Cunoasterea reprezint latura activitatii nervoase superioare umane prin care se realizeaza reflectarea

in constienta a realitatii si se urmareste explicarea ei.Sub aspectul ei senzorial , cunoasterea are la baza
senzatia cea mai elementara treapta reflectata in gandire.
Senzatia reprezinta decodarea si constientizarea unei anumite informatii ajunse la centrii nervosi
superiori pe diferite ci senzitivo-senzoriale. In functie de natura excitantului , senzatiile pot fi termice,
tactile, vibratorii, dureroase, auditive, vizuale, olfactive, gustative, etc. Caracteristicile comune tuturor
senzatiilor sunt spatialitatea, durata, modalitatea senzorial si intensitatea.
Spatialitatea se refer la recunoasterea locului de aplicare a excitantului producator de senzatie. Durata
senzaiei este caracteristica sa temporala. Ea este determinata i de starea funcional a analizatorului, dar mai ales de
durata aciunii stimulului i de intensitatea acestuia.
Modalitatea reprezint criteriul dupa care senzatiile suunt distinse in functie de informatiile primite de
la diversi senzori, incepand cu cele cinci organe de simt (vz, auz, tact, miros si gust) si sfarsind cu zonele
receptoare termoalgezice, extero-, proprio- si interoceptive. Intensitatea senzaiilor este o
particularitate cantitativ i este determinat de stimulul care acioneaz i de starea funcional a
areceptorului i n ultima instan a ntregului analizator.

Utilizand analitic informatiile stocate, scoarta cerebrala umana le poate combina in cadrul unor sinteze
din ce in ce mai complexe de tipul perceptie, reprezentare, imaginatie.
Perceptia. Spre deosebire de senzatie, care reflecta o insusire a unui obiect sau fenomen oarecare,
perceptia este reflectarea n contiina omului a obiectelor i fenomenelor care acioneaza direct asupra
receptorilor . mpreun cu senzaiile, percepiile asigur orientarea senzorial nemijlocit a omului n lumea
nconjurtoare. Fiind o etap necesar a cunoaterii, percepiile sunt ntotdeauna legate ntr-o msur mai
mare sau mai mic de memorie, gndire, imaginaie; ele sunt condiionate de atenie, au o anumit
coloratur emoional i sunt stimulate i orientate selectiv de motivaie.
Reprezentarea etapa urmatoare a cunosterii, consta in integrarea informatiilor si compararea lor pe
baza experientei anterioare. Spre deosebire de senzatie si perceptie, reprezentarea are la baza procese
neuro-psihice de reflectare si realizare a imaginilor senzitivo-senzoriale, evocate mental in absenta
obiectelor sau fenomenelor care le-au produs. Reprezentarea, ca forma de abstractizare senzoriala, pe
baza unui program imaginat detine un loc important de trecere de la prima treapta a cunoasterii, bazata
pe senzatii si perceptie, la cea de-a doua treapta, reprezentata de gandirea abstracta.
Reproducand imaginea unor obiecte sau fenomene petrecute anterior, reprezentarile intervin in
procesele de invatare, memorare si gandire.
Trecerea de la concretul senzorial la abstract si apoi la concretul logic reprezinta cunoasterea rationala.
Aceasta are la baza clasificarea gratie gandirii, a senzatiilor, perceptiilor, reprezentarilor, constructiilor
imaginative si transpunerea acestora gratie limbajului, intr-un sistem simbolic.
Structuri nervoase implicate in cunoastere
Cunoasterea implica gandire, atentie, orientare, invatare, memorie, etc. Procese indisolubil legate de
scoarta cerebrala.

Actul complex al cunoasterii antreneaza practic toate zonele sistemului nervos, dar procesele
subcorticale, cu rol in realizarea optima a achizitionarii informatiilor, constituie factori permisivi
indispensabili cunoasterii. In acest sens caile specifice ale sensibilitatilor au un rol primordial. De
asemenea formatiunea reticulara , prin mentinerea starii de veghe, cat si prin participarea la pregatirea
si elaborarea mesajelor ce ajung in cortex, asigura fondul strategic si tactic al cunoasterii.
Sistemul limbic intervine in procesul cunoasterii prin optimizarea activitatii intelectuale si prin asigurarea
fondului comportamental motivational si afectiv-emotional.
Nu exista un centru al cunoasterii, neocortexul in general si ariile de asociatie ale scoartei cerebrale in
special, reprezinta suportul structural cognitiv.
Astfel scoarta prefrontala actioneaza ca un centru prospectiv, contribuind la complexele activitati
intelectuale de tip rationament. De asemenea scoarta prefrontala asigura analiza discriminativa a
impulsurilor senzoriale, le coreleaza cu impulsurile stocate si in final optimizeaza raspunsul elaborat de
aria ideomotoare.
Lobul parietal actioneaza in cunoastere si prin aria somatopsihica de gnozie (campurile 5 si 7) ca si prin
centrul ideomotor (aria 40 din emisferul dominant).
Ariile de asociatie din lobul temporal intervin in elaborarea si integrarea complexa a perceptiilor vizuale,
impreuna cu ariile peristriate si parastriate din lobul occipital. Un rol deosebit in cunoastere revine
centrilor limbajului.
Functiile ariilor corticale simetrice sunt asemanatoare, intre ele exista un transfer de informatie prin
caile comisurale. Exceptie fac functiile integrative superioare care sunt asimetric dispuse, realizate prin
una din amisferele cerebrale.
La majoritatea indivizilor (90 93 %) pe baza unui determinism genetic, emisfera stanga apare
dominanta, exteriorizata prin calitatea de dreptaci, adica utilizarea preferentiala a mainii si piciorului
drept, cat si prin faptul ca centrii perceperii si intelegerii vorbirii auzite si scrise, ca si centrii exprimarii
verbale sau scrise se gasesc in stanga.
Dominatia emisferei stangi in privinta limbajului si a manualitatii la dreptaci nu inseamna ca emisfera
dreapta nu poseda anumite functii proprii. Astfel emisfera minora este superioara emisferei stangi in
privinta orientarii spatio-temporale si a simtului muzical. Persoanele cu leziuni ale emisferei drepte au
dificultati in copierea unui desen, fac erori mai ales la contururi, pe cand cei cu leziuni ale emisferului
stang fac erori mai ales la detalii interne.
In ceea ce privesc persoanele stangace, mai putin de jumatate din ele sunt stangace pure, cea mai mare
parte fiind ambidextre. Indivizii stangaci dezvolta tulburari de limbaj dupa leziunea fiecarei emisfere, dar
refacrea este mai buna dupa leziunea emisferei drepte si afazia are o evolutie clinica mai buna.
Electroenecefalografic, emisferul dominant se evidentiaza printr-un voltaj mai redus al undelor, mai
pregnant occipital.
Reflexele conditionate se formeaza in decursul existentei, insumand expreinta individuala si cunostintele
acumulate, determinand reactii comportamentale adecvate la situatii care se repeta, ele imbunatatesc
continuu functia de adaptare a organismului la conditiile variabile ale mediului extern sau intern.
Pentru ca invatarea prin conditionare sa se realizeze in conditii optime, este necesar va intre stimulul
neconditionat (absolut) si cel indiferent (conditionat) sa existe anumite raporturi si anume:
- stimulul conditionat trebuie sa preceada cu putin pe cel absolut
- intensitatea stimulului conditionat sa fie adecvata, pentru a nu provoca reactii inverse la intensitati

mari, de stingere a refluxului conditionat ;

- asocierea repetata a stimulului conditionat cu cel neconditionat, pentru intarirea rflexului conditionat
elaborat, evitandu-se fenomenul de stingere a reflexului respectiv.
Din punct de vedere anatomofiziologic, coditionarea clasica include cel putin trei categorii de neuroni:
a) neuroni apartinand caii aferente senzoriale neconditionate
b) neuroni aferenti stimulati de excitantul conditionat
c) neuroni aferenti care initiaza si realizeaza raspunsul reflex.
La baza legaurii functionale nou create stau modificarile neuro-chimice si plastice ale sinapselor
interneuronale de tipul celor din memoria de lunga durata (cresterea si inmultirea prelungirilor
dendritice si axonale, umflarea butonilor terminali, ingustarea fantei sinaptice). Problema elaborarii
reflexelor conditionate este de fapt mult mai complexa, un rol important revenind circuitelor
reverberante cortico-subcorticale, la care participa formatiunea reticulata mezencefalica, structurile
limbice si nucleii talamici, alaturi de scoarta cerebrala, ca principal loc de integrare si elaborare a reactiei
reflexe conditionate.
Studiul modificarii EEG si al potentialelor evocate din timpul conditionarii a evidentiat fenomenul de
activare difuza electroencefalografica si raspunsuri evocate in diferite cai corticale. Conditionarea
electrocorticala, evidentiata de blocarea undelor alfa (reflex conditionat de alfa-blocare) este impiedicat
prin lezareanucleilor talamici cu proiectie difuza, sugerand sediul talamic al conditionarii reflexe. Unii
autori atribuie formatiunii reticulate rolul de a forma conexiuni temporare prin conditioare, intrucat atat
stimulii neconditionati cat si cei indiferenti ajung la scoarta cerebrala si pe calea nespecifica a
formatiunii reticulate. Distrugerea sau blocarea acesteia suprima reactiile reflex conditionate
Spre deosebire de excitantul absolut, care este specific stimulul conditionat poate deveni orice agent
capabil sa excite straturile cortico-subcorticale, prin intermediul unui receptor oarecare. Aceasta poate fi
de natura senzitivo-senzoriala sau abstracta, cum este cazul timpului inregistrat datorita fenomenelor
ciclice din organism. Daca se alimenteaza in mod repetat un caine si se suprima la un moment dat
alimentatia, acesta va prezenta reactie reflexa la timpul corespunzator, datorita formarii de legaturi
conditionate la timp. In general reflexul conditionat nu este o copie fidela a celui neconditionat, iar
stimulul conditionat nu se poate substitui complet celui neconditionat in declansarea reflexului.
Din punct de vedete al teoriei informatiei, se admite ca, in timp ce excitantul neconditionat duce de la
inceput cantitatea mare de informatii la centrii nervosi superiori, stimulului conditionat initial nu ofera
inca o informatie si numai prin asociere repetata cu cel neconditionat capata valoare informationala, ca
urmare a traseului de informatii de la excitantul neconditionat.
Raspunsul obtinut este rezultatul interactiunii mesajului transmis spre cortex, prin sistemele senzitivosenzoriale specifice, cu experienta anterioara, in vederea stabilirii semnificatiei celei prezente si
elaborarii mesajului eferent. In timp ce reflexul neconditionat are la baza conexiunea temporara creata
de asocierea repetata a doi sau mai multi excitanti ajunsi in centrul reflex pe cai diferite. Prin repetare
cuplata, stimulul indiferent devine semnificativ si determinant al raspunsului conditionat.
Invatarea prin conditionare casica, astfel realizata, se desfasoara in trei etape:
- prima etapa, preliminara, privest modificarea atentiei produsa de aparitia excitantului neutru
indiferent.
- In cea de-a doua etapa are loc transformarea acestuia in stimulul semnificativ (conditionat) la nivelul
structurilor nervoase declansatoare ae reflexului neconditionat, ca urmare a asocierii si receptarii

excitantului absolut cu cel indiferent.

- Etapa a treia consta in procesul de invatare propriu-zisa a raspsunsului neuro-efector la actiunea
excitantului conditionat, fara participarea stimulului absolut.
Spre deosebire de conditionarea de tip clasic, generatoare de raspunsuri reflexe involuntare,
conditionarea instruemntala se realizeaza voluntar sau accidental.
Conditionarea operanta sau instrumentala
Conditionarea operanta se deosebeste de conditionarea responsiva prin aceea ca se elaboreaza in
absenta unui stimul declansator initial si prin faptul ca actiunea invatata este de obicei un
comportament voluntar. Actiunea reusita este urmata de o recompensa. Conditionarea inseamna in
acest caz asocierea dintre actiunea reusita si recompensa. Desi in conditionarea operanta subiectul
intervine activ in obtinerea recompensei sau pentru evitarea pedepsei (fata de conditionarea responsiva
in care subiectul nu intervine activ, ci participa involuntar). In cazul in care actiunea nu mai este urmata
de recompensa, reflexul conditionat operant se stinge. Daca recompensa precede actiunea motorie, nu
se mai elaboreaza conditionarea operanta; la fel daca creste prea mult intervalul de timp intre actiune si
recompensa. Conditionarea operanta are o deosebita importanta in invatarea motorie si in formarea
deprinderilor.
Conditionarea este modalitatea de invatare c se preteaza cel mai usor la studiul fiziologic, dar procesul
invatarii are inca multe necunoscute. Cert este ca invatarea umana este diferita de aceea a animalelor.
Omul se distinge de animal prin inteligenta, ca facultate cognitiva innascuta; dar si oamenii se deosebesc
intre ei dupa gradul inteligentei, dependent, in linii mari, de capacitatea si eficienta invatarii.