Formele complexe ale

perceptiei
Piloiu Ioana-Sabina
Seria 1, Grupa 1

Definire si aspecte generale

Definitii:
Proces psihic de prelucrare si interpretare a
informatiei senzoriale sub forma unei imagini
cu sens pentru subiect. (M. Anitei)
Perceptia este reflectarea obiectelor si
fenomenelor in momentul actiunii lor
nemijlocite asupra receptorilor. (Al. Rosca)

Perceptia este un proces senzorial

complex, primar pentru ca se desfasoara
in prezenta obiectului.
Durata perceptiei este conditionata de
durata actiunii obiectului in campul
perceptiv.

Perceptia directa si perceptia

indirecta
In analiza specificului psihologic al
perceptiei trebuie considerata si imbinarea
celor doua orientari-ascendenta si
descendenta-de procesare a informatiei.
Orientarea ascendenta sau perceptia
directa se bazeaza pe datele informatiei
senzoriale pe care le dezvolta, valorificand
activitatea analizatorului.

Perceptia indirecta este dirijata de

datele experientei, de schemele
perceptive, de orientarile subiectului, de
factorii comportamentali.
Dupa cum sustine Gregory, prin abordarea
indirecta constatarile noastre in legatura
cu profunzimea se realizeaza pe baza
experientei anterioare despre profunzime
sau alte caracteristici.

Formele complexe ale perceptiei

Perceptia spatiului se realizeaza ca

perceptie a formei, marimii, distantei,

directiei si profunzimii.

Aceste forme complexe ale perceptiei pot

fi reunite si ordonate in doua categorii
majore: spatiul bidimensional si cel
tridimensional.

In perceptia formei si a marimii obiectelor

se imbina mecanismele receptiei vizuale
asociate cu experienta tactilo-kinestezica.
Forma si marimea obiectelor sunt
percepute atat direct, in baza explorarii
vizuale si tactilo-kinestezice, dar mai ales
indirect, in baza experientei si prin
raportarea la etaloane de marime si
forma.

Perceptia spatiului tridimensional, a volumului

obiectelor, a profunzimii presupune in cel mai
inalt grad combinarea intre abordarea directa,
bazata pe informatia de tip senzorial si
abordarea indirecta, bazata pe evaluarile
conceptuale si experienta subiectului.
Indici importanti in perceptia
volumului:luminozitatea, unghiul de incidenta al
luminii, raportul dintre lumini si umbre, pozitia
obiectului.

Prpastia vizual

In primele experimente privind

prapastia vizuala (Gibson si
Walk, 1960) au fost observati
bebelusi cu varste intre 6 si 14
luni.
Instrumentul este reprezentat
de doua mese cu o suprafata
tip tabla de sah, una fiind
montata cu aprox. 1m
deasupra celeilalte, parand sa
formeze o prapastie.Aceasta
era insa complet sigura,
intrucat intreaga parte
superioara era acoperita cu un
geam care nu reflecta.

Perceptia distantei
Pentru a putea localiza un obiect in spatiu
trebuie sa estimam corect distanta la care
se afla, sau adancimea.
Pentru a putea reusi sa percepem lumea
tridimensionala prin intermediul imaginilor
bidimensionale, utilizam o serie de indici
monoculari care creaza impresia de
distanta.

Indicii monoculari

Gradientul de
textura- textura
obiectelor este mai
clara, se observa mai
exact la apropiere, iar
cu cat obiectele sunt
mai departate, cu atat
textura este mai mica
si mai nediferentiata.

Perspectiva liniara- cand

un obiect este la distanta,
imaginea sa retiniana
este mai mica.
Superpozitia- obiectele
aflate mai aproape de
privitor tind sa fie in fata
sau sa acopere partial
obiectele mai indepartate.

Umbra- o imagine avand

umbre si parti mai luminate
ofera impresia de adancime cu
toate ca se afla pe o suprafata
plana.
Viteza miscarii- obiectele
indepartate par sa se miste in
campul vizual mai lent decat
obiectele apropiate.
Perspectiva spatiala- cu cat
distanta dintre privitor si peisaj
creste, culorile se estompeaza
si capata o tenta de albastru,
datorita vaporilor de apa din
atmosfera.

Marimea relativa- daca intr-o

imagine se afla o serie de
obiecte similare, care difera ca
marime, persoanele vor
interpreta obiectele mai mici
ca fiind mai indepartate.
Pozitia verticala- cand
obiectele sunt pe pamant, cu
cat par a fi mai indepartate
sub linia orizontului, cu atat
par mai aproape de noi. Pentru
obiectele aflate in aer, cu cat
sunt mai indepartate deasupra
liniei orizontului, cu atat par
mai aproape de privitor.

Indicii binoculari
Convergenta- atunci cand ambii ochi privesc un
obiect care se afla in centrul campului vizual,
trebuie sa se apropie mai mult unul de altul,
atunci cand obiectul este mai aproape, decat
atunci cand este mai departe.
Disparitatea retiniana- datorita faptului ca ochii
nostri se afla la cativa centimetri distanta, se
formeaza doua imagini ale aceluiasi obiect privit
din unghiuri diferite.

Perceptia miscarii are la baza atat

mecanisme ale perceptiei directe cat si ale
perceptiei indirecte. Mecanismele
perceptiei directe vin sa sustina ideea ca
miscarea obiectelor este accesibila privrii
umane chiar si in absenta reperelor.
Mecanismele perceptiei indirecte a miscarii
tin de implicarea experientei perceptive a
subiectului.

Perceptia timpului are la baza in special mecanisme

de procesare indirecta, ceea ce sugereaza complexitatea
acestei forme. Acestea implica participarea unui sistem
intreg de repere, cum ar fi: miscarea astrelor,
succesiunea zi-noapte, utilizarea unor mijloace artificiale
de masurare a timpului.
Perceperea nemijlocita a timpului este extrem de limitata
si se reduce de la cateva sutimi de secunda pana la 2-3
secunde. Foarte rapid perceperea timpului implica
mecanisme mnezice si reprezentarea timpului trecut.
Astfel, timpul este in cea mai mare masura trait si mai
putin perceput, el trecand greu in conditii de activitati
plictisitoare, lipsite de interes.

Bibliografie

Anitei, M. Fundamentele psihologiei,

Mook, D. Experimente clasice in
psihologie, Rosca, A. Psihologie generala