UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE și ŞTIINȚELE EDUCAŢIEI

Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar-ID

LITERATURA ROMÂNĂ

-RECENZIE- 
,, SĂ CREŞTEM MICI", de LAURA GRŰNBERG 

COORDONATOR:
CONF.UNIV.DR. ANCA PETRESCU

STUDENT:
BIRIŞIU I. MARIA MADALINA
AN I

Carte pentru oameni mari sau pentru oameni mici? 

„Să creştem mici- carte pentru cei mici care trebuie citită neapărat de cei mari” de Laura
Grünberg a apărut la Editura Art, București, în decembrie 2014, cartea fiind premiată cu Trofeul
Arthur, Ediția I, Premiul pentru secțiunea proză.  Laura Grünberg este scriitoare, membră a
Uniunii Scriitorilor din România, fiind și profesoară la Facultatea de Sociologie, Universitatea
din București.  A publicat mai multe cărţi de literatură, printre care „Poveste cu un gând
strănutat”, „Improvești” , fiind și coautoare a volumului „Nesupusele” . 
Împrumutată pentru a fi citită de al meu copil, am ajuns să o citesc pe nerăsuflate, atrasă
fiind inițial de subtitlu: ,, carte pentru cei mici care trebuie citită neapărat de cei mari". Am citit
pe rând cartea, atât eu, cât și fiul meu. Fără putință de tăgadă, poate fi încadrată în categoria
cărţilor pentru adulți, cărţilor pentru copii, cărților de creştere a copiilor, cărților de dezvoltare
personală, dar și în categoria cărților amuzante. Încadrarea în fiecare categorie o face cititorul, în
funcție de vibrația primită prin lectură. 
 Tema este protestul față de lumea adulților, temă care nu este nouă, amintind de revolta
lui Oskar Matzerath din „Toba de tinichea” a lui Günter Grass, care s-a oprit voit din creștere la
doar trei ani. De altfel, „Toba de tinichea” este chiar prima recomandare de lecturi suplimentare
obligatorii inserată în volum. Cartea reflectă societatea românească actuală, cu trimiteri directe la
comportamente autohtone și la tipuri de români, autoarea jonglând cu ușurință cu tipologiile
umane. 
Cartea are 92 de pagini, fiind structurată în 22 de titluri, însoțită de un supliment de bandă
desenată realizată de Alexandru Ciubotariu. În mare, volumul cuprinde trei mari părți: tipologia
oamenilor de astăzi, încercările grupului de inițiativă de a combate omarita și manualul de
crescut mici. 
Cartea debutează brusc, descriptiv, cu o clasificare a tipurilor principale de oameni, ce ne
ajută să înțelegem demersul autoarei: comunii (oamenii-medie), avuții, oamenii-codiță
(paraziții), ofuscații, plutitorii, pufoșii, dar și omarii și omicii, lăsați în mod intenționat la sfârșit .
Omarii sunt „oamenii crescuţi prea mari.... Aceştia sunt oameni periculoşi care s-au
înmulţit îngrijorător în ultima perioadă. Mulţi ofuscați devin omari pentru că frustrarea este un
sentiment care duce rapid la o creştere excesiv de mare. Mulți avuți pot deveni omari pentru că
obsesia pentru bani este direct proporțională (ai învățat despre asta la matematică? Dacă nu,
întreabă un profesor pufos de la școală) cu pierderea copilăriei. Pufoșii, în principiu, nu pot
deveni omari. Comunii pot deveni omari doar dacă se întâlnesc cu cine nu trebuie la un moment
dat în viață sau dacă urmăresc prea mult emisiuni TV care îi îndrumă greșit.”
În schimb, „Omicii sunt într-adevăr mici de înălţime, dar compensează prin inocenţă,
lipsă de cunoştinţe inutile sau periculoase, nonconformism şi un râs molipsitor. Toți copiii sunt
omici, adică niște pufoși mici. Chiar și cei care mai fac prostii, nu ascultă, nu iau mereu note
bune. Sunt omici cu unele defecte care se pot remedia ușor. Indiferent de greșelile pe care le fac,
cât timp sunt copii, vârsta bate omarita, pentru că tinerețea nu lasă boala să apară. Copiii sunt
deci imuni la omarită, fără să fie vaccinați de cei mari în acest sens.”
Abia în partea a doua apare narațiunea, introducând personajele: trei omici din București–
Simon, Dany și Emi (toți în jur de 10 ani, cât are fiul meu 😊), care, într-o joi seară, s-au hotărît
să pună bazele Grupului de Iniţiativă privind Combaterea Omarilor din Lume – filiala România
(GICOL-RO), pentru a eradica sau reduce omarita. Este vorba un proiect în adevăratul sens, prin
care aceștia își doresc să îi (re)aducă pe adulți pe tărâmul copilăriei. Dintre strategiile avute în
vedere de cei trei copii, m-a fascinat ziua capetelor sus -,,Incredibil câtă lume nu te priveşte în
ochi, merge pe stradă cu privirea în pământ, nu se uită la copaci, la stele şi nori şi… cu atât mai
puţin la ceilalţi oameni din jurul lor – ofuscați, oameni-codiță sau pufoşi. Toţi cei cu tendinţe de
privit în jos au fost dotaţi gratuit cu apărători de privit în jos (cercuri din carton colorat,
asortate la ţinute, cu diametrul de un metru, băgate pe cap).” Dar și cursurile intensive de
amintiri din copilărie mi-au atras atenţia în mod special: ,,Omarii trebuiau să-și reamintească
cât mai multe din copilăria lor: ce prostii făceau, ce jocuri practicau, ce prieteni aveau, la ce
filme se uitau, cum erau îmbrăcați, cum se vedea lumea de la înălțimea și mintea lor de atunci.
Pentru asta, grupul de inițiativă a organizat cursuri intensive de amintiri din copilărie. Omarii
erau expuşi la propriile lor amintiri din copilărie extrase sub hipnoză.”
Partea a treia presupune parcurgerea a două faze: evaluarea gradului de omarită (pe baza
unui chestionar) și practicarea unor exerciții de dezinhibare și de dat în mintea copiilor: să te uiți
în oglindă și să te schimonoseşti, să-ți imiți cățelul sau pisica, să mănânci haotic, să dansezi în
ploaie.
 Volumul se încheie cu o listă de lecturi care te pot ajuta să rămâi omic sau să scapi
de omarită și cu un glosar cu termenii încercuiți pe parcursul cărții.
Mi-au plăcut umorul și luciditatea cu care Laura Grünberg reușește să surprindă
societatea românească actuală, dar și faptul că a reușit să mă pună pe gânduri. În plus, faptul că
autoarea inventează cuvinte noi aduce un suflu proaspăt volumului. 
 „Să creștem mici” este o lectură relaxantă și provocatoare, cu adresabilitate în mod
special adulților care au copii și au uitat cum este să fii copil, putând fi citită de copiii trecuți de
vârsta de 10 ani. Scrisă din mai multe perspective (mamă, profesor, sociolog), sarcasmul ascunde
o mulțime de semnificații. Dacă va fi citită cu mintea deschisă, sigur cititorii vor reflecta cu mai
mare atenție asupra comportamentului. Volumul  provoacă și la teste psihosociologice atipice, de
evaluare a gradului de omarită, dar şi exerciţii de făcut haz de necaz. 
Așadar, invit cititorii la un exercițiu amuzant de introspecție, cu speranța că nu au fost
afectați de omarită ( și nici de coronavirus 😉).