DESPRE SENZAȚII

Senzațiile au apărut pe Pământ de când a apărut viața, atunci când vietățile trebuiau să
bea apă, apărând senzația de sete, să se hrănească, apărând senzația de foame cu care te
hrănești și prin care exiști, cu toate că sunt persoane foarte puține ființe la număr care pot trăi
cu o alimentație foarte redusă sau chiar neconsumănd nimic, dar fără apă nu se poate deci
există senzația de sete. Senzațiile au existat din cele mai vechi timpuri pentru că fără ele nu
poți să trăiești (tătăl meu și-a pierdut senzația de foame și gust și astfel s-a ajuns la deces cu
toate că a rezistat destul de mult fără hrană). Dacă nu există aceste senzații corpul tău uman
nu ar exista. Mulți psihologi au pus pe primul plan percepțiile care la fel ca senzațiile sunt
procese psihice inferiore. Senzațiile fiind ,,primele” procese psihice care apar la o ființă care
posedă o nuanță de creier, pentru că senzațiile apar datorită unor stimuli, sunt recepținate și
analizate, iar după acestă fază au o finalitate care se concretizează în hrănire, în a bea apă,etc.
Se zice că și ființele care nu au creier ar avea senzații, de exemplu cum ar fi plantele care
atunci când sunt rănite ar declanșa un fel de unde sonore pe care noi oameni nu le percepem,
ci numai anumite aparate. Se spune că senzațiile apar la oameni chiar înaite de a se naște în
timpul vieţii intrauterine, când devine posibilă formarea unor reflexe condiţionate la agenţi
mecano-acustici şi termici din mediul extern. Imediat după naştere, ea va înregistra un ritm
rapid de dezvoltare, prin diferenţieri şi specializări funcţionale din ce in ce mai fine, prin
elaborarea unor scheme logice de prelucrare a informaţiei primare din ce în ce mai complexe
şi mai precise, prin amplificarea dimensiunii conştiente. Pentru senzații sau dat nenumărate
definiții chiar zeci și sute, dar amintim ,,Senzaţia este reflectarea activ-selectivă şi ideal-subiectivă a
însuşirilor particulare şi singulare ale stimulilor modali specifici în forma unui cod-imagine”. ( mihai golu,

p 171 curs fundamente) o altă definiție a senzației ,, Senzaţia este primul nivel psihic de
prelucrare, interpretare şi utilizare a informaţiei despre insuşirile obiectelor şi fenomenelor
lumii externe şi despre stările mediului intern. Ea este sursa primară a cunoştinţelor. Altfel
decât prin intermediul senzaţiilor nu putem dobandi nici un fel de date despre lucrurile şi
fenomenele materiale din jur. În disputa lor cu raţioanaliştii, care postulau existenţa ideilor
innăscute, inaintea oricărei existenţe, senzualiştii au demonstrat că "nu există nimic mai
intelect, care mai inainte să nu fi existat in simţuri" (Nihil est in intelectum quo prior non
fuetil in sensum – J. Locke).(curs Conf.univ.dr.Mihai Aniţei). De lungul timpului a existat
senzațiile au părut să fie de mai multe feluri șia astfel au apărut și o clasificare a lor și anume:
din punct de vedere vizual, din punct de vedere auditiv, kinestezic, etc . S-au făcut teorii
imense despre această clasificare aacestor senzații,iar fiecare categorie la răndul ei a descris
pe mii de pagini, fiecare cercetător, fiind luat în seamă și adus o contribuție la clasificarea
senzațiilor și aș face și eu o clasificare a senzațiilor:
Clasificarea senzaţiilor
Aşa cum am văzut mai sus, senzaţiile nu constituie o masă omogenă şi amorfă de fenomene,
ci un sistem informaţional înalt diferenţiat, punând în evidenţă entităţi distincte, cu
determinaţi şi mecanisme proprii. De aceea, este logic şi necesar ca de la caracterizarea
senzaţiei în general să trecem la prezentarea şi analiza principalelor tipuri sau modalităţi de
senzaţii. Pentru determinarea acestora, vom recurge la două criterii esenţiale, şi anume:
a) natura conţinutului reflectoriu (informaţional) şi
b)identitatea analizatorului in cadrul cărora se realizează.
Aplicând primul criteriu, vom delimita trei clase mari de senzaţii:
• senzaţii care ne furnizează informaţii despre însuşirile stimulilor modali specifici
(exterocepţia);
• senzaţii care ne furnizează informaţii despre stările şi poziţiile postural-spaţiale ale
segmentelor osteomusculare ale corpului (membrelor, trunchiului şi capului) – propriocepţia;
• senzaţii care ne informează despre variaţiile mediului intern (interocepţia).
Aplicând cel de-al doilea criteriu, vom delimita: senzaţiile cutano-tactile, senzaţiile vizuale,
senzaţiile auditive, senzaţiile vibratorii, senzaţiile olfactive, senzaţiile gustative, senzaţiile
proprioceptivkinestezice,senzaţiile vestibulare (de echilibru) şi senzaţiile organice (viscerale).
Criteriile menţionate fiind complementare, analiza oricărei senzaţii se va face prin raportarea
la ambele. Fiecare din aceste clasificări necesită o elaborare științifică elarioasă pe care
încearcă să o elaboreze oameni de știință, dar noi vom fi tot în cunoașterea comună și din
aceasta vom trăi.oricum aceste senzații au teoriile lor de mii de pagini, dar există o practică pe
care trebuie să o punem în aplicare și anume cum trebuie să trăim mai bine, și aceasta este o
senzație de bine sau de rău. Senzațiile pozitive aduc un bine organismului!