Sunteți pe pagina 1din 6

PROCESE PSIHICE COGNITIV-SENZORIALE

I. SENZATIILE II. PERCEPTIILE III. REPREZENTARILE

SENZATIILE
Obiective: 1. Definire si caracterizare 2. Sensibilitatea. Analizatorul ca mecanism al senzatiei 3. Calitatile/proprietatile senzatiilor 4. Principalele modalitati senzoriale

1. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA SENZATIILOR


Prima si cea mai simpla forma de comunicare informationala a omului cu lumea expterioara si cu propriul Eu fizic (mediul intern al organismului, diferite segmente ale corpului, infatisarea exterioara in ansamblu) este receptia senzoriala, al carei prim "produs" psihic este SENZATIA. Numai cu ajutorul simturilor putem inregistra si constientiza prezenta si actiunea variatilor stimuli externi, a starilor mediului intern al organismului, a proprietatilor fizice ale propriului corp. Semnalizarea prin senzatii sta la baza structurii atit a cunoasterii externe, cit si a cunoasterii de sine. Sintetizind, vom spune ca cea mai simpla legatura informationala a omului cu realitatea este realizata prin intermediul senzatiilor. Toate celelalte raporturi mai complexe (n.a: cu realitatea) nu se pot constitui fara a avea o baza senzoriala. Definitie: Senzatiile sunt procesele psihice elementare prin care se semnalizeaza, separat, in forma imaginilor simple si primare, insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile actiunii directe a stimulilor asupra organelor de simt (analizatori). Din definitia de mai sus, putem extrage caracteristicile fundamentale ale senzatiilor: Continutul informational al senzatiei senzatiile reflecta insusirile concrete, exterioare, fenomenale, accidentale, neesentiale ale obiectelor si fenomenelor, dar cu mare valoare adaptativa pentru organism. 2. Senzatia contine si nefurnizeaza informatii despre proprietati/insusiri izolate, separate ale stimulilor (obiecte si fenomene), aceasta datorita specializarii organelor de simt (a analizatorilor). Reflectarea obiectului in senzatie are, deci, un caracter fragmentar, unidimensional, nepermitindu-ne identificarea lui. 3. Reflectarea insusirilor este nemijlocita, directa (vezi definitie - "in cond. actiunii directe a stimulilor as. analizatorilor") 4. Forma de reflectare ideal-subiectiva este imaginea simpla si primara pentru ca ea repr. rezultatul imediat al actiunii stimulului as. analizatorului si nu apare decit in aceste conditii.
1.

Indiferent de perspectiva de analiza, senzatia implica 3 elemente: 1. Stimulul fizic 2. Raspunsul fiziologic
3.

raspuns fiziologic

Experienta senzoriala

stimul fizic

experienta senzoriala

La om, senzatia dobindeste atributul constientizarii, producerea si manifestarea ei fiind insotite de punerea in functiune a unor operatori logici de analiza-evaluare, discerneredelimitare (intre stimul si modelul lui informational), de raportare designativa (imaginea subiectiva interna se raporteaza la stimulul extern care a provocat-o, atentia subiectului orientinduse astfel catre aceasta). Atributul constientizarii senzatiei nu este un dat, ci se elaboreaza si dezvolta treptat in ontogeneza, intre 0 si 3 ani. In psihologie, problema senzatiei a starnit puternice controverse intre asociationism si gestaltism. Asociationismul absolutiza individualitatea senzatiei si o punea la temelia intregii vieti psihice, pe cind gestaltismul nega existenta ei. Intr-adevar, in realitate, insusirile si proprietatile stimulilor (obiecte si fenomene) nu exista in stare izolata, ci numai intr-un context obiectual; nu avem insusiri in sine, ci insusiri ale unui obiect sau altuia. De aceea, la omul adult, in conditii normale, asupra simturilor noastre actioneaza obiecte concrete integrale si ele se reflecta ca atare prin intermediul perceptiei. Senzatia, in forma ei pura, nu se poate obtine decit in conditii speciale de laborator, unde avemn posibilitatea sa izolam anumite insusiri si sa le prezentam distinct ca stimuli (exemplu: diferentierea unui sunet dupa inaltime - mentinem inverianta intensitatea si variem frecventa; diferentierea nuantelor de culoare - mentinem tonul cromatic, de ex. rosu, si variem luminozitatea: foarte inchis, inchis, deschis, foarte deschis).

2. SENSIBILITATEA. ANALIZATORUL - MECANISMUL SENZATIEI


SENSIBILITATEA este capacitatea de a avea senzatii (P.P.Neveanu) Din punct de vedere psihofiziologic, sensibilitatea se exercita ca functie a unui aparat specific denumit SISTEM DE INTEGRARE SENZORIALA SAU ANALIZATOR. Senzatiile sunt rezultatul activitatii reflexe a analizatorilor ca raspuns la stimularile exterioare simple. ANALIZATORUL este un ansamblu structural-functional care face posibila producerea senzatiilor. In alcatuirea sa intra mai multe COMPONENTE: 1. RECEPTORUL este componenta care transforma energia excitantilor exteriori in influx nervos (impulsuri nervoase).Din punct de vedere neurocibernetic, aceasta transformare este o codare (codificare) - o trecere de la stimulul fizic exterior intr-un cod neurofiziologic: impulsuri nervoase. Exemplu: Receptorul vizual este retina cu conurile unitatii receptoare care contin o substanta numita iodopsina care descompune in prezenta luminii. Prin acest proces se produc biocurentii, care vor fi transmisi celorlalte verigi ale analizatorului (Impreuna cu componentele auxiliare, retina constituie prima veriga a analizatorului.). 2. CALEA DE CONDUCERE A INFLUXULUI NERVOS este veriga intermediara. Include, in alcatuirea ei, fibre nervoase senzitive si o serie de centri subcorticali, care fac o analiza si o sinteza primara a influxurilor nervoase si un prim filtraj senzorial, astfel incit, la scoarta cerebrala nu se transmit toate stimularile mediului, ci numai acelea care au o semnificatie adaptativa pentru om. Caile de conducere transfera informatia la scoarta cerebrala. 3. VERIGA CENTRALA este cea mai importanta componenta a analizatorului. Ea e reprezentata de o zona corticala specializata in operatii de decodificare, adica de transformare a impulsurilor nervoase in fapt psihic. Fiecare analizator are zona sa corticala (cel vizual in occipital, cel auditiv in temporal, cel tactilo-chinestezic in circumvolutiunea centrala posterioara, etc). Aceasta, la randul sau, are o portiune centrala numita nucleul analizatorului in care se fac cele mai fine operatii de

decodificare si o portiune mai periferica numita zona de asociatie, cu functii de integrare a senzatiilor in ansambluri. 4. CONEXIUNEA INVERSA este o parte componenta a analizatorului (descoperita catre a 2-a jumatate a sec.20). Functia ei principala este de a asigura autoreglarea analizatorilor in vederea receptionarii cit mai bune a stimulilor. Transmiterea impulsurilor nervoase cu mesaj autoreglator se realizeaza pe cai aferente care se gasesc in componenta nervilor senzitivi. Pe aceasta cale se realizeaza aferentatia inversa directa. Exista insa si o autoreglare realizata pe calea aparatului propriomuscular al receptorului (asa cum exista, de ex, la analizatorul vizual prin care se regleaza miscarile globilor oculari sau acomodarea cristalinului) Analizatorul are o activitate reflexa unitara. Lipsa oricarei verigi si mai ales a celei centrale face imposibila aparitia senzatiei pentru care este specializat acel analizator. De asemenea, functionarea insuficienta a unora sau altora dintre componente perturba realizarea senzatiilor corespunzatoare (poate aparea cecitate cromatica prin afectarea conurilor, poate fi perturbata capacitatea de percepere a limbajului- tulburare denumita afazie senzoriala).

3. CALITATILE / PROPRIETATILE SENZATIEI


Senzatia dispune de o serie de proprietati pe baza carora le putem identifica, compara, analiza, interpreta. Cele mai importante proprietati ale senzatiei sunt: 1. CALITATEA (sau modalitatea - n.a. cum vom intilni la Mihai Golu) exprima dependenta oricarei senzatii de actiunea unei anumite modalitati de stimuli (luminosi, sonori, mecanici, termici, chimici) si de existenta unui aparat specializat de realizare (analizatorul vizual, auditiv, cutano-tactil, gustativ, olfactiv, etc). Pe scurt, calitatea sau modalitatea exprima capacitatea senzatiilor de a fi vizuale, auditive, gustative, olfactive, etc. 2. INTENSITATEA exprima gradul de pregnanta si de incarcatura energetica a senzatiilor. Intensitatea senzatiei este dependenta de intensitatea stimulului ( cu cit intensitatea stimulului e mai mare, cu atat intensitatea senzatiei este mai mare si invers), dar si de alte VARIABILE: a) durata de actiune a stimulului asupra organismului - chiar daca nu are o intensitate mare, el poate produce senzatia prin aplicare repetata. Aceasta actiune repetata trebuie sa se produca crescind progresiv intensitatea stimulului, altfel (daca scadem) nu se mai produce senzatia. b) modul de aplicare a stimulului: aplicarea intermitenta e mai buna decit aplicarea continua; simultaneitatea stimularii receptorilor simetrici (intensitatea senzatiei va fi mai mare daca receptionez cu ambii ochi decit daca receptionez doar cu unul; la fel la urechi) c) particularitati anatomo-fiziologice ale senzatiei: marimea suprafetei receptoare; numarul neuronilor pusi in functiune de mesaj, etc d) conditiile concrete in care are loc receptia (lumina sau intuneric) e) gradul de excitabilitate al sistemului nervos: aceeasi cantitate de intensitate a stimulului va avea o valoare diferita pentru un sistem nervos excitabil fata de un sistem nervos inert; f) existenta sau nonexistenta unor dominante organice pentru stimulii respectivi: in starea de foame, orice stimul alimentar are o intensitate foarte mare. 3. DURATA se refera la intinderea in timp a senzatiei. De obicei, senzatia dureaza/persista atita timp cit actioneaza si stimulul. Totusi, s-a demonstrat experimental k senzatia nu apare imediat ce se declanseaza actiunea stimulului specific, ci dupa o anumita intirziere numita

laten. De asemenea, senzatia nici nu dispare imediat ce a incetat actiunea stimulului, ci mai continua citeva miimi de secunda, fenomen numit postefect sau imagine consecutiva. Exista 2 tipuri de imagini consecutive: - pozitive - care corespund senzatiei originare (un carbune incins invirtit in intuneric da impresia unui cerc luminos) - negative - nu corespund senzatiei originare, ci sunt complementare acesteia (privind un patrat rosu si apoi privind un perete alb, vom vedea verde - aceasta datorita obosirii celulelor pe care se proiecteaza patratul rosu). Exista deosebiri individuale semnificative in ceea ce priveste duratele latentei si postefectului: - persoanele caracterizate ca mobile au la ambii indicatori valori scazute; - persoanele considerate inerte au la ambii indicatori valori crescute. 4. TONALITATEA AFECTIVA exprima proprietatea generala a senzatiilor de a produce stari afective pozitive sau negative, de apropiere sau respingere a realitatii pe care o reflectam. Aceasta proprietate depinde de proprietatile obiective ale stimulului (culori placute ori neplacute, sunete placute sau neplacute, etc) si de experienta de viata individuala acumulata in raport cu un stimul sau altul. De aici rezulta diferente individuale importante: acelasi stimul poate determina o tonalitate afectiva pozitiva la un subiect si alta negativa la un altul. Tonalitatea afectiva a senzatiilor mai depinde si de gradul de satisfacere/nesatisfacere a trebuintelor: satisfacerea senzatiei de foame, sete, etc va provoca intotdeauna stari afective placute, nesatisfacerea lor, neplacute. De stiut k toate senzatiile sunt bipolare (pot produce si stari afective placute, dar si negative), cu exceptia senzatiei de durere, care e unipolara (nu produce decat stari afective negative). 5. VALOAREA COGNITIVA este proprietatea senzatiei de a reflecta si de a ne releva insusiri de natura diferita si de surse diferite. Astfel, insusirile pe care le reflecta senzatiile vizuale sunt de alta natura decat cele pe care le reflecta senzatiile tactile sau cele auditive. De asemenea, dupa natura surselor care genereaza semnalele, senzatiile se impart in: exteroceptive (sursele de semnale se afla in mediul extern), proprioceptive (sursele de semnale se afla la niv. articulatiilor osteo-musculare) si interoceptive (sursele de semnale se gasesc in mediul intern, la nivelul viscerelor).

4. PRINCIPALELE MODALITATI SENZORIALE


In clasificarea senzatiilor, au fost utilizate mai multe criterii, insa 2 s-au impus: 1. tipul aparatului specializat pentru receptie (denumindu-se astfel senzatii auditive, vizuale, olfactive, gustative, cutanate, etc) 2. natura continutului informational - ce tip de insusiri concrete sunt semnalizate prin acea modalitate senzoriala. Astfel, s-au distins: A] senzatii care furnizeaza informatii despre obiectele si fenomenele lumii externe : S vizuale, auditive, cutanate, olfactive, gustative B] senzatii care ne furnizeaza informatii despre pozitia si miscarea propriului corp; C] senzatii care ne informeaza despre modificarile mediului intern: foame,sete,durere. A] Senzatii care furnizeaza informatii despre obiectele si fenomenele lumii externe: 1. SENZATII VIZUALE sunt rezultatul actiunii undelor elecromagnetice asupra analizatorului vizual.

Ochiul uman s-a adaptat pentru receptionarea undelor din registrul 390-800 milimicroni. Intre aceste limite se afla toate lungimile de unda corespunzatoare culorilor fundamentale ale spectrului luminii terestre. Undele elecromagnetice se propaga de la sursele naturale de lumina sau de la sursele artificiale sau de la corpurile luminate. Acestea din urma, datorita structurii lor materiale, absorb o parte a radiatiilor, iar o alta parte o reflecta. Ultimele stimuleaza ochiul omului, iar acesta vede obiectele colorate intr-o nuanta cromatica corespunzatoare lungimilor de unda reflectate. Daca un obiect absoarbe toate undele luminoase, el e vazut ca fiind negru sau apropiat de negru. Daca le reflecta pe toate, in egala masura, el e vazut alb, iar daca reflecta selectiv, e vazut ca avand una din cele 7 culori ale spectrului. Orice senzatie vizuala se caracterizeaza prin citeva proprietati de baza: a) tonul cromatic -dat de lungimea de unda corespunzatoare. El diferentiaza culorile unele de altele. b) luminozitatea exprima locul pe care-l are aceeasi culoare pe o scala in care cea mai luminoasa culoare e albul, iar cea mai putin luminoasa e negrul. c) saturatia exprima puritatea culorii In viata si activitatea, culorile au rol de semnalizare (semnalizeaza existenta unor obiecte, procese, reguli, etc). Ele pot dobindi semnificatii elaborate socio-cultural (negrul culoare de doliu la noi) 2. SENZATII AUDITIVE - excitantul (stimulul) care detrmina aparitia lor sunt undele sonore. Caracteristicile excitantului (undelor sonore) se exprima in caracteristicile senzatiilor auditive: a) frecventa vibratiilor (nr. de vibratii/secunda) va determina inaltimea sunetului b) amplitudinea undei (gradul de deplasare a undei fata de pozitia de echilibru) va da intensitatea c) forma undei (determinata de natura undei sonore) se va exprima in timbrul dupa care se poate identifica sursa acestui sunet. Sunetele impreuna cu alti factori se folosesc in psihoterapie. 3. SENZATIILE CUTANATE includ 2 SUBMODALITATI: a) Senzatii tactile rezultate din atingerea si presiunea asupra obiectelor. Excitantul e reprezentat de factura suprafetelor obiectelor. Prin interm lor pot fi obtinute informatii privind netezimea, asperitatea, duritatea obiectelor. Cele mai sensibile zone tactile sunt: virful degetelor, regiunea buzelor, virful limbii. Cele mai putin sensibile: fruntea si spatele. b) Senzatii termice - excitantul este diferenta de temperatura dintre corpul propriu si cea a obiectelor cu care omul intra in contact. Exemplu: timen maiinile in doua vase: unul cu apa calda si altul cu apa rece. Apoi, le introducem pe amandoua intr-un vas cu apa calie. Mina care a fost in apa rece va simti caldura, iar cea care a fost in apa calda, rece. Senzatiile termice permit cunoasterea proprietatilor calorice ale obiectelor si totodata se include in mecanismele de termoreglare. 4. SENZATII OLFACTIVE semnalizeaza proprietatile chimice ale obiectelor. Excitantul care le provoaca sunt particulele de substante volatile care patrund in fosele nazale odata cu aerul respirat sau prin miscari de inspirare. Servesc cunoasterii proprietatilor obiectelor, dar sunt implicate si in mecanismele de aparare ( multe din substante sunt nocive pt. organism - trebuie sa ne indepartam de ele). 5. SENZATII GUSTATIVE reflecta calitatile chimice ale substantelor solubile care patrund in cavitatea bucala. Se deosebesc intre ele prin intensitate si calitate. exista m.m. senzatii de gust, dar 4 sunt fundamentale: sarat (provocat de clorura de sodiu), amar (chinina), dulce

(zaharina), acru (acidul acetic). Din combinarea acestora, in proportii variate, rezulta toate celelalte gusturi. Servesc la cunoasterea insusirilor substantelor, la apararea fata de cele nocive si la reglarea comportamentului alimentar. Si ele au o tonalitate aff. poz sau neg. B] Senzatii care ne ofera informatii despre pozitia si miscarea propriului corp 1. SENZATIILE PROPRIOCEPTIVE semnalizeaza starea de postura a membrelor, a trunchiului si capului. Excitantul lor e intern: tensiunea musculara a ac. muschi antrenati in pozitia stationare 2. SENZATIILE KINESTEZICE apar in cursul efectuarii miscarilor si ne informeaza despre directia, durata si intensitatea efortului pentru realizarea lor. Au rol deosebit in reglarea fina a miscarilor si in integrarea acestora in actiuni voluntare complexe. Formele de baza ale kinesteziei: a)chinestezia aparatului locomotor; b) kinestezia manuala; c) kinestezia verbo-motorie. 3. SENZATIILE DE ECHILIBRU semnalizeaza schimbarea pozitiei capului fata de trunchi si a corpului in intregime, cind se fac miscari de rotire si balansare. Ele au rol in: - stabilirea centrului de greutate a corpului in conditiile in care se petrec schimbari ale pozitiei acestuia - mentinerea echilibrului vertical in timpul mersului si al directiei de deplasare - redresarea starii de echilibru in situatiile in care se produc alunecari, caderi, etc. C] Senzatii care ne informeaza despre modificarile mediului intern: SENZATII ORGANICE detrminate de modificari ale chimismului intern al organismului: scaderea concentratiei de substante nutritive din singe, a apei, a oxigenului, etc. Ele indeplinesc o functie adaptativa. Contribuie la mentinerea starii de sanatate fizica si la realizarea bunei dispozitii. SENZATII DE DURERE semnaleaza tulburarile functionale sa distrugerile de tesuturi organice. Au rol fundamental in apararea organismului si stimuleaza actiunile de indepartare de sursele nocive si de ameliorare a durerii.