Conceptul de curriculum, definit în sens larg, reprezintă paradigma afirmată
istoric în pedagogia postmodernă (contemporană), din anii ’50 până în prezent. Definirea și analiza sa la nivel conceptual implică raportarea la trei criterii epistemologice: sfera de referință – funcția generală – structura de bază.
Sfera de referinta a paradigmei curriculumului este determinata filosofic
(epistemologic) la nivelul relatiilor sale cu teoria pedagogica si cu modelul pedagogic.
Teoria pedagogica defineste si analizeaza obiectul de studiu specific (educatia),
normativitatea specifica (necesara pentru ordonarea educatiei) si metodologia de cercetare specifica (necesara pentru emanciparea si ameliorarea educatiei), prin concepte pedagogice fundamentale: educatia, finalitatile educatiei, continuturile generale ale educatiei (morala, intelectuala, tehnologica, estetica), formele generale ale educatiei (formala, nonformala si in informala), sistemul de educatie/invatamant, axiomele, legile, principiile-educatiei, cercetarea pedagogica operationala si cea fundamentala.
Modelul pedagogic este o constructie epistemologica realizata prin accentuarea
si articularea conceptelor fundamentale, fixata in cadrul unor axiome care impun in plan normativ superior:
abordarea educatiei ca activitate psihosociala
conceperea educatiei la nivelul interdependentei dintre dimensiunea educatiei: obiectiva (functiile generale ale educatiei) subiectiva (finalitatile educatiei) valorificarea educatiei, la nivelul tuturor continuturilor si formelor generale ale educatiei realizarea-dezvoltarea educatiei in context deschis la nivel de sistem si proces de invatamant
Functia generala a paradigmei curriculumului este cea de centrare educatiei
asupra finalitatilor educatiei, macrostructurale (idealul educatiei, scopurile generale strategice) si microstructurale (obiective generale si specific) construite la nivelul interdependentei necesara intre cerintele educatiei.
Structura de baza a paradigmei curriculumului este fixate la nivelul optimizarii
raporturilor dintre componentele necesare in realizarea oricarui proiect curricular:
principale : finalitatile educatiei – continuturile generale – metodologia
Conceptul de curriculum definit la nivel de proiect pedagogic/educativ defineste:
1. Finalitatile educatiei care orienteaza valoric si prospectiv orice activitate de
educatie/instruire, organizata in contextul deschis al sistemului si al procesului de invatamant. 2. Resursele axiologice si metodologice necesare pentru a atinge finalitatile educatiei, propuse la nivel de sistem de invatamant si de proces de invatamant. 3. Metodele, procedeele si instrumentele de evaluare necesare pentru a estima sau verifica gradul in care au fost indeplinite finalitatile activitatii de educatie/instruire, orientate valoric si prospectiv la nivel de sistem si de proces de invatamant, communicate pedagogic la inceputul activitatii de educatie/instruire.
In sens larg, curriculumul ca proiect pedagogic defineste ,,orice activitate
educativa” conceputa si realizata in cadrul sistemului si al procesului de invatamant, organizata in context formal (scolar), nonformal (extrascolar). Pe termen scurt, mediu si lung. In sens restrans, curriculumul ca proiect pedagogic este dependent de sfera sa de reprezentare la nivel de sistem si de proces de invatamant. La nivel de invatamant, curriculumul este implicat in conceperea si realizarea reformei invatamantului care solicita schimbarea calitativa a finalitatilor macrostructurale, a structurii de organizare a sistemului de invatamant, a continutului procesului de invatamant.
Calitatea curriculumului poate fi evaluata prin analiza raporturilor existente intre
modul de concepere si modul de realizare a proiectului pedagogic/educativ in contextul specific sistemului de referinta (reforma invatamantului, planul de invatamant, programele si manualele scolare-construite curricular).