ROLUL PROCESELOR AFECTIVE

Definim afectivitatea ca reprezentand totalitatea a stărilor și fenomenelor

care țin de viața psihică a omului (de emoții, sentimente, pasiune).
Afectivitatea este o componenta esentiala si indispensabila a sistemului psihic
uman, la fel de necesara si logic determinata ca si celelalte componente - cognitiva,
motivationala, volitiva. Ea reprezinta o modalitate specifica de relationare cu
lumea si cu propriul Eu.
Procesele afective sunt procese psihice care reflectă relaţia dintre subiect şi
obiect sub formă de trăiri. Prin urmare, nu obiectul în sine determină o trăire, ci
relaţia dintre subiect şi obiect. 
Expresiile emoţionale, manifestatările comportamentale externe ale procesului
emoţional îndeplinesc roluri importante în viaţa omului, printre cele mai
semnificative ar fi:

- rol de comunicare (starea afectivă trăită se poate face cunoscută prin expresiile
emoţionale imprimate pe chip);

- rol de influenţare a conduitei altora în vederea săvârşirii unor fapte (o persoană

poate plânge pentru a impresiona, pentru a obţine mângâierea sau acordul în a
realiza ceea ce şi-a propus);

- rol de autoreglare (în vederea unei adaptări mai bune la situaţiile cu care se
confruntă: plângem în situaţii triste, râdem în cele vesele);

- rol de contagiune (de a transmite sau trezi situaţii similare şi la alte persoane,
prin acestea întărindu-se forţa de coeziune sau dezbinare a grupului din care face
parte );

- rol de accentuare sau diminuare a stării afective (plângând, o persoană se

poate descărca, elibera sau, dimpotrivă chiar, se poate ,,încărca’’ afectiv );