NEUROLOGIE

CURS 1

DR.ANA CAMPEANU
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE ALE
SISTEMULUI NERVOS
Sistemul nervos permite individului
• să între în contact cu mediul,
• sa perceapa simbolurile din mediu,constient sau subconştient
• sa reacţioneze specific prin activităţi diferite(mişcare,activitate
mentală).
• este principalul reglator al funcţiilor organismului:funcţiile vegetative
(inferioare),funcţiile mentale (superioare),
• sa se adapteze la mediu si la viata de relatie prin intervenţii rapide.

Sistemul nervos la om s-a structurat şi perfecţionat într-o îndelungată

istorie filogenetică ajungând la un înalt grad de organizare structurală
şi funcţională, permiţându-i capacităţi complexe (de a vorbi, gândi,
creea, opera cu noţiuni abstracte) pe care le stochează prin activităţi
de memorizare.

• Creierul este organul psihic-mental.

• Omul se naşte cu un creier imatur, cu capacitate
funcţională inferioară altor mamifere, cu activitate
reflexă (supt, plâns, apucare forţată, mişcări
dezordonate) « fetalizare », dar cu potenţialităţi
infinite de dezvoltare, maturizare după naştere,
sub influenţa mediului familial şi social.

• Prin mecanismul codului genetic sunt transmise

trăsături şi predispozitii, pulsiuni şi tendinţe, cu rol în
ritmul şi traiectoria de conţinut al dezvoltării psihice
individuale.

• Particularizarea limbajului şi a personalităţii

individului sunt condiţionate de exerciţii de învăţare
şi motivaţie, depind de factorii de mediu.
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE ALE SISTEMULUI
NERVOS
Sistemul nervos este reprezentat de :
• - sistem nervos central (encefalul sau creierul şi
măduva spinării),acoperit de membrane meningeale,
suspendat în lichid cefalorahidian(LCR) şi protejat
de cutia craniană şi canalul vertebral.
• - sistem nervos periferic alcătuit din nervii
spinali, nervii cranieni şi ganglionii asociaţi.

Elementele de bază ale sistemului nervos sunt două tipuri de

celule distincte din punct de vedere anatomic şi funcţional,
dar interdependente în realizarea funcţiilor sistemului nervos:
neuronii şi celulele gliale.
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE ALE
SISTEMULUI NERVOS
Neuronii reprezintă
-unitatea structurală şi
funcţională a sistemului
nervos(SN) ,
-celulele cele mai specializate
în procesarea informaţiei
Sunt alcătuiţi
• corpul celular (pericarion)
• prelungiri (axoni şi
dendrite),

Au o membrană selectivă
lipoproteică şi citoplasmă în care
se găsesc structuri sau organite
celulare cu rol în metabolismul
celular.
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE ALE
SISTEMULUI NERVOS
Câteva dintre acestea sunt specifice neuronului :
• corpusculii Nissl – locul de sinteză a proteinelor
• corpusculii Golgi, sinteza proteinelor, hidrocarbonatelor, sub
formă de vezicule în citoplasmă
• mitocrondriile ce conţin enzime respiratorii (flavoproteine şi
citocromi), catalizează reacţiile de formare a ATP care prin
reducerea la ADP, eliberează energia necesară funcţiilor
celulare
• lisosomii, care intervin în digestia intracelulară
• Centriolul,organitul care participă la diviziunea celulară nu se
găseşte decât în celulele neuronale fetale; neuronii nu se
divid după naştere.
• citoschelet format din neurofibrile care determină forma
pericarionului şi a prelungirilor acestora şi transportă
diferite substanţe în interiorul neuronilor. Sunt 3 tipuri de
neurofibrile: actina, microtubuli şi neurofilamente
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE ALE SISTEMULUI
NERVOS
Prelungirile neuronilor, dendritele şi axonul formează sinapse cu alţi
neuroni realizând reţele şi sisteme neuronale, bază anatomică a
funcţiilor creierului .
Dendritele conduc excitaţia către pericarion, ramificaţiile lor formează arborele dendric.
Numărul ramificaţiilor şi extinderea dendritică se corelează cu numărul de sinapse şi
complexitatea circuitelor.

Axonul conduce informaţia de-alungul unor distanţe mari propagând semnalul electric.

Sunt înconjuraţi de o teacă izolatoare lipidică(teacă de mielină) formată din celule gliale –
celula Schwann(în sistemul nervos periferic) şi oligodendroglia(în sistemul nervos
central)cu rol protector,izolator, asigurând conducerea rapidă a potenţialelor de acţiune
prin conducere săltătorie(nodurile Ranvier)
În aceste prelungiri sunt sisteme(tubuli sau filamente) de transport al substanţelor fundamentale
care sintetizează mediatorii. Transportul se face în ambele direcţii şi constă în:
• -transport rapid (100-400 mm/zi)datorat a două proteine : kinezina(transportul anterograd )şi
dineina(transportul retrograd).
• -transport lent care este numai anterograd(o.1-3 mm/zi),datorat unei proteine asemănătoare
kinezinei.

• .
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE ALE SISTEMULUI
NERVOS

După funcţie, neuronii sunt:

• -aferenţi, care aduc informaţia în sistemul

nervos central;
• -eferenţi, care transmit comanda motorie la
organele efectuare(muşchi şi glande)
• -interneuroni unde se procesează informaţia
sau o transmit(conectează regiuni diferite ale
sistemului nervos central)
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE ALE SISTEMULUI
NERVOS
Transmiterea sinaptică este procesul prin care neuronii comunică între ei sau cu
organele efectoare(muşchi sau glande),se face la nivelul sinapselor:

 -sinapse chimice,prin neurotransmiţători-mediatori chimici,care conectează

numai 2 neuroni.Mediatorul este sintetizat,stocat în vezicule sau cuante la nivelul
versantului presinaptic(neuronul care transmite informaţia) si eliberat în cantităţi
precise. Pe versantul postsinaptic (neuronul care primeşte informaţia sau efectorul)
există receptori specializaţi.
Principalii mediatori care realizează sistemul neurochimic al creierului sunt:
noradrenalina(NA), DOPA(dopamina), serotonina, acetilcolina(Ach), glutamat, GABA.
(acid gama aminobutiric)
O menţiune aparte este sinapsa neuromusculară(placa motorie) care transmite
informaţia motorie de la motoneuronul alfa la fibra musculară. Mediatorul chimic este
acetilcolina.

 -sinapse electrice(prin canale ionice care conectează grupe de neuroni,

sincronizand activitatea acestora).

Reţeaua neuronală poate fi excitatorie sau inhibitorie.

 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE ALE
SISTEMULUI NERVOS
Conform structurii histologice sistemul
nervos central(SNC)este alcătuit din:
• substanţa cenuşie (pericarioni)
• substanţa albă din fibre (albă datorită
mielinei).
La nivelul cortexului substanţa cenuşie
este la suprafaţă şi substanta albă este
în profunzime, iar la nivelul maduvii
spinarii(MS) substanţa cenuşie este în
profunzime iar cea albă la suprafaţă.
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE ALE SISTEMULUI
NERVOS
Celule de susţinere sau nevroglii au diverse funcţii.Tipuri:
1. Astroglia sau astrocitul:
 protoplasmatic,rol de susţinere, compune bariera
hematoencefalică(BHE) prin contactul picioruşelor sale cu
vasele sanguine şi pericarionul.
BHE controlează orice relatie a neuronului.Se permite astfel
transferul oxigenului, a substanţelor nutritive din sânge şi
eliminarea din neuroni a produşilor de metabolizare,
îndepărtarea excesului de neurotransmiţători din spaţiul
extracelular, controlul concentraţiei ionilor în spaţiul
extracelular, reglând concentraţia de potasiu de la acest nivel.
Rolul ei în patologie este foarte important,deteriorarea ei
determină pătrunderea în parenhim a agenţilor patogeni, a
elementelor figurate, a proteinelor, formându-se edemul
cerebral de tip citotoxic.Trebuie cunoscută modalitatea şi
condiţiile de penetrare a medicamentelor prin acestă barieră.
 fibrilar, are rol cicatrizant, sistemul nervos central nu
are ţesut conjunctiv
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE ALE SISTEMULUI
NERVOS
2. Oligodendroglia cu rol mielinoformator

3. Microglia are rol de fagocitare şi proliferare în condiţii

patologice,sunt înrudite cu macrofagele periferice şi ale liniei
monocitare, exprimând antigen leucocitar – CD 45. Au rol în
supravegherea imunologică a sistemului nervos(în sistemul
nervos nu există ţesut limfatic), în inflamaţie, protecţia
împotriva agenţilor infecţioşi, refacerea ţesuturilor lezate,
producând : citokine proinflamatorii, modificări ale
endoteliului vascular cerebral şi recrutarea de celule
imunocompetente.

4. Celulele ependimare care tapetează ventriculii cerebrali şi

canalul intramedular, cu functie secretorie, de absorbţie a
LCR, formează bariera encefalolichidiană, împreună cu
epiteliul plexurilor coroide secreta LCR.
 Elemente de organizare a sistemului nervos central
Sistemul nervos, este organizat filo şi ontogenetic
pe nivele de integrare de la simplu la complex,
aceeaşi funcţie fiind controlată de mai multe
nivele ale sistemului nervos.Nivelul superior este
localizat în scoarţa cerebrală (procesorul central)
şi cel inferior localizat în măduva spinării.

Creierul primeşte informaţii care sunt filtrate,

depozitate, analizate, prelucrate şi retransmise
prin luarea de decizii. În structura creierului se
găsesc formaţiuni vechi care se întâlnesc la toate
vertebratele şi formaţiuni noi.
 Elemente de organizare a sistemului nervos central
Formaţiunile sistemului nervos central:
 măduva spinării, ce controlează activitatea reflexă,
prin segmente: cervical(nucleul frenic şi inervatia
membrului superior), toracala (inerveaza musculatura
axiala,neuronii preganglionari şi sistemului nervos
simpatic), lombosacrat (inervatia membrului inferior,
perineu, sfinctere, inervatia parasimpatica a micului
bazin)

 trunchiul cerebral, cu formaţiunile : bulb, punte şi

mezencefal, subordonează activităţi bazale ca
respiraţia, activitatea cardiovasculară, alimentarea,
somn, veghe, iar prin formaţiunea reticulată menţine
starea de tonus permanent a scoarţei cerebrale.
 Elemente de organizare a sistemului nervos central
 cerebelul , controlează echilibrul şi coordonează mişcarea

 talamusul , reprezintă releul tuturor informaţiilor transmise la

creier

 hipotalamusul, menţine homeostazia prin control visceral şi

endocrin, modulând pe căi multisinaptice activitatea sistemului
nervos vegetativ.Prin funcţia neuro-secretoare (hormoni circulanti-
vasopresina, ocitocina) şi factori destinaţi hipofizei (prin axul
hipotalamo-hipofizar) coordonează toate organele endocrine. Este
implicat în termoreglare, reglarea metabolismelor, a setei,
comportamentul alimentar, sexual şi reproducerea, reprezintă
orologiul biologic.

 sistemul limbic (interfaţa hipotalamus-cortex) controlează

comportanementul reproductiv, emoţia ,memoria, invăţarea,
motivaţia.
 Elemente de organizare a sistemului nervos central

 nucleii(ganglioni) bazali reprezentaţi de globus

palidus, putamen, amigdală, nucleul caudat,
claustrum, au rol în modularea şi reglarea buclelor
cortico-subcorticale motorii, în prelucrarea
informaţiilor senzitivo motorii

 creierul nou (neocortex) reprezentat de scoarţa

cerebrală controlează funcţiile psihice. Este compus
dintr-un mozaic de arii funcţionale, cu potenţial
diferit din punct de vedere integrativ al activităţii
motorii, senzitive şi senzoriale (harta utilizată este
Brodman cu aproximativ 47 de arii).
 Elemente de organizare a sistemului nervos central
În cadrul larg al funcţiilor corticale, există trei nivele de
integrare.
• Primar (senzorial sau motor) care corespunde ariilor primare
ce permit percepţia excitaţiilor venite din periferie şi realizarea
actului motor. Astfel în lobul frontal este aria motorie
primară (câmp 4,6), în lobul parietal aria senzitiva primara
(cimp 3,1,2) în lobul temporal aria auditivă, în lobul occipital
aria vizuală(câmpul 17).

• Secundar(intermediar), unde se construiesc modele cerebrale

care permit recunoaşterea (funcţia gnozica) şi engramele
motorii pentru funcţia praxică.

• Terţiar(ariile de asociaţie) unde se realizează sinteza

complexă a stimulilor sau integrarea generală care este verbală
sau nonverbală prin gestică şi imagine. Acest loc este posibil
în aria 39.
 Elemente de organizare a sistemului nervos central
Există o asimetrie funcţională a performanţelor
neurofiziologice a emisferelor: astfel:
hemisferul drept sau minor este specializat în
funcţii vizuo-spaţiale, reprezentând un rezonator
emoţional afectiv, legat de creativitatea artistică,
este denumit hemisferul artelor .
hemisferul stâng are un gradient dominant în
limbaj şi gândire, este hemisferul raţional.
Dezvoltarea funcţiilor specifice şi performanţe ale
sistemului nervos central se însoţeşte de
procesul de mielinizare care continuă câţiva ani
după naştere, existând un paralelism între
activitatea funcţională şi ordinea după care se
realizează mielinizarea.
În concluzie,
organizarea cerebrală consta în sisteme
neuronale a căror activitate este reglată
permanent de sistemul modulator în
raport cu comportamentul adaptativ
flexibil şi plasticitatea neuronală.
 Elemente de organizare a sistemului nervos periferic

Sistemul nervos periferic este alcătuit:

• Nervii periferici (motori şi senzitivi), reprezentaţi
de 31 de nervi spinali şi 12 perechi de nervi
craniei.

• Ganglionii rahidieni şi ganglionii corespunzători

nervilor cranieni sunt ganglioni senzitivi şi
ganglioni autonomi, situaţi pe fibrele eferente ale
sistemului nervos vegetativ, alcătuind lanţuri
paravertebrale.
 Elemente de organizare a sistemului nervos periferic

• Sistemul nervos vegetativ , inervează

structurile viscerale (cord, muşchii netezi
din aparatul digestiv, respirator, glande,
etc),se distribuie şi în sistemul nervos
central şi nervii rahidieni.
Este divizat în: sistem nervos simpatic
(pregăteste corpul pentru stările de
urgenţă) şi parasimpatic(conservarea şi
refacerea energiei).
Fiecare are fibre eferente şi aferente .
 SISTEMUL NERVOS VEGETATIV
SIMPATIC PARASIMPATIC

SISTEMUL VEGETATIV
PARASIMPATIC SIMPATIC
 .
Deci reţinem că sistemul nervos este ierarhizat anatomic şi functional

Leziunile sistemului nervos modifică această ierarhizare, determinind o

simptomatologie care poate fi interpretată ca :
• fenomen de deficit – pierderea funcţiilor structurilor lezate. Cu cât leziunea
interesează un etaj inferior, simptomatologia este mai severă şi cu
posibilităţi recuperatorii mai mici

• fenomene de excitatie prin descărcarea neuronilor din zonele lezate

Fenomenele de deficit şi de excitaţie au rol de localizare, permiţând
diagnosticul topografic al leziunilor.

• fenomene de inhibiţie

• fenomene de eliberare prin scăparea unor zone de controlul inhibitor,

excitator sau modulator al formaţiunilor superioare.

• simptomatologie de şoc, determinată de bruscheţea instalării leziunilor. Se

produc manifestări la distanţă de locul leziunilor, datorită pierderii bruşte a
controlului etajelor superioare cu efect temporar de pierdere a funcţiilor
centrilor subordonaţi. Ulterior, se dezvoltă fenomenele de eliberare (şoc
spinal, in leziunile medulare şi diaskizis in leziunile supramedulare)
 PARTICULARITĂŢI MORFOFUNCŢIONALE ALE
SISTEMULUI NERVOS

• Recuperarea funcţională după leziunile

neurologice este diferită în funcţie de
nivelul şi mărimea leziunilor, precum şi
prin fenomenele de
neuroplasticitate(remodelări noi pe
seama circuitelor sau sistemelor
integre) şi neuroregenerare
 Motilitatea şi tulburări ale motilităţii
Realizarea mişcării şi adaptarea posturală folosesc:
sisteme efectorii (muşchii scheletici ataşaţi prin tendoane de
schelet) sunt comandate direct de
motoneuronii din măduva spinării(neuronul motor periferic)
scoarţa cerebrală şi formaţiunile subcorticale motorii.

Mişcarea voluntară este:

• proces complex care opereaza cu numeroase alte procese
interdependente, modulate de sisteme de percepţie
senzitivo- senzorială,
• planificată folosindu-se activităţi motorii automate şi
semiautomate cu ajustări posturale corespunzătoare,
• iniţiată la nivel cortical(frontal- iniţiativa mişcării).
 Examenul neurologic
• Examinarea neurologica incepe cu o
anamneza atenta si minutioasa.
 Examenul neurologic
• Trebuie sa efectuezi o examinare generala
a bolnavului,dar nu trebuie sa-I faci toate
testele,ci numai cele care iti argumenteaza
simptomatologia.

• Atentie in specialitatea neurologica un

simptom poate avea semnificatie de semn.
 Examenul neurologic
• Anamneza te ghideaza spre examinarea
specifica.
• Trebuie sa privesti mult pana sa observi si
sa constati. "You can see a lot just by
observing."
• Yogi Berra
 Examenul neurologic
• Evaluezi:vorbirea
bolnavului,continutul ovrbirii si
statusul mental.
• Inspectie: atitudini particulare,miscari
involuntare.Atentie la asimetrii!
• Observi: cum inghite
saliva,respira,postura,etc.
 Examenul neurologic
• Examenul motor,cu ex.reflexelor,a
tonusului musculat,coordonarea.

• Examenul nervilor cranienie.

• Examenul
sensibilitatii,sensibilitatea
elementara,discriminativa.

• Examenul sfincterelor.

• Examenul limbajului.

• Praxia.

• Statusul mental.
http://www.ptup.org/files/2007-SJ-Monterey-Tour/TheWholeEnchilada.jpg
Motor Examination
Mişcarea voluntară este:
proces complex care opereaza cu numeroase alte procese interdependente,
modulate de sisteme de percepţie senzitivo- senzorială,

planificată folosindu-se activităţi motorii automate şi semiautomate cu ajustări

posturale corespunzătoare,

iniţiată la nivel cortical(frontal- iniţiativa mişcării).

 Reflex Arcs
•Jaw Jerk Trigeminal, Facial
•Pectoral C5
•Biceps C5,C6
•Triceps C6,C7
•Brachioradialis C7
•Patellar L3,L4
•Achilles Tendon S1
 Plantar Response
•Test the plantar response by scraping an object across the sole of the
foot beginning from the heel, moving forward toward the small toe, and
then arcing medially toward the big toe. The normal response is
downward contraction of the toes. The abnormal response, called
Babinski's sign, is characterized by an upgoing big toe and fanning
outward of the other toes.The presence of Babinski's sign is always
abnormal in adults, but it is often present in infants, up to the age of
about 1 year.

http://www.neuroexam.com/
http://commons.wikimedia.org/wiki/Image:Babinski's_sign01.jpg
 Coordination
•Normal performance of these motor tasks depends on the integrated
functioning of multiple sensory and motor subsystems. These include
position sense pathways, lower motor neurons, upper motor neurons, the
basal ganglia, and the cerebellum. Thus, in order to convincingly
demonstrate that abnormalities are due to a cerebellar lesion, one must
first test for normal joint position sense, strength, and reflexes and confirm
the absence of involuntary movements caused by basal ganglia lesions. As
already mentioned, limb ataxia is usually caused by lesions of the cerebellar
hemispheres and associated pathways, while truncal ataxia is often caused
by damage to the midline cerebellar vermis and associated pathway
•Tests for Limb Ataxia include: Rapid alternating movements, Finger Nose
Finger test, and Heel Knee Shin test

http://www.neuroexam.com/
 Motilitatea şi tulburări ale motilităţii
Structurile care realizeaza actul motor sunt:
• arii corticale frontale(aria motorie primară -4,
aria secundară- 6 şi aria suplimentară)- cortex
motor
• sistemul extrapiramidal(ganglioni bazali,
nucleul roşu, nucleii reticulaţi, tectum)
• cerebel
• măduva spinării(coarnele anterioare)
• nervi periferici
• muşchi
 Motilitatea şi tulburări ale motilităţii
• CORTEX
Neuron motor central

2 6 1 6 3

TALAMUS
4 5 NUCLEI
CEREBEL
STRIATI
7 7
1

Sistem Sistem
dopaminergic dopaminergic

MADUVA SPINARII
Neuron motor periferic
 Motilitatea şi tulburări ale motilităţii
CORTEX CEREBRAL
Arii asociatie Arie premotorie Arie motorie
(dorinta de miscare) (programe) (comenzi)

NUCLEI STRIATI
(Initiere, ajustari posturale)

CEREBEL
(Coordonare) CENTRI MOTORI DIN TRUNCHIUL CEREBRAL
(Detector de eroare) (Activitate reflexa supraspinala)

RECEPTORI VESTIBULARI
(Echilibru)

MOTONEURONII SPINALI
(Comanda)

Receptori de intindere Fibre contractile

intrafuzali extrafuzale
Muschi voluntari
 Motilitatea şi tulburări ale motilităţii
Cortexul motor proceseaza proiectul unui act motor, îl dimensionează, ia
decizia ca unele grupe musculare să intre în funcţie, continuitatea şi finalul
mişcării să fie concordant cu scopul atins. Complexul acestor operaţii
necesită subspecializări în cadrul sistemului nervos şi o serie de aferente să
fie integrate semiautomat şi subconştient. Aceasta se realizează în sistemul
extrapiramidal(nuclei bazali, talamus, cerebel).Astfel mişcările stereotipe
de mers, clipit sunt automate, dependente de nucleii subcorticali.Alte
mişcări devin semiautomate, ca scrisul, care este dependent de maturarea
creierului şi apare o dată cu limbajul. Există circuite preformate care stau la
baza activitătii reflexe, automate, independent de voinţa noastră.

Mişcarea este executată de o secventă a comenzii motorii care este specifică

secvenţei temporale şi spaţiale a activităţii musculare, în final mecanismele
feed back senzoriale din timpul mişcării aduc informaţii de la
proprioceptori astfel se realizează acordul fin al execuţiei mişcării,
asigurând scoarţa că performanţa mişcării este realizată.

Iniţiativa mişcării conform planificării mişcării voluntare şi elaborarea

comenzii motorii pentru execuţia ei, sunt efectuate în cortexul motor in
aria motorie primară(aria 4) şi aria motorie secundară(aria motorie
suplimentară şi aria premotorie- aria 6).
 Motilitatea şi tulburări ale motilităţii
În aria motorie primară există o somatotopie(corespondenţa
somatotopică cu segmentele corpului).In fiecare hemisfer se proiectează
jumătatea opusă a corpului şi membrele controlaterale,extremitatea cefalică
are o importantă reprezentare şi homolaterală, cu excepţia jumătăţii
inferioare a feţei. Reprezentarea corticală este cu atât mai importantă cu cât
funcţia motorie este mai fină şi diferenţiată, astfel ocupa un spaţiu foarte
mare mâna, policele, buzele şi limba.

Aria motorie secundară controlează musculatura proximală şi execuţia

mişcării de către musculatura distală. Neuronii din această arie sunt
conectaţi cu ganglionii bazali şi talamus, formându-se alte inele motorii
importante în iniţierea pattern-ului motor specific şi coordonarea mişcării.
Aria motorie secundară are rol în planificarea mişcării, secvenţialitatea
complexă în performanţa actului motor care trebuie învăţate, planifică
mişcarea ca răspuns la cerinţele senzoriale care reglează gesturile vizuale,
somato-senzitive şi vestibulare din timpul comportamentului motor;
rămâne inactivă dacă subiectul nu are motivaţie.

Ariile motorii sunt interconectate reciproc şi cu structurile subcorticale,

realizându-se influenţe modulatori posturale, coordonarea motorie
contribuind la controlul programului motor al funcţiei automate.
 Motilitatea şi tulburări ale motilităţii
Axonii neuronilor din ariile motorii formează fasciculul
piramidal(glutamatul).
Realizează sinapse excitatorii
• direct cu alfa motoneuronii din coarnele anterioare ale MS
pentru musculatura distală(circuite monosinaptice)

• interneuronii interconectaţi cu alfamotoneuronii pentru

musculatura proximală şi axială (circuite multisinaptice);

• gama neuronii care au funcţie tonică,sunt activaţi împreună

cu alfa motoneuronii pentru a supraveghea reflexele
miotatice din timpul mişcării(circuite polisinaptice).
 Motilitatea şi tulburări ale motilităţii
În rezumat:
căile piramidale au activitate fazică(iniţiază şi
controlează motilitatea voluntară prin reflexe
monosinaptice şi multisinaptice) şi o activitate
tonică (reflexe polisinaptice), asigurând o gradare
armonioasă a contracţiei musculare.
Astfel aria motorie comandă execuţia mişcării
activându-se divergent câmpurile specifice tipului
de mişcare.
sisteme extrapiramidale se controlează iniţierea
mişcării, viteza mişcării şi tonusul muscular
adecvat.
Motilitatea şi tulburări ale motilităţii

• Leziunile formaţiunilor motorii

conduc la perturbarea actului motor
cantitativ si calitativ în funcţie de
localizarea leziunii.
 Motilitatea şi tulburări ale motilităţii
Secvenţele în examinarea actului motor sunt:
planificarea mişcării în vederea unui scop, iniţierea
mişcării şi trecerea la altă secvenţă(dependenta de
scoarţa cerebrală)

controlul actului motor de tip feed back exercitat

de formaţiuni senzitive, cerebel, sistem vestibular,
vizual, care asigură acurateţea mişcării;

elementele efectorii propriu-zise(muşchii striaţi),

mişcările realizandu-se pe o anumită stare tonică şi
troficitate musculară.
 Motilitatea şi tulburări ale motilităţii

Frecventa Durata
Debut)

Tulburari de coordinare
Balans

Slabiciune
TULBURARI -Progresiv/Static
-Distal/Proximal
MOTORII -Dureros/Nedureros

Factori precipitanti
(mersul pe jos)

Factori declansatori Miscari involuntare

(emotie, repaus)
 Motilitatea şi tulburări ale motilităţii

Examenul clinic al motilităţii constă în:

examenul motilitatii active – voluntare:
1.Prezenţa mişcării;
2.Forţa segmentară;
3.Probe de pareză.

examenul tonusului muscular(consistenţa muşchiului, probele de extensibilitate,

rezistenţa la mişcările pasive, tonusul de postură)

examenul reflexelor: reflexe superficiale(reflexe abdominale şi cutanat plantar),

reflexe profunde(reflexe osteotendinoase)

examenul coordonării prin manevre care urmăresc iniţierea, continuitatea, finalitatea

gestului sau alternanţa gestului. Probe: indice- nas, călcâi genunchi, diadocochinezia;

examenul troficităţii, inspecţia şi măsurarea comparată a diverselor segmente. Se

diagnostică hipotrofia, amiotrofia şi hipertrofia;

examenul praxiei.
 Motilitatea şi tulburări ale motilităţii
Evaluarea tulburărilor motorii se face după:
-tipul manifestărilor motorii-
deficit(paralizie),mişcări involuntare,
-intensitatea deficitului motor(parţial-pareza
sau total-plegie)
-topografia tulburărilor motorii(distal,
proximal, unilateral, bilateral). Terminologie:
monopareză crurală sau brahială, parapareză,
hemipareză, tetrapareza, tripareză.
-asocierea cu alte semne în afara
motilităţii(tulburări de sensibilitate, tulburări
sfincteriene,semne de corticalitate).
 Sindromul de neuron motor central (sindromul piramidal)
Fasciculul piramidal(cortico-
spinal şi cortico-nuclear) este
singura cale fără releu
subcortical până la cornul
anterior al măduvei spinării
sau neuronii motori ai nervilor
cranieni, converge spre
capsula internă(braţul
posterior), ajunge în porţiunea
anterioară a trunchiului
cerebral(piciorul pedunculului,
punţii şi în partea superioară a
bulbului) apoi
decusează(piramidele bulbare)
ajungând în cordonul
anterolateral al măduvei
spinării şi face sinapsă cu
neuronii motori din cornul
anterior. 10% dintre fibrele
piramidale merg direct prin
cordonul anterior (vezi
schema). Fascicolul piramidal
mai cuprinde:fibre care
informează cortexul de starea
muşchilor, putând modifica
unele reflexe în eventualităţi
neaşteptate; fibre implicate în
circuite extrapiramidale, cu rol
în menţinerea tonusului şi
declanşarea mişcării; fibre
cerebeloase şi talamice, cu rol
în viteza, stabilitatea şi oprirea
mişcării
 Sindromul de neuron motor central (sindromul
piramidal)

Apare prin leziuni ale ariilor motorii sau fibrelor

piramidale.Se caracterizează prin:

• deficit motor pe activitatea voluntară,diferenţiată;

activitatea reflexă este păstrată(disociaţia automato-
voluntară). Deficitul motor este predominent pe
extensori la membrul superior şi pe flexori la membrul
inferior.

• sincinezii(mişcări automate din membrele cu deficit

motor concomitent cu alte mişcări efectuate de partea
sănătoasă): globale(în timpul strănutului, râsului,
căscatului), de coordonare, de imitaţie;
 Sindromul de neuron motor central (sindromul
piramidal)
• modificări ale reflexelor:osteotendinoase-
hipereflectivitate, superficiale- abolite.

• reflexe patologice(Babinski, Hoffman, Oppenheim,

Rossolimo)

• modificări ale tonusului muscular- hipertonie

spastica(predominent la membrul superior pe flexori şi la
membrul inferior pe extensori-atitudinea caracteristică );
apariţia clonusului(picior, rotulă, mână)

• troficitatea musculară este păstrată,pot apare amiotrofii

sau hipotrofii tardiv, prin neutilizarea membrului paralizat.
 Sindromul de neuron motor central (sindromul
piramidal)

• Reflexul Babinski:
reflex patologic in
sindromul piramidal,
consta in flexia
dorsala a halucelui la
manevra de apasare
a tegumentelor
plantare externe (in
mod normal
raspunsul este flexia
plantara a degetelor)
 Sindromul de neuron motor central (sindromul piramidal)
Diagnostic topografic

• Hemipareza  paralizie facială de tip central

-corticală: predominenţa deficitului motor la faţă, mână sau la
membrul inferior(leziuni vasculare de arteră cerebrală medie sau anterioară) semne
de corticalitate(afazie, etc).
-subcortical: hemiplegie globală
-trunchiul cerebral, sindroame alterne(paralizia homolaterală a unui
nerv cranian şi hemipareza contolaterală);
-bulb(paralizie cruciată- paralizia unui membru superior de o parte şi
a membrului inferior controlateral)
-măduva spinării (regiunile cervicale, fără paralizie facială).

• Parapareza apare prin leziuni la nivel

-spinal
-pontin
-frontal(paracentral)
 Sindromul de neuron motor periferic
Neuronul motor periferic reprezentat de :
• neuronul din cornul anterior al măduvei spinării(moto neuron) şi neuronii motori ai nervilor
cranieni din trunchiul cerebral,
• axonii acestora formează rădăcinile anterioare care părăsesc nevraxul, alcătuind plexuri,
• nervii periferici.
Transmiterea informaţiei motorii la muschi se face prin placa neuromusculară.

Neuronul motor şi totalitatea fibrelor musculare inervate de acesta

formează unitatea motorie(UM).

Neuronul motor periferic este singura eferenţă a sistemului nervos central la muşchi
denumită de Sherington: calea finală comună.

Rolul neuronului motor periferic este:

-conducerea informaţiei motorii
-menţinerea tonusului muscular
-troficitatea
 Sindromul de neuron motor periferic
Leziunea oricărui nivel al formaţiunilor descrise, produce
sindromul de neuron motor periferic.
Mărimea leziunii depinde de factorul cauzal, durata şi
intensitatea lui astfel:
• -leziunea de scurtă durată în porţiunea distală produce
degenerescenţă walleriană(leziuni traumatice).
• -leziunea continuă determină distrucţia corpului celular cu
moarte neuronală(SLA).
• -leziunea distală cu progresie proximală conduce la
degenerescenţa axonală dyng-back, (procese toxice
metabolice, alcool, diabet zaharat).
• -demielinizarea, face ca transmiterea impulsurilor sa se faca
lent(procese inflamatorii).

Nervii se refac dacă pericarionul este integru.

 Sindromul de neuron motor periferic
Manifestari:

1.deficit motor:afectează mişcarea voluntară şi reflexa,

localizare strict la nivelul leziunii,proporţional cu numărul
unităţilor motorii lezate(parcelar sau extins),afectează toate
tipurile de mişcare

2.hipotonia musculară

3.atrofie musculară, apare precoce(2-3 săptămâni)

4.reflexe osteotendinoase sunt abolite;contracţia

idiomusculară este prezentă
 Sindromul de neuron motor periferic
5.modificări ale excitabilităţii neuromusculare(apariţia de fasciculaţii
şi fibrilaţii musculare).

Electrodiagnosticul neuromuscular(EMG),metode de stimulare calitativă şi

cantitativă electromiografic; examenul vitezei de conducere în nervul periferic,
Diagnostic:atrofie neurogena sau miogena,sindroamele miotonice şi
miastenice,modificări electrolitice şi endocrine.
Evalueaza:dinamica recuperării sau agravării unor deficite motorii

Viteza de conducere în nervii periferici:

-valori scăzute:în leziunile localizate ale nervului periferic(sindrom de canal
carpian,compresiuni şi traumatisme),poliradiculonevrite şi
polineuropatii(sindromul Guillain-Barre, boala Refsum), în boli
degenerative(Charcot- Marie- Tooth).
Determinarea vitezei de conducere în fibrele senzitive este utilă în diagnosticul
precoce a unor sindroame compresive ale nervului periferic.
Sindromul de neuron motor periferic

Reprezentarea schematica a traseului EMG normal(in stanga),neurogen(mijloc)

si miogen(dreapta)
 CLASIFICAREA ATROFIILOR MUSCULARE

• ATROFII MIOGENE-sunt intilnite in boli musculare ereditare sau

afectiuni ce antreneaza atrofie musculara
localizata(sarcoidoza,tireotoxicoza,lupus,carcinomatoza,cortico
terapie)

• ATROFII NEUROGENE-traumatisme,polinevrite,polineuropatii
neuronopatii,boli medulare(scleroza laterala
amiotrofica,poliomielita,tumori
intramedulare,siringomielie,mielopatii cu diverse etiologii)

• CAUZE RARE-scleroza multipla,ischemie medulara,leziuni ale

cortexului parietal
 Sindromul de neuron motor periferic-diagnostic topografic
Leziunea cornului anterior(pericarion)-
(poliomielită acuta, boala de neuron
motor(SLA), paralizia este distribuită
metameric, asimetric, apar fasciculaţii.

Topografic, la membrul superior variante cu

distributie metamerica:

• -tip superior(Duchenne-Erb), prin

leziunea cervicală C5 C6 cu deficit şi atrofie
pe deltoid, biceps, pectorali, dinţat, rotund
mare; reflexele bicipital şi stiloradial sunt
abolite

• -tip inferior(Aran-Duchenne), leziunile

sunt la nivel C8-T1; interesează muşchii mici
ai mâinii şi grupul intern al antebraţului. Se
asociază cu sindrom Claude- Bernard-
Horner.Reflexul cubito-pronator este abolit.
 Sindromul de neuron motor periferic- diagnostic
topografic
-Leziunea rădăcinii anterioare, produce aceeaşi distribuţie segmentară
a deficitului, tulburări de sensibilitate cu durere intensă (vecinătatea
rădăcinii anterioare cu cea posterioară) şi modificări ale LCR(leziunea
izolată a rădăcinilor,bilaterală,simetrică- poliradiculită).Apar atrofii
musculare cu importanţă localizatorie astfel: C5- deltoid, C6-biceps,
C7- extesorii membrului superior, C8- muşchii mici ai mainii, L4
cvadriceps, L5- tibialul anterior.
Lezuni izolate apar în afecţiuni vertebrale, tumori, hernie de disc,
procese inflamatorii localizate la nivelul vertebrelor.

Leziunea plexului se caracterizează prin sindrom de neuron motor

periferic cu distribuţie diferită.Modelele paralitice ale membrului
superior sunt aproape identice cu cele descrise la sindroamele
radiculare. Apar în leziuni traumatice, fracturi, elongaţii,
intoxicaţii(plumb).
 Sindromul de neuron motor periferic-diagnostic-topografic
-Leziunile nervilor
periferici(axonale şi
demielinizante), izolate(nevrită)
sau bilaterale asimetrice(nevrita
multiplă) sau
simetrice(polinevrite).
Simptomatologia:dominată de
paralizia muşchiului inervat de
nervul lezat, cu sau fără
tulburări de sensibilitate.
Cauze multiple: toxice(plumb,
alcool, medicamente);
infecţioase-imunologice
(herpes, difterie,
poliradiculonevrite, Guillain-
Barre),vasculare, colagenoze,
metabolice(diabet, porfirie),
boli eredofamiliale
 Sindromul de neuron motor periferic-diagnostic-topografic
-Afectarea
joncţiunii
neuromusculare(
miastenie),
caracterizată prin
fatigabilitate cu
apariţia paraliziilor
de efort;

-Leziuni musculare-
miopatii
 Sindroame extrapiramidale
Sistemul extrapiramidal la om nu constitue o
entitate anatomică si este reprezentat de

• ganglionii bazali(paleostriat-globus palidus

şi neostriat putamen şi nucleul caudat);
• nucleul subtalamic Luys,
• substanţa neagră şi
• nucleul roşu.
 Sindroame extrapiramidale
Rolul ganglionilor bazali este în comportamentul motor: iniţiază
mişcarea (demaror), secvenţialitatea mişcării preprogramate cu
inhibiţia a mişcării nedorite, controlul tonusului muscular, ajustările
posturale o dată cu mişcările voluntare.
Împreună cu cerebelul controlează calitatea miscării ca amplitudine,
viteză, durată
In sistemul extrapiramidal există o reprezentare somatotopică a
patternului motor simplu, iar mişcările complexe rezultă din asocierea
mai multor pattern simple.

Mediatorii chimici implicaţi în sistemul extrapiramidal sunt:

-DOPA şi GABA cu efect inhibitor
-Ach şi serotonina cu efect excitator.
Pentru o activitate motorie normala, nivelul mediatorilor exicitatori este
egal cu nivelul mediatorilor inhibitori; astfel raportul Ach/DA=1.
 Sindroame extrapiramidale
Sindroamele extrapiramidale apar datorită
leziunilor formaţiunilor extrapiramidale şi a
căilor de legatură cu acestea si se manifestă
prin:
• semne pozitive(acţiuni pe care nu le dorim dar
nu le putem împiedica datorită unui model
anormal de mişcare):-hipertonia plastică,
mişcările involuntare

• semne negative(acţiuni pe care le dorim dar

nu suntem capabili să le depăşim- achinezie,
bradichinezie, posturi anormale).
 Sindroame extrapiramidale
Clinic se descriu 3 sindroame principale: paleostriat, neostriat şi panstriat.
 Sindromul paleostriat(model clinic parkinsonism),sindrom hiperton
hipochinetic; apare prin deficit de dopamina.Simptomatologie:
 tremor de repaus, 4-6 cl/sec, dispare la initierea miscarii voluntare,are aspect de
numarat bancnote, baterea tactului

 bradichinezia- dificultate în demaraj şi lentoare a mişcărilor voluntare. Achinezia

produce hipominia, hipofonia(slăbirea vocii), micrografia(scris cu caractere mici),
dificultatea de a se ridica de pe scaun, de a merge, dificultate de demarare,
tahibazia(mers cu paşii mici, repezi), cu tendinţă de cădere ca şi cum ar alerga după
propriul centru de greutate(fastinatie),întreruptă de blocaj motor(freesing sau
achinezie temporara) sau hiperchinezia paradoxală. Achinezia poate afecta
memoria, ideaţia(bradifrenie)

 rigiditatea, exagerarea reflexelor posturale- hipertonie cu contractură egal

repartizată pe flexori şi extensori de tip plasticitate(păstrează poziţiile imprimate) cu
fenomenul roţii dinţate;

 diminuarea sau abolirea automatismelor(clipit rar, balansul bratelor abolit,

hipominie);
 Sindroame extrapiramidale
 Sindromul neostriat, sindrom hipoton hiperkinetic, datorită scăderii
acetilcolinei şi GABA cu prevalenţă DOPA(sindroamele coreice).
Mişcarea coreică(coree= dans) este o mişcare ilogică, bruscă,
dezordonată, asimetrică, exagerată de efort şi ortostatiune, mersul are
aspect de mers de paiaţă, bolnavul grimasează în mod grotesc. Se
asociază hipotonie musculară şi tulburari psihice.Se observa in coreea
acuta Sydenham sau coreea cronica Hungtington
• Alte mişcări involuntare : atetoza; asterixis- mişcări rapide,
neregulate, legate de o scurtă întrerupere a tonusului; hemibalism;
posturi anormale ce duc la incapacitatea de a ajusta adecvat mişcarea
prin ajustare anormală posturală- distonii(de torsiune, torticolis,
blefarospasm)

 Sindrom de panstriat(boala Wilson-tezaurismoza de cupru), clinic

apare ca un polimorfism simptomatic cu mişcări involuntare şi
modificări de tonus; Caracteristic, este hipotonia de repaus cu
exagerare în mişcările active,tremor cu caracter opoziţional- fenomen
de recul.
 Sindromul cerebelos
Cerebelul(creierul mic) este situat în fosa cerebrală
posterioară şi controlează toate aspectele calitative
ale mişcării voluntare :
• momentul şi forţa mişcării în producerea
mişcărilor fine, coordonate(neocerebel);
• postura şi echilibrul(paleo şi arhiocerebel),
• modulatorul unor sisteme funcţionale(vizual,
vestibular, somestezic),
• armonizeaza derularea mişcării,
• sincronizeaza postura-detector de eroare,
comparând intenţiile cu performanţele executate.
 Sindromul cerebelos
• stabileşte viteza mişcării ,durata execuţiei intenţionale,
• reprezintă sediul unui aparat reflex în lupta contra
gravitaţiei adaptând armonios relaţia funcţională dintre
grupele musculare ce participă în mişcarea complexă
(musculatura agonistă, antagonistă, sinergişti şi fixatori ai
rădăcinii membrelor).
• rol în realizarea mişcării balistice(mişcarea bruscă),
• rol în diminuarea pendulării,
• în succesiunea ordonată a mişcării şi în reglarea mişcării
alternative şi cu funcţie anticipativă(abilitatea de a ajuta
cortexul în stabilirea rapidă a poziţiei următoare).
• este implicat în activitatea cognitivă şi mentală.
 Sindromul cerebelos
• Sindromul cerebelos apare prin
leziuni cerebeloase sau leziuni ale
căilor aferente şi eferente cerebelului.

• În leziunile cerebeloase nu există

deficit motor ci se dezorganizează
programarea şi execuţia
mişcării(ataxie).
 Sindromul cerebelos
• Proba asimetriei
tonico-dinamica

• Proba calcai-
genunchi
 Sindromul cerebelos
Manifestări:
 tulburări de coordonare a membrelor- ataxia
dinamică: hipermetrie, tremor intenţional
 asinergia cerebeloasă(lipsă a armonizării temporale
şi spaţiale dismetrie- modificarea amplitudinii
mişcării
 adiadocochinezia
 discronometria- întârzierea în timp a reacţiei
motorii
 hipotonia musculară
 Sindromul cerebelos
 asinergia, hipermetria, discronometria, modifică
vorbirea(dizarţria cerebeloasă-scandată,
explozivă),mersul şi scrisul(caracter mare,
neregulat)

 ataxia statică sau ataxia posturală( tulburări de

echilibru cu instabilitate).Perturbarea echilibrului şi
incoordonarea motorie se oglindesc în mers, care
este de tip ebrios cu deviaţii laterale şi cu dificultate
accentuată la schimbarea bruscă a direcţiei.
 Sindromul cerebelos
Etiologia sindromului cerebelos este multiplă:
• genetică(eredoataxii),
• vasculara,
• traumatica,
• toxica(fenitoin),
• tumorală, paraneoplazică,
• parazitară,
• virală(varicela, mononucleoza infecţioasă,
infecţii cu virus lent),
• inflamatorie(SM, sarcoidoză).
SFARSIT