Modalitati de transformare a atentiei involuntare in atentie voluntara la copii

Scolari

Atenția unui preșcolar reflectă interesele sale în raport cu obiectele din jur și acțiunile
efectuate cu acestea. Copilul este concentrat asupra unui obiect sau acțiune numai atâta timp cât
interesul său pentru acest obiect sau acțiune nu dispare. Apariția unui subiect nou determină o
schimbare a atenției, astfel încât copiii rareori fac același lucru mult timp.
De-a lungul vârstei preșcolare, datorită complicației activităților copiilor și a mișcării
acestora în dezvoltarea mentală generală, atenția devine mai concentrată și mai stabilă. Deci,
dacă preșcolarii mai tineri pot juca același joc timp de 30-40 de minute, atunci până la vârsta de
cinci sau șase ani, durata jocului crește la două ore. Acest lucru se datorează faptului că jocul
copiilor de șase ani reflectă acțiuni și relații mai complexe ale oamenilor, iar interesul pentru
acesta este susținut de introducerea constantă a unor situații noi. Stabilitatea atenției copiilor
crește, de asemenea, atunci când privește imagini, ascultă povești și basme. Deci, durata
vizualizării unei imagini crește de aproximativ două ori până la sfârșitul vârstei preșcolare, un
copil de șase ani este mai conștient de imagine decât un preșcolar mai mic, identifică laturi și
detalii mai interesante în ea. Principala schimbare a atenției în vârsta preșcolară este că pentru
prima dată copiii încep să-și controleze atenția, să o direcționeze în mod conștient către anumite
obiecte, fenomene, să rămână asupra lor, folosind unele mijloace pentru aceasta. Originile
atenției voluntare se află în afara personalității copilului. Aceasta înseamnă că dezvoltarea
atenției involuntare în sine nu duce la apariția atenției voluntare. Acesta din urmă se formează
datorită faptului că adulții includ copilul în noi tipuri de activitate și, folosind anumite mijloace,
îi direcționează și organizează atenția. Îndrumând atenția copilului, adulții îi oferă aceleași
mijloace prin care ulterior începe să controleze el însuși atenția.
In producerea atentiei voluntare un rol deosebit il au mecanismele verbale si, in special, lobii
frontali. Autoreglajul voluntary se exprima prin orientarea intentionata spre obiect, intensificarea
activitatii psihice si inhibarea unor preocupari perturbatoare, izolarea sau limitarea agentilor
perturbatori si mentinerea concentrarii pe durata necesara indeplinirii activitatii.
Atentia voluntara este favorizata de indeplinirea urmatoarelor conditii:
- Stabilirea cat mai clara si precisa a scopului activitatii
- Accentuarea semnificatiei activitatii cu sublinierea efectelor ei positive
- Stabilirea momentelor activitatii si evidentierea celor care necesita o atentie mai
concentrate
- Crearea intentionata a unei atmosphere favorabile desfasurarii activitatii
- Eliminarea sau diminuarea efectelor factorilor perturbatori.
Bibliografie
1. Fundamentele psihologiei – Suport de curs – Vancu Gabriela
2. Portal educational – Eseu ,,Tipuri de atentie”