Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Sociologie și Psihologie

Secția Psihologie

Stadiile dezvoltării morale din perspectiva lui L. Kohlberg

Năstase Simona

Anul I

Grupa C

Psihologie Cognitivă

Timișoara

2014
 Născut în 1927, Lawrence Kohlberg a fost un psiholog american ce s-a remarcat prin studiile și
teoriile sale asupra problemei dezvoltării morale. A studiat și a fost profesor la Universitatea din
Chicago, iar mai apoi a predat și la Harvard.
Kohlberg a fost inspirat și influențat de cercetările lui J. Piaget asupra raționamentului moral.
Ca și Piaget, Kohlberg a fost împotriva ideii că dezvoltarea morală este o transmitere simplă a regulilor
morale de la adulți către copii. Trecerea de la o etapă la alta în cadrul modelului lui Kohlberg este
asemănătoare cu acomodarea de care ne vorbește Piaget. Tranziția se petrece atunci când copiii nu mai
pot face față unor informații noi bazându-se pe viziunea lor curentă asupra lumii. Totuși, în viziunea
lui Kohlberg raționamentul moral evoluează și devine din ce în ce mai complex pe parcursul
adolescenței și al perioadei adulte, dezvoltarea morală nefiind încheiată la vârsta de 10-11 ani. În plus,
el considera că stadiile piagetiene sunt stadii de dezvoltare tipice, ideale, depind de vârstă și nu
evidențiază o dezvoltare structurală.

L. Kohlberg a dezvoltat un sistem propriu de evaluare prin folosirea unui set de ”dileme
morale”, adică scurte povestioare în care protagoniștii trebuie evaluați în raport cu normele colective,
care pot fi uneori opuse unor principii morale.
În cercetările sale, Kohlberg aplică inițial, în 1950, un set de 10 dileme unui eșantion format
din 72 de studenți americani, cu vârsta cuprinsă între 10-16 ani, majoritatea băieți. Participanții au fost
urmăriți și ulterior pentru a putea fi surprinse modificările care apar o dată cu vârsta. Ulterior
cercetarea s-a realizat și în Canada, Mexic, Turcia etc. și s-a ajuns la concluzia că dezvoltarea morală
este identică, universală, prezentă în toate culturile, diferind doar sub aspectul procentelor de tineri care
într-o cultură se află într-un stadiu, iar în alta, în altul ( Bonchiș, 2006).

În urma muncii sale Kohlberg a identificat 3 niveluri de dezvoltare morală, fiecare implicând 2
stadii diferite.
Nivelul preconvențional se încadrează în perioada 4-10 ani. Este caracterizat de o judecată
morală egocentrică a copilului, în care el urmărește propriile interese și se bazează pe consecințele
propriilor comportamente. Astfel, standardele morale sunt dictate din exterior, iar faptele sunt apreciate
în funcție de consecințele lor. În stadiul moralității ascultării, copilul respectă regulile pentru a evita
pedeapsa, binele și răul fiind determinate de consecințele unei acțiuni, dacă un copil este pedepsit,
acțiunea a fost greșită, dacă nu, acțiunea a fost bună. În stadiul moralității hedonismului instrumental
naiv, orientarea copilului este în funcție de recompensă, iar copilul se conformază la normă întrucât un
comportament bun aduce satisfacerea propriilor nevoi sau a nevoilor cuiva drag.
Nivelul convențional se încadrează în perioada 10-13 ani. Deciziile morale sunt luate pe baza
conformării la așteptările altora. Astfel, egocentrismul se diminuează, dar moralitatea este stabilită tot
din exterior, de la familie sau alte grupui de apartenență, individul încercând să se facă perceput de
către ceilalți ca fiind bun. Legea este respectată doar pentru că reflectă autoritatea, ceea ce este bine sau
rău fiind judecat în raport cu convenționalul, cu ceea ce este normal, cu ceea ce face majoritatea. În
stadiul moralității bunelor relații copilul va avea un comportament care-i aduce din partea celorlalți
aprecieri, va încerca să-i mulțumească pe ceilalți și să nu le înșele așteptările. Așadar începe să conteze
și intenția și se respectă principiul ” ce ție nu-ți place altuia nu-i face”. În stadiul moralității legii și
ordinii se impune respectul indispensabil în fața oricărui tip de autoritate în vederea unei bune
organizări și funcționări a societății. Astfel individul este orientat spre satisfacerea expectanțelor
autorităților, perspectiva individuală devine relativă și copilul își afirmă acordul cu legile sociale
pentru a evita sentimentele de vinovăție date de ”neîndeplinirea datoriei” (Atkinson, Atkinson, Smith,
Bem, 2002).
Nivelul postconvențional se instaleaază după vârsta de 13 ani. Acum individul pe lângă faptul
că încercă să definească valorile morale în termeni proprii, face și eforturi pentru a le interioriza.
2
Comportamentul corect este definit în termeni de drepturi individuale și consens al societății. Pentru
acest nivel este nevoie de o gândire formală, capabilă să opereze cu noțiuni abstracte. Se va face astfel
o diferențiere între ceea ce înseamnă moral și ceea ce înseamnă legal: legile și convențiile au sens doar
în măsura în care se sprijină pe considerații morale (Paloș, 2013). Stadiul moralității contractuale și a
acceptării democratice a legii presupune abordarea criteriilor morale ca urmare a unei decizii mutuale,
prin care se pune accentul pe angajamentul contractual al individului față de societate. Așadar legea
este rezultatul negocierilor, deliberărilor și acordurilor individuale, trebuie respectată dar nu este
imutabilă, putând fi schimbată dacă realitatea o cere și există argumente solide. Stadiul moralității
principiilor individuale de conduită se caracterizează prin faptul că judecata de sine este mai
importantă decât influențele exterioare, individul stabilindu-și propiul set de valori și convingeri.
Acum persoana este recunoscută ca fiind cea mai înaltă autoritate morală. Acesta este stadiul
principiilor etice universale, aplicabile întregii umanități, drepturile omului, prezervarea vieții etc. și
atunci când legea încalcă principiile trebuie acționat în conformitate cu principiile dreptății.

În ceea ce privește factorii care influențează dezvoltarea morală, Kohlberg adoptă o poziție
intermediară, între ereditate și mediu, propunând 4 elemente principale ce explică trecerea de la o etapă
la alta.
În primul rând el menționează nivelul dezvoltării cognitive și consideră la fel ca Piaget că un
copil nu poate atinge un anumit nivel al judecății morale fără a fi atins o anumită dezvoltare cognitivă.
Acesta este motivul pentru care Kohlberg și colaboratorii săi au cerut participanților să rezolve și
anumite sarcini de gândire logică și au constatat existența unei corelații între dezvoltarea cognitivă și
cea morală, prima fiind considerată factor motivațional și facilitator.
Mai apoi, voința sau dorința joacă un rol important, suplinind decalajele ce pot apărea între
nivelul cognitiv și cel moral, Kohlberg însuși subliniind că numai o parte din indivizii aflați în stadiul
moralității principiilor individuale de conduită pot fi capabil de martiraj asemenea lui Martin Luther
King.
Influența copiilor de aceeași vârstă, a părinților sau a altor persoane constituie un alt factor
esențial. Interacțiunile facilitează percepția celuilalt, asumarea unor roluri și construirea propriei
identități. Apoi, mediile limitează oportunitățile de învățare a unor roluri diferite și uneori chiar
restrâng oportunitățile copilului de a avansa în dezvoltarea morală.
Un alt factor ce influențeaxă formarea și evoluția judecăților morale ține de o anumită structură
de justiție care implică instituțiile și grupurile sociale cu care copilul interacționează.

În ceea ce privește caracteristicile stadiilor dezvoltării morale, Kohlberg le consideră:

- universale, prezente în toate societățile, stadiul moral dominant însă fiind diferit de la o cultură la
alta; diferă prin urmare ritmurile de atingere a acestor stadii, în funcție de bagajul ereditar sau de
oportunitățile sociale;
- integre, deciziile rămânând aceleași la un anumit nivel, judecățile având tendința să se regrupeze în
jurul unei valori dominante;
- invariabile, fiecare individ parcurgând stadiile în aceeași ordine, asemănător dezvoltării cognitive.

La adresa teoriei lui L. Kohlberg sunt aduse numeroase critici. O parte se referă la faptul că unii
oameni nu-și îmbunătățesc raționamentul moral de-a lungul timpului, ba din contră chiar regresează.
Mai apoi, unii cercetători contestă universalitatea teoriei deoarece judecățile morale din anumite culturi
se bazează pe priorități specifice. În plus, multe critici sublinează faptul că L. Kohlberg se
concentrează asupra raționamentului moral și mai puțin asupra comportamentului moral.
În sfârșit, principala critică a fost adusă de K. Gilligan care considera că teoria este una sexistă,
deoarece autorul afirma că raționamentul moral al femeilor ar ”evolua” până în stadiul 3, în timp ce în
3
cazul bărbaților s-ar ajunge până în stadiul 4. Gilligan susține că femeile se dezvoltă diferit din punct
de vedere moral, iar Kohlberg a ajuns la aceste rezultate pentru că și-a făcut studiile în special pe
băieți, al căror nivel mediu educațional era mai ridicat decât al fetelor. Autoarea apreciază că maniera
independentă și asertivă în care sunt educați băieții, îi încurajează pe aceștia să considere dilemele
morale ca inevitabile conflicte de interese, pe care legile și convențiile sociale sunt proiectate să le
rezolve și numește această orientare moralitate a dreptății. Fetele, în schimb, sunt învățate să fie
grijulii, empatice și preocupate de ceilalți, ca urmare, moralitatea implică compasiunea față de binele și
bunăstarea celuilalt și numește această orientare o moralitate a grijii față de ceilalți.

În ciuda criticilor aduse, principiile și determinările dezvoltării morale, susținute de L.

Kohlberg, prezintă importanță din perspectiva implicațiilor și aplicațiilor practice, îndeosebi în
domeniul educațional (Bonchiș, 2006).

4
BIBLIOGRAFIE

1. Atkinson, R., Atkinson, R. Smith, E., Bem, D., (2002), Introducere în pihologie. București:
Editura Tehnică.
2. Bonchiș, E., (2006), Teorii ale dezvoltării copilului. Cluj-Napoca: Dacia.
3. Harwood, R., Scott, A., Vasta, R., (2010), Psihologia copilului. Iași: Polirom.
4. Munteanu, A., (2007), Psihologia copilului și a adolescentului. Timișoara: Eurobit.
5. Paloș, R., (2013), Psihologia educației între teorie și practică. București: Editura Didactică și
Pedagogică.