Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“Descoperim în noi înșine ceea ce ascund ceilați și cunoaștem în ceilalți ceea ce ascundem în
noi înșine”, spune autorul Luc de Clapiers. Ce este personalitatea?
“Personalitatea este un lucru prea complex pentru a fi încorporată într-o „cămașă de forță”
conceptuală”, spune și psihologul Gardon Allport, cel care și-a propus să răspundă la această
întrebare. A căutat prin reviste, ziare și cărți și s-a concentrat asupra încercărilor serioase de
analizare sau de cercetare a personalității. Personalitate=Omnibus, „atot-cuprinzător”,
personalitate= abordarea trăsăturilor, personalitate=abordare ierarhică
Personalitatea, un cuvânt complex care ne pune de fiecare dată mintea la contribuție. Inițial,
termenul de personalitate, din punct de vedere etimologic, provine din latină, persona
desemnând purtătorul de măști în cadrul serbărilor religioase din Roma Antică și avea sensul
de aspect exterior. Astăzi, termenul persoană reprezintă omul ca enitate concretă într-un cadru
social dat. Termenul de personalitate, spre deosebire de cel de persoană, evidențiază trăsăturile
esențiale ale omului, gândirea, afectivitatea. În limbajul curent, personalitatea este sinonimă cu
o individualitate puternică, o personă cu calități și merite deosebite.
În accepțiunea sa cea mai largă, termenul de personalitate denumește ființa umană considerată
în existența ei socială și înzestrarea ei culturală. Personalitatea integrează în sine organismul
uman, structurile psihice și totodată, relațiile în care omul este prins ca și mijloacele culturale
de care dispune.
1
-dimensiunea socia-culturală a personalității se constituie în urma intervențiilor complexe ale
socialului asupra acestui potențial uman nativ, prin procesele de socializare și enculturație.
Ființa umană este caracterizată de un anumit tip de dinamică energetică, adică de forță,
mobilitate, echilibru și dinamismul proceselor sale psihice și ale actelor sale motorii. Conceptul
care desemnează acest aspect este numit temperament.
Fiecare ființă umană își manifestă încă de la naștere tipul de activitate nervoasă superioară, iar
prin interacțiune cu mediu se dobândește factura psihologică, temperamentul propriu zis.
Tipologii temperamentale
Prima clasificare a tipurilor temperamentale a fost realizată încă din antichitate de medicii greci
Galenus și Hipocrat.Această tipologie a fost populară de-a lungul evului mediu și încă mai este
utilizată și în ziua de azi. Împărțirea temeperamentelor are la bază un criteriu fantezist, anume
predominanța unui fluid organic asupra celorlalte. Deși această expplicație nu corespunde
realității, tipurile indentificate de medicii grei corespund unor diferențe reale și observabile între
indivizi.
1 Tipul coleric are emoții puternice și reactivitate motorie accentuată, impulsiv și uneori chiar
violent ,agresiv, face risipă de energie, reușind însă să-și dovedească rapid capacitățile
inconstant în relațiile cu ceilalți, vorbire inegală, înclinație spre exagerare etc.
2 Tipul sagvinic este vesel, bine dispus, trece totuși rapid de la o trăire afectivă la alta, se
adaptează rapid, reușind să se stăpânească relativ ușor, ceea ce îi permite stabilirea rapidă de
2
relații sociale, abundență a expresiei verbale și fire comunicativă, ia ușor decizii, simțind nevoia
variaței situațiilor.
3 Tipul flegmatic este calm, imperturbabil, chiar lent, echilibru emoțional, fiind puțin
recreativ din acest punct de vedere, dar cu sentimente durabile, caracterizat de răbdare și
toleranță, se adaptează mai greu și trece cu o oarecare dificultate de la o activitate la alta,
meticulos, înclinat spre rutină etc.
4.Tipul melancolic este emotiv și sensibil, are dificultăți de adaptare, capacitate de lucru
reduse, dar obține un randament progresiv, înclinat spre reverie și interiorizare, puternic
afectat de insuccese, compensează insuccesele prin închiderea în sine, capabil de activități de
migală.
Este o teorie mai nuanțată decât precedenta, tipologia temperamentală fiind delimitată în
funcție de 3 parametri:
Activismul unele persoane sunt mult mai predispuse spre acțiune în raport cu altele, fiind
stimulate de eventualele obstacole, în timp celelalte renunță cu ușurință sau acuză dificultățile
insurmontabile.
Ecoul se referă la amprenta mai profundă sau dimpotivă pe care evenimentele vieții o lasă
asupra vieții noastr, diferența referindu-se la persoane caracaterizate de primaritate,
precoupare pentru prezent, superficialitate, optimism, ceea ce denotă un ecou slab al
evenimentelor și persoanele
Pasionații
Colericii
Sentimentalii
Nervoșii
3
Flegmaticii
Sngvinicii
Apaticii
Amorfii
Personalitatea este unică și orginală. Aceasta întrucât fiecare pornește de la o zestre ereditară
unică, singulară și mai departe în câmpul existenței sociale concrete, fiecare străbate un drum
anume, încercând o serie de variate experiențe, având anumite efecte asupra cursului dezvoltării
și construirii edificiciului de personalitate. În modelul general-uman de personalitate intră
următoarele însușiri:
-Potențialul creativiății
Forma cea mai înaltă de dezvoltare a aptitudinilor care se manifestă într-o activitate de
importanță istorică pentru viața societății, pentru progresul cunoașterii umane, a științei,
tehnicii, culturii conducând la creații unice, irepetabile o reprezintă geniul.
Caracterul este expresia întregului sistem al personalității. Are un rol deosebit de important în
adaptarea și integrarea individului în viața socială.
Caracterul reprezintă o sumă de principii care oferă consistența interioară individului în câmpul
social.
4
Personalitatea este o sinteză bio-psiho-social-istoric pentru că asigură adaptarea individului a
condițiile mediului natural și mai ales, social. Aceasta se constituie fundamental, în condițiile
existenței și activității.
Bibliografie