ROLURILE PSIHOLOGULUI ORGANIZATIONAL

Pe de alta parte, aruncand o privire spre viitor, este evident faptul ca evolutia
lumii intregi este influentata de rapida dezvoltare si extindere a noilor
tehnologii informationale, de comunicare in masa, care afecteaza natura
muncii si determina inlocuirea anumitor tipuri de munca umana de catre
masini, ceea ce se va reflecta in transformari revolutionare ale profesiilor si
mobilitatii profesionale si in tipurile de abilitati si de competente necesare
pentru exercitarea lor. Asadar, competitivitatea a inceput sa fie cuvantul de
ordine in sfera dezvoltarii sociale, asa cum experienta, asumarea
responsabilitatilor si stabilitatea (fara a inlatura insa energia, puterea de
munca si potentialul creator profesional) au devenit cuvintele de ordine pe
piata muncii.

„In acest context, accentul cade tot mai greu si hotarat pe psihologia muncii,
stiinta care studiaza comportamentul omului in activitatea de munca
“(conform Tabachiu, 1997).

Activitatea psihologului practician in procesul muncii presupune consiliere in

problematica resurselor umane, pozitie ce se bazeaza pe largirea orizontului
teoretic, diagnoza si solutionarea problemelor aparute in procesul muncii,
pregatirea si consilierea managerilor de intreprinderi in sensul cunoasterii si
conducerii angajatilor. Conform T. Herseni (1969), „ … munca psihologului
industrial este practic o activitate de inginerie sociala, adica o stiinta aplicata
in rezolvarea problemelor socio-umane si care implica o serie de abilitati:
cultura psihologica, tact psihologic, pricepere in abordarea si rezolvarea
problemelor de natura socio-umana”. Rezumand, putem spune ca psihologul
are in cadrul organizatiilor de munca doua roluri esentiale:

• Asigurarea unui climat psihosocial adecvat care sa permita functionarea

structurilor organizatorice;

• Sugerarea masurilor de inlaturare a disfunctionalitatilor si de optimizare a

activitatii in organizatia respectiva.
Conform Z. Bogathy (2002), sarcinile practice ale psihologului intr-o
organizatie industriala se pot grupa astfel:

1. Delimitarea cerintelor corespunzatoare fiecarei profesii si loc de munca si

conturarea unor monografii profesionale, precum si implicarea lui in
elaborarea fisei posturilor;

2. Alcatuirea bateriilor de teste psihologice utilizate pentru selectie, orientare

sau reorientare profesionala sau chiar pentru promovare;

3. Efectuarea examinarilor psihologice;

4. In cazul accidentelor de munca, a bolilor profesionale, a necesitatii de

reconversie profesionala, asigurarea reorientarii persoanelor din institutia in
cauza;

5. Evaluarea gradului de risc de la nivelul diferitelor posturi si formularea

unor recomandari si contraindicatii pentru aceste posturi;

6. Analiza psihologica a eventualelor avarii tehnice;

7. Participarea la organizarea ergonomica a locului de munca;

8. Implicarea in formularea si aplicarea normelor de tehnica securitatii

muncii;

9. Daca este necesar, participarea la imbunatatirea dispozitivelor si a

organelor de comanda la echipamentele tehnice si tablourile de comanda,
pentru a se tine cont de caracteristicile psihofiziologice ;

10. Elaborarea dosarelor psihologice pentru toate persoanele ce au capacitate

decizionala in privinta repartizarii profesionale, a promovarii, aprecierii si
formarii personalului, al salarizarii, a analizei unor conflicte intragrupale.
Activitatile proprii specifice ale psihologului se desfasoara in cadrul
laboratorului, in paralel cu activitatile de colaborare cu alte departamente ale
institutiei. Laboratorul psihologic, prin natura activitatilor, este orientat nu
doar spre interiorul intreprinderii, ci si spre exteriorul acesteia, spre alte
institutii (facultati, institute de cercetare, asociatii profesionale, institute de
expertiza a capacitatii de munca).

Activitatea in industrie a psihologului si nu numai, trebuie sa se raporteze

permanent la normele ce definesc cadrul moral desemnat de cadrul
deontologic (respectul acordat celui investigat, a libertatii si vietii personale).

Examinarea psihologica, fie ca are ca scop o decizie de selectie, fie orientare

si consiliere profesionala, presupune o imbinare intre prognoza si diagnoza,
intrucat orice prognoza porneste de la o diagnoza.

La momentul actual, daca ne referim la reteta succesului, putem afirma cu

toata convingerea ca aceasta se bazeaza pe urmatoarele conditii:

• absolvirea unei facultati cu standard inalt de pregatire profesionala;

• specializare rapida – dupa absolvirea facultatii – de cateva luni in unitati

importante din lume;

• foarte buna pregatire profesionala.

Semnul egal se poate pune cu certitudine intre toate cele trei conditii de mai
sus si educatie. Din pacate, la nivelul anilor trecuti (2008) numarul somerilor
tineri din Romania este de trei ori mai mare decat numarul somerilor adulti
(conform declaratiei sefului departamentului de programe de educatie si
formare al Institutului pentru Planificare in Educatie al UNESCO, domnul
David Atchoarena). Potrivit statisticilor, in anul 2005, 23% din tinerii romani
erau someri, iar in anul 2007 procentul a scazut la 19%, dar si asa rata
somerilor tineri este de trei ori mai mare decat cea a adultilor (cu 6,4%).”
Tinerii se confrunta cu dificultati serioase in procesul de tranzitie catre un loc
de munca. Aceasta stare de fapt se regaseste atat in tarile avansate, cat si in
tarile in curs de dezvoltare. Numarul tinerilor someri a crescut de la 74 de
milioane la 85 de milioane intre 1995 si 2005, o crestere cu 14,8%. Rata
somajului in cazul tinerilor s-a mentinut la 13,5% „(conform declaratiei
reprezentantului UNESCO, domnul David Atchoarena). Cifrele de mai sus
„vorbind” de la sine, putem concluziona afirmand ca doar extrem de putini
tineri, doar „varfurile” reusesc sa se afirme si asta urmand „retetarul”
succesului expus mai sus. Desigur, si legat de afirmarea tinerilor putem vorbi
de exceptii care intaresc regula. In cazul lor este vorba de inclinatia nativa de
a conduce si de simtul foarte bine dezvoltat al afacerilor.