UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

PORTOFOLIU

PSIHOTERAPIA JUNGIANĂ –
metode/tehnici de intervenție
psihoterapeutică

Titular disciplină: Conf. Univ. Dr. ADELA MIHAELA ȚĂRANU

STUDENT AN III IFR PSIHOLOGIE

LĂBĂU ȘTEFAN
 CUPRINS

1. Psihoterapia Jungiană......................................................................................................2
2. Testul de asociaţii libere...................................................................................................3
3. Analiza viselor...................................................................................................................3
4. Imaginaţia activă...............................................................................................................6
5. Analiza simbolurilor..........................................................................................................6
6. Psihoterapia jungiană la noi în țară..............................................................................................8
7. Concepte cheie....................................................................................................................9
8. Bibliografie........................................................................................................................10

-1-
 Psihoterapia Jungiană

Psihoterapia Jungiană se bazează pe psihologia analitică ce a fost creată de Carl Gustav

Jung și care își are originile în psihanaliza freudiană.
Analiza Jungiană sau psihologia analitică are ca obiectiv deplinatatea ființei - atingerea sinelui,
sau procesul de "individuație", cum îl numește Jung. Este vorba despre acea autodescoperire
care permite persoanei să devină ceea ce era destinat să fie și să ducă o viață mai plină de înțeles
și satisfacții. Putem spune că analiza jungiană reprezintă o formă specializată de psihoterapie,
în cadrul căreia pacientul și terapeutul colaborează pentru ca pacientul să capete
o conștientizare ridicată, cu scopul de a obține echilibru psihic și pentru a înțelege și ameliora
suferința psihologică. Dezvăluirea inconștientului ne ajută să ne eliberăm de tipare
comportamentale fixe și să dăm frâu liber potențialului nevalorificat. Psihoterapia Jungiană
ajută pacienții să accepte aspectele vieții pe care nu le pot schimba și să își folosească imaginația
pentru a face transformările necesare.
Pentru a explora inconștientul, Jung s-a folosit de imaginile spontane prin care se manifestă
acesta, în visuri, mituri, arhetipuri, imaginația creativă, arta și spiritualitate. Valoarea
acestor imagini constă în impactul pe care îl au asupra transformării conștiinței.
Un concept foarte important în psihologia analitică este inconștientul colectiv, diferit de cel
individual și care este comun rasei umane. Inconștientul colectiv este format din imagini
universale, arhetipale, de animale, oameni, ființe antropomorfe (vampiri, zei, etc.), obiecte (o
casă, un copac, o cruce, etc.), idei abstracte concretizate în imagini, precum și tipare (călatoria
eroului). Sănătatea psihică rezidă în echilibru. Prin urmare, când o persoana prezintă o tulburare
psihică, visează imagini arhetipale, deosebite de visurile obisnuite și care au ca scop
echilibrarea psihicului; acest proces se numeste compensare. Pentru Jung, visul reprezintă
încercarea de a contrabalansa tendințele psihologice conștiente atrofiate. Interpretarea visurilor
are obiectivul de a evidenția funcția acestora de compensare. Astfel, visul devine un mesaj din
partea inconștientului, care indică tendințele nevrotice din orientarea în viață a pacientului.
Pe lânga metoda freudiană a asociațiilor libere, Jung adaugă metoda amplificării. În visuri
există elemente ce nu au asociații personale cu pacientul; aceste elemente sunt simboluri. În
acest caz terapeutul își utilizeaza cunoștințele culturale și competența pentru a găsi
corespondente între aceste simboluri și materialul asociativ provenit din diferite zone culturale:
mitologie, religie, alchimie, folclor, etc. Spre deosebire de Freud, care asocia aproape toate

-2-
simbolurile onirice cu sexualitatea, Jung precizează că aceste simboluri corespund ahetipurilor
din inconștientul colectiv.
Ședințele de psihoterapie jungiană pot avea loc de la o dată, până la de patru sau mai multe
ori pe săptamâna, iar tratamentul se poate extinde pe o durata de câțiva ani. Frecvența ședințelor
este determinată de terapeut, în acord cu pacientul. Ședințele de terapie se concentrează pe
experiențele de zi cu zi ale pacientului, amintiri din trecut, visuri, sentimente și gânduri în
legătură cu aceste experințe.
Deși termenii analiză jungiană, psihanaliză jungiană și terapie jungiană se pot utiliza
interschimbabil, analiza (sau psihanaliza) este o formă specială de psihoterapie, care lucrează
cu inconștientul și necesită o pregătire specială din partea terapeutului.
Analiza jungiană poate fi de ajutor persoanelor care își doresc cu adevarat să învețe mai mult
despre ele însele, care se pot angaja unui program regulat de ședințe terapeutice, pe o perioadă
mai îndelungată de timp. De efectele benefice ale terapiei pot beneficia pacienții cu tulburări
de anxietate și de depresie, cei care doresc să își îmbunătățească relațiile cu cei din jur, cei care
se află în căutarea unui scop în viață și doresc să aibă o viață împlinită.
Jung a susținut că opera lui este științifică în sensul că a descoperit un domeniu obiectiv de
investigație. Când aplicăm aceasta afirmație la aria psihoterapiei analitice, trebuie să spunem
limpede că, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în alte științe, personalitatea terapeutului se
alătură metodelor adoptate într-un mod necaracteristic pentru metoda experimentală. În științele
naturale, studiul este de un tip diferit, iar personalitatea investigatorului este semnificativă doar
în calitatea lui de om de știință. Prin contrast, în terapia analitică influența personala a analistului
îi străbate toata munca și se extinde mai departe asupra generațiilor de psihoterapeuți. Analiza
de orientare jungiană pune în centrul ei persoana, accentuând în mod fundamental aducerea în
prim plan și clarificarea a ceea ce este valoros, bun și care dă sens vieții personale a pacientului;
în plan secundar sunt aduse în lumină punctele slabe, vulnerabilitatea, acele atitudini și așteptări
care nu-i permit să se împlinească, să aiba sentimentul că viața este un loc pozitiv.
Din această perspectiva, analiza psihologică este eficientă în terapia reacțiilor nevrotice a
consecințelor diferitelor tipuri de traume, care, amplificate mai ales de condițiile de stres, nu
mai permit persoanei să-și controleze și conducă propria viață. De asemenea, se adresează și
pacienților profund traumatizați de evenimente de viață din trecut sau din prezent, inclusiv
abuzuri ți dependențe pentru a le reda forța de a se debarasa de trecut și a privi spre viitor.
Intervine decisiv în reechilibrarea psihică după perioade de dependență - de alcool, droguri sau
dependențe afective și de alimentație (bulimie, anorexie), în stări depresive și de anxietate,
inclusiv în terapia unor simptome fobice și obsesive.

-3-
Viața dimprejur nu poate fi mai puternică ca viața din interior, ca acea putere a firului de iarba
care reușeste să străbată pietrele și betoanele pentru a răsări și crește. Pornind de la acest
principiu, analiza jungiană utilizează simbolurile viselor, ascultă vocea din interior a sufletului
pe care poate de mult prea mult timp ai uitat să o mai iei în seama. Vindecarea vine din interior,
dacă dai sens și conținut acestei vieți interioare prea mult timp reprimată, uitată, temută poate.
Iubește-te pe tine mai întâi dacă vrei să nu fii singur și să fii iubit; gasește acele motive reale
care țin de imaginea ta și ființa ta adevarată pentru a-ți găsi acel punct în tine însuți de care să
te sprijini pentru a cuceri universul și viața. Vom putea găsi împreună reperele care îți
stabilizează încrederea în tine însuți și în faptul că ești o persoana valoroasă, aspecte ce te vor
ajuta să dai sens din nou vieții tale.
Poate vei ajunge să afli lucruri despre tine care să te ajute să te smulgi din depresie și nefericire,
iar neliniștea cea veche să se transforme în energie vitală. Gândește-te că toate lucrurile care
acum te sufocă, care ți se par prea dificile fie și numai dacă te gândești la ele, pot deveni doar
o amintire; odată cunoscute nu te vor mai trimite spre aceleași greșeli repetitive, la același gen
de decizii pline de nesiguranță, spre timidități inexplicabile care nu te-au lăsăt să te exprimi.
Sunt tot atatea fațete care fac parte din faptul că viața a devenit insuportabilă și, indiferent cât
de adânci ar fi, ele au un sens care trebuie analizat și care, odata conștientizat, te va ajuta să ieși
din impas și să-ți trăiești viața liber de constrângeri interioare, din trecut.
Analiza se adresează inclusiv acelor dificultăți personale care au condus spre dependența de
drog și care, nedepășite, nu vor permite o vindecare și emancipare completă nici în urma
tratamentului clinic standard.
Metoda lui Jung în psihoterapie o urmează pe aceea a lui Freud, cum el însuşi a subliniat
adeseori. În cazurile mai rare, în care abordarea freudiană a sufletului nu este suficientă, Jung
aplică însă şi alte metode, care trebuie să conducă pacientul la o confruntare personală
cu inconştientul colectiv, cu arhetipurile.
Aşa cum arată experienţa, există un număr relativ mare de pacienţi, pentru care încheierea
aparentă a travaliului cu medicul nu înseamnă nicidecum sfîrşitul procesului analitic. Mai mult
chiar, confruntarea cu inconştientul continuă, în acelaşi sens ca şi la cei care nu au renunţat
la travaliul cu medicul. (C.G. Jung: Psihologie şi alchimie, Teora, 1996, vol. I, p.10)
Această confruntare urmăreşte asimilarea imaginilor arhetipale, într-un cuvînt procesul de
individuaţie, proces amplu care conduce de la persoana parcelată la persoana totală, la
totalitatea psihică. În termeni comuni, este vorba de o extensie a conştiinţei, care include astfel
sensurile şi semnificaţiile materialelor arhetipale.
Din metodele folosite de Jung în actul psihoterapeutic amintim:

-4-
Testul de asociaţii libere
Test folosit în tratamentul psihoterapeutic, constă în înregistrarea timpului mediu de reacţie la
anumite cuvinte-stimul. Pacientul este pus să răspundă cu orice cuvînt care îi vine în minte la
cuvintele inductoare rostite de analist. Timpul de reacţie poate fi un indicator al complexelor
inconştiente constelate. Există un test de asociaţii libere care calculează automat cuvintele-
problemă (deocamdată numai în limba engleză).
Analiza viselor
Pînă la un punct, urmează metoda lui Freud: asociaţiile libere, planul obiectului, interpretarea
reductivă. Jung a adăugat însă cîteva idei noi: amplificarea conţinutului visului, planul
subiectului, aspectul prospectiv şi compensaţia.
Jung a fost un elev eminent al lui Freud şi, pentru o vreme, luptător neobosit pentru "cauza"
freudiană. El a fost influenţat de poziţia lui Freud faţă de problema spinoasă a interpretării
viselor. Ulterior, Jung îşi dezvoltă propria teorie care include cîteva elemente noi: planul
subiectului, aspectul prospectiv, compensaţia onirică, metoda amplificării.
Se ştie ca Freud interpretează visele pe panul obiectului, adică în relaţia dintre subiectul care
visează şi persoanele sau situaţiile din anturajul său. La Jung se introduce planul subiectului.
Ce înseamnă planul subiectului? Faptul că visul aduce la suprafaţă, într-o manieră simbolică,
expresii ale vieţii psihice a individului, ale transformărilor sale interioare. Visul devine astfel
un indicator al acestor transformări care indică uneori derularea procesului de individuaţie.
Astfel, dacă într-un vis X o visează pe mama sa, mama nu este neapărat o aluzie la mama reală,
ci la anima visătorului, adică la sfera sa afectivă, care este feminină. Dar mama poate fi o aluzie
şi la ceea ce este fundamental biologic în natura umană sau la suma ideilor şi conceptelor
familiare individului, care reprezintă cultura sa moştenită, la patria-mumă, în sens cultural.
Visul este, la Freud, retrospectiv, adică se referă de obicei la evenimente trecute, situate în
copilăria individului (traume psihice, fixaţii de natură sexuală). La Jung, visul este prospectiv ,
adică reprezintă un soi de hartă interioară a evoluţiei ulterioare a visătorului. Vorbind despre
complexele infantile, Jung afirmă, în spiritul orientării sale, că importante nu sînt complexele
ca atare, ci ceea ce face inconştientul cu ele. Astfel, aceste complexe devin ele însele materie
primă pentru vise, limbajul în care visul (inconştientul) se exprimă.
Conceptul de compensaţie , la Jung, include o altă idee forţă: visul este o tentativă de
echilibrare a unei tendinţe psihice hipertrofiate. Analiza visului trebuie să aibă, deci, ca
finalitate, dezvăluirea naturii compensaţiei. Într-o anumită situaţie clinică, Jung trebuie astfel
să-i explice pacientei, în urma analizei unui vis, că trebuie să renunţe la atitudinea ei prea
raţionalistă (determinată de o inflaţie de animus). Visul devine astfel un mesaj al

-5-
inconştientului care atenţionează asupra unor carenţe dezastruoase în orientarea existenţială a
individului (sau societăţii).
În fine, Jung adaugă la metoda asociaţiilor libere, dezvoltată de Freud, metoda amplificării.
El susţine că există elemente ale visului la care visătorul nu poate aduce asociaţii personale.
Acestea sînt simbolurile (vezi secţiunea despre simboluri). În acest caz, analistul trebuie să
intervină cu erudiţia sa şi să completeze lacunele visătorului. Materialul asociativ provine din
diverse direcţii culturale: mitologie, religie, alchimie, folclor etc.
Este de remarcat că aceste completări esenţiale la teoria interpretării viselor nu trebuie preluate
cu uşurinţă. Jung afirmă în repetate rînduri că visele trebuie interpretate iniţial în manieră
freudiană. Numai în anumite cazuri, excepţionale, se impune aplicarea metodei sale.
Imaginaţia activă
Procedeul constă în a lăsa fanteziile interioare să se deruleze liber, dar nu ca un privitor detaşat
sau contemplativ, şi nici chiar ca un psihoterapeut, ci ca un actor care ia parte la acţiune, care
joacă un rol în fantasme. Fantasmele sînt produse ale inconştientului şi trebuie integrate în
conştiinţă printr-o elaborare ulterioară.
Analiza simbolurilor
Simbolurile sînt prezente în vise şi fantezii. Analiza lor facilitează asimilarea conţinutuirlor
inconştientului care duce la extensia şi plenitudinea conştinţei.
Analiza simbolurilor este o componentă de bază a metodei analitice a lui Jung. El i-a dedicat o
mulţime de lucrări din care semnalăm Psihologie şi alchimie.
Simbolurile apar adeseori în vise şi de aceea solicită aportul analistului în descifrarea lor. (1)
Spre deosebire de Freud, care reduce aproape toate simbolurile onirice la sexualitate, Jung
susţine că simbolurile sînt indicaţii privind arhetipurile inconştientului
colectiv şi în special Sinele (arhetipul centrului).
Un exemplu de analiză a simbolismului pătratului aplicată unui vis:
,, Sunt mulţi oameni. Toţi merg în pătrat, mişcîndu-se de la dreapta la stînga. Cel ce visează nu
se află în mijloc, ci lateral. Se spune că s-ar vrea reconstruit gibonul.
Aici apare pentru prima dată pătratul. Se poate să fi rezultat din cerc prin cele patru persoane.
(Acest lucru se va confirma mai tîrziu.) Problema cvadraturii cercului a preocupat minţile
Evului Mediu, ca şi piatra (lapis), ca şi "tinctura rubea" si "aurum philosophicum". Cvadratura
cercului este un simbol al lui "opus alchymicum", dizolvînd unitatea haotică de la început în
patru elemente şi reunindu-le apoi pe acestea într-o unitate superioară. Unitatea este
reprezentată prin cerc, cele patru elemente prin pătrat. Producerea lui unu din patru a decurs
dintr-un proces de distilare, respectiv sublimare, care s-a desfăşurat sub formă "circulară";

-6-
ceea ce înseamnă că produsul distilat a fost supus diferitelor distilări, pentru ca "sufletul" sau
"spiritul" să fie extrase în forma lor cea mai pură. De regulă, rezultatul este denumit
quintesenţă, ceea ce nu înseamnă că aceasta este singura denumire a "unităţii" sperate, dar
niciodată atinse. Are, după cum spun alchimiştii, "o mie de nume" ca şi "materia prima".
Despre distilarea circulară, HEINRICH KHUNRATH spune în "Confesiunea sa: "Prin
circumrotaţie sau rotaţie circulară filozofică a cvaternităţii a fost adusă la cea mai înaltă si
mai pură simplitate... Monadis Catholicae plusquamperfectae. Unul impur, grosolan devine
unu subtil, de o puritate superioară" ş.a.m.d. Sufletul si spiritul trebuie despărţite de corp, ceea
ce seamănă cu o moarte. "De aceea spune si Paulus Tarsensis: Cupio dissolvi et esse cum
Christo...de aceea, dragul meu filozof, tu trebuie să prinzi sufletul si spiritul Magneziei".
Spiritul (respectiv spiritul şi sufletul) este ternarius (cifra trei) care mai întîi este despărţit de
corpul său, iar după purificarea acestuia este reintegrat acestuia. Corpul este desigur al
patrulea. De aceea, KHUNRATH se referă la citatul din PSEUDO-ARISTOTEL, unde din
triunghiul aflat în patrulater se formează din nou cercul. Acest cerc reprezintă, alături de
Ouroboros, balaurul care se autodevoră muşcîndu-şi coada, mandala alchimică fundamentală.
Mandala estică, în special lamaistă, conţine de regulă un plan patrulater, Stupa. Că acesta
semnifică într-adevăr o clădire se vede după mandalele realizate în relief. Odată cu figura
pătratului apare acolo si ideea de casă sau templu, respectiv ideea unui spaţiu interior,
îngrădit. Stupă trebuie, conform ritualului, să se rotească înspre dreapta, deoarece rotirea spre
stînga aduce necazuri. Stînga (sinister) semnifică partea inconştientă. Mişcarea spre stînga
înseamnă o mişcare în direcţia inconştientului, pe cînd cea din dreapta este "corectă" si ţinteşte
spre conştiinţă. În măsura în care, în Est, aceste conţinuturi inconştiente au căpătat, prin
exerciţii îndelungate, anumite forme care exprimă inconştientul, ele trebuie să fie preluate de
conştiinţă şi reţinute de aceasta. Intr-un mod asemănător se desfăşoară si Yoga, în măsura în
care aceasta este cunoscută ca practică fixată. Yoga imprimă conştiinţei forme fixe. (C.G.
Jung: Psihologie şi alchimie, vol. I, p. 120-122, Teora, 1996).”

Alte variaţii ale acestor metode întîlnim în practici ca desenul (reprezentări ale unor viziuni
intuitive sau onirice ale totalităţii prim mandala ), modelajul, scriitura spontană etc.
Mandala este o reprezentare grafică a centrului (Sinele la Jung). Ea poate apărea în vise şi
viziuni sau poate fi creată spontan ca operă de artă. Ea este prezentă în reprezentările culturale
şi religioase.
Exemple de mandala există în toate culturile vechi. O găsim în creştinism sub forma frescelor
cu imagini animaliere reprezentînd pe apostoli (şi zodiacul). Zodiacul astrologic şi versiunile

-7-
lui sînt exemple de mandala. De asemenea, în practicile spirituale indiene sau panindiene găsim
exemple fascinante de mandala, cu simboluri ale panteonului local.
În practicile yoga mandala poate fi un suport pentru meditaţie sau o imagine care trebuie
internal izată prin absorbţie mentală. Această imagine organizează energiile şi forţele interioare
ale adeptului şi le pune în relaţie cu eul său.
În general, o mandala este o figură geometrică - pătrat sau cerc, abstractă şi statică, sau o
imagine vie formată din obiecte şi/sau fiinţe.
În visele noastre mandala indică fenomenul de centrare a eului individual în raport
cu totalitatea psihică. În visele moderne o mandala poate fi un dispozitiv electronic sofisticat -
un ceas electronic, de exemplu - o maşinărie circulară. OZN-urile văzute pe cer sau în vise sînt
şi ele adeseori mandala.
Alte imagini de mandala pot fi fîntînile circulare, parcurile şi aleile lor radiale, pieţe pătrate
(squaruri), obeliscuri, clădiri în formă circulară sau pătrată, lacuri, fluvii (reţele de apă radiale).
În terapia jungiană, care include recunoaşterea şi integrarea conştientă a
conţinuturilor inconştientului colectiv, se foloseşte adeseori desenul spontan al mandalei.
Există o mulţime de ilustraţii care atestă această tehnică practicată de însuşi Jung.
Psihoterapia jungiană la noi în țară
La noi în țară în anul 2000 ia ființă Asociația Română de Psihologie Analitică pe scurt A.R.P.A..
A.R.P.A. este singura instituție acreditată din Romania care formează în psihoterapia și
consilierea analitică jungiana, cu o experiență de peste 17 ani, recunoscută internațional.
Activitatea de formare a ARPA este acreditată de Colegiul Psihologilor din Romănia din 2005.
Formarea cuprinde și tehnicile de activare și interpretare a materialelor inconștientului: teoria
și interpretarea viselor, interpretarea desenelor și mandalei, imaginație activă și sandplay,
interpretare prin amplificare – analiza de simbol în basme, mituri și legende; interpretare
reductivă, dinamică și sintetică.
Cursurile fundamentale se centrează pe teoria jungiană privind structura și dinamica psihică,
tipurile psihologice, teoria complexelor și a dependențelor, perspectiva jungiană privind
psihopatologia; procesele de regresie, adaptare, procesul de individuare. În centrul formării stă
descoperirea relației cu sine și cu lumea, sensului destinului și mitului personal, redescoperirea
bucuriei vieții și a sacrului, capacitatea de a înțelege, reflecta și crea.
Date specifice privind înscrierea, condițiile, programa, profesorii/formatorii sunt descrise la
Institutul de formare.
În cadrul A.R.P.A. funcționează din 2009 Grupul de Dezvoltare și Grupul de ruteri care își
continuă formarea în analiza/psihanaliza jungiană sub coordonarea I.A.A.P.

-8-
ARPA oferă și posibilitatea de a intra în analiză personală prin membrii ARPA cu drept de
practică profesională.
De asemenea, sunt oferite și cursuri clinice de specializare pentru psihologi clinicieni și
psihoterapeuți specializați în alte metode de psihoterapie care doresc să-și lărgească cadrul
explicativ.
ARPA a oferit și oferă în mod constant ateliere formative pentru școlile de psihoterapie
integrativă, psihoterapie transpersonală, de art terapie, precum și formări în tehnica sanplay și
de analiză de simbol a materialelor visului.
Pentru publicul larg sunt oferite ședințele de optimizare personală și autocunoaștere, ateliere de
parenting sau de optimizare a relațiilor din grupul profesional, descrise la Servicii.
ARPA are o bogată activitate științifică și de exprimare prin artă plastică, poezie și imagine,
descrisă în cadrul Activității științifice & Exprimare artistică la care participă atât
psihoterapeuții cât și analizanții.
Concepte cheie
Amplificare. Metodă de asociere în munca de interpretare a viselor bazată pe elemente extrase
din surse diverse ca: mitologie, religie, folclor, simbolism etc.
Anima. Arhetipul feminităţii la bărbat.
Animus. Arhetipul masculinităţii la femeie.
Arhetip. Element structural primordial al psihicului uman. Arhetipul este o predispoziţie
latentă pentru experienţe specific umane ca de pildă: naştere, moarte, maternitate, dragoste etc.
Arhetipul este pe plan psihic ceea ce reprezintă trăsăturile comportamentale în biologie.
Asimilare. Procesul de integrare conştientă a conţinuturilor inconştientului personal sau
colectiv. Asimilarea se face în urma elaborării conştiente în procesul terapeutic.
Compensaţie. Proces natural de restabilire a unui anumit echilibru bazal în psihic.
Imagine arhetipală. Forma sau reprezentarea pe care o capătă arhetipul în viaţa
Inconştient colectiv. Distinct de inconştientul personal, conţine arhetipuri sau reprezentări
colective.
Individuaţie. Proces complex de sinteză a Sinelui care constă în speţă în unificarea
inconştientului şi conştiinţei
Proces de individuaţie. În viziunea lui Jung, scopul unei psihoterapii depăşeşte adeseori
tratamentul prorpiu-zis al nevrozei. Anumite fantasme şi vise cu conţinut arhetipal deschid la
unii pacienţi calea unei evoluţii mai departe spre realizarea totalităţii psihice sau a Sinelui.
Sine. Totalitate psihică, complexă, alcătuită dintr-o conjuncţie de contrarii conştient-
inconştient. Realizarea sinelui este scopul procesului de individuaţie.

-9-
Simbol. Spre deosebire de definiţia freudiană în care un simbol este o comparaţie în care
termenul comparat dispare, la Jung simbolul este reprezentarea a ceva total necunoscut de eu.
Vis. La Jung, manifestare spontană şi naturală a psihicului total.

Bibliografie

MIHAELA MINULESCU, Introducere în analiza Jungiană, Editura Trei, Bucuresti 2001

C.G. Jung: Psihologie şi alchimie, vol. I, Teora, 1996
Michael Fordham, Psihoterapie Jungiana,, Editura HERALD, București, 2014

- 10 -