Cursul 3

Neuropsihologie

AVRAM FLORENTINA OLIMPIA

OCTOMBRIE 2022
Ce este mintea?
Care este legătura dintre minte și creier?
Neuropsihologia cercetează legăturile, relația
care există între minte/psihic şi creier, analizând
şi fiecare dintre aceste “entități”, precum şi
legăturile dintre ele.

O veche idee din neuroștiință afirmă faptul că

creierul are funcţii localizate pentru diferite
procese psihice şi mai credea că, odată cu viaţa
adultă, creierul se oprea din dezvoltare/creştere.

Noi acum ştim că aceste afirmaţii, ipoteze nu

sunt adevărate.
 Diferite funcţii psihice din creier – cum ar fi
memoria, emoţiile şi chiar activarea funcției motorii
– sunt distribuite pe zone vaste (extinse) din creier
şi nu sunt limitate la o zonă restrânsă sau la alta.

 Chiar şi diferențierea strictă între imputul

senzorial (realizat de neuronii senzoriali sau
aferenţi) şi output-ul obţinut prin intermediul
neuronilor motori sau eferenţi/senzitivi nu este una
chiar atât de strictă (fixă).

 Distribuţia acelor hărți ale creierului arată

activarea acelor regiuni din creier care
“lucrează împreună” pentru a putea structura
funcţiile psihice, iar această activare este în
continuă schimbare într-un mod dinamic, de-a
lungul experienţelor de pe tot parcursul vieţii.
 Există acele perioade timpurii de dezvoltare care sunt foarte importante în privința creșterii (la nivelul creierului –
printr-un aport foarte mare de neuroni) în care creierul este vulnerabil și are nevoie de anumite imputuri pentru a i se
structura, stimula, dezvoltarea într-un mod sănătos.
 Dar creierul nu se oprește din dezvoltare, din creștere, după perioada (vârsta) copilăriei sau a adolescenței.

termen Creșterea și dezvoltarea termen

scurt creierului lung

 Activarea rețelelor neuronale prin  se realizează în patru

transmiterea impulsului nervos – duce la modalităţi esențiale (la nivelul
asociații chimice temporare pe termen structurii creierului, se
scurt între neuroni – ceea ce generează realizează și în viața adultă).
memoria de scurtă durată.
  creșterea de noi neuroni din celulele stem neuronale, care,
după noile cercetări, se află la adult, în acea zonă a creierului
Neurogeneza
numită hipocamp (această formațiune are rol și în reglarea
homeostaziei generale a organismului)

 creșterea şi modularea conexiunilor sinaptice

dintre neuroni, prin schimbarea modulului
termen termen Neurosinaptogeneza acestora de a comunica unii cu alţii. (sunt 20 000
scurt lung de conexiuni pe care un neuron le poate avea cu
alţi neuroni prin intermediul sinapselor, iar acest
proces este în continuă schimbare de-a lungul
vieții, al experienței indivizilor).

modificări
epigenetice
 Modificarea moleculelor non- ADN denumite
reglatoare epigenetice.
 Non-coding ADN – are un rol structural în
organizarea moleculei de ADN ; reprezintă
orice ADN care nu codifică fie un polipeptid,
fie un ARN.
Mielina
 Constituirea ei prin intermediul celulelor nevrogliale
(oligodendrocitele); aceste celule gliale au un rol important în
formarea mielinei și în menținerea axonilor mielinizați de la nivelul
SNC. Această constituire a mielinei face posibil ca potențialele de
acțiune (impulsul nervos) ale ionilor care intră și ies din
membranele celulare să se transmită de 100 de ori mai rapid, iar
perioada de repaus (sau refractară) dintre impulsurile nervoase
este de 30 de ori mai scurtă (30 x 100 = 3 000) = de 3 000 ori mai
rapidă este propagarea impulsului nervos (datorită mielinei) dar şi
mult mai coordonată ca timp şi distribuție.
 Epigenetica: studiul modificărilor ereditare în expresia genetică sau fenotipul celular
cauzate de alte mecanisme decât modificările în secvența de nucleotide din ADN.

 Exemple de astfel de modificări sunt:

 Metilarea ADN şi modificarea histonelor – ambele revenind la reglarea expresiei
genelor fără a altera secvenţa nucleotidelor din ADN.

 Schimbările epigenetice sunt generate de experiență şi ele modifică modul în care

experiențele viitoare vor permite expresia genică (sau enotipul celular), producerea
proteinelor şi realizarea schimbărilor structurale.

 Genotipul – expresia genică, adică totalitatea genelor;

 Fenotipul – ansamblul de atribute, trăsături, caracteristici ale unui organism ce rezultă
din expresia genică din influenta ambianţei şi a interacţiunii cu mediul.

 Neuroplasticitatea creierului – modalităţi prin care creierul se schimbă sau este

modificat prin experiență.

 Descoperirile referitoare la modul în care creierul este modelabil (poate fi schimbat,

transformat) ca răspuns la experiență, reprezintă cercetări care ne permit înțelegerea
modului în care experiența, relațiile și mintea pot schimba însuși creierul.

 Toate aceste descoperiri despre neuroplasticitatea creierului pot fi integrate în abordarea

conceptului de minte (Mind).
 Mintea apare/ survine în acest flux de energie și informație, în interiorul și între aceste 2 componente.

 O definiție integrativă, interdisciplinară a minții: „Mintea umană este un proces relațional și încorporat
care reglează fluxurile de energie și informație”. (Mindsight, Noua știință a transformării personale, p.
89). „Mintea este un proces care reglează fluxul de energie și informație. Mintea este deopotrivă în
interiorul corpului si in afara lui. The Mind, A Journey to the heart of being human, D. Siegel, 2017,
tradusă în lb. romana : Mintea. O călătorie spre centrul fiinţei umane, Ed. Herald, 2018.

 De modul în care atenția direcționează acest flux de informație și energie care survine din experiență,
depinde activarea anumitor căi neuronale; alături de atenție, un rol deosebit de important în acest proces
de activare, de constituire a noilor rețele neuronale din creier, îl au și experiențele interpersonale (cazul
copiilor izolați, crescuți de animale).

 În interiorul nostru, atenția (mecanism psihic de autoreglare) conduce la activarea neuronilor din
nevrax (din SNC). Probabil că această atenție interioară determină, conduce fluxul de energie prin
întregul corp.
 Când comunicăm unii cu alţii, de asemenea, în timp ce eu scriu iar voi citiţi aceste cuvinte, folosim
(valorificăm) puterea atenției de a direcționa fluxul de energie și formele sale simbolice pe care le numim
informație. Energia şi informația curg între noi precum și în interiorul nostru.

 Odată cu schimbările ce se produc în activarea neuronală, este creată oportunitatea schimbării

structurii creierului.
 Impuls nervos - potențial de acțiune (mișcarea undei de excitaţie electrică)

 Odată cu modificarea atenției externe (față de ceea ce se află în afara noastră), se

crează oportunitatea de a schimba rețelele neuronale (conexiunile dintre
neuroni), care modelează nu numai activitatea din creier, ci și modifică
conexiunile structurale din creierul celor implicați în interacţiuni, în comunicarea
dintre oameni.

 Acest fapt sugerează că mintea (prin raportare la fluxul de energie din interiorul și
din exteriorul corpului) poate schimba structura creierului.

 Acolo unde este atenția noastră – se realizează activarea rețelei neuronale

(impulsul nervos se propagă, curge) și conexiunile neuronale se intensifică
(cresc), proces care poartă denumirea de creștere neuronală.

 Aceste procese ne ajută să înțelegem nu numai modul în care este posibilă

schimbarea prin intermediul dezvoltării personale, al psihoterapiei, a
autoconștientizării, de exemplu, dar putem, de asemenea, să înţelegem modul în
care societățile în care trăim ne modifică (schimbă) sau ne structurează mintea.
Vă mulţumesc
pentru atenţie!