stări emoŃionale finale, determinate de încheierea activităŃii, de evaluarea
rezultatului obŃinut. Ele pot fi pozitive, de satisfacŃie sau negative de insatisfacŃie,
mobilizatoare dispunând subiectul la reluarea ciclului următor al activităŃii sau
demoralizatoare, incitând subiectul la renunŃare, la abandonare.
Analiza mecanismelor stărilor afective nu poate fi ruptă de analiza mecanismelor
activităŃii. Pe lângă verigile neurofiziologice aceste mecanisme includ şi verigi
psihologice şi chiar psiho-sociale. Şi dacă verigile psihologice sunt de altă natură decât
afectivă – de pildă de natură motivaŃională, cognitivă sau volitivă – atunci suntem
obligaŃi ca în configuraŃia bazei neurofiziologice să luăm în seamă conexiunile dintre
structurile aşa-zis specific emoŃionale şi cele legate direct de procesele motivaŃionale,
cognitive sau volitive. În ciunda aparent precisei localizări, afectivitatea , privită în toată
complexitatea ei, iar nu redusă la emoŃiile primare aşa cum se tinde uneori, are poate cea
mai largă bază neurofiziologică.

Primele încercări de a sintetiza modelul neuronal al stărilor emoŃionale la om pe


baza analizi leziunilor cerebrale aparŃin lui Papez (1937) şi Mac Lean (1950). Totuşi
bazele anatomice şi fiziopatologice ale tulburărilor emoŃionale rămân încă obscure în
comparaŃie cu tulburările senzoriale şi motorii. Lobul frontal exercită în mod cert
influenŃa asupra comportamentului emoŃional prin faptul că are conexiune cu
mecanismele integrative afective de la nivelul diencefalului, prin intermediul talamusului
dorso-medial. În interacŃiunile diencefalo-neocorticale intervine şi sistemul limbic.
Modificările emoŃionale care apar în cadrul leziunilor prefrontale, trebuie considerate
prin prisma existenŃei acestor relaŃii. Leucotomia prefrontală reduce tensiunea şi
diminuează emoŃia. După leziunile bilaterale frontale întinse atitudinea normală faŃă de
viitor este pierdută, iar pacientul devine distrat şi superficial. S-a presupus că efectul
tranchilizant al leucotomiei prefrontale s-ar datora întreruperii proiecŃiilor din aria 24 a
girusului cingului anterior. Îndepărtarea zonei prefrontale lezată poate ameliora starea
pacientului. Zona relaxantă este cea ventro-mediană. Lobul temporal are importanŃă mai
mare în viaŃa emoŃională, fapt relevant de Kluver şi Bucy (1938). Higgins şi colaboratorii
(1956) au obŃinut la un pacient prin stimulare lobului temporal o mărire a debitului
verbal, voiciune, optimism, percepŃii senzoriale pălcute, fericire, afecŃiune pentru cei din
jur şi o stare de bună dispoziŃie.
Tot prin stimularea lobului temporal Roberts (1961) a obŃinut în afara unor
halucinaŃii auditive senzaŃia că bolnavul ar trăi o viaŃă dublă, una din trecut pe care şi-o
reaminteşte şi una prezentă cu perceperea tuturor stimulărilor senzoriale din mediul
înconjurător.După o lobectomie temporală Obrador (1947) a observat un comportament
placid, indiferentă afectivă pentru cei din jur, apatie, deprimare, vorbire monotonă şi
diminuare globală a reactivităŃii emoŃionale. Leziunile lobului temporal la om se
manifestă prin accese epileptice timp în care lumea externă apare ireală, iar pacientul
pierde conştiinŃa raportului dintre corp şi personalitate.
Atunci apar iluzii de formă, dimensiune şi distanŃă ale obiectelor, halucinaŃii
vizuale, gustative, olfactive, auditive însoŃite de déjà vu, jamais vecu, jamais vu, tulburări
de memorie, de conştiinŃă, de atenŃie şi tulburări emoŃionale pozitive (senzaŃie de
relaxare, bucurie) sau negative (nelinişte, deprimare, spaimă, oroare, agresiune etc), fapte
care duc pe bolnav la executarea unor mişcări simple sau complexe fără scop –
automatisme.
Animalele cu leziuni ale scoarŃei cerebrale temporale sunt liniştite, dar au accese
de furie după extirparea structurilor amigdalo-hipocampice şi a girusului cingului, fapt
care demonstrează rolul lor în geneza stării de indiferenŃă afectivă.
Fenomenele de furii la animalele cu leziuni parahipocampice sunt generate tot în
hipocamp. Leziunile bilaterale ale feŃei mediale a lobului temporal, limitate la complexul
amigdalian şi hipocamp dau indiferenŃă şi docilitate afectivă, reducerea fricii dar cu
păstrarea furiei şi mâniei la stimuli agresivi.

Girusul canguli este o verigă importantă în mecanismul afectivităŃii. S-a descris o


cale anatomică de nuclei vagali în regiunea cingulară anterioară care trece prin
hipotalamusul anterior şi regiunea septală. Datorită unor posibile conexiuni cu sistemul
simpatic, acest traiect ar reprezenta o cale prin care factorii emoŃionali pot influenŃa
motricitatea, tonusul şi comportamentul. Girus canguli este mai curând în legătură cu
reacŃiile emoŃionale şi cu aspectele motrice ale acestora care, de regulată pot secunda,
afecta ,învăŃarea şi memoria. Leziunile bilaterale de girus cinguli pot descreşte activitatea
şi reacŃiile afective până la mutism akinetic. După extirparea circumvoluŃiei cingulate la
animale cu scoarŃa intactă se obŃine creşterea pragului emotivităŃii, scăderea reactivităŃii
emoŃionale, o stare de indiferenŃă şi pierderea fricii. Cele mai multe studii au arătat că în
leziunile bilaterale de girus cinguli la om se observă mai curând blânde decât agresivitate,
o reducere a activităŃii, fricii, tensiunii şi o dereglare în coordonarea temporală a
evenimentelor recente, placiditate, stupoare catatonică şi chiar mutism akinetic. La
maimuŃă, stimularea acestei regiuni produce ostilitate fără a ajunge la sălbăticie. Girusul
cinguli care face parte din circuitul emoŃional al lui Papez are numeroase conexiuni cu
cortexul, structurile subcorticale, talamusul, hipotalamusul, formaŃiuni reticulate şi nuclei
bazali.
Talamusul ar putea interesa sistemul manifestărilor motorii sau expresiile
emoŃiilor, intervenind ca factor modulator al proceselor afective. Nucleul dorso-median
care are strânse conexiuni anatomice cu hipotalamusul şi neocortexul orbital frontal , este
nucleul Ńintă în talamotomia prin cuagulare efectuată pentru reducerea tensiunii
emoŃionale a anxietăŃii, agitaŃiei şi agresivităŃii bolnavilor psihici.
Stimularea nucleului postero-ventral al talamusului la maimuŃă şi pisică produce
anxietate şi mişcări ofensive şi defensive, reacŃii sonore şi fenomene vegetative.
Hipotalamusul a fost privit ca sediul principal al emoŃiilor sub control cortical
direct, prin întărirea şi coordonarea mecanismelor neurale şi hormonale de expresie
emoŃională.
Hess (1957) a relevant rolul hipotalamusului în comportament divizându-l într-un
hipotalamus anterior ergotrofic asociat cu sistemul simpatic şi unul posterior trofotropic
legat de sistemul parasimpatic. Kaada şi colaboratorii (1949) afirmă că hipotalamusul
joacă un rol evident şi complex în elaborarea proceselor afective în legătură cu
structurile nervoase din vecinatate, părŃi ale sistemului limbic. Stimularea electrică a
hipotalamusului caudal la pisică provoacă accese de furie şi agresiuni. Leziunile
hipotalamice la om se manifestă prin tulburari afectiv-emoŃionale de frică, teroare, furie,
anxietate sau stări emoŃional-pozitive cum ar fi tendinŃa la glume. Teoria centrului dublu
a lui Anand sugerează ca hipotalamusul lateral este un centru care iniŃiază un
comportament de întreŃinere ca reacŃiei la stimuli vizuali iar hipotalamusul medial este un
centru de saŃietate care inhibă centrul de întreŃinere când animalul este sătul. După
lezarea hipotalamusului lateral şobolanii nu mai mănâncă zile în şir deoarece nu le este
foame. AlŃi autori au produs pofta de mâncare la animalele sătule prin stimluarea
hipotalamusului lateral. În modificarea comportamentului alimentar au fost implicate
leziuni răspândite şi în nucleul dorso-medial al talamusului, în cortexul temporal,
amigdală şi mezencefal. Totuşi hipotalamusul se află în raport direct cu reacŃiile
emoŃionale şi cu diferitele feluri de comportament însoŃite de funcŃii vegetative
corespunzătoare.
Septul este direct implicat în integrarea unor reacŃii emoŃionale primare. În
general septul îşi exercită rolul de suprimare a emotivităŃii exagerate prin intermediul
hipocampului.
King (1961) conchide că regiunea septală exercită un efect calmant asupra
comportamentului, prin inhibarea mecanismului de tensiune pituitar adrenala
(suprarenal). La om tumorile de sept şi structuri adiacente dau iritabilitate emoŃională cu
izbucniri de agresiune şi emoŃie necontrolată, sensibilitate mărită la zgomote neaşteptate
şi tulburări de memorie.
Zona limbică rinencefalică are conexiuni în dublu sens cu hipocampul, zonele
septale, hipotalamusul, amigdala şi cu restul rinencefalului.
Unii cercetători afirmă că stimularea rinencefalului produce reacŃii de tipul fricii,
curiozităŃii, atenŃiei şi spaimă, însoŃite de activarea sistemului pituitaro-suprarenal. La
bolnavii cu labilitate afectivă, la delicvenŃi există o diminuare a puterii de inhibare a
afectelor şi a stărilor impulsive. La om diferitele localizări ale unor procese expansive
cerebrale (traumatice, vasculare, infecŃioase), crizele de epilepsie temporală, stimularea
unor anumite structuri cerebrale în cursul unor intervenŃii neurochirurgicale cu implicare
hipotalamusului, lobului temporal, frontal, girusului canguli sau septului, au relavat o
mare varietate de reacŃii afective. La animale leziunile experimentale şi stimularea au
adus numeroase dovezi privitoare la participarea diferitelor parŃi ale SNC în
comportamnetul afectiv emoŃional.
În general reacŃiile emoŃionale sunt elaborate şi integrate de către conexiunile
limbice ale hipotalamusului, septului, hipocampului şi amigdalei care la rândul lor se află
sub control cortical, în special al girusului canguli, temporal şi frontal.
Brain-Strauss (1962) afirmă că, cu cât căutăm o zonă anume din SNC în raport cu
emoŃia, cu atât mai mult ea ne scapă. Prin urmare afectivitatea dispune de cât mai largă
bază neurofiziologică.
MECANISMELE NEUROFUNCłIONALE ALE INTELIGENłEI

Termenul ca atare de inteligenŃă provine de la latinescul intelligere, care înseamnă


a relaŃiona, a organiza.
Introducerea lui în psihologie se datorează lui Spencer (1870) şi Galton (1883)
care formulează ideea existenŃei unei capacităŃi mintale,generale, integratoare, distinctă
de procesele cognitive, particulare şi de aptitudinile speciale, capacitate derivată din
calitatea organizării structural-funcŃionale de ansamblu a creierului.
Preocupat de găsirea unor procedee de evidenŃiere şi măsurare a inteligenŃei
înŃeleasă ca disponibilitate şi competenŃă mintală generală, Binet (1896) a introdus
noŃiunea de vârstă mintală, dată în raport cu vârsta cronologică şi cu performanŃa globală
obŃimută de un subiect la un ansamblu de sarcini sau probe. Aceasta poate să corespundă
cu vârsta cronologică, ceea ce reprezintă media normală, să se situeze sub vârsta
cronologică (dezvoltare mintală întârzâiată sau debilitate mintală) sau să se plaseze
deasupra vârstei cronologice (dezvoltare mintală accelerată , superioară).
Stern (1898) consideră că o estimare mai bună a inteligenŃei se obŃine în forma
unui coeficient QI determinat prin împărŃirea vârstei mintale la vârsta cronologică
înmulŃit cu 100. Valoarea 100 a lui Q3 exprimă punctul normalităŃii sau media.

Bazele neurofiziologice ale inteligenŃei

Deşi morfohistologic toate creierele umane se aseamănă, la şoareci s-a descoperit


o oarecare diversitate a structurii macro şi microscopice cerebrale, drept consecinŃă a unei
constituŃii genetice diferite, care se transmite la descendenŃi. Acest fapt arată că
dezvoltarea micro şi macroscopică a creierului se află sub controlul desfăşurării
segvenŃiale a unui program genetic autonom. După naştere, are loc o perfecŃionare
structurală prin mielinizarea fibrelor şi prin stabilirea conexiunilor între neuronii care
ajung să formeze o reŃea nervoasă de o complexitate extraordinară. Pe masură ce
structurile se complică, reacŃiile se diversifică, acuitatea senzorială se perfecŃionează, iar
dezvoltarea psihomotorie şi intelectuală progresează evident. Remarcabila plasticitate a
sistemului nervos cere pentru a se dezvolta normal exerciŃii senzorio-motorii şi stimulări
din mediul ambiant. PerfecŃionarea structurilor şi validitatea funcŃională a lor depind de
felul şi intensitatea acestor stimulări. Totuşi, este dificil de stabilit care este ponderea
potenŃialului genetic şi care este contribuŃia mediului exterior în determinarea
complexităŃii morfofiziologice şi psihologice a organizării cerebrale.
Wimer şi colaboratorii (1969) au relevat amploarea controlului genetic al
dezvoltării cerebrale prin măsurarea volumului absolut şi relativ al neocortexului şi
hipocampului la 9 descendenŃi de şoareci.
De mult se ştie că greutatea creierelor şobolanilor “superdotaŃi” este mai mare
decât a şobolanilor “inferiori”. La om în cursul ultimelor luni ale vieŃii fetale şi în primii
doi ani ai vieŃii extrauterine, se constitue cea mai mare parte a structurilor cerebrale prin
multiplicarea şi ramificarea neuronilor, prin proliferarea celulelor nevroglice şi
mielinizarea fibrelor. Deşi neuronii nu se mai divid după naştere, ei ating talia-limită la 4
ani, iar maturizarea lor, ramificarea dendritelor şi înmulŃirea sinapselor nu se încheie
înainte de 10-12 ani. Astfel, un creier uman care la naştere cântăreşte 380g, creşte,
atingând la pubertata1400g. Puii de şobolan cărora în cursul gestaŃiei li s-a injectat
hormon somatotrop au avut un cortex cerebral cu o greutate mai mare, celule cu dendrite
mai numeroase şi mai bune performanŃe la învăŃarea labirintelor.
Prezentă în sângele care irigă fetusul a unei cantităŃi superioare celei normale de
hormon androgen în decursul unei anumite perioade a vieŃii intrauterine, ar spori
inteligenŃa în mod semnificativ.
Levine (1972) presupune că la nou nascut hormonii determină parŃial organizarea
anumitor mecanisme de control al SNC. Constatăm deci că o pluralitate de factori, ca
determinismul genetic, metabolismul, constelaŃia hormonală şi mediul ambiant
condiŃionează neurogeneza, ramificarea dendritelor şi multiplicarea interconexiunilor lor,
în general, sau numai într-o anumită arie cerebrală şi implicit determină dezvoltarea
inteligenŃei.
PotenŃialităŃile intelectuale diferă în funcŃie de varierea şi interacŃiunea acestor
factori structurali sau metabolici în cadrul unei organizări individuale sau a alteia, precum
şi de starea anatomică sau funcŃională a anumitor arii corticale care primesc sau
interpretează mesajele informaŃionale din mediul extern.
Factorul general, pe care mediul extern îl poate perfecŃiona sau deteriora, este
legat de un anumit nivel al energiei cerebrale, energie care depinde de intensitatea
metabolismului, de o anumită calitate a echipamentului enzimatic specific nervos şi de
aporturile hormonale.
Calitatea individuală a funcŃionării cerebrale şi activitatea intelectuală depind de
structura macroscopică, microscopică, precum şi de lanŃurile de reacŃii chimice care duc
la sinteza mediatorilor chimici (acetilcolina şi noradrenalina) împreună cu enzimele care
catalizează pe fiecare din ele.
Unele variaŃii individuale genetice, pot produce o carenŃă în sinteza unor enzime
sau elaborarea de enzime anormale, care modifică metabolismul cerebral şi intelectual.
La şobolanii superior dotaŃi s-a constatat o proporŃie crescută de acetilcolină şi
actilcolineterază. AlŃi autori au găsit o cantitate mai mare de acetilcolinesterază la
şobolanii cu rezultate mai slabe în proba labirintului.
Transmiterea ereditară a unui anumit corelat biochimic pare a fi un element
important în analiza bazelor genetice ale activităŃii psihocomportamentale.
Unele enzime cu rol important în metabolismul cerebral sunt deja decelabile în
plasma sanguina, în fibroblasti, în globulele albe, astfel încât acum s-ar putea realiza
studii sistematice şi la om. Unii autori explică geniul prin existenŃa unei densităŃi mai
crescute a reŃelei vasculare meningocerebrale. Cazurile observate de noi care angiografic
au prezentat hipervascularizaŃie meningocerebrală nu au depăşit inteligenŃa medie. Mai
plauzibil este de luat în consideraŃie calitatea şi nu cantitatea aportului sanguin cerebral.
Astfel, în insuficienŃa tiroidiană, pe lângă tulburările de metabolism, se descoperă şi o
dezvoltare anormală a neuronilor cerebrali, între care nu se pot stabili conexiuni multiple
din cauza numărului insuficient de dendrite.
Leziunile cerebrale şi inteligenŃa

După cele afirmate ar fi imprudent a admite că organizarea cerebrală a intelectului


este în întregime determinată genetic şi progresează independent de mediul ambiant la
care este expus organismul şi deci independent de tipul de învăŃare care are loc.
Există dovezi care sugerează că procesul de învăŃare poate uneori juca un rol
decisiv în focalizarea sau răspândirea în creier a substratului fizilogic al performanŃelor
intelectuale speciale.
S-a demonstrat că efectul leziunilor la copii este mai puŃin specific decât la adult,
drept consecinŃă a procesului de maturizare care se desfăşoară la copii şi focalizării
mărite a intelectului la adulŃi determinată de învăŃare.
ÎnvăŃarea generalizată se deosebeşte de cea a obiceiurilor specifice care au efect
diferit asupra localizării cerebrale.
La maimuŃă o leziune inferotemporală bilaterală este suficientă pentru a anula un
obicei învăŃat de discriminare vizuală după un criteriu convenŃional. Totuşi, dacă
învăŃarea preoperatorie este continuată, postoperator cu câteva sute de încercări, obiceiul
tinde a supravieŃiu leziunilor amintite.
S-a demonstrat că dacă după un astfel de supra antrenament aimalului operat i se
extirpă cortexul frotal sau parietal, obiceiul se pierde în ciuda faptului că astfel de leziuni
nu ar trebui să abolească o deprindere de discriminarea vizuală.
Faptele sugerează că supraînvăŃarea unei singure deprinderi se face prin
răspândirea mai amplă în creier a urmei care o susŃine, reprezentând astfel opusul
efectului de focalizare. De aici derivă faptul că unele leziuni cerebrale selective, focale
duc la deficite intelectuale selective, din care fac parte binecunoscutele sindroame
neurologice ca afazia, apraxia, agnozia, sindroamele interhemisferice, dominanta
cerebrală şi manuală. Pe lângă oricare din tulburările de localizare există şi o degradare
generală a facultăŃilor mintale superioare. La aceste persoane se consemnează, de obicei,
leziuni cerebrale intinse, duble sau bilaterale. În cazul unor leziuni mai mici, focale, nu
există nici un fel de dovadă convingătoare pentru existenŃa modificărilor intelectuale
importante care să nu depindă de localizarea leziunii.
Unele modificări survin indiferent de amplasarea leziunii, dar acestea nu sunt
înŃelese ca funcŃii intelectuale superioare. La toate grupurile de leziuni s-a relevat o
dificultate crescândă în identificarea figurilor geometrice ascunse în contextul unei
configuraŃii mai complexe.
Creierul adult nu este echipotent pentru inteligenŃă, deoarece numeroasele şi
diferitele aptitudini sunt separat susŃinute de creier, iar în cazul leziunilor cerebrale focale
sunt disociate una de alta şi selectiv afectate. Nu există în prezent nici o dovadă
neurologică pentru a proba existenŃa la adult a unei funcŃii a creierului, corespunzatoare
inteligenŃei generale. EvidenŃa neurologică este mult mai potrivită cu teoriile care
postulează un număr de aptitudini primare, decât cu cele care indică o capacitate sau
funcŃie de inteligenŃă generală unitară. Nici analiza factorială sau alte analize psihologice
nu constrâng la presupunerea unei astfel de capacităŃi generale la adulŃi.
Spre deosebire de adulŃi, la care există o hemisferă specifică, la copii cu cât
leziunile cerebrale survin la o varstă mai mică cu atât sunt mai puŃin selective asupra
intelectului.
O hemosferectimie stângă facută pentru o hemiplegie infantilă, rareori a avut ca
rezultat o afazie marcată, în timp ce afazia devine o regulă când o asemenea operaŃie este
făcută pentru o leziune suferită după primii doi ani de viată.
Dacă ipoteza lui Hebb care susŃine necesitatea unei cantităŃi mai mari de Ńesut
cerebral spre a dobândi o aptitudine intelectuală mai înaltă este sau nu adevărată, rămâne
de demonstrat, dar sigur este faptul că la copilul mic creierul este mai echipotent pentru
dezvoltarea intelectului decât creierul adultului în ceea ce priveşte susŃinerea
performanŃelor intelectuale.
Reiese că potenŃialul intelectual al copilului este mult mai dependent de
integritatea creierului ca tot şi mult mai unitar în funcŃie decât sunt aptitudinile implicate
în inteligenŃa adultului.
EchipotenŃialitatea şi efectul de masă scad odată cu maturizarea cerebrală prin
faptul că efectele leziunilor cerebrale devin cu atât mai specifice cu cât creierul este mai
matur.
MECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE GÂNDIRII

Oricât am admite polivalenŃa funcŃională a unei structuri neuronale particulare


este imposibil să găsim acoperirea anatomofiziologică necesară diversităŃii calitative de
conŃinut a operaŃiilor şi integrărilor informaŃionale pe care ar trebui să le realizeze pentru
a fi declarată drept centru unic al gândirii. Totodată, ni se pare la fel de nejustificată, sub
raport ştiinŃific şi tendinŃa de a nu pune în nici un fel problema specificităŃii
mecanismelor neurofiziologice ale gândirii şi de a considera că nu există asmenea
structuri care să fie legate preponderent de realizarea acestui complex proces psihic. Nu
este viabil nici modelul dualist preconizat de Eccles de a corela din afară organizarea
neuronală a creierului şi organizarea gândirii ca două entităŃi în sine, independente.
Singura alternativă ştiinŃifică justă la asemenea exagerări este cea oferită de
concepŃia localizărilor şi integrărilor dinamice. În lumina acestei concepŃii, gândirea ca
proces complex, multifazic şi multinivelar nu poate fi legată de o oarecare zonă unică şi
strict delimitată a creierului; în acelaşi timp însă, ea nu e lipsită de o bază
neurofiziologică mai mult sau mai puŃin specifică.
Trebiue admis că mecanismul gândirii are o structură complexă şi eterogenă. În
cadrul lui se impune delimitarea a două componente mari: componenta specifică şi
componenta nespecifică. În alcătuirea celei dintâi pe lângă structurile şi circuitele
activatoare ascendente intră: structurile integrative modale, care stau la baza proceselor
cognitive subordonate gândirii şi care furnizează acesteia informaŃia necesară propriei
sale construcŃii (percepŃiile şi reprezentările) ; structurile care integrează şi realizează
funcŃia limbajului ; structurile memorative care integrează şi realizează procesele
mnezice (stocarea , păstrarea şi reactualizarea).
Deşi pe om un experiment de dezaferentare totală prin scoaterea în funcŃiune a
canalelor senzoriale nu este cunoscut, din datele obŃinute în experientele pe animale se
poate deduce fără dificultate, consecinŃa pe care ar avea-o o asemenea operaŃie pentru
gândire. Lipsită fiind de sursa sa discretă de informaŃie, adică de senzorialitate,
desfăşurarea normală a gândirii ar deveni practic imposibilă. Constatăm apoi că tulburări
primare a unuia sau altuia dintre modalităŃile senzoriale atrag după ele tulburări
secundare în sfera gândirii, fie în structura ei emoŃională, fie în dinamica ei operaŃională.
De exemplu, agnoziile constând în pierderea capacităŃii de identificare vizuală a
obiectelor externe fac imposibilă desfăşurarea adecvată a procesului de gândire în situaŃii
problematice, reprezentate prin intermediul imaginilor sau schemelor, a căror decodare
reclamă buna funcŃionare a mecanismelor percepŃiei vizuale. Şi mai severe sunt
tulburările provocate de diferite focare patologice localizate într-o verigă sau alta a
mecanismelor corticale ale limbajului (veriga senzorială sau motorie, executivă).
Realizarea normală a limbajului în toate formele sale constitue o condiŃie sine qua non a
formării şi funcŃionării structurilor gândirii. De aceea limbajul ca instrument principal
dedecodare şi dezorganizare a conŃinuturilor operaŃiilor gândirii se include ca o verigă
fundamentală în componenta nespecifică a mecanismelor ei.
Deosebit de importantă este şi veriga mnezică. Gândirea se desfaşoară nu numai
pe baza informaŃiilor actuale furnizate de percepŃie ci presupune apelul permanent şi
selectiv la fondul experienŃei anterioare stocate în mecanismele memorative. Totodată
însăşi stabilitatea în timp a conŃinuturilor sale informaŃionale şi a schemei logico-
operaŃionale de organizare, presupune nu numai o integrare fazică actuală ci şi o integrare
tonică, latentă în mecanismele memorative de lungă durată. Cu alte cuvinte, structural ea
posedă şi o dimensiune mnezică. Este logic atunci că asemenea focare lezionale care
provoacă primordial tulburări în organizarea şi funcŃionarea subsistemului memoriei să
determine în ordine secundă tulburări şi în sfera gândirii.
În alcătuirea componentei specifice a mecanismelor gândirii intră după toate
probabilităŃile zonele asociativ –integrative de ordinul 3-4 ale scoarŃei cerebrale împreună
cu circuitele comunicaŃionale dintre ele. Acestea se dispun cu precadere, în lobii parietali
şi frontali. Pe baza datelor obŃinute din analiza tulburărilor provocate de focare lezionale
localizate în diferitele regiuni ale emisferelor cerebrale se poate emite ipoteza că veriga
de coordonare şi integrare supraordonată a activităŃii diferitelor zone care formează
componenta specifică a mecanismelor gândirii se situează în lobii frontali.
Numărul mare de zone şi reŃele neuronale care intră în configuraŃia acestor
mecanisme, presupune existenŃa unei diferenŃieri şi specializări funcŃionale dintre ele. Cu
alte cuvinte trebuie presupus că diferitele zone şi reŃele neuronale particulare dobândesc
în cursul evoluŃiei istorice şi ontogenetice a creierului uman specializări operational-
integrative diferite. Deja există o serie de date faptico-experimentale care pledează în
favoarea acestei ipoteze. Astfel, prin analiza comparativă a tulburărilor de gândire
consecutive unor afecŃiuni în focar ale creierului, s-a demonstrat că zonele din hemisfera
stângă sunt solicitate cu precadere în integrarea aşa numitelor concepte figurale, a
operaŃiilor de ordonare, sistematizare şi clasificare a materialului imagistico-intuitiv, a
structurilor propoziŃionale şi a operaŃiilor de calcul simple. În acelaş timp s-a pus în
evidenŃă faptul că zonele din lobii parietali realizează cu precădere operaŃiile executive
propriu-zise ale gândirii , de corelare şi transformare a conŃinuturilor informaŃionale
specifice ; lezarea lor afectează îndosebi structura aşa numitei gândiri obiectuale, adică a
gândirii care se reflectă asupra lumii obiectelor şi fenomenelor sensibil concrete. Zonele
din lobii frontali participă cu precădere la integrarea laturii formal-abstracte a gândirii.
Lezarea lor afectează în primul rând capacitatea de a opera cu noŃiuni abstracte şi cu
forme simbolic-propoziŃionale în sine, desprinse de suportul lor obiectual-sensibil. De
exemplu, la pacienŃii cu asemenea tulburări se diminuează considerabil sau este cu totul
destramată capacitatea de a descifra sensul construcŃiilor de genul aforismelor sau al
proverbelor, de a sesiza contradicŃia sau absurditatea unor judecăŃi, de a organiza mintal,
într-o structură propoziŃională logică, elementele unei judecăŃi prezentate în dezordine şi
de a stabili adevărul sau falsul judecăŃii date. Pe lângă diferenŃierea şi specializarea
funcŃională dată, mecanismele specifice ale gândirii presupun şi o anumită organizare
dinamică spatio-temporară adică elaborarea unui program de contacte şi succesiuni în
timp şi spaŃiu a diferitelor zone, secvenŃe şi operatori.
Întrucat procesul gândirii are un caracter discursiv desfăşurandu-se pe traiectorii
largi, această organizare trebuie să se organizeze după schema “intrare-ieşire –intrare” şi
“stare iniŃială-stare intermediară-stare finală-stare iniŃială”. Depildă, intrarea va fi
reprezentată de structurile care înregistrează şi decodifică datele unei probleme, iar
ieşirea de structurile în care se elaborează soluŃia.
Cum orice proces de gândire are o desfăşurare serială, este logic să presupunem
că ieşirea unităŃii operatorii devine intrare pentru unitatea operatorie următoare. Se pare
că unitatea centrală care asigură menŃinerea controlului asupra acestei succesiuni se
situează în lobii frontali, îndeosebi în cel al emisferei dominante: stânga la dreptaci şi
dreapta la stângaci. Focarele lezionare localizate în jumătatea anterioară a lobului frontal
din emisfera dominantă au dus în mod constant la tulburări ale schemei spaŃio-temporale
şi ale planificării actelor de gândire.
Gândirea unor asemenea pacienŃi devine lipsită de orizont, fragmentară şi
situaŃională.
MECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE LIMBAJULUI

Una din cele mai remarcabile capacităŃi funcŃionale ale creierului uman este aceea
de a elabora şi de a opera cu semne şi simboluri , care lărgesc considerabil aria
comunicării interpersonale şi registrul de prelucrare a informaŃiilor extrase din mediul
extern.
FuncŃia semiotică a creierului are la bază principiul mai general al semnalizării pe
care îl aduce cu sine în sinusul nervos încă de la apariŃia sa. Acest principiu exprimă
capacitatea SN de a transfera semnificaŃia de la stimulii necondiŃionaŃi biologiceşti
necesari, la cei indiferenŃi, neutri, care devin semnale condiŃionale în raport cu primii.
Dezvoltarea ulterioară a SNC (sistemul nervos central) a făcut posibilă producerea
de către animale a unor semnale proprii, pentru exteriorizarea stărilor interne şi
designarea unor fenomene din mediul extern (îndeosebi a celor cu influenŃă negativă,
nocivă).
ApariŃia în SN a unor mecanisme de comandă a emiterii de semnale pentru
transmiterea de informaŃii, mesaje a impus şi formarea aparatelor executive capabile să le
genereze.
Aşa s-au dezvoltat schemele de producere a semnalelor chinestezice atât de
complexe şi perfecŃionate nu numai la om ci şi la alte clase de animale.
Totuşi numai creierul uman a atins acel nivel de organizare care să-i permită
elaborarea şi operarea cu cel mai complex sistem de semnale, limbajul articulat, din care
au fost derivate mai târziu şi aşa numitele limbaje artificiale ca de exemplu limbajul
matematic, limbajul de programare.
Cuvântul, alături de unealtă, va deveni unul din factorii fundamentali ai
dezvoltării psihice a omului.
Verbalizarea, adică fixarea în cuvânt în calitatea lui de semn sau cod a produselor
reflectării psihice (stări emoŃionale, noŃiuni) se va impune ca un principiu esential al
organizării activităŃii cerebrale. Pe baza cuvântului ca purtator de semnificaŃii şi substitut
al obiectelor şi fenomenelor concrete din jur se va închega un complex sistem de legături
temporare, care se va exterioriza în cel mai complex tip de comportament din câte a
imaginat evoluŃia – comportamentul verbal.
Baza genetică a apariŃiei şi dezvoltării limbajului este relaŃia de comunicare.
Aceasta presupune existenŃa şi interacŃiunea a minimum doi indivizi care emit şi
recepŃionează reciproc mesajele unul altuia.
DispariŃia indivizilor care sunt purtătorii şi producători reali ai proceselor
comunicaŃionale duce nu numai la dispariŃia limbajului ca fenomen psihologic, ci şi a
limbii ca fenomen social-viu.
Prin organizarea sa internă, creierul uman posedă doar competenta lingvistică, dar
nu şi performanŃa. Ultima devine posibilă numai în receptarea şi integrarea din afară a
sistemului limbii.
Important de subliniat este faptul că competenŃa lingvistică a creierului se cere a fi
fructificată din primele zile după naştere altminteri ea diminuă şi nesolicită pâna la
vârsta de 14 ani dispare cu totul. Faptul a fost demonstrat de analiza celor câtorva cazuri
de copii pierduŃi în junglă şi găsiŃi la vârste relativ mari. Cei care au depăşit vârsta de 15
ani nu au mai putut fi verbalizaŃi. Cel mai uşor şi rapid, creierul asimilează şi integrează
limba în care se desfăşoară comunicarea cotidiană din anturajul imediat al copilului. La
vârste fragede este facilitată şi învăŃarea limbilor straine: mai târziu competenŃa creierului
pentru acestea diminuează, adultul învăŃând mai greu decât copilul oricare limbă străină.

Structura şi organizarea limbajului

Limbajul este interpretat ca un sistem înalt organizat şi integrat. El presupune


existenta unor elemente constitutive concrete şi a unui ansamblu de operaŃii de
transformare şi relaŃionare – combinare a acestor elemente. Unitatea de bază constitutivă
a limbajului este cuvântul. El are două laturi : latura fizică externă exprimată în semnale
perceptibile de tip sonor (sunetele articulate), vizual (grafemele limbajului scris) sau tactil
(semnele alfabetului Braille) şi latura informaŃională internă, care determină
semnificaŃia.Formarea semnului limbajului reclamă fixarea şi păstrarea în mecanismele
memorative ale creierului nu numai a imaginii structurii fizice a cuvântului (sonore,
grafice sau tactile) ci şi a legăturii lui designative cu obiectul (relaŃia extralingvistică).
Pentru a înlătura echivocul şi nedeterminarea semantică în comunicare, este necesar ca
fiecare cuvânt să reprezinte un număr cât mai mic de obiecte sau dimensiuni ale realităŃii.
Idealul ar fi ca raportul de designare să fie de 1/1 adică un cuvânt perceptibil distinct
pentru un singur obiect sau însuşire. Aceasta ar duce însă la crearea unui volum atât de
mare de cuvinte, încât ar depăşi capacitatea memorativă utilă a creierului, creând
dificultăŃi şi mai mari în desfăşurarea comunicării. Astfel că principiul economiei este
satisfacut prin acceptarea multiplicităŃii semantice a cuvântului sau a polisemiei : unui
cuvant i se ataşazâ mai multe semnificaŃii. In acest caz decodificarea şi identificarea
conŃinutului informaŃional să se realizeze în context, în funcŃie de relaŃiile care se
stabilesc între cuvântul dat şi alte cuvinte.
Pentru asigurarea discursivităŃii şi fluenŃei comunicării verbale este necesară
engramarea în mecanismele memorative nu numai a cuvintelor dar şi a regulilor logico-
gramaticale de conectare şi combinare a lor. După cum se ştie, unitatea de bază a acestui
gen de comunicare nu este cuvântul singular ci propoziŃia, o structură logico-gramaticală
închegată, obŃinută din combinarea serială a două sau mai multe cuvinte.
Discursivitatea reclamă ordonarea şi integrarea propoziŃiilor în unităŃi semantice
mai mari de tipul frazelor, paragrafelor. Crcetările de psihologie genetică au arătat că în
organizarea structurilor verbale se disting două stadii :stadiul fonetic şi stadiul semantic.
Primul stadiu rezidă în ordonarea cuvintelor după similitudini fonetice şi în
condiŃionarea reacŃiilor de răspuns la stimuli verbali preponderent de informaŃie. El se
întinde până la vârsta de 3 ani.
Cel de-al doilea stadiu (semantic) se caracterizează prin aceea că ordonarea şi
ierarhizarea cuvintelor în cadrul vocabularului intern se fac după similitudini de conŃinut,
semantice.
Rolul reglator al cuvântului în raport cu comportamentul se comută de la nivelul
fizic al informaŃiei la cel intern al conŃinutului, al semnificaŃiei. Latura semantică se
impune ca dominantă. Cuvântul nu se leagă direct de obiect, ci indirect prin intermediul
imaginii mintale a lui. De aceea, semnificaŃia se menŃine atâta timp cât se pastrează
legătura cuvântului cu modelul informaŃional intern, mintal al obiectului; destrămarea
acestui model ca urmare a unei tulburări patologice a funcŃionării creierului duce
inevitabil şi la destrămarea semnificaŃiei, cuvântul ca entitae fizică putând rămâne
nealterat. SemnificaŃia va fi alterată şi în cazul când tot în urma unor focare patologice ale
creierului este dezorganizat cuvântul, ca entitate structurală distinctă, aşa cum se întâmplă
în afazia senzorială şi motorie.
In primul caz, semnificaŃia este abolită datorită pierderii capacitaŃii subiectului de
a integra, diferenŃia şi identifica individualitatea fonetica şi vizuală a cuvintelor auzite sau
scrise.
In al doilea caz semnificaŃia este alterată datorită dezorganizării modelelor şi
schemelor motorii, articulatorii ale vorbirii care face imposibilă producerea adecvată a
cuvintelor în plan oral.
Prin urmare, latura semantică a limbajului trebuie înŃeleasă ca unitate funcŃională
tabilăa cuvâtului ca suport fizic, ş a imaginii mintale interne ca model informaŃonal al
obiectului.
Pentru a se realiza în procesul comunicării, această latură reclamă stabilirea unui
anumit izomorfism între tezaurele lingvistice ale emitentului şi receptorului.
Comunicarea verbală are la bază convertibilitatea deplină după raportul 1:1 a
relaŃiilor dintre emitent şi receptor.
Tezaurul lingvistic se elaborează în cursul ontogenezei prin interiorizarea treptată
a structurilor obiective ale limbii. La diferiŃi indivizi însă el se va situa la nivele diferite,
în funcŃie de orizontul general de cultură şi de specificul profesiunii fiecăruia. In cadrul
lui am putea delimita 3 zone integrative:
Zona integrativă nucleu în care intră elementele constitutive de bază ale limbii şi
care formează scheletul comunicării cotidiene între indivizii care vorbesc limba dată.
Aceasta se elaborează în ontogeneză şi se situează aproximativ la acelaşi nivel la toŃi sau
la majoritatea indivizilor adulŃi.
Zona integrativă secundară se constituie în cadrul procesului de instruire şcolară,
al asimilării structurilor de bază ale ştiinŃei şi culturii, ale lecturilor literare. In ea intră
elemente cu o frecvenŃă mai mica în comunicarea cotidiană. La nivelul acestei zone,
diferenŃele individuale devin pregnante, practic inexistand doi indivizi la care alcătuirea
şi funcŃionarea zonei respective să fie identice.
Zona integrativă terŃiară cuprinde cu precădere, elemente şi structuri lingvistice
specifice unei profesiuni. Această zonă înalt specializată a tezaurului lingvistic individual
cu cea mai mare arie de întindere este accesibilă în comunicare unui numar restrâns de
indivizi, care alcătuiesc un acelaşi grup profesional.
Gradul de consolidare a celor trei zone la nivelul mecanismelor neuronale este
invers proporŃional cu ordinea constituirii lor în ontogeneză; cel mai puternic consolidată
este zona primară, iar cel mai slab zona terŃiară. Cele trei zone nu trebuie concepute ca
fiind izolate una de cealaltă ci ca fiind reciproc intersectabile. Incarcătura semantică a
elementelor fiecărei zone este variabilă: ea poate creşte pe măsura includerii şi folosirii
elementelor respective în situaŃii comunicaŃionale noi sau poate să scadă (degradare
semantică) ca urmare a nefolosirii elementelor date şi a neraportării lor la realitatea
extralingvistică pe care o desemnează. Cu cât subiectul destinatar este mai bine pregătit
(are acumulată mai multă informaŃie despre domeniul comunicării) şi dispune de un
tezaur mai elaborat, cu atât cantitatea de informaŃie semantică pe care o va extrage din
mesajul verbal receptionat va fi mai mare şi invers.
Sistemul limbajului evoluează în direcŃia unei cât mai precise determinări
semantice; totuşi nu se ajunge niciodată ca aceasta să fie absolută. In cadrul tezaurului
individual, cuvintele au grade de interpretare semantică (decodificare) diferite, în vreme
ce unele cuvinte sunt relativ precis definite, din punct de vedere al semnificaŃiei; altele
au o determinare semantică foarte vagă sau eronată, subiectul indicând o altă
semnificaŃie decât este obiectiv consacrată.
In raport cu fluxul cuvintelor recepŃionate din afară, unul şi acelaşi subiect
realizează o decodificare semantică diferită: unele mesaje sunt adecvat înŃelese, altele
vag, iar altele sunt decodificate eronat.
In fine, chiar mesajele în sine adecvat înŃelese de către destinatar, lasă o anumită
nedeterminare semantică ce ar reclama noi completări şi precizări. In clinică, testarea
structurilor verbale trebuie făcută secvenŃial, prin investigarea succesivă a tuturor zonelor
şi stadiilor.
Mecanismele limbajului

Limbajul se înumără printre acele funcŃii psihice a căror investigaŃie


neurofiziologică a furnizat date experimentale în favoarea teoriei localizaŃioniste.
In urma investigaŃiilor efectuate deBroca (1861) şi Wernicke (1874) s-a format
ferm convingerea că limbajul beneficiază de o localizare precisă la nivelul creierului.
Până aproape de zilele noastre la întrebarea care este baza sau mecanismul
neurofiziologic al limbajului, răspunsul venea imediat fără ezitare: centrul lui Broca
(circumvoluŃia frontală a treia din hemisfera dominantă) pentru limbajul expresiv şi “
centrul Wernicke” (prima circumvoluŃie temporală din hemisfera dominantă) pentru
limbajul impresiv, adică pentru înŃelegerea vorbirii celor din jur.
Cercetările ulterioare, fără a infirma constatările faptice ale lui Broca şi
Wernicke, au dus la o corelare semnificativă a modelului ingust – localizaŃionist conceput
de ei.
Printre cei care au contribuit decisiv la trasarea unei perspective mai largi în
abordarea şi explicarea mecanismelor neurofiziologice ale limbajului a fost Jackson
(1835-1911). Acest autor a emis ipoteza comform căreia trebuie luate în seamă ambele
hemisfere cerebrale, iar nu doar cea dominantă. Hemisfera stângă este implicată direct
deoarece lezarea ei privează pe om de vorbire, în timp ce hemisfera dreaptă ajută la
recunoaşterea imaginilor simbolizate.
Jackson consideră că centrul lui Broca coordonează mişcările limbii, buzelor,
laringelui şi faringelui şi sublinia că dacă afazicul a pierdut limbajul propoziŃional, el
poate dispune de un limbaj emoŃional şi de stereotipii. El socotea că aceste relicve ca şi
jargonul, se află sub dependenŃa hemisferei drepte. In cazul unei asemenea leziuni apar
efecte negative reprezentate de incapacitatea de a vorbi, scrie şi citi şi semne pozitive
manifestate prin capacitatea bolnavului de a înŃelege ceea ce i se spune, de a mişca corect
organele de articulare când mănâncă şi bea şi de a utiliza un limbaj emoŃional. Efectele
pozitive se datoresc activităŃii unui nivel inferior eliberat de sub controlul nivelului
superior.
Orientările trasate de Jackson au fost preluate de Pick şi Head. Aceştia au încercat
să demonstreze inconsistenŃa localizării rigide a limbajului pledand pentru admiterea unei
baze integrative neurofiziologice mai largi şi dinamice în care este inclusă înŃelegerea,
abstractizarea, generalizarea. Astfel, Head distingea afazia verbala, sintactică , nominală
şi semantică. Important este că Head admitea că toate cele patru tipuri de afazii
menŃionate pot să apară atât în leziuni ale hemisferei stângi cât şi în leziuni ale hemisferi
drepte.
Wilson (1926) includea în mecanismele limbajului şi ariile asociative, corticale.
După el, afazia apare ca rezultat al unei dezordini a mecanismelor transcorticale (nivelul
cel mai înalt după Jackson) care se repercuta asupra proiecŃiilr corticale (nivelul mediu
după Jackson).
Luria analizând critic diferitele puncte de vedere găseşte că cele mai plauzibile
sunt ipotezele lui Jackson. El a dezvoltat modelul sistemic al mecanismelor cerebrale ale
limbajului.
INTERACTIUNEA HEMISFERELOR CEREBRALE IN MECANISMUL
LIMBAJULUI

In baza datelor oferite de investigarea unor pacienŃi cu focare patologice organice


localizate în hemisfera dreaptă s-a putut demonstra teza integrării bilaterale, prin
interacŃiunea interhemisferică, a sistemului limbajului.
Deşi părea definitiv rezolvată, problema mecanismelor neurofiziologice a
limbajului a revenit iarăşi în actualitate în ultimul deceniu, odată cu intensificarea
cercetărilor asupra asimetriei şi specializării funcŃionale a celor două hemisfere cerebrale.
De când Broca (1861) a descris aşa-numitul centru al vorbirii iar Wernicke (1874)
centrul perceperii şi înŃelegerii auditive a cuvintelor, în neurofiziologia clasică s-a
înrădăcinat concluzia că limbajul se realizează ca funcŃie doar a emisferei stângi
dominante. In clinică, cvasitotalitatea tulburarilor de limbaj se include într-una din cele
două forme de afazie descrise de Broca şi Wernicke, motorie şi senzorială.
Rămân însă multe aspecte care nu pot fi asimilate nici unuia dintre aceste două
tipuri,în acelaşi timp pe măsură îmbogăŃirii cazuisticii, a diversificării şi perfecŃionării
metodelor de analiză-evaluare a tulburărilor de limbaj se evidenŃiază faptul că acestea
apar şi în urma lezării altor zone ale creierului decât ariile Broca şi Wernicke chiar şi în
urma afectării structural-functonale a hemisferei drepte.
Pe de altă parte, dezvoltarea în ultimele două decenii a cercetărilor experimemtale şi
teoretice prin prisma modelului cibernetic a impus corective esenŃiale tabloului clasic al
structurii limbajului şi mecanismelor sale integrative. Aceste cercetări au stabilit că
limbajul este un sistem complex cu organizare multinivelară şi multifazică incluzând mai
multe seturi de operaŃii neuronale şi anume: integrarea indicilor de discriminare-
identificare a sunetelor vorbirii ( limbajul oral) ; asocierea şi punerea în corespondentă
designativă a imaginii auditive a cuvântului cu imaginea vizuală sau tactilă a obiectului
sau fenomenului desemnat; selectarea mişcărilor aparatului fonator articulator şi
integrarea lor în scheme motorii adecvate producerii sunetelor verbale şi cuvintelor;
selecŃia, combinarea şi ordonarea semantică şi sintactică a cuvintelor în structuri
propoziŃionale ; relevarea şi integrarea invarianŃilor de discriminare – recunoaştere a
literelor, cifrelor şi a altor semne grafice; asocierea imaginii sau reprezentării vizuale a
grafemelor cu imaginea auditivă a sunetelor verbale; asocierea imaginii vizuale a literelor
şi cuvintelor scrise cu patternul motor de articulare (actul cititului); asocierea imaginii sau
reprezentării vizuale a literelor şi cuvintelor scrise cu schemele motorii manuale care
asigură realizarea actului scrisului; transferuri şi transpoziŃii succesive între diferite
subsisteme ale limbajului oral, scris, intern, extern, perceput şi emis; controlul reglator al
desfăşurării procesual-fazice a limbajului prin operaŃii şi mecanisme de tip feed-back şi
feed-before; fixarea (engramarea) , păstrarea şi reactualizarea produselor, seturilor
anterioare de operaŃii . Este evident că în realizarea unei game atât de diversă şi complexă
de transformări şi integrări reclamă participarea şi interacŃiunea unui număr mare de zone
ale creierului situate nu numai în emisfere stângă ci şi în cea dreaptă.
Devine astfel necesar ca în explicarea mecanismelor, neurofiziologice ale
limbajului verbal modelul iniŃial al lateralizării absolute să fie înlocuit cu modelul
integrării bilaterale bazat pe admiterea rolului activ şi necesar al conexiunilor
interhemisferice.
Astfel s-a reuşit a se evidenŃia implicarea hemisferei drepte în realizarea optimă a
structurii şi a aspectelor dinamic-procesuale ale limbajului, chiar la subiecŃii dreptaci la
care comform modelului lateralizării absolute, limbajul ar fi apanajul exclusiv al
hemisferei stângi.
In cazul lezării hemisferei drepte, tulburările de vorbire se concretizează printr-o
abundenŃă a producŃiilor parafazice, prin perseveraŃii, substituŃii, alterarea structurilor
grameticale simple (topica frazei, acordul dintre subiect şi predicat, între substantiv şi
adjectiv, etc.) înstrăinarea sensului unor cuvinte, performanŃe scăzute la sarcinile de
exprimare orală, a raporturilor spaŃio-temoprale, a celor de ordine şi de mărime.
In planul discursului oral apare abolirea discernământului şi spiritului critic şi
înlănŃuirea cuvintelor în propoziŃii. Prin urmare, atenŃia verbală suferă alterări mai
importante în cazul lezării hemisferei drepte decât în lezarea celei stângi. Faptul atestă
necesitatea participării emisferei drepte la procesul global de integrare şi realizare a
limbajului. Trebiue aratat că structurile fronto-parietale drepte îndeplinesc rolul de
mecanism de potenŃare a tonusului funcŃional al emisferei stângi şi de filtru în raport cu
elementele verbale ecforate în timpul derulării vorbirii. Vorbirea discursivă a acestor
bolnavi are un caracter monoton, sters. In leziunile parieto-temporale s-au semnalat false
decodificări şi verboagnozii (alterarea funcŃionării mecanismelor sintezei aferente a
seriilor verbale percepute auditiv).
Aceste date sugerează că hemisfera dreaptă este mai activ implicată în realizarea
limbajului impresiv decât a celui expresiv. DificultăŃile cele mai mari şi tulburările cel
mai frecvente şi mai semnificative s-au înregistrat la nivelul verigii afernte (de
decodificare). La nivelul verigii efernte (citit, scris şi povestit) la bolnavii cu leziuni
frontale şi parietale drepte, asemenea tulburări au fost în general minore.
In grupa pacienŃilor stângaci tulburările de limbaj au fost mai severe decât la
bolnavii dreptaci cu aceleaşi leziuni ale hemisferei drepte. Tulburările se individualizează
în funcŃie de topografia şi întinderea zonelor afectate.
In cazul pacienŃilor stângaci se evdenŃiază caracterul mai slab lateralizat al
structurilor limbajului.
Rolul hemisferei drepte în integrarea şi realizarea limbajului este semnificativ mai
activ decât la dreptaci. Pe de-o parte se extinde competenŃa ei în realizarea
componentelor limbajului receptiv; pe de altă parte se introduce controlul ei direct asupra
aparatului articulator şi implicit participarea la relizarea limbajului expresiv.
Corelate cu datele oferite de analiza dreptacilor cu leziuni ale emisferei drepte ele
ne arată că dominanta lingvstică a emisferei stângi nu elimină cu totul, ci doar limitează
participarea emisferei drepte la realizarea comportamentului verbal.Cercetările de fată
impun perspectiva mecanismelor integrative globale ale limbajului şi interacŃiunea
ambelor emisfere cerebrale.
DIFERENłIEREA ŞI SPECIALIZAREA INTERHEMISFERICĂ

Una dintre direcŃiile principale prin care s-a realizat creşterea capacităŃii
informaŃionale şi adaptative a sistemului nervos al creierului, o constituie multiplicarea
nuvelelor integrative pe verticală şi dublarea structurilor pe orizontală.
Această tendinŃă este pregnant exprimată la nivelul creierului uman al
telencefalului. Aici avem de-a face cu două hemisfere cerebrale aproximativ identice din
punct de vedere anatomohistologic. In mod normal ele nu sunt formaŃiuni izolate una de
cealaltă. Dimpotrivă fiind legate anatomic prin intermediul fasciculelor comisurale (cea
mai importantă fiind comisura corpului calos), cele două hemisfere interacŃionează strâns
şi în plan funcŃional.
Pe baza investigaŃiilor psihologice, electrofiziologice şi neurochirurgicale s-a
formulat concluzia dominanŃei hemisferice. O anumită funcŃie este integrată în mai mare
măsură într-o hemisferă care poartă denumirea de dominantă decât în cealaltă denumită
corespunzător nedominantă.
Statistic, la om, dominanta este hemisfera stângă iar subdominanta hemisfera dreaptă.
Indicatorii primari ai dominantei hemisferice sunt furnizaŃi de gradul de asimetrie
funcŃională a celor două mâini, a celor două picioare şi a celor doi ochi. Pe această bază
se disting 3 situaŃii posibile:
1. dominanta mâinii drepte, a piciorului drept şi a ochiului drept a căror reglare depinde
esenŃialmente de emisfera stângă, considerată dominantă.
2. Dominanta mâinii stângi, a piciorului stâng şi a ochiului stâng a căor comandă se află
în competenŃa hemisferei drepte care în acest caz va fi dominanta.
3. Relativa echivalenŃă funcŃională între mâna dreaptă şi mâna stângă, între piciorul
drept şi piciorul stâng, între ochiul drept şi ochiul stâng, ceea ce semnifică o slabă
asimetrie funcŃională a celor două hemisfere.
Analizele statistice arată că prima situaŃie este cea mai frecventă, ea fiind întalnită la
peste 80% din populaŃia indivizilor umani, ceea ce face ca, în principiu, când se vorbeşte
de emisfera dominantă să se aibă în vedere emisfera stângă.
Cea mai puŃin frecventă fiind mai degrabă o excepŃie, este situaŃia de echivalenŃă
funcŃională.
Printre funcŃiile mai puternic lateralizate, judecând după efectul leziunilor hemisferice
unilaterale se înumăra: praxia manuală, praxia membrelor inferioare, limbajul şi funcŃiile
de simbolizare-abstractizare-generalizare.
In prezent, problema diferenŃierii şi specializării funcŃionale a celor două hemisfere
cerebrale se află în centrul cercetărilor neurologice şi psihoneurologice.
Aspectele mai controversate sunt următoarele două:1) dacă lateralizarea şi efectul de
dominanŃă sunt predeterminate (realizându-se în virtutea unui program inclus în
repertoriul genetic) sau sunt dobândite (constiuindu-se în cursul ontogenezei, în contextul
instruirii, al asimilării deprinderilor de utilizare a obiectelor şi uneltelor) ; 2) cât de
accentuată şi tranşantă trebuie considerată această specializare.
Primul aspect pare să fie mai uşor de rezolvat, luându-se în consideraŃie datele
cercetătorilor de psihologie genetică. Aceştia arată că lateralizarea nu se manifestă de la
naştere; ea începe a se constitui după vârsta de 1,6 ani când copilul este pus în mod
sistematic în situaŃia de a utiliza diferitele obiecte şi unelte pentru propriile necesităŃi şi
pentru indeplinirea unor sarcini date de adult. PreferinŃa pentru lateralizarea de stânga sau
de dreapta este însă condiŃionată de caracteristicile organizării structural-funcŃionale
generale a creierului, constituite în cursul evoluŃiei istorice.
Aceasta este dovedită şi de faptul că probabilitatea unor descendenŃi stângaci este
semnificativ mai mare în familiile în care există sau au existat stângaci decât în familiile
în care nu există asemenea antecedente.
Cel de-al doilea aspect se dovedeşte mult mai complex. Opiniile oscilează între
două extreme : cea a diferenŃierii şi specializării absolute, fiecare hemisferă realizând o
altă lume spirituală şi cea a punerii la îndoială a unei diferenŃieri şi specializări relevante.
După părerea noastră, în lumina principiilor economiei şi redundanŃei foarte
puternic afirmate în organizarea structural-funcŃională a creierului, asimetria funcŃională
interhemisferică se impune ca o realitate necesară. In acelaşi timp însă faptul că orice
conexiuni reflex-condiŃionată nouă, este dublată adică reprezentată şi integrată simultan
în ambele hemisfere, ne arată că această asimetrie nici nu trebuie absolutizată.
Metodologic singura care corespunde realităŃii este ipoteza complementarităŃii. Potrivit
acestei ipoteze, cele 2 hemisfere interacŃionează şi se completează reciproc în integrarea
şi realizarea unităŃii de ansamblu a sistemului comportamental. De aceea afectarea acestei
interacŃiuni şi scindarea (izolarea ) celor două hemisfere vor avea ca efect principal
tocmai destrămarea unităŃii vieŃii şi activităŃii psihice, apariŃia raporturilor conflictuale
între comenzile hemisferei stângi şi a celei drepte ceea ce în situaŃii reale creează
dificultăŃi de alegere, comportamente contradictorii şi stări de dezorganizare şi confuzie.
Intreaga gamă a tulburărilor care apar în urma lezării căilor de asociaŃie
intrahemisferice, şi a celor comisurale interhemisferice a fost reunită sub denumirea de
sindrom de deconectare.
In cazul scindării lezionare a celor două hemisfere, este afectată, posibilitatea
dublărilor şi transferurilor senzorio-motorii. Aceasta înseamnă că o învăŃare senzorială
sau motorie în cadrul hemisferei stângi, să spunem, nu va mai putea fi transferată spontan
şi celeilalte hemisfere drepte.
De asemenea învăŃarea de a diferenŃia şi identifica un obiect în cadrul unei
modalităŃi senzoriale (vizuale) nu se va mai transpune la nivelul altei modalităŃi
senzoriale (tactil chinestezice).
ObservaŃiile asupra bolnavilor cu secŃiuni de corp calos, duc la concluzia că
întregul comportament al acestora se desfăşoară de o asemenea manieră ca şi cum cele
două hemisfere ar functiona separat, independent. Ca aspecte mai semnificative s-a
constatat că funcŃiile lateralizate sunt cel mai eficient îndeplinite de emisfera dominantă.
In vreme ce sarcinile verbale, adresate emisferei stângi sunt rezolvate corect, aceleaşi
sarcini adresate emisferei drepte nu pot fi soluŃionate. Invers sarcinile video-constructive
adresate emisferei drepte sunt rezolvate corect; aceleaşi adresate emisferei stângi ramân
fără răspuns. De aici rezultă rolul extrem de important al conexiunilor interemisferice în
sistematizarea, unificarea şi utilizarea în comportament a structurilor imagistico-intuitive
şi a celor formal-abstracte, a componentelor afectiv-motivaŃionale şi a celor cognitiv-
raŃionale, a structurilor automatizate şi a celor voluntare, a experienŃei acumulate anterior
şi a celei abia achiziŃionate. Acestea sunt urmatoarele:
1) Limbajul având o organizare unltidimensională cu verigi diferite presupune o bază
neuronală largă şi o schemă logico-operaŃională unitară în care sunt incluse zone din toŃi
lobii cerebrali astfel: a)pentru realizarea percepŃiei limbajului oral sunt solicitate zonele
auditive din lobul temporal îndeosebi prima circumvoluŃie (centrul Wernicke).
Lezarea acestei zone duce la destrămarea modelelor auditive interne ale cuvintelor şi
implicit la tulburarea decodificării fluxului vorbirii celor din jur (afazia senzorială); b)
actul vorbirii,adică, punerea în funcŃiune a aparatelor motorii şi conectarea în anumite
scheme articulatorii a mişcărilor lor reclamă zonele motorii din lobul frontal îndeosebi a
celor din circumvoluŃiunea a trei (centrul Broca şi alte zone din jur). Leziunile produse la
acest nivel afectează primordial capacitatea pacientului de a produce independent
limbajul oral. In genere, funcŃia mişcării organelor fonatorii se menŃine realizându-se
adecvat în cadrul altor comportamente ( în actul mâncării sau al intonării muzicale).
Aceasta înseamnă că afazia de tip expresiv trebuie explicată prin destrămarea modelelor
interne ale schemelor articulatorii. Ea face imposibilă sau dificilă atât selectarea din
repertoriul posibil al secvenŃelor motorii corespunzătoare cât şi legarea lor într-o structură
expresivă unitară; c) actul citirii reclamă participarea zonelor primare şi asociative din
lobul occipital cu a celor motorii din lobul frontal şi cu a celor auditive. Deci tulburarea
citirii poate fi provocată fie de leziuni ale zonelor motorii, fie din leziuni ale zonelor
vizuale, fie de afectarea interacŃiunii dintre zonele motorii şi vizuale pe de-o parte şi cele
auditive pe de altă parte; d) construcŃiile semantice compelxe care conferă limbajului
funcŃia generalizatoare, reclamă participarea unor zone asociative de ordin superior
situate la intersecŃia traseelor de comunicare între zonele integrative primare (între
analizatorii verbomotor, auditiv şi vizual).

2)ConfiguraŃia mecanismelor neurofiziologice nu este predeterminată ci se formează


în cursul ontogenezei. Specializarea diferitelor zone în realizarea unei verigi sau alteia a
sistemului limbajului este rezultatul învăŃării al exerciŃiului, fiind deci mai pronunŃată şi
mai pregnant individualizată la adult decât la copil. Prin aceasta se explică şi diferenŃele
individuale care se consemnează în schema concretă de organizare a mecanismelor
limbajului. Numai zonele mari pot fi aceleaşi la mai mulŃi indivizi, elementele concrete
de detaliu variaza în limite apreciabile. Dovadă şi faptul că leziuni asemănătoare pot da
efcte perturbatoare diferite.
3)Lateralizarea în ceea ce priveşte integrarea structurilor limbajului este relativă.
Nu se poate susŃine că limbajul se integrează exclusiv şi în totalitate doar la nivelul
hemisferei dominante. Ambele hemisfere conlucrează atât în procesul de formare a
sistemului limbajului, cât şi în realizarea în act, a diferitelor laturi şi verigi ale lui. Ceea
ce se poate afirma este că ambele hemisfere au acelaşi rol. Emisfera dominantă realizează
structurile verbale mai complexe discursive, bazate pe transformări şi combinaŃii
semantice multimediate, deductive şi transductive în vreme ce emisfera subdominantă
performează integrări mai simple, sprijinite mai mult pe experienŃa şi pe imagine.