Aspecte caracteristice ale

ATENȚIEI, MEMORIEI
și IMAGINAȚIEI
determinate de varietatea
tipului de activitate și a
tipului de relații in
procesul de desăvârșire a
personalitatii
Dascalu Elena-Roxana
Epuran Maria-Catalina
Feodor Elizabeta
Gheorghe Ioana
Jugastru Teodora
 ATENȚIA
Atenția este capacitatea noastră de a fi
conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și de a
ne concentra asupra unor anumite stimuli sau sarcini
mentale. Este o funcție cognitivă esențială care ne
permite să filtrăm și să procesăm informațiile din
mediu, să selectăm informațiile relevante și să ignorăm
cele care nu sunt importante pentru sarcina curentă.
 Tipuri de atentie
• În funcţie de cât efort depunem şi cât de mult conştientizăm,
vorbim despre:
Atenţia involuntară, când atenţia este captată deşi nu ne
propunem acest lucru. Omul nu dă atenție în mod spontan, decât
lucrurilor care îl intereseaza.

Atenţia voluntară, când se depune un efort pentru a atinge

un anumit obiectiv sau pentru a finaliza o anumită sarcină. Îsi gaseste
condițiile de existență în atenția spontană. Atenția voluntară s-a născut
sub presiunea trebuinței și odată cu progresul inteligenței.

Atenţia postvoluntară, care se bazează pe deprinderea de a

fi atent. Este o formă superioară de manifestare a atenției, fiind o atenție
specializată, bazată pe obișniunțe. Se formează prin educație, pentru că
atenția se poate educa.
În funcţie de direcţia principală de orientare a atenţiei :

Atenţia internă, ce presupune orientarea către: gânduri,

imagini, sentimente și apare în cadrul comunicării cu sine;

Atenţia externă, este orientată către lumea exterioară, către

obiecte, fenomene, persoane) și intervine în toate tipurile de activitate
umană : muncă, joc, învăţare, creaţie;

Atenţia expectativă sau de aşteptare este atunci când

suntem în aşteptarea iniţierii sau finalizării unor acțiuni.
 Însușirile atenției
Volumul atenţiei reprezintă aspectul cantitativ al atenţiei. Adică cantitatea de
date ce pot fi cuprinse simultan în planul reflectării conștiente;

Concentrarea atenţiei depinde de motivaţia persoanei. Gradul de concentrare

este dependent de factori precum: interesul subiectului pentru activitate și rezistența lui la
factorii perturbatori.

Stabilitatea atenției este capacitatea de a menţine atenția la un stimul o

perioadă mai mare de timp. E influențată de proprietățile stimulului, de complexitatea și
natura activității și nu în ultimul rând de motivația subiectului.;

Distributivitatea atenției, este capacitatea persoanei de a-şi concentra simultan

atenţia asupra a doi sau mai mulţi stimuli.

Mobilitatea sau flexibilitatea atenției fiind ușurinţa mutării atenţiei de la un

stimul la altul sau de la o activitate la alta.

Distragerea atenției este rezultatul acțiunii diferiților stimuli, care mută atentia
persoanei într-o altă direcție. EX: aparitia oboselii/plictiselii, diminuarea interesului, etc.
 Variația tipului de activitate și a tipului de relații pot influența modul în care
atenția noastră funcționează și se dezvoltă. Iată câteva aspecte caracteristice ale atenției
determinate de varietatea tipului de activitate și a tipului de relații:

Activități de învățare - activitățile care implică învățarea de informații și abilități

noi, cum ar fi studiul, necesită o atenție concentrată și de durată. Astfel de activități pot ajuta
la dezvoltarea atenției de durată, care este importantă pentru menținerea atenției pe o
perioadă mai lungă de timp.

Activități creative - activitățile care implică creativitatea, cum ar fi pictura sau

scrisul, pot dezvolta capacitatea noastră de a fi prezenți în momentul prezent și de a ne
concentra asupra detaliilor. Astfel de activități pot ajuta la dezvoltarea atenției selective, care
este importantă pentru a ne concentra asupra unui anumit aspect sau detaliu în timpul unei
activități.
 Relații sociale - relațiile cu ceilalți pot influența modul în care ne
concentrăm și menținem atenția. Relațiile pozitive și constructive pot
îmbunătăți capacitatea noastră de a fi prezenți în momentul prezent și de a
ne concentra asupra interacțiunii cu ceilalți, în timp ce relațiile negative sau
conflictuale pot avea un efect invers.

Meditație - meditația poate fi o activitate utilă pentru dezvoltarea

atenției noastre și pentru a ne ajuta să fim mai prezenți și să ne concentrăm
mai bine. Practicarea meditației poate ajuta la dezvoltarea atenției selective
și a atenției de durată.

În general, dezvoltarea unei atenții puternice și eficiente poate fi

influențată de varietatea tipului de activitate și de tipul de relații cu ceilalți.
Este important să căutăm oportunități de a fi prezenți în momentul prezent
și de a ne concentra atenția asupra activităților noastre pentru a îmbunătăți
atenția noastră și pentru a ne dezvolta personalitatea într-un mod pozitiv.
 Aspecte caracteristice ale ATENȚIEI în
stadiile dezvoltării
 Primul an de viata
Nou-născuţii sunt atenţi la sunete şi imagini. Corpurile lor devin
mai liniştite, se opresc din ceea ce fac, îşi deschid ochii, iar frecvenţa
ritmului cardiac se reduce. Totuşi, dacă stimulii externi sunt mult prea
intenşi sau schimbările se produc prea brusc, sugarii devenin agitaţi. Aceasta
este o reacţie de apărare numită reflex de apărare.

Sugarii dezvoltă, de asemenea, atenţia selectivă. Nou-născuţii

preferă imagini cu o luminozitate moderată, faţă de imagini foarte şterse sau
prea luminate.
 Anteprescolarul(1-3 ani)
Atenţia prezintă câteva particularităţi caracteristice acestui stadiu:
– este involuntară;
– se manifestă cu intermitenţă;
– este superficială;
– este puternic stimulată de spectacolul general al lumii, al spaţiului de viaţă,
– este uşor de distras de orice modificare din ambianţă (pe durata unui joc de 10 minute se pot
produce 3-4 abateri de la desfăşurarea lui);
–maturizarea neurofuncţională se exprimă şi în creşterea stabilităţii relative a atenţiei;
Astfel, la 2 ani se poate menţine 10 minute, la 3 ani, 15 minute;
– atenţia poate fi stimulată prin comenzile vocale ale adultului.
 Preșcolarul(3-6 ani)
Atenţia involuntară este:
– amplu manifestată şi permanent susţinută de curiozitate
– deosebit de activă
– eficientă în activităţile de la grădiniţă, deoarece gradul de înţelegere crește
– se remarcă creşterea volumului atenţiei
Stabilitatea şi concentrarea atenţiei este de:
– 15 minute la 3-4 ani,
– 20 minute la 4-5 ani,
– 25- 30 minute la 5-6 ani.
Cea mai importantă schimbare este apariţia atenţiei voluntare. Ea
apare mai întâi în cadrul jocului şi apoi în celelalte activităţi. Ea se instalează
treptat, pe măsură ce se dezvoltă limbajul.
La 3 ani, copilul poate răspunde pentru scurt timp la comanda
adultului de a fi atent, dar este vorba despre atenţie involuntară.
După 4-5 ani, nu numai că răspunde comenzilor exterioare, dar îşi
poate fixa un scop şi se poate autoregla în vederea atingerii lui.
  Scolarul mic(6/7-10/11 ani)
Dacă la intrarea în şcoală domină atenţia involuntară, pe măsura parcurgerii următoarelor clase,
atenţia voluntară este mai frecvent prezentă şi din ce în ce mai eficientă.
Dacă la elevii clasei I domină atenţia externă, pe măsură ce activităţile se complică, se manifestă
frecvent atenţia internă.
Evidentă este şi creşterea stabilităţii atenţiei. La începutul şcolii, copiii îşi menţin atenţia 25-30
minute, se ajunge relativ repede la 45-50 minute.
Volumul atenţiei se modifică. La clasa I el este de 2-3 elemente care pot fi recepţionate simultan şi
într-un timp foarte scurt. Apoi creşte către 4-5 elemente.
Distributivitatea progresează şi îi permite copilului să recepţioneze ceea ce îi explică
învăţătoarea şi ceea ce-i arată.
La copiii de clasa I atenţia este foarte uşor distrasă(exemplu, căderea unui creion, închiderea bruscă a
unei uşi, etc.).
• 1. neatenţia activă – se exprimă în neastâmpărul elevului, agitaţia inutilă, instabilitatea în desfăşurarea
propriei activităţi şi deranjarea celorlalţi,
• 2. neatenţia pasivă – e mai greu de relevat, deoarece elevul stă liniştit, dând impresia că urmăreşte cele ce se
petrec în clasă, dar în realitate are mintea în alte locuri.
 Preadolescență(11/12-14/15 ani)
În această etapă creşte capacitatea de concentrare a atenţiei pentru
a învăţa eficient (atenţia este voluntară şi tinde să devină postvoluntară).
Aceștia se concentrează mai uşor dacă activitatea este susţinută de
motivaţie și interes pentru obiectul învăţării.

CREDITS: This presentation template was created by

Slidesgo, including icons by Flaticon, infographics & images
by Freepik
 Adolescenţii (14/15-24/25 ani)

Dezvoltă capacitatea de concentrare a atenţiei, mai ales atunci când

sunt implicaţi, de exemplu, în desfăşurarea unor concursuri.
Selectivitatea atenţiei se manifestă în ignorarea anumitor stimuli şi
în concentrarea asupra altora. Adolescenţii sunt selectivi cu informaţiile care
îi interesează sau nu pentru realizarea scopurilor propuse.
Distributivitatea atenţiei se manifestă în procesul de învăţare prin
trecerea succesivă de la focusarea pe un stimul, apoi pe altul, şi înapoi.
Memoria
Memoria este un proces psihic care
constă în întipărirea, recunoașterea și
reproducerea experienței din trecut
( senzații, idei, emoții, sentimente).
Tipuri de memorie
  In functie de prezenta sau absenta intentiei si a controlului voluntar

• Memorarea involuntara sau neintenţionată se realizează în mod cotidian, în procesul

perceperii diferitelor obiecte, situaţii, întâmplări şi în cursul desfăşurării diferitelor
activităţi. Este aceea care, în toate cele trei faze (endocarea, stocarea și
reactualizarea) se realizează fără existenţa unui scop mnezic precis şi fără controlul
voinţei.
• Memoria voluntară sau intenţionată este forma esenţială de organizare şi manifestare
a capacităţii mnezice a omului, ea fiind strâns conectată şi integrată motivelor şi
scopurilor activităţilor specifice, începând cu activitatea de joc şi terminând cu
activitatea de creaţie.
 In funcție de prezenta sau absenta desprinderii si intelegerii
legaturilor specifice intre elementele si secventele materialului
• Memoria mecanică se caracterizează prin fixarea, păstrarea şi reproducerea
unui material, pe de o parte, în forma lui iniţială, fără vreo modificare
semnificativă, iar pe de altă parte, fără realizarea unei înţelegeri a
conţinutului şi legăturilor logice între diferitele secvenţe şi elemente.

• Memoria logică este mediată şi instrumentată de operaţii mentale speciale

de analiză, comparare şi relaţionare criterial-semantică a elementelor
materialului. Genetic, ea se structurează în urma memoriei mecanice şi
eficienţa sa depinde de dezvoltarea şi maturizarea intelectuală generală a
individului. Contribuţia cea mai mare la elaborarea schemelor şi
procedeelor sale mnemotehnice o are procesul învăţării organizate, în
şcoală.
 După aferența dominantă, memoria poate fi:
 vizuală  auditivă  kinestezică  mixtă
Formele temporale ale memoriei
Memoria senzorială este un rezervor temporar pentru informațiile senzoriale
curente. Ea trece prin foarte putine schimbări începând din perioada de sugar. Însă fară
procesare (encodare), memoria senzorială dispare rapid.
Memoria de scurtă durată (MSD) are o structură complexă, cuprinzând date
despre evenimente şi fenomene variate, într-o ordine determinată sau aleatorie. Ea nu
este o imagine fidelă a conţinutului memoriei senzoriale, ci rezultatul prelucrării şi
interpretării acestuia.
Memoria de lungă durată (MLD) este un deposit cu o capacitate practic
nelimitată, care păstrează informațiile perioade îndelungate.
 Caracteristici ale memoriei
Câteva aspecte caracteristice ale memoriei determinate de varietatea
tipului de activitate și a tipului de relații sunt:
•Activități repetitive - cum ar fi învățarea unor proceduri sau tehnici, pot ajuta la
consolidarea memoriei prin crearea unor conexiuni puternice între neuroni. Acest
tip de activitate poate fi util în dezvoltarea abilităților practice și învățarea unor
abilități noi.
•Activități creative - necesită imaginație și creativitate, cum ar fi arta sau
literatura, pot dezvolta memoria prin asocierea unor informații cu imagini sau
idei. Acest tip de activitate poate ajuta la dezvoltarea memoriei vizuale și la
îmbunătățirea capacității de a reține informații.
• Activități sociale - relațiile sociale pot influența memoria prin
implicarea în interacțiuni cu alți oameni. Conversațiile și activitățile în grup
pot ajuta la consolidarea memoriei prin repetare și prin crearea unor
conexiuni sociale. Acest tip de activitate poate fi util în dezvoltarea
abilităților sociale și învățarea de la alți oameni.
• Activități fizice - exercițiile fizice regulate pot îmbunătăți memoria
prin creșterea fluxului de sânge și oxigen către creier și prin creșterea
producției de substanțe chimice benefice pentru creier, cum ar fi endorfinele.
Acest tip de activitate poate fi util în dezvoltarea abilităților motorii și
îmbunătățirea sănătății mentale și fizice.
• Experiențe emoționale - experiențele emoționale puternice, atât
pozitive, cât și negative, pot influența modul în care reținem și accesăm
informații. Amintirile care sunt puternic legate de emoțiile intense sunt mai
ușor de reținut și mai ușor de accesat, ceea ce poate avea un impact asupra
formării și dezvoltării personalității noastre.
Aspecte caracteristice în stadiile dezvoltării
PRIMUL AN DE VIAȚĂ

În această etapă a vieții, memoria este influențată în special de comportamentul

persoanelor din jurul copilului, asociațiile verbale ale denumirii obiectelor fiind baza
decodificării semnalelor ulterioare.
 Pe baza memoriei vizuale, copiii pot recunoaște obiectele,
 Pe baza celei auditive pot recunoaște voci, sunete și structuri sonore,
 Pe baza celei gustative pot dezvolta anumite preferințe alimentare,
 Pe baza celor olfactive pot fi atrași de elemente plăcute și le pot respinge pe cele
neplăcute.

Doarece creierul nu este foarte dezvoltat în această perioadă a vieții, multă vreme s-a
crezut că nou-născuții nu sunt capabili să învețe sau să-și amintească informații, lucru care
ulterior s-a dovedit a fi fals, având în vedere că aceștia se obișnuiesc cu anumite lucruri și
nu le mai dau importanță.
 ANTEPREȘCOLARUL (1-3 ani)
Dezvoltarea reprezentărilor constituie un indicator important al prezenței active a memoriei. Memoria
este pusă în valoare prin capacitatea copilului de a fixa experiențele de viață, prin recunoașterea persoanelor,
obiectelor, imaginilor. Antepreșcolarii memorează aspectele concrete ale vieții, cu care se întâlnesc de multe
ori și care sunt legate de dorințele și plăcerile lor.

În această perioadă a vieții, mecanismele memoriei sunt abia la începutul dezvoltării. Memoria este
una imediată, concretă, legată de fapte care s-au repetat sau de nevoile și dorințele copilului. Întipărirea se
întâmplă în mod involunar și este capabilă să fixeze numai date legate de persoane, fapte, situații ce îi
stârnesc interesul copilului. Păstrarea informațiilor are loc pe o durată scurtă de timp, la vârsta de un an
timpul de păstrare fiind de câteva săptămâni, iar la trei ani de câteva luni.

Antepreșcolarul mare poate reține povestiri scurte despre persoane pe care le cunoaște și despre
întâmplări simple. O caracteristică a acestei vârste este plăcerea de a li se spune o poveste de mai multe ori.
Acest fenomen este explicat prin faptul că repetiția permite construirea unor reprezentări pe baza celor
auzite. Totodată, copilul dorește ca povestea să îi fie spusă în același fel și îl deranjează dacă aceasta are
schimbări, acest lucru perturbându-i formarea reprezentărilor.
 PREȘCOLARUL (3-5 ani)
Memoria preșcolarului suferă o tranziție de la forme mai puțin
productive la forme mai productive, acest lucru datorându-se
dezvoltării gândirii și limbajului interior. Prin urmare, se dezvoltă atât
procesele de memorare involuntară, cât și voluntară.
Memoria pe termen lung începe să apară, în special pentru
amintirile asociate cu experiențele emoționale.
Pentru a suplini neputința propriei lor capacități de a păstra sau
reactualiza, copiii au tendința de a adăuga de la ei elemente
inventând, fapt confundat de multe ori cu minciuna.
 ȘCOLARUL MIC (6-9 ani)

Eficacitatea memoriei de lucru crește mult în copilăria mijlocie,

punând bazele unei game largi de abilități cognitive. În această perioadă
copilul este, înainte de toate, o ființă receptivă și mai puțin creatoare.
Copilul conștientizează treptat că memoria și mai ales memorarea
este o activitate fundamentală pentru învățare, iar repetiția este suportul de
bază al acesteia.
Memoria de scurtă durată devine foarte activă după 8 ani, iar cea de
lungă durată, la rândul său, devine mai consistentă.
Se dezvoltă în mod direct o serie de calități ale memoriei:
-trăinicia păstrării
-exactitatea reproducerii
-promtitudinea și rapiditatea reactualizării
-volumul memoriei
 PREADOLESCENŢA (10/11-14/15 ani)

Memorarea şi învăţarea suferă transformări majore. Tânărul ştie că prin reproducere se

realizează comunicarea și că reproducerea reprezintă cartea de vizită a inteligenţei. De aceea,
este din ce în ce mai atent la retransmiterea cunoştinţelor, realizând scheme, rezumate și
conspecte.

Preadolescenţii încep să memoreze mai uşor laturile abstracte şi generale ale

cunoştinţelor, ceea ce nu era posibil în copilărie. Aceștia au o atitudine mai activă faţă de
păstrare şi conştientizează valoarea repetărilor şi au iniţiative personale în realizarea lor.
Reproducerea întrece recunoaşterea, dar ea nu se depărtează prea mult de organizarea iniţială a
materialelor din momentul în care a fost întipărit. Acest aspect este caracteristic majorităţii
preadolescenţilor.

Totodata, preadolescentii reușesc să își cunoască unele particularități ale propriei memorii
și le pot apoi folosi cât mai bine ca să facă față cerințelor școlare.
 ADOLESCENŢA (14/15-24/25 ani)
Memoria ajunge la performanțe foarte mari în această perioada. Ea este
una din laturile cele mai solicitate ale activității intelectuale. Dacă în pubertate
memoria de scurtă durată este foarte activă, în adolescență memoria de lungă
durată se organizează prin acumularea și stocarea informațiilor.
Caracteristicile cele mai importante sunt:
 dezvoltarea conștiinței de sine
 afirmarea propriei personalități
 integrarea treptată în valorile vieții
Dezvoltarea capacităților intelectuale facilitează desfășurarea activității
școlare. Adolescentul descoperă faptul că învățarea este mai eficientă decât până
atunci. Totuși, el simte nevoia de a restructura materialul de informație pe care
trebuie sa-l fixeze. Procesul învățării si al memorarii capată unele însușiri noi.
 IMAGINAȚIA
Imaginația este o abilitate mentală
complexă care ne permite să creăm sau să
reprezentăm în minte experiențe, imagini sau
idei care nu există în prezent. Ea poate fi
influențată de varietatea tipului de activitate și a
tipului de relații cu ceilalți, în procesul de
dezvoltare a personalității.
 Caracteristice ale imaginației determinate de varietatea
tipului de activitate și a tipului de relații:
-Activități creative
-Activități tehnice
-Relații interpersonale
-Variația activităților
Este important să căutăm oportunități de a explora și de a
învăța lucruri noi în cadrul unor activități variate și de a dezvolta
relații pozitive și constructive cu alții pentru a stimula imaginația și
pentru a ne dezvolta personalitatea într-un mod pozitiv.
Aspecte caracteristice
ale imaginației în
stadiile dezvoltării
 Stadiul antepreșcolar(1-3 ani)
În acest stadiu apare o formă elementară de imaginație
reproductivă.
De la doi ani imaginaţia se dezvoltă activ
prin activitați creative precum:
 Joc
 Desen
 Magism
 Animism
 Stadiul preșcolar (3-6 ani)
Copilăria dar mai ales vârsta preșcolară este adesea
numita perioada jocului și a imaginației.
Dacă la antepreşcolar abia apare o formă
elementară de imaginaţie reproductivă implicată în
ascultarea poveştilor şi a povestirilor simple, la preşcolar se
manifestă pe deplin reconstituirea mentală a celor
ascultate.
Între 3 şi 5 ani copilul nu mai face distincţie
între fantezie şi realitate Pe la 5-6 ani fanteziile copilului se
axează pe interior. El deja îşi face imaginaţii despre
personalitatea sa, despre pregătirea pentru şcoală
Stadiul școlarului mic (6,7 -10,11 ani)
- atitidine mai realista, folosesc expresi artistice, figuri de stil accesibile lor.

Stadiul preadolescenta(10,11 - 14,15 ani)

- imaginație bogata, imaginația reproductiva mai antrenata, imaginea creatoare
Este mai bine relaționată cu gandirea însă pot aluneca ușor catre fantezie
Stadiul adolescentului (14,15-18,20 ani)- Adolescenţii
simt că planul imaginaţiei este o zonă de autodefinire şi
exprimare originală. Imaginaţia reproductivă este cu
uşurinţă implicată în învăţarea la diferite discipline, dar şi
în realizarea lecturilor particulare.
 Importanta imaginatiei în dezvoltarea personalitații
Imaginația este direct legată de memorie și emoții, precum și de percepția
a tot ceea ce le înconjoară. De aceea, dezvoltarea acestei abilități are o mare
influență asupra dezvoltării generale a personalității.
Imaginația, reprezentând o anumită formă a psihicului, este între percepție
și gândire. În același timp, acesta continuă să fie separat de aceste două procese.
Este demn de remarcat că imaginația este absolut necesară. Faptul este că rezultatul
acestui proces este toate realizările culturale pe care le are societatea umană. Iar în
aceasta există deja o legătură a imaginației cu creativitatea.
Imaginația și creativitatea- Componenta principala a creativitatii o
constituie imaginatia.
Imaginația dăunatoare?- Desenele animate și Reveria
Exercițiu pentru evaluarea imaginației
-7 litere a,e,i,r,t,m,s
Formați din aceste 7 litere căt mai multe cuvinte cu înțeles. De exemplu:
ritm.
• Reguli:
O literă se folosește numai o dată
Cuvintele pot fi substantive, verbe la orice timp, articole etc.
4 minute
Nu aveți voie să folosiți alte litere decât cele date
Se acordă câte un punct pentru fiecare cuvânt format
Se consultă grila de evaluare, se constată și se precizează nivelul de
dezvoltare actuală a imaginației.
Repere de evaluare
Quartilul 1 (1-25) - subnormă (subdotație imaginativă)
Quartilul 2 (26-50)- normă dar mai jos de medie
Quartilul 3 (51-75) – normă dar mai sus de medie
Quartilul 4 (76-100) -supranormă (supradotație imaginativă)
Quartilul= a patra parte dintr-un număr întreg, pus în relații de succesiunecu
celelalte quartiluri.
Sinonim=sfert
Multumim pentru atenție!